Intentia ultima a postarilor este in fapt cunoasterea Lui Isus, a trairii Sale intime prin alte forme de rationament, terminologie si exemplificari.

Postez pentru cei cu minti flexibile, care pot identifica asemanari, analogii intre budism si crestinism asa cum sunt ele prezentate in aceste expuneri, conform liniei traditionale mahayana - nu cum sunt prezentate selectiv si scoase din context portiuni de budism, de exegeti crestini cu scopul de a demonstra 'ratacirea' acestei religii.

De ce sunt valoroase si alte puncte de vedere?

Este un aspect care nu necesita demonstratie.

In budismul mahayana dragostea se cultiva fata de toate fiintele fara exceptie, nu doar fata de oameni.

Aceasta se numeste bodhicitta.

Dragostea aceasta universala rasare progresiv dupa o indelunga cugetare in conformitate cu doua metode traditionale de meditatie care sunt:

1. cele sapte verigi cauza efect

2. egalizarea si schimbarea sinelui cu celelalte fiinte


Crestinismul are metoda sa specifica: credinciosul cultiva dragostea prin emularea atitudinii si trairii Lui Isus.

Renuntare in sens budist
 

Dorinta intensa de a fi liber se numeste "renuntare".

Noi nu dorim sa fim liberi atata vreme cat nu constientizam, nu realizam natura profunda a acestei lumi care este patrunsa de suferinta.

Suntem legati cu fire nevazute de diferite atractii crezand ca in aceasta lume ne putem face un cuibusor caldut.

Fara renuntare nu facem nici macar primul pas pe Cale.

Si sunt multi pasi care trebuie neaparat facuti.

„veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.”

Gestionarea energiilor virtuoase sau meritelor
 

Un bun administrator isi gestioneaza eficient resursele, cu rezultate maxime.

Care sunt resursele unui persoane angajate in practicile profunde ale mahayanei?

Resursele sunt energiile virtuoase generate prin infaptuirea virtutilor.

Mai jos este descrisa dinamica binecuvantarilor unui Bodhisattva ( o persoana care a reusit sa genereze in continuumul sau mental Bodhicitta):

Meritele au particularitati si proprietati binefacatoare functie de tipul de activitate spirituala care le genereaza:

1. daruirile catre fiinte obisnuite si sfinti genereaza merit in natura bucuriei

aceasta energie este directionata prin dedicare catre toate fiintele mama nefericite


2. disciplina morala genereaza merit in natura medicamentelor spirituale care vindeca excrescentele dureroase ale faptelor nevirtuoase

aceasta energie este directionata prin dedicare catre toate fiintele mama cu tendinte puternice spre non-virtute


3. rabdarea genereaza merit in natura ridicarii karmelor negative foarte grele

acest merit este directionat prin dedicare in special catre fiintele mama din iad si cele cu pacate grele


4. efortul genereaza merit in natura puterii

acest merit este directionat prin dedicare in special catre fiintele mama slabanogite de pacate


5. concentrarea genereaza merit in natura claritatii

acest merit este directionat prin dedicare in special catre fiintele mama confuze, orbite de conceptii gresite


6. intelepciunea genereaza merit in natura libertatii

acest merit este directionat prin dedicare catre toate fiintele mama prizoniere in samsara.

Florine lasand la o parte ce zice nu stiu cine ,spune putin de viitorul tau vesnic ,ce te asteapta pe tine dupa moarte ?chiar sunt curios ce credinta ai sau parere ,dar sa specifici daca crezi din toata inima ta sau ai doar asa afirmatii fara suport din partea inimii tale. E interesant ce spui dar ai grija ca sunt lucruri interesante care pot fi nefolositoare si chiar daunatoare

Adevarul este Unul, asa cum pe cer este un singur Soare.

Insa oamenii iL denumesc diferit si ii inteleg natura intr-un mod diferit, de la persoana la persoana, functie de inclinatiile individuale, cultura in care au fost formati, matricea spirituala si forta intima de patrundere cognitiva.


Isus spune "iubiti!" - dar cati oare inteleg natura adevarata a acestei iubiri?

Aceasta iubire este singura cale spre perfecta cunoastere, fericire si libertate.

Ce cred eu ca se intampla dupa moarte?

Moartea este un aspect conventional si nu un proces intrinsec.

In esenta nu exista la modul ultim existenta apriorii mortii sau non-existenta postmortem.

Intelepciunea este singura forma de cognitie care ne dezvaluie cu adevarat 'ceea ce este'.

Toate formele trecatoare ale infinitelor lumi sunt indisolubil unite cu esenta lor.

Cunoasterea ultima inseamna cognitia directa a acestei esente.

"Adevarul va va face liberi!".

Pana la stabilizarea mintii in forma ei naturala este nevoie sa evitam denivelarile extremelor care apar inevitabil atunci cand intrebam, rationam si validam.

Marea majoritate a oamenilor au nevoie sa exerseze multe si felurite forme de rationament sau linii de gandire corecta, care sa elimine progresiv agatarile mintii in extreme.

Florin, concluzia mea in urma lecturii cu "dificultate" a postarilor tale, pe fondul cunostintelor mele biblice, este ca budismul este sistem filozofic complex si fascinant dar departe de crestinism.


Sa presupunem ca esti in Africa, mai exact intrun trib din mijlocul junglei, dispui de un translator, si vrei sa Il faci cunoscut pe Iisus Hristos... Ce faci, ce spui unora ca acestia?

Vezi tu Florin, omenirea are nevoie de un Mantuitor, nu de un filozof.

Referitor la situatia ipotetica propusa, am citit ca un predicator L-a prezentat pe Isus unui trib de canibali ca pe cineva care-i putea satura vesnic cu cea mai dulce carne.

"Carnea dulce" este un beneficiu usor de inteles pentru un canibal, pentru care este dispus sa depuna efort in cultivarea virtutilor: rabdarea, intrajutorarea...si chiar renuntarea progresiva la ucidere pentru o halca consistenta in paradis.

Acest pretext este scuzabil, pentru ca omul deprins cu gustul virtutilor nu se mai intoarce usor la nevirtute.

Ai dreptate, omenirea are nevoie de un Mantuitor, reprezentarea perfecta a bunatatii si puterii reale de a salva.

Dar pentru intelegerea profunda a Mantuitorului avem nevoie de rugaciune profunda, care la randul ei se bazeaza pe contemplatii adanci derivate dintr-o filosofie corecta, fina, penetranta.

Filozofia se prezinta diferit, functie de capacitatea intelectuala si inclinatiile fiecarui individ.

Budismul are trei nivele de acces pentru cei ce cauta fericirea permanenta.

Tot acest urcus, in budism, este "invelit" in ceea ce se cheama practica "refugiului in Mantuitor."

Explicarea ei este exhaustiva. Atisha a compus foarte multe tratate numai pe aceasta tema fundamentala, pentru a fi inteleasa corect fiind piatra de temelie a alpinistului catre Dumnezeu. Asa ca a fost supranumit, mai mult in gluma "Refuge Lama" - "Invatatorul refugiului".

Pare simplu sa cerem ajutor Mantuitorului - dar nu este.

Cand spunem "ajuta-ma Doamne" sau "scapa-ma Doamne" pentru a fi luati pe brate trebuie sa stim cui ne rugam, trebuie sa intelegem profund natura Lui Dumnezeu.

Fara practica refugiului un budist nu se poate numi budist,
fara ea orice budist este ratacit pentru ca nu primeste ajutor "de sus", in forma binecuvantarilor.

Este prima lectie care se preda, iar intelegerea ei devine din ce in ce mai profunda, pe masura adancirii mintii si inimii in natura adevarata a Mantuitorului.

Nu toti au nevoie de aceleasi lectii.

Conform studiilor proprii, crestinismul este practic o particularizare a budismului in primele sale doua trepte Hinayana, o portiune restransa din Mahayana -- are si un aspect punctual in Tantrayana.

Hinayana: meditatiile privind pericolele pacatelor, moartea, lasarea celor lumesti, cautarea propriei salvari... motivatia credinciosului in facerea faptelor bune este preponderent egocentrica - propria salvare de consecintele pacatelor proprii

Mahayana: dragostea si rugaciunea pentru ceilalti...motivatia este altruista - cautarea mantuirii pentru ajutarea tuturor fiintelor samsarice - alimentata de o dragoste universala adanca, nediscriminatorie care ia asupra sa toate pacatele fiintelor

Tantrayana: rugaciunea isihasta - in budism se regaseste in faza a 2 din yoga finalizarii cu anumite mentiuni ( 2. izolarea vorbirii - prin recitarea de diamant) din sase in total (1.izolarea corpului, 2.izolarea vorbirii, 3.izolarea mintii, 4.corpul de slava, 5.lumina lina si 6.unirea) ...unirea cu Mantuitorul avand la baza exclusiv motivatia altruista universala

Aceasta nu inseamana ca un crestin nu atinge perfectiunea unirii cu Cel Iubit.

Spun doar ca in crestinism nu avem explicatii detaliate ale procesului.

Harul poate scurticircuita toate invataturile...dar aceasta se intampla doar in cazuri exceptionale.

Conceptie gresita, Florin. Oamenii nu trebuiesc "ademeniti" la ceva mai bun si mai desavarsit, ca sa Il cunoasca pe Hristos. Nu cu "dulcegarii" si nu "cu zaharelul" se aduc oamenii la Hristos. Iisus Hristos a zis:
"Si cand va veni El (Duhul Sfant), va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata." (Ioan.16:8)

Omul pangarit de pacat nu vine cu aplauze la Hristos si salivand ca mahomedanii ce tanjesc la fecioare in cer, ci cu frica si cu pocainta, cu adanca parere de rau pentru tot ceea ce zidisera cu mainile lor intre ei si Dumnezeu. Si toate acestea impreunate cu lacrimi de profunda si vesnica recunostinta pentru Cel ce ii izbaveste de toate, Iisus Hristos Domnul.


A doua conceptie gresita in budism. Sa privim mai atent la ceea ce spune Dumnezeu:

"Caci este scris: "Voi prapadi intelepciunea celor intelepti si voi nimici priceperea celor priceputi."
Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia?
Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia propovaduirii crucii.
Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si grecii cauta intelepciune;
dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri, o nebunie;
dar pentru cei chemati, fie iudei, fie greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu.
Caci nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii.
De pilda, fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales.
Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari.
Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii si lucrurile dispretuite, ba inca lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt;
pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu.
Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare,
pentru ca, dupa cum este scris: "Cine se lauda sa se laude in Domnul." (1Cor.1:19-31)


Acum o conceptie gresita despre crestinism. Caci Dumnezeu ni s-a revelat si ni se reveleaza ca Tata. Un Tata Viu si Adevarat. Cum sa ne fie greu si ce sa nu stim in relatia noastra cu Tatal nostru? Caci el, prin Iisus Hristos ne-a dat dreptul sa fim fiii Lui.

"Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El." (1Ioan.3:1)

Iar ca Tata Ceresc chiar ne indeamna:

"De aceea si Eu va spun: cereti, si vi se va da; cautati, si veti gasi; bateti, si vi se va deschide." (Luc.11:9)


A doua conceptie gresita despre crestinism. Harul intr-adevar transcede toate invataturile insa el este inca la indemana Bisericii.
"Harul si adevarul au venit prin Iisus Hristos." (Ioan.1:17)
"Caci cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos. El, macar ca era bogat, S-a facut sarac pentru voi, pentru ca, prin saracia Lui, voi sa va imbogatiti. (2Cor.8:9)

Draga Florin, intelege ca te afli pe o cale gresita. Crestinismul nu este o religie sau un sistem filozofic. Ci este mult mai mult decat atat. Crestinismul transcede toate toate religiile, toate stiintele, toate invataturile si toate filozofiile lumii. Acesta este Harul lui Dumnezeu, in Iisus Hristos, pentru Biserica Lui. In budism trebuie ca sa cunosti, sa inveti sa te raportezi si sa deprinzi iubirea fata de toata creatia lui Dumnezeu. Asta este smecheria diavolului, care face orice numai sa ocoleasca si sa ascunda omului mantuirea care i-a fost data prin Trupul si Sangele scump al Domnului Iisus Hristos. Cum sa cred inselaciunea aceasta? Caci nu Mahomed, nu Confucius si nu Budha au murit pentru mine, pentru salvarea mea. Ci Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a dezbracat de Slava Sa cereasca, S-a intrupat de la fecioara Maria si de la Duhul Sfant si S-a facut Om... pentru mine si pentru tine. Si S-a rastignit in zilele lui Pilat din Pont, si a patimit si S-a ingropat... si a inviat a treia zi...tot pentru mine si pentru tine. Iar de-acum sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. Binecuvantat sa fie Numele Lui, in veci. Amin.

Mai am un cuvant pentru tine din Sf.Scriptura. Si nu de la oricine, ci de la cel despre care s-a spus ca, atentie! "daca n-ar fi fost crestin, cu siguranta ar fi fost, de departe, cel mai mare filozof al lumii antice" - Sf.Ap.Pavel, privitor la toata cunoasterea si mostenirea lui:

"Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos." (Filip.3:7,8)

Crestinismul este invatat ca si celelalte religii prin cuvinte, rationamente si silogisme.

Are stilul propriu prin care se argumenteaza si suscita trairi virtuoase.

Pentru a simti trebuie sa credem, sa ne lasam sedusi de generozitatea mesajului.

Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a dezbracat de Slava Sa cereasca, S-a intrupat de la fecioara Maria si de la Duhul Sfant si S-a facut Om... pentru mine si pentru tine.

Ni se inmoaie inima.

Cine are dragoste multa si credinta puternica in Isus, nu are nevoie de budism.

Budismul este pentru cei ce pun mai multe intrebari, au nevoie pe langa emotie si de rationalitate.

Ce este persoana?

Ce este trairea?

Care este izvorul ei profund, natura ultima a acesteia?

Prin harul lui Dumnezeu, si eu am dragoste, si pentru El si pentru om. Iubesc si pe Dumnezeu si pe om iar credinta mea este tare in Domnul meu. Insa, pentru ca diavolul nu doarme, iar eu sunt un om supus acelorasi ispite ca fiecare crestin, se intampla si alunec, cad, ma tulbur... Ce fac atunci? Sau mai rau, daca am cazut dintr-o data in pacat... Ce solutie ofera o filozofie, o ideologie precum budismul??? Nu as face de prisos jertfa Domnului meu Iisus Hristos, daca m-as increde in meditatii si explicatii care de care mai fanteziste??? O, nenorocitul de mine, ce s-ar mai bucura cel rau si cat ar suspina Domnul meu...
Dar laudat sa fie Dumnezeu care a dat pe Fiul Sau, pentru ca oricine crede in El si in jertfa Sa, oricat ar fi de cazut in pacat, se poate ridica din nou, mai mult decat atat, trece de la moarte la viata vesnica.

"Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Iisus Hristos, Cel Neprihanit." (1Ioan.2:1)

In viata mea am practicat ani de zile ayurveda, yoga, bioenergie; am citit Bhagavad Gita si gaseam placere in tot ce tinea de paranormal si new age. Dar spun cu bucurie acum, asemeni Ap.Pavel, ca pe toate le socotesc ca un gunoi pe langa pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu.

Te inteleg foarte bine.

Odata ce ai aprins focul Lui Hristos in inima, focul curat care satura si lumineaza, celelalte gusturi devin amare si de prisos.

Singura grija este sa nu-L lasi sa se stinga ci sa se aprinda din ce in ce mai mult.

In acest punct, invatatura incepe sa curga din interior si nu din exterior, necesitatea clarificarii rationale a problemelor existentiale devine un apendice nefolositor.

De aceea am spus ca cei indragostiti nu mai au nevoie de explicatii.

------------------------------------------------

Revin insa, pentru a raspunde la intrebarea adresata, ce facem cu budismul atunci cand gresim. Ce facem cu filosofia cand suntem coplesiti de sentimentul de vina?

Dezvolt putin sub titlul:

"Vina si Pedeapsa in Budism" - "Spovedanie si Pacatosenie in Budism"

Budismul nu este doar un sistem filosofic ci este o filosofie exprimata liturgic.

In primul rand, linia de gandire budista stabileste un principiu juridic fundamental:

Daca greseste A, nu suporta consecintele (nu este ‘pedepsit’) B sau C.

Nasterea intr-un trup uman perisabil si dureros, in viziune budista, este fructul rezultat in urma compunerii actelor virtuose si nevirtuoase savarsite in vieti anterioare (nu neaparat pe acest pamant, nu neaparat in acest univers).

Resimtirea celei mai infime forme de durere din alta cauza decat propriile decizii si actiuni, reprezinta o incalcare a principiului enuntat.

In crestinism, de exemplu, acest principiu nu este validat.

In viziune budista, nicio durere pe care o resimtim nu are alta sursa externa, decat propriile actiuni nevirtuoase pe care le-am savarsit, care functioneaza ca si cauze exclusive - principiul excluziunii surselor externe ale durerii.

De aceea, in budism nu exista conceptul de ‘pedeapsa divina’ sau ‘pedeapsa arbitrara’.

Buddha este vazut ca expresia celei mai inalte forme de iubire, compasiune si intelepciune, care are puterea de a salva toate fiintele care intra pe calea Dharmei (adica virtutii).

Sutrele budiste mentioneaza ca Budhha Sakyamuni (cel de al 4-lea Buddha din cei 1000 de Buddhasi care vor aparea in acest eon – conform sutrelor) si-a dat viata de nenumarate ori, inainte sa se nasca ca printul Sidharta Gautama, s-a jertfit in repetate randuri, pentru salvarea fiintelor samsarice.

Deci, budismul promoveaza anterior crestinismului conceptul de jerta integrala pentru binele tuturor celorlalte fiinte, din dragoste netarmurita, din compasiune universala.

Credinciosul budist este instruit ca si un crestin in rationamentul jertfei: “si-a dat viata pentru mine din dragoste” ceea ce aprinde in sufletul acestuia trairi afective intense, credinta si evlavie.

Orice forma de durere (sau placere) are, in principiu, doua cauze: una substantiala si una circumstantiala.

Cea substantiala este in fapt un flux cauzal convergent care isi are originea in vietile anterioare, iar cea circumstantiala depinde de situatiile particulare si deciziile luate de persoana respectiva in viata curenta.

Pacatosenia in budism

Dragostea, fiind oaspetele cel mai de seama, regina reginelor, nu intra intr-o inima necurata - neimpodobita cu fapte bune.

De aceea, in budism, mai ales in fazele preliminare se pune accentul pe un proces dual, simbiotic: purificarea pacatelor si acumularea de virtuti – cele doua aspecte sustinandu-se reciproc.

Purificarea pacatelor in budism are patru faze distincte:
1.recunoasterea pacatelor
2.nadejdea in Buddha
3.aplicarea fortei oponente
4.promisiunea

Daca nu este angajata corespunzator fiecare etapa – pacatele nu pot fi curatate; acestea raman cu diferite nivele de puteri latente.


Cand greseste, un budist recunoaste ca aceasta se datoreaza tendintelor latente din constiinta sa spre non-virtute. Pacatele fie mici, fie mari sunt vazute ca otravuri letale care au putere sa-l traga instantaneu in iad. De aceea cade la picioarele Lui Budhha, isi recunoaste neputintele si cere ajutorul, pe care crede sincer ca-l primeste de la Buddha cel omnipotent si plin de bunatate – in viziunea acestora.

Aplicarea fortei oponente este vasta si depinde de diferite traditii si scoli (de exemplu este angajata metoda de purificare Vajrasattva, dar sunt felurite forme de curatare pentru stoparea karmei negative declansate in urma savarsirii unei anumite non-virtuti).

Ce pacate isi recunoaste un budist?

Un budist rationeaza astfel:

Realizand ca inca este in samsara, isi da seama ca are in spate o inifinitate de pacate care pot in orice moment sa “coaca” efectul de azvarlire in stari existentiale inferioare (animalic, fantomatic sau iad). In aceste lumi infinite se spune ca este “intuneric” - pentru ca virtutile si rugaciunile nu mai pot fi practicate din lipsa unei baze corporale corespunzatoare.

Cauza majora pentru azvarlirea in lumile inferioare o reprezinta violarea disciplinei morale.

Disciplina morala este factorul de baza (a doua virtute din cele 6 ‘paramitas’) care defineste directia tranzitiei intre taramurile samsarice, in momentul mortii.

Cand un budist greseste, acesta isi plaseaza pacatul intr-un complex vast de pacate.

Acesta isi recunoaste in mod repetat savarsirea urmatoarelor pacate in succesiunea infinita de vieti anterioare - exprimate in trei categorii:
1.pacate impotriva Lui Buddha si impotriva sfintilor – cele cu retributie imediata
(ucidere, dezbinare, complot, mintire, necredinta…)

2.pacate impotriva fiintelor obisnuite
- pacate impotriva parintilor
- pacate impotriva fiecarei fiinte samsarice – este o baza puternica pentru dezvoltarea ulterioara a dragostei universale
(In mod natural vrem sa ne rascumparam greselile in fata fiintelor pe care le-am molestat. Recomand filmul Regele Pescar cu Jeff Bridges si Robin Williams pentru o exemplificare dramatica a acestei miscari a sufletului)

Recunoaste ca:
-a indemnat si a fortat alte fiinte sa pacatuiasca
-s-a bucurat de raul savarsit celorlati (ucidere, inselare, batjocura, cruzime...)


3. pacate impotriva propriei fiinte (trup, minte si vorbire)


Ca sa inchid cu o observatie:

De obicei credem ca binele este rezultatul propriilor actiuni iar raul este resimtit datorita celorlalti.

Budistul crede ca binele pe care-l experimenteaza este rezultatul bunatatii celorlalti (inclusiv aL Lui Buddha) iar raul pe care-l resimte este consecinta propriilor pacate.

Uite ce cred eu despre penetrare si Mantuitorul: pui capu-n piept, iti adincesti ochii mintii in inima, doua degete deasupra sfarcului stang si, cu toata puterea sinceritatii pe care o poti suporta despre tine, spui cum simti: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul..." Apoi asculti.

Asta e penetrarea. Si dezlegarea tuturor filosofiilor. Si viata.
Restul e, o spun cu mana pe inima, onanism.

Daca aceasta rugaciune ar fi un panaceu in sine, atunci inseamna ca n-ar trebui sa citim nici Biblia, Vietile Sfintilor, Patericul sau cel putin acatiste.

Inseamna ca mintea si inima n-ar trebui inainte sa fie imblanzite cu cugetari patrunzatoare pana sa ne atingem de aceasta rugaciune adanca.

Este un punct de vedere - care cred ca nu este impartasit nici de calugarii ortodocsi deprinsi cu efortul duhovnicesc.

Cel putin sa le imbinam armonios, nu sa ne cramponam intr-o singura lucrare inainte de a ne lumina putin sufletul cu cunostinta.

Sa fim rabdatori, cumpatati si cu buna chibzuinta.

Aceasta rugaciune este cea mai delicata lucrare si pentru asa ceva, ca si in viata normala este nevoie de calificare.

Ea trebuie pregatita cu grija si minutiozitate.

Altfel, in cel mai bun caz nu da rezultate, ca sa excludem accidentele.

Si Dumnezeu unde este in ecuatia asta?
Ca Budha e doar un om.

Bagi tu mana in foc ca un om isi poate curata singur pacatele folosind tehnica de mai sus si facand abstractie de Dumnezeu?


Poate sa rationeze el mult si bine, fara Hristos este filosofie goala.

Amin.
Hristos S-a dat pentru noi, odata ca Dumnezeu - dezbracandu-se de Slava Sa cereasca, si odata S-a dat ca om - dezbracandu-se de Trupul Sau pamantec. Acest Hristos Iisus, Unsul lui Dumnezeu, a acceptat voia Tatalui Sau cu privire la mantuirea noastra, zicand:
"Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!" (Evr.10:7).

Numai diavolul vine cu imitatii de genul:
Si are multe alte asemenea imitatii.

Odata eram in rugaciune mai multi frati pentru un demonizat de care cel rau isi batea joc. Si vorbea prin gura aceluia numai uraciuni, blasfemii si acuze la adresa lui Dumnezeu si ocari la adresa noastra. Pentru ca el este dusmanul inversunat al lui Dumnezeu si al copiilor Sai. Si pe cand ne rugam noi ca sufletul aceluia sa fie izbavit, un gand puternic mi-a venit in minte. Am rostit cu toata credinta mea, din toata inima mea (dar si cu toata vocea mea) partea din Crez unde marturisim despre Iisus Hristos "Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat". La auzul acestor vorbe venite din adancul inimii, cel rau, a inceput sa zbata trupul aceluia si sa nege cu o voce guturala dumnezeirea lui Iisus Hristos. Caci este scris "...si dracii cred, si se infioara."

Asadar repet ce am spus mai sus, daca nu aveam nevoie de mantuire imbratisam budismul, acest concept filozofic, de pace, dragoste si armonie intre om si intreaga creatie...
Dar eu sunt un pacatos si am nevoie de un Mantuitor, fara de care ochii mei nu vor vedea pe Dumnezeu, Creatorul meu si Tatal meu. Privesc la Jertfa Lui, cred in Jertfa Lui, primesc Jertfa Lui si ma adapostesc toata viata mea sub Jertfa Lui, dupa cum este scris:

"Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceva decat pe Iisus Hristos, si pe El rastignit."(1Cor.2:2)

Ucenic si Alin - pastrati-va reperele, credeti puternic si iubiti prin Hristos pe toti oamenii.

Amin.

Impartasesc si eu o parte din afirmatiile tale.
Totusi, in baza micii mele experiente si, mai ales, in baza lucrarilor studiate pe tema rugaciunii, pot spune cu toata convingerea: rugaciunea e temelia vietii duhovnicesti (adica a vietii oricarui crestin care nu e doar cu numele crestin).
Lucrarea rugaciunii, in timp, se impleteste desigur si cu lecturi si cu alte activitati, astfel incat omul, aflat sub inraurirea sfanta/sfintitoare a Tainelor in Biserica, se sfinteste treptat, prin harul Domnului, pana la indumnezeire deplina prin har.
Si totul atarna de rugaciune, mai intai. Prima treaba a omului este aceasta, abia apoi si pe fondul lucrarii rugaciunii, vin si celelalte. Nu este posibil ca omul, fiinta mutilata dupa cadere, sa nazuiasca a tine poruncile Domnului facind abstractie de rugaciune. Tocmai ca in rugaciune omul cere, cu umilinta, Domnului, sa ii sprijine efortul, nevointele, in a urma Calea, Adevarul, Viata. Ne rugam Domnului sa tinem poruncile Lui, deoarece singuri nu putem cu nici un chip.
Eu sunt convins de asta si nu se cuvine sa spun acum mai mult. Vezi bine, Parintii au spus deja tot ce ne este de folos. O spune de asemenea Sfanta Scriptura in multe locuri si in multe feluri.
"Rugati-va neincetat!"...

Noi citim, noi ne rugam - dar invatatorul adevarat, invatatorul intim al fiecarei fiinte este numai Hristos - prin inrauriri dinlauntru, inspiratii si aratari in Duh.

Nu exista alta poarta de intrare in cetatea fericirii ceresti, decat Hristos.

Intelesurile cuvintelor sunt chemari si strigari - Duhul este insa singura mancare curata care satura cu adevarat.

Amin. Slava Domnului Iisus Hristos pentru aceste marturii. Si Domnul Vietii sa te rasplateasca cu viata vesnica, Florin.

Ne rugam Domnului sa tinem poruncile Lui, deoarece singuri nu putem cu nici un chip.

"Fara Mine nimic nu puteti face!"...

"Rugati-va neincetat!"...

Despre intentie
 

Pentru ca o actiune si rezultatele ei sa nu fie poluate, intentia trebuie sa fie curata.

O intentie este curata atunci cand nu este amestecata cu interese lumesti.

Intentia este samanta.

Daca samanta este otravitoare si fructele ei vor fi otravitoare.

Cand intentia este curata, toate miscarile mintii si trupului sunt cu buna mireasma.

Conceptul de asamblare a cauzelor
 

Fara asamblarea corespunzatoare a cauzelor, efectul mantuirii nu se poate produce.

Cauzele sunt de doua feluri: cauze principale si cauze secundare .

In crestinism cauzele principale sunt invataturile si jertfa Lui Hristos.

Cauzele secundare sunt nevointele virtuoase personale, in acord cu invatatura evanghelica.

The need to purify limitless evil collected in previous lives

Buddha taught that a single moment of evil leads to rebirth in the lowest hell for many aeons.

If we neglect to use the four opponent powers and purify those evils that we have committed since beginningless time,
is there any need for us to speak of our failing to be reborn in the happy realms of existence?

Shantideva said in "Bodhisattva way of life":

Now that I have obtained this precious human life,
if I do not practise virtue but instead solely commit non- virtue,
I shall be reborn in the depths of hell.
My body will blaze for an immeasurable length of time amidst unbearable flames.

At such a time is it not inevitable that my mind will also be consumed by overwhelming regret?

Asa cum este de rusine sa vedem o persoana respectabila
intr-o stare deplorabila de ebrietate,

asa este o mare rusine in fata Lui Dumnezeu, a ingerilor si sfintilor
sa fii imbatat, intoxicat cu propriul eu.

Fantastic!...........

Pe bune? Pe cuvant de cercetas?

Sunt texte pentru semidocti care se vor spirituali nu persoane cu profunde inclinatii spirituale.

Pui ceva dulcegarii romantice, cateva truisme si sofisme cu pretentii de revelatie mai arunci si un citat din Biblie scos din context si uite religia combinatie adhoc budhism-crestinism-zen-taoism-fengshui-etc, fara prea mari responsabilitati, obligatii si termene limita, pentru omul modern deja stresat dar prea putin preocupat de ceea ce conteaza cu adevarat.

Practicarea disciplinei morale este cel de al cincilea capitol din Calea Bodhisattvasilor (Bodhisattvaciariavattara) si este prezentat detaliat de Shantideva sub trei aspecte:

1 Disciplina morala a infranarii
2 Disciplina morala a imbogatirii in virtute
3 Disciplina morala a servirii fapturilor


Definitie generala:

Disciplina morala este intentia puternica de a abandona toate pacatele, greselile, imperfectiunile si actiunile nevirtuoase.

Orice forma de practica a disciplinei morale este inclusa in cele trei aspecte mentionate mai sus.


Disciplina morala a infranarii este un subiect vast.

Pe scurt insa, telul acestei forme de nevointe este contracararea actiunilor pacatoase ale trupului, mintii si vorbirii.

Intrebare fulgere - ce lege morala budhista, scrisa de cine si unde interzice imoralitatea conjugala si ce se intelege prin asta mai exact in budhism?

Texte clasice te rog, nu interpretari moderne.

Asta sa vedem daca stim ceva sau doar dam copy/paste aiurea din ce ne baga altii sub nas.

Nu cunosc un text budist clasic (depinde ce intelegi prin "clasic") in care sa fie tratata punctual "imoralitatea conjugala".

Ar trebui sa fii mai explicit cu privire la subiect:
- violenta conjugala
- sexualitate conjugala
- afectivitate conjugala
- comunicare conjugala...

This precious human life is like finding the gate to a priceless treasure.

Finding Dharma is like entering in the magic chamber.

Practising Dharma is like gathering infinite wealth.

Dharma
 

Intre Dharma si Ortodoxie e aceeasi legatura ca intre musca si albina sau, daca vreti, intre lb engleza si cea romana. Adica fiecare bazaie in mediul sau, albina florile, mustele rahatul... Apreciez faptul ca stiti o limba straina (eventual!) dar asta nu va face cult si cu atat mai putin intelept asa cum tupeul nu se confunda cu inteligenta. Cel mult obedient cu toate consecintele ce deriva de aici. Sa auzim numa' de bine!

De ce este foarte periculoasa lenea
 

Ordinary beings are under the spell of laziness.
Laziness causes us to wander aimlessly throughout samsara.


Fiintele obisnuite se afla sub "vraja lenei".
Lenea este un factor determinant care ne face sa ratacim la nesfarsire, fara directie, prin samsara.



There are three types:
· the laziness of indolence,
· the laziness of attraction to what is meaningless or non-virtuous
· the laziness of discouragement.

Sunt trei feluri de lene:
- lenea indolentei
- lenea atractiei fata de ceea ce este nevirtuos sau fara sens
- lenea descurajarii