2. Ecumenismul sionist

Ecumenismul actual am putea să-l considerăm de sorginte sionistă, întrucât urmăreşte să împlinească planurile infernale ale acestuia.
Scopul sionismului internaţional este să ajungă, într-o bună zi, să stăpânească politic şi religios întreaga lume. Acesta a fost de la început visul evreilor. Au aşteptat să vină Mesia ca un conducător lumesc atotputernic, având o autoritate şi o putere materială uriaşă, care urma să zdrobească armata romană invincibilă şi să restaureze împărăţia lui Israel, eliberându-o de sub tutela Romei.
Ucenicii, sub influenţa acestei aşteptări, l-au întrebat pe Hristos: «În vremea aceasta vei restaura Împărăţia lui Israel?». Însă Hristos le-a răspuns clar: «Împărăţia mea nu este din lumea aceasta».
Evreii continuă încă să aştepte venirea Lui Mesia. După cum creştinii se salută de Paşti cu „Hristos a înviat” şi răspund cu „Adevărat a Înviat” aşa şi mulţi evrei întreabă în multe locuri: „A venit Mesia?” şi răspund „Nu a venit”.
Aceştia nu au crezut la venirea Lui, acum 2000 de ani deşi a fost însoţită de atâtea semne şi minuni evidente, împlinindu-se în persoana Sa toate profeţiile Vechiului Testament. Nu i-au convins cuvintele profeţilor care au vestit în amănunt evenimentele vieţii Domnului şi care s-au împlinit cuvânt cu cuvânt în Hristos.

Sioniştii încă aşteaptă să vină pe pământ un Hristos după cum vor aceştia să fie, după cum a fost plăsmuit de fantezia lor bolnavă şi de visele lor egoiste… Aşteaptă un Mesia, nu smerit ca Dumnezeu-omul, ci ca un împărat atotputernic.
«Împăratul iudeilor va fi adevăratul papă al lumii, patriarhul Bisericii internaţionale»(Protocoale cap. 17)
Sioniştii vor un Hristos care să aibă putere materială şi autoritate lumească, care să le confere în continuare atotputernicie şi dominaţie mondială. Se gândesc la un Mesia care să se încadreze în standardele ambiţiilor lor, ale unei fericiri, nu duhovniceşti şi cereşti, ci materiale şi lumeşti. Iată ce zic:
«Domnitorul care va lua locul guvernelor de astăzi, care îşi târăsc viaţa în mijlocul societăţilor demoralizate de către noi, care au tăgăduit chiar puterea lui Dumnezeu, şi în sânul cărora se ridică din toate părţile focul anarhiei, acest domnitor va trebui înainte de toate să stingă această flacără mistuitoare
Acest ales al lui Dumnezeu e numit de sus, pentru a sfărâma puterile nesăbuite, mişcate de instincte iar nu de raţiune, de bestialitate iar nu de umanitate. Aceste puteri triumfă astăzi, jefuiesc, săvârşesc tot felul de violenţe, sub pretextul libertăţii şi al unor drepturi. Ele au nimicit orice ordine în societate pentru a ridica pe aceste dărâmături tronul Regelui lui Israel; dar rolul lor va fi încheiat în momentul ridicării pe tron a regelui nostru În persoana regelui, stăpân pe sine însuşi şi pe omenire, mulţumită unei voinţe neclintite, toţi vor crede că văd destinul cu căile lui necunoscute. Nimeni nu va şti ce vrea să atingă regele prin poruncile sale, şi de aceea nimeni nu va îndrăzni să se pună de-a curmezişul drumului necunoscut.
Stâlpul omenirii - în persoana domnitorului universal din sămânţa sfântă a lui David - trebuie să jertfească poporului din toate gusturile sale personale.
Suveranul nostru trebuie să fie de o corectitudine exemplară» (cap. 23-24)
Dacă sioniştii aşteaptă un conducător lumesc în persoana căruia vor vedea «personificarea forţei şi puterii» şi «vor crede toţi că văd destinul cu căile lui necunoscute». Acest conducător ecumenic (al lumii) va fi din «sămânţa sfântă a lui David».
Un alt Mesia aşteptă, deci, evreii, un Mesia lumesc cu care să conducă lumea.
Pentru ca sionismul internaţional să-şi vadă visul cu ochii, de a conduce lumea, creează diferite organizaţii cu scopuri pretins bune, în spatele cărora stă nevăzut. Reuşeşte de asemenea prin susţinere satanică să se infiltreze în organizaţiile deja existente şi să le folosească în vederea scopurilor sale întunecate, fără ca membrii lor să bage de seamă, şi să realizeze că în realitate lucrează la împlinirea visului sionismului de a conduce lumea.

Cum poti sa-mi spui asemenea lucruri? Nici nu ma cunosti.
Nu stii problemele mele.
Da, mi se par severe canoanele, dar nu asta este problema.
Si n-am spus ca ortodoxia este gresita. Tocmai ca as vrea sa raman in ea.
Da, slujitorii ei fac unele greseli si asa se pierd oamenii, plecand din biserica.
Chiar aveam nevoie acum sa ma faci si tu praf.
Nu spun ca sunt grozava, dar nici asa.
Repet nu stii ce se intampla la biserica mea, cu preotul meu.
Daca nu ai idei, mai bine nu scriai, decat sa ma lovesti.

@dobrin7m- ce legatura au acum citatele tale cu intrebarea mea?

Va multumesc la toti pentru raspunsuri. Voi lua curand o decizie.

Sa intelegi ca ecumenismul ascuns sub masca iubirii te imboldeste sa mergi in afara bisericii ortodoxe sa cauti pacea pe care nu ai stiut sa o gasesti aici unde cu siguranta poti sa o gasesti.

@dobrin7m - tocmai ca n-as vrea sa plec in afara bisericii ortodoxe.
"N-am stiut sa gasesc aici pacea..."
Nu inteleg de ce ma invinuiti (numai) pe mine. Si nu inteleg ce vrei sa spui cu fraza ta.
Ce bine ca toti sunteti perfecti!

Perfect e numai Dumnezeu , draga Sofia !Aseara era o emisiune pe Trinitas Tv. , extrem de interesanta , la care participa si un medic crestin , si povestea cum multi din pacientii sai , care veneau cu tot felul de probleme , de boli , de suferinte , dupa niste investigatii medicale si nu numai , s-a ajuns la concluzia ca mai toti aveau un dezechilibru interior , fie ca nu puteau ierta pe cineva de mult timp , fie ca traiau in tensiune cu partenerul de viata , cu colegii de la serviciu , deci era o problema in ecuatia iubire si iertare , toleranta , si nu numai . Cred ca si la tine este vorba de acelasi lucru , si toate neantelegerile si framantarile tale sunt efectul unor mari dezechilibre in relatia ta cu cei din jur , cu cei din neamul tau , cu rudenile tale , cu cei din familia ta , cu colegii tai , etc ., si refularea este nimeni alta decat Biserica . Tu singura ai gasit un fals vinovat : Biserica , iar acum vad ca ne acuzi intr un fel sau altul si pe noi . Parerea mea : putina ordine in viata ta nu ar strica deloc ! Pacat ca nu avem cum discuta fata catre fata caci altfel ne-am intelege , dar am inteles ca tu nu locuiesti in Romania , asa ca n-am cum sa ma intalnesc cu tine si sa dau odata cu pumnul in masa sa te trezesti la realitate ! ( glumesc aici , nu te speria:10: ! )

Sophia, ai putea și să-i scrii o scrisoare lui IPS Serafim Joantă (de el aparțineți voi acolo în Germania, nu-i așa?) și să-i spui de problemele tale cu preotul. Faptul că ți-a spus ca să-ți sfințești și singură casa (de Bobotează) mi se pare mai mult decât ridicol din partea unui preot.
Pe de altă parte, vezi să nu fii prea cicălitoare, și poate asta să fie cauza pentru care a ajuns să te ocolească inclusiv preotul (deși, el ca bărbat, ar trebui să fie mai răbdător, nu-i așa, și să găsească soluții, nu să închidă ușa în nas enoriașilor).

Să-ți dea Dumnezeu gândul cel bun!

Dar eu imi afirm statutul, nu ma ascund dupa deget. Scrie in profilul meu: catolic.

Cat despre restul cuvintelor vitriolice, eu stiu un lucru de la Sf. Pavel: "lupta-te lupta cea buna ..."

Iar ai inceput in a deturna discutia de la tema principala . Mai omule , mai Cristina , hai s-o ajutam cu un sfat pe Sofia , si sa lasam polemicile , ca deja rau ai inceput a devia !

Sophia, asa cum au scris si altii: NU EXISTA MANTUIRE IN AFARA BISERICII!
Tine-te de biserica cat poti!

Nu conteaza ca preotul nu-ti ofera sprijinul sufletesc de care ai nevoie.
Te mantuiesti si fara asta.
Trebuie sa te spovedesti si impartasesti ca NU AI ALTA CALE.

Imi pare rau ca ai probleme personale si simti ca nu mai poti.
Poate te putem ajuta si noi, cei de pe forum.


Si eu sunt in tara straina si am mult de mers pana la biserica.
Dar ma gandesc ca altii au de parcurs distante si mai mari si nu se plang.
Si eu am multe lucruri care nu-mi convin acolo... dar ii multumesc lui Dumnezeu ca totusi am biserica la care sa merg, am si mijloace (masina).

Nu stiu la ce discutii ai ajuns cu preotul, dar calca-ti pe mandrie si mergi sa vorbesti cu el pt a clarifica lucrurile. Curaj. Nu poate fi chiar atat de rau.
Solutia nu este sa renunti la biserica.

Pai altii deviaza, cum de exemplu faci si aici. Eu am dat un sfat cat de cat rezonabil, si au sarit altii cu atacuri ad hominem si ad fidem...

Sfat din nou: draga Sophia, nu te mai implica in activitati paralele la biserica, gen cor. Doar mergi la Sf. Liturghie, pleci acasa cand se termina, vii cand se incepe. Chiar daca intreaba altii de ce. Le spui ca nu ai timp, nu ti-e bine, etc. Stii ce se spune? Diavolul, daca vrea sa intre in biserica, intra prin cor.

oho, tare afirmatia asta ! pe ce te bazezi, se spune din batrani?..

Dap. Si din auzite, mai tot timpul sunt tot felul de barfe, orgolii, mici ranchiuni, invidii intre coristi, coristi si dirijor, dirijor si preot, presiuni asupra preotului, brrr.

Eu n-am observat barfe, ranchiuni samd intre coristi, sau preot. Insa chiar ma deranjeaza ca la Sf. Liturghie, in loc ca toata biserica sa spuna si sa afirme cu tarie in ce cred - vb de Crez si de Tatal Nostru - a iesit moda asta sa fie cantate (citeste vocalizate), de cor (acolo unde este).

Slava Domnului ca noi nu avem cor, ci canta toata biserica, asa cum se pricepe!

Și la noi tot toată biserica (oarecum) cântă Crezul și Tatăl Nostru, însă neapărat să fie în stilul corist de care vorbeam. Vreau să zic că multă vreme, cuvintele fiind și în engleză, și lungite peste măsură, de-abia mi-am dat seama când se spunea Crezul.. :45: Și nici nu-mi place să stau toată slujba cu nasu'n Semandron să văd ce se mai cântă.

Crezul cântat eu nu am auzit în nicio biserică catolică, de niciun rit. În schimb, am constatat că în unele biserici se cântă "Tatăl nostru". Una din ele este Bărăţia.

Tatal nostru se canta. In Cantarile Sfintei Liturghii Tatal nostru este pus pe note. Despre Crez, nu cred ca exista pus pe note. Chiar in Catavasier este specificat ca , Crezul, sa fie rostit nu cantat. Doamne ajuta1

Din moment ce nu ai pacea? Cand ajungi sa fii "cu credinta la rascruce" atunci nu ai pacea. Cand ai pacea credinta ta este tare, este puternica, este sus, nu la raspantie.

Noi oamenii intotdeauna cautam sa ne indreptatim. cand ne indreptatim nu ne smerim si atunci nu vom cunoaste pe Hristos, nu vom cunoaste pacea si linistea.
Ce bine ar fi sa fim perfecti. Dar nu suntem. Desi Domnul ne indeamna sa fim.
Insa , macar sa tindem, sa vrem, sa ne nevoim pentru asta.

In clipa in care noi ne indreptatim, Dumnezeu nu ne mai indreptateste ca ne-am indreptatit singuri. Asta trebuie sa facem, sa nu mai invinuim pe nimeni de caderile noastre ci pe noi insine. In definitiv, nu este asa? Este oare aproapele vinovat de caderile noastre?

Sophia, acum am citit ca esti in Germania. Vreau sa iti povestesc ceva.
Asta vara am cunoscut o familie care a venit aici in Grecia 10 zile. locuiesc in apropiere de Hamburg.
Ea este romanca si s-a casatorit cu un neamt , luteran . au 3 fete. Si luteranul - Robert este acum ortodoxul - Neculai. Au venit pentru ca Neculai sa mearga cateva zile la Sfantul Munte. Iar eu am stat cu ea si fetele. Ce familie minunata. In Hamburg mergeau la biserica ortodoxa greaca la inceput si chiar daca nu intelegeau greaca veche se bucurau de harul Domnului iar fetele au inceput sa invete greaca si sa cante la strana.
Mi-au spus: nu avem biserica romaneasca construita, unde stam, insa Slava Domnului acum avem preot roman ortodox si facem slujba in bisericile unde suntem primiti. Era trista, gandind ca mai bine ar fi facut si intr-un garaj dar sa fie a lor. Am linistit-o ca daca au preotul intre ei o pot face si in padure in caz de nevoi mari.
Ca unde este preotul cu ei este si Domnul.
Imi spunea ca pentru ei duminicile sunt o sarbatoare a Domnului frumoasa desi pleaca dimineata la 9 de acasa cu fetele si Neculai si ajung seara la 5 inapoi cand in sfarsit iau si ei masa. O parte sunt pe drum, apoi slujba, bucuria intalnirii cu alti crestini ortodocsi si drumul inapoi spre casa. vin in Grecia in fiecare an sa se bucure de Sfantul Munte si de manastirile de aici. Anul acesta au fost la Manastirea Ormilia, la Manastirea Arseniou (Cuv. Arsenie a fost duhovnicul Par. Paisie Aghioratul - cel care l-a botezat copiil fiind, cu numele de Arsenie pe Par. Paisie), Man. Suroti si in Insula Evia la Sf. Ioan Rusul. Se bucura de viata asa cum e si cum Domnul le-o randuie si au inteles ca viata poate fi traita si simplu si frumos fara aspiratii de bogatie.
Si ei comunica cu preotul cum pot, dat fiind dinstanta insa se bucura si asa. Insa isi arata iubirea de semeni primind crestini in casa lor. Chiar si mie mi-au lansat invitatia: neaparat sa veniti la noi , in primavara poate veniti in Germania , stati la noi si ne bucuram impreuna.

De ce iti povestesc astea? Sa vezi cum unii oameni care traiesc ca si tine in Germania pot sa o faca dupa voia lui Dumnezeu si sa nu ajunga la rascruce cu credinta lor.

Incearca sa vezi in toate lucrurile doar ceea ce e bine si frumos iar ceea ce este rau incearca sa nu le mai vezi si sa nu mai lasi sa te influenteze.
Bucuria cand vezi binele sa fie atat de mare incat sa nu mai poti sa vezi si raul. Ca e imposibil sa nu vezi si lucruri bune.

Am înțeles că face parte din tradiția rusească, să fie cântat Crezul.

Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră.

ps: să-mi fie cu iertare, nimeni nu te invinuieşte atâta timp cât tu nu te simţi invinuită (chiar dacă noi toţi am face acest lucru)

Sunt de acord cu tine, frate! Nu te poţi plânge de crucea ta că e grea, şi să dai vina pe alţii că ţi-o îngreunează pe nedrept. Ia-ţi crucea, şi poart-o cu nădejde, responsabilitate, şi mai ales cu smerenie. Dacă ştii că Domnul îţi dă ceea ce trebuie, şi când trebuie, spre îndreptarea ta, înseamnă că toate scârbele şi nedreptăţile trebuie să le înduri cu bucurie, de vreme ce Dumnezeu vrea să fii viu, şi să te lepezi de patimile ce-ţi încleştează sufletul. Dumnezeu e Drept, şi nu-ţi dă mai mult decât poţi duce, şi nici ceva pe nedrept. Este foarte greu de înţeles lucrul ăsta de către cei mai mulţi dintre noi, şi, pare că, şi mai greu de înfăptuit voia Lui.

Iată un cuvânt, cred eu foarte folositor, cules de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Sfinţii Părinţi:

<<Zis-a un bătrân:“Obişnuieşte-ţi inima ta câte puţin să zică pentru fiecare din fraţi aşa: “Acesta mă întrece după Dumnezeu!” Iar pentru altul să zici: “Acesta este mai osârduitor decât mine!” Şi aşa vei dobândi smerita cugetare, socotindu-te pe tine dedesubtul tuturora. Atunci să ştii că locuieşte întru tine Duhul lui Dumnezeu.

Iar de vei defăima pe cineva, atunci se depărtează darul lui Dumnezeu de la tine şi te aruncă întru întunecimi trupeşti. Atunci ţi se împietreşte inima şi nici o umilinţă nu se află întru tine”.>>

da, si ei, slavii, il canta minunat.

Intr-adevar, e o problema. Nici eu nu stiu ce-as face daca ar trebui sa ma mut din cartier/oras/tara si n-as mai putea ajunge la biserica mea, iar in alta nu m-as integra. Probabil,ma gandesc, daca as fi in America, as merge la cea mai apropiata biserica, chiar si de alta confesiune (catolica sau protestanta, nu chiar orice ciudatenie), si cand as avea mai mult timp si posibilitati as merge la o biserica ortodoxa, chiar si mai departe, daca as sti pe cineva acolo sau mi-ar place. Daca as mai putea veni in tara, macar la cativa ani, as incerca sa-mi mai intalnesc duhovnicul, daca nu mi-as cauta unul acolo. Ar fi posibil sa reusesc, sau nu. Depinde si de "religia" celor cu are am sa fiu acolo, important ar fi totusi sa nu ne lepadam de Cristos si, daca se poate, sa practicam si Sfintele Taine. Din pacate, daca te casatoresti cu un protestant, de exemplu, chiar daca nu ti se cere sa te convertesti, biserica ortodoxa cred ca nu iti recunoaste casatoria si nici nu-ti mai da sfanta impartasanie...

Ei, nici chiar asa. N-avem motive sa sarim gardul in bisericile altora. Btw, in America sunt mii de biserici ortodoxe.

Am citit parerile si sfaturile tuturor. Va multumesc.
As dori sa raspund la unele dintre problemele ridicate si la unele idei.
Nu dau numele autorilor, pentru ca nu mi-i amintesc si nu am timp sa derulez topicul si pentru ca nu nu autorii sunt importanti, ci ideile/parerile lor.

1. Exista doua pareri care m-au socat.
Ca numai noi insine suntem vinovati de problemele noastre, ca trebuie sa ne purtam crucea si sa acceptam/inghitim tot, chiar si raul, ca nu trebuie sa ne plangem de altii, ci de noi insine.
Eu cred ca adevraul este, ca de obicei undeva la mijloc.
Dumnezeunu ne cere sa fim masochisti, iar autoglagelarea nu se practica in ortodoxie.
ba dimpotriva, undeva Dumenzeu ne invata ce avem de facut cand unii frati ai nostri (la propriu-adica rude, prieteni- sau la figurat, alti oameni) ne supara in mod repetat.
Ne invata sa vorbim cu ei in patru ochi, apoi daca nus e indreapta, sa le mai spunem o data, si mai apoi sa-i aratam (in discutie) altora, in comunitate, sa cerem ajutorul in judecata.
Exact asta incerc eu sa fac. Am vorbit cu unul sau altul, inclusiv cu preotul privat, apoi am cerut sfat la unul sau altul, si am ajuns sa spun si altii, cerand sfatul.
Pacat ca altii nu fac la fel , caci altfel s-ar rezolva totusi conflictele, ar mai auzii oameni ce greseala fac/au facut si ar primi sfaturi si ajutor ca sa se indrepte. Includ ai si pe preoti.

Nu stiu daca ideea (in ortodoxie) este ca preotul este infailbil si nu trebuie corectat. Sau ca nu trebuie/putem sa facem ca in biserica sa fie mai bine, sau sa rezolvam probleme/conflicte.
Cel mai adesea exista peste tot probleme in biserica, ele insa se rezolva numai unilateral: unul decide si ceilalti trebuie sa asculte si sa plece capul.
Preotul nostru a citat candva de nu stiu unde, ca la o judecata nu s-a putut gasi solutie, ambele parti aveau argumente solide, si atunci s-a hotarat sa decida cel mai mare (nu stiu, in V.T sau asa ceva).
Dar in general (si la noi in special) nici nu se ajunge la ascultarea partilor).

2. Probleme apar des la strana/cor, asa cum spuneau mai multi aici.
Pentru ca nu exista in biserica, sau nu se cunosc, niste reguli: cine si cum vine si canta la strana (sau e ca la gara vine si pleca fiecare cum vrea), exista selectie sau nu, se fac repetitii, cine poate citi din carti la diferitele slujbe speciale, cine ce are de cantat la fiecare slujba (mai ales la cele speciale) etc. Si mai ales se fac nedreptati din aceste motive.
Ca multi doresc sa cante, multi doresc sa citeasca si numai unul sau altul este mereu numit de preot, sau se autonumeste si etc.
Exista regulile acestea scrise undeva?

Mai apar probleme in biserica atunci cand exista o comunitate formata (mai ales in diaspora) si unde se mai organizeaza si alte activitati (sau dimpotriva, nu se face nimic social), cand biserica nu are numai caracter religios, de rugaciune si slujba, ci si de nucleu al comunitatii.
In tara se fac multe: se construiesc biserici (mai ales la tara participa toti cu bucurie, preotul este trup si suflet), se fac si preotii se ocupa si de multe lucruri in social: spitale, copii orfani, batrani si saraci, publica lucrari, reviste, au coruri bine organizate, etc.
Dar in afara este mai greu cu lucrurile astea. Motive exista si nu intru acum si aici in amanunte. Doar atat: in diaspora nu toti preotii apartin de tara (BOR).

3. Exista si probleme de natura umana/privata si legate de particularitatile locului.
Nu sunt bani, sunt multi enoriasi la putini preoti, biserici putine pe raze mari, transportul nu tine seama de orarul slujbelor ortodoxe (ca la altii slujbele sunt din ora in ora).
Oamenii au mare nevoie de biserica si preot in diaspora, pentru ca se lupta cu mari greutati, au nevoie de comunitate care sa-i ajute practic, sau macar moral (sufleteste) ca sa se mentina la suprafata. Si atunci orice nedreptate, sau pierdere de loc (la propriu si la figurat) doare inzecit fata de cum se intampla in tara.

- va urma-

Si de ce te-a socat? Ca nu suna asa cum ai fi dorit sa sune? Oare de ce nu toti oamenii l-au acceptat pe Iisus? De ce mai toti sfintii parinti au fost prigoniti? Iti raspund eu: pentru ca ei inca de pe pamant au fost oameni ai lui Dumnezeu, pentru ca ei s-au lepadat de lume si L-au urmat pe Hristos. Ei nu au mai fost placuti lumii, insa au fost placuti lui Dumnezeu. Cei care i-au urmat pe sfintii parinti sau care îi urmeza sunt cei care se straduiesc sa fie placuti lui Dumnezeu.

Pai ori e alba, ori e neagra? Hotaraste-te. Nu-ti dezvalui slabiciunea celui de langa tine (daca poti sa o faci), arata pe cat poti ceea ce e placut lui Dumnezeu si nimic mai mult.

Indreapta-te pe tine mai inainte de al indrepta pe altul.
Sunt ucenici ai Domnului în care Cerul a prins rădăcini. De aceştia a ascultat chiar şi firea neînsufleţită. Secretul este acesta: prin nevoinţă şi dar au făcut mai întâi linişte în firea lor şi, zic părinţii: „Cine ascultă de Dumnezeu şi Dumnezeu ascultă de acela”. În preajma lor, fiarele şi valurile îşi uită sălbăticia. Acultarea aceasta restabileşte omul şi natura în starea străveche, de Rai: „Fiule (zice Sfântul Serafim de Sarov), adună Duh de pace în sufletul tău şi mii de inşi se vor mântui în jurul tău”.

Cel care are ganduri bune pe toate le vede bune
 

Pentru userul sophia, parintele Paisie Aghioritul te poate lamuri mai bine:

“Mi-au spus unii ca se smintesc pentru ca vad multe lucruri strambe in Biserica. Iar eu le-am spus:
“Daca vei intreba o musca: ŤSunt flori in locul acesta?ť, ea iti va spune: ŤNu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratiiť, si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: ŤAi vazut vreo necuratie in locul acesta?ť, ea iti va spune: ŤNecuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoareť, si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila…”.
Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, iar altii cu musca. Cei care seamana cu musca in orice situatie cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina afla peste tot orice bine exista. Omul stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a stanga si le vede anapoda. In timp ce acela care are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gandul cel bun.

Cel care are ganduri bune pe toate le vede bune
 

Odata un copil de clasa a sasea a venit la Coliba si a batut cu ciocanelul in poarta. Aveam de citit un sac de scrisori, dar mi-am spus sa ies sa vad ce vrea. “Ce este, voinice?“, il intreb. “Aceasta este Coliba Parintelui Paisie?” – ma intreaba. “Vreau sa-l vad pe Parintele Paisie“. “Aceasta este, dar el nu este aici; s-a dus sa cumpere tigari“, ii spun. “Se vede ca s-a dus ca sa cumpere pentru cineva“, imi spune el cu gand bun. „Nu, ci pentru el s-a dus sa cumpere, ii spun. I s-au terminat si facea ca un nebun. Pe mine m-a lasat aici singur si nici macar nu stiu cand se va intoarce. Daca vad ca intarzie, o sa plec de aici“. Atunci baiatului i s-au umplut ochii de lacrimi si iarasi a spus cu gand bun: “Il obosim pe Parintele“. “Dar ce vrei cu el?“, l-am intrebat din nou. “Vreau sa iau numai binecuvantarea lui“, mi-a raspuns. „Ce binecuvantare sa iei, copile! Acesta este un inselat. Nu-i bun de nimic. Eu il stiu bine. Nu astepta degeaba, pentru ca atunci cand se va intoarce va fi nervos, poate chiar si beat, caci mai si bea“. Dar acel copil punea mereu gandul cel bun. “In sfarsit, ii spun, eu voi mai astepta putin, ce vrei sa-i spun?“. “Am sa-i dau o scrisoare, imi spune, dar voi astepta sa iau si binecuvantarea lui“. Ati vazut? Orice ii spuneam, el o primea cu gandul cel bun. I-am spus: “Facea ca un nebun pentru ca nu avea tigari“, iar sarmanul a suspinat si a lacrimat. “Cine stie, poate s-a dus sa cumpere pentru cineva“. Altii citesc atatea, iar acela, un copilas de clasa a sasea, sa aiba ganduri atat de bune! Sa-i strici gandul si el sa si-l faca si mai bun si sa traga o concluzie mai buna. M-am minunat de aceasta! Pentru prima data am vazut un astfel de lucru!”

Gandurile omului arata starea lui duhovniceasca

Of Ovidiu.b
Ma rog, tu ai modul tau de a vedea lucrurile, incepand cu alimentatia (mi se care ca tu ai deschis topicul ala cu alimentatia "ortodoxa"), si pana la credinta.

Ca sa-ti raspund tie mai intai:
a. Nu ste nici alba si nici neagra. Asta am invatat de ceva ani incoace. Totul este de cenusiu, nuantat, nimic nu este pur, in afara de Dumnezeu si de starea ideala.

b. De ce m-au socat anumite pareri? Am explicat mai sus. Da, nu asta asteptam ca raspuns.
Poate ca la unii functioneaza sado-masochismul, autoflagelatul, sa-i dai cu capul te toti peretii si un sut undeva si gata. Dar sunt multii care si asa sunt la capatul puterilor, mai da-le un pumn si ai terminat cu ei, i-ai trimis fie pe lumea cealalta (ca-si pun capat zilelor, sau la spital).
Asta doresti? Asa vezi tu credinta,ortodoxia?
Pe cine a lovit Dumnezeu vreodata cu vorba sau cu mana?
Cand altii alungau, El chema la El si vindeca (vezi femeile bolnave, orbii, neputinciosii, etc.).
Chiar unii apostoli, sau oameni din jurul sau, se mirau si alungau pe cei ce veneau sa ceara ajutor. Incercau probabil sa-l protejeze pe Iisus, dar El nu lasa, nu intreba, ci doar vindeca. Nu invinuia personal. "Ce vii aici spurcatule, ai facut aia si aia si vii sa cauti ajutor la mine". Niciodata n-a spus asta.
El ii stia deja pe toti...

M-au socat pareri care judeca, si care dau vina numai pe cel ce cauta ajutor. Cand unul vine si spune ca este la capatul puterilor, tu vii si mai dai si tu in el?
De ce? Cine te-a invatat asta?
Si de ce nu te uiti in partea cealalta. Mai dar poate ca o avea dreptate, dar poate ca o fi ceva in ceea ce spune.
Numai unul o fi vinovat mereu?

Si mai este ceva. Vii cu exemple ca unul vede numai rau si altul numai binele.
Pai ala care vede si raul (ca nu exista om sa vada numai raul) si este vesnic nemultumit, tocmai ala duce spre mai bine, spre progres.
Daca te multumesti si zici ca totul e numai bine, raiul pe pamant, atunci nu mai facem nimic nene. Stam cu burta in sus, ca ia uite ce bine este, ce ne mai trebuie sa mai facem.Nu? Las' ca merge si asa.
Ala nu trebuie, aia nu trebuie. Capul jos, gura inchisa si mai mult nu mai spun.
Pai asa putea sa faca si Tatal. Ei, ce daca este asa cum este pe pamant? De ce sa-l trimit eu pe Fiul sa-l jertfesc acolo. Aia o duc bine, e bine pe pamant.
Nu?

Si intrebai si de ce apostolii sau alti sfinti trimisi de Dumnezeu au suferit si au fost prigoniti?
Pai asta este cheia. Ala care vrea sa faca ceva mai bine este cel prigonit, ala care vede nedreptatea si raul, ala este prigonit, fiindca ala deranjeaza cel mai mult.

Nu vad ce legatura are alimentatia si cu ceea ce dezbatem noi aici?

Fa-ma atent unde am dat in tine? Eu am incercat sa te scot din ceata. Adica ti-am expus modul crestin de a gandi. Acum ca tie nu iti sunt placute si nu vrei sa le accepti nu inseamna ca cineva a dat tine. Nu ai sa gasesti linistea decat in post, rugaciune, spovedanie si ascultare fata de duhovnicul tau.

Pai daca vrei sa faci bine in Biserica ta - primul lucru pe care iti recomand sal faci este sa nu-ti ma balacaresti biserica cu preotul si mirenii. Apoi roaga-te...iar daca vrei sa faci un bine pe acolo si este intocmai bine - Dumnezeu iti va ajuta prin rugaciune. E

Eu nu m-am legat de faptul ca tu vrei sa faci un bine. Ci de ceea ce te-a socat. Sau ai uitat? Ti-am dat niste raspunsuri la socurile tale - dar socurile sunt ceea ce BO si Sfintii Partinti ne-au invatat. Nu mai repet inca o data....citeste cu atentie posturile mele.

Ovidiu, ca sa incheiem discutia in doi.

1. Aminteam de alimentatie ca exemplu pentru modul tau special de gandire, diferit de acel al multor altora.

2. Ce sa-ti arat, daca tu stii bine ce ai scris si ti si alt coleg al tau, cum ca eu sunt vinovata de ce mis e intampla si ca trebuie sa accept totul, fie bun fie rau.
Nu cred ca ceea ce spuneti voi este modul ortodox de gandire. Da, voi imi sugerati poate sa intorc si obrazul celalalt.
Dar eu am explicat mai sus lucrurile.
Si nu e vorba ca nu-mi place ce-mi scrieti, ci ca nu este cazul sa-mi dati acum astfel de sfaturi. Nu de "bata" am nevoie, ci de sfat adevarat, de viata.
Am inteles de altfel: parerea voastra este sa ma fac ca ploua si totul este bine si frumos.

Este parerea voastra si o respect ca atare. Dar atat.
Si am mai spus: nu ma invinovatiti (numai pe mine). Vina mea o stiu (in parte), dar niciodata, nicaieri nu exista numai un singur vinovat.
Cu asta nu-mi ajutati. Nici macar nu-mi spuneti care este vina, ci doar ca o am. Fiindca nici cunoasteti situatia de fapt...
Ce pot sa fac singura fac, ceea depinde de preot si biserica este problema.
Si inca nu stiu ce am sa fac.

Cu asta am incheiat dialogul, am sa revin sa-mi termin postarea de mai sus (unde scria "va urma").

Modul meu de gandire legat de alimenatie este cu totul offtopic. Ca este diferit de al multora de pe aici nu vad iarasi care este problema. Oare nu sunt multi sau nu esti de acord?

Insa ceea ce ti-am expus referitor la cine este de vina si sa nu mai judecam preotii este gandirea unor Sfinti pe care eu ti-am expus-o. Incearca faci putin diferenta.

Pai hai sa vedem daca poti combate afimatia mea pe care ti-am expus-o si te rog sa ma faci atent unde e gresita:

"Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră."

"Prin cruce, prin suferinţa unei răstigniri în viaţă, se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Şi se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă."

Te contrazici. Spui ca "si nu e vorba ca nu-mi place ce-mi scrieti" dar acum 2 minute erai socata de parerile noastre.

Tot ce am incercat sa-ti expun se pare ca nu ai inateles sophia. Ingaduieste-mi inca o incercare.
Pacatele noastre, raul din noi nu ne lasa sa vedem toate lucrurile cum ar trebui sa le vedem. Daca le-am privi pe toate cu ochi duhovnicesti in toate am vedea numai binele chiar si in cele rele. Asta e ceea ce trebuie sa facem fiecare dintre noi sa ne certam pe noi insine, sa ne punem noi inaintea celorlalti ca fiind cauza relelor care se intampla. Atunci nu am mai judeca pe nimeni si am cere mila si iertarea de la bunul Dumnezeu. Am cere desigur si ajutor.

Pana si Zaharia care ii despic pe toti in 16, de data asta mi-a dat un sfat uimitor de drept si intelept: sa gasesc oameni potriviti mie cu care sa pot discuta (si) privat, sa ma sfatuiasca.