Ce fel de oameni, atei sau credinciosi?

"Dar vreau sa stiti ca Hristos este Capul oricarui barbat, ca barbatul este capul femeii si ca Dumnezeu este capul lui Hristos. "1 Corinteni 11.3
"Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, pentruca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe cand femeia este slava barbatului." 1 Corinteni 11.7( aici se refera la rugaciune)
Este bine sa cititi si 1 Timotei cap.2

Femeile trebuie sa fie supuse barbatilor lor, nu au voie sa vorbeasca in Biserica si atunci cand intra in Biserica sau se roaga acasa trebuie sa aiba capul acoperit(" daca nu atunci sa se si tunda" cred ca tot in 1 Timotei este )

da, corect, dar ati vazut ca penticostalii, in loc sa respecte aceasta porunca, le permit "surorilor" sa-si puna o bentita subtire de 1cm, ce fel de acoperamant al capului este acela??? iar femeile carismatice nu se acopera deloc! ba chiar isi vopsesc parul, si-l pun pe bigudiuri, isi planteaza tot felul de agrafe multicolore si alte "sulemeniri".

“Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii”.

Cezar...să mă ierți dar nu pot trece cu vederea acest aspect. Păi ăsta ar trebui să fie etalonul nostru? Un text siropos care mişcă inimi? Cuvinte foarte frumos spuse, dar înşelătoare... Că el este un mare scriitor, foarte frumos. Că ţie iţi este drag, foarte frumos. Că ţie iţi plac aceste texte înşelătoare, foarte frumos. Dar nu înerca să ne induci asemenea "înşelătorii drăceşti" că altfel nici nu le pot spune. Pentru mine reprezintă un text vulgar care nu are nici o legătură cu Adevărata credinţă şi iubire care ar trebui să ne unească - nu are sens să scot din acest text câteva fraze care lasă de dorit. Suntem în totuși în postul Paştelui. Să mă ierţi...dar ţi-o spun ca unui frate.

Susţin ideile celor 2 useri: laura19 si annna21.

Hai să vedem puţin ce este un talant şi când este cu adevărat roditor.

"Să nu se creadă îngust, că dreptul apare numai în religie. Dreptul poate să se arate în oricare dintre valorile sau talanţii lui Dumnezeu. Dacă însă abia în religie apare, asta se datorează faptului că aici se mai ştie ceva despre atârnarea omului de Demnezeu. Deci purtătorul oricărei valori, dacă va ajunge la cunoştinţa atârnării sale de Dumnezeu, va ajunge drept. Drept e omul lui Dumnezeu, ori de poartă slujba preotului, ori pe-a împăratului, ori pe-a învăţatului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a săracului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: să se cunoască pe sine ca avându-şi obârştia duhovnicească şi toată înzestarea de la Dumnezeu. Sunt mulţi drepţi care nici nu ştiu despre ei că sunt drepţi”.

Deci, cu ce mă încălzeşte că e candidat la premiul Nobel, dacă nu a ajuns la cunoştinţa atârnării sale de Dumnezeu? Ceea ce afirm este strict legat de acel text...nu contest faptul că acest scriitor este credincios şi că merge la Biserică...foarte frumos, poate să aibă şi doctoratul în teologie, dar modul cum el vede şi îşi expune ideile lasă de dorit...cel puţin pentru mine.

Foarte elegant că este scriitor...e bun în ale lui, adică în ale scrisului...dar sa fim serioşi a-l lua drept model pe Cărtărescu şi a râde de cele afirmate de Pr Nicolae Tanase nu mi se pare tocmai ortodox. Şi apropo despre Maitreiy al mult iubitului Eliade nu cred că are sens să vorbim...dar am amintit să vezi puţin că degeaba eşti înzestrat dacă risipeşti şi nu faci voia lui Dumnezeu. Cel care scrie poate sminti mulţi oameni depărtându-i de Dumnezeu. Să mă ierţi...din nou ţi-o spun ca unui frate.

"Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite, nu intelese". – Oscar Wilde

Nu este asuprita, dar este discriminata de catre religia crestina, nu am vazut niciodata o femeie pe post de preot. Asta se numeste discriminare sexuala (sexism).

Si stie toata lumea ca barbatii sunt mai pacatosi decat femeile in orice privinta.

Aiureli,femeia este dicriminata si asuprita in islamism, nu in crestinism!

Domnule Ştefan, mă tem că, punând problema în acest fel, nu veţi avea viaţă lungă pe acest forum. Ce-ar fi, ca primă măsură, să nu mai acuzaţi "religia creştină", punând câţiva bemoli la afirmaţiile dv, care altfel sună provocator ? Exemplu: "eu cred că" sau "mie mi se pare că femeia este discriminată în creştinism". Sau sub formă interogativă: "oare nu este o discriminare să...". De asemenea, nu este interzis să ne spuneţi cum e în religia dv. De exemplu: "noi, ateiştii, avem nu numai preoţi ca Dawkins, dar şi preotese, care sunt feministele". Ori "la noi, la Casa de Rugăciuni "Biserica Păcii şi Adevărului" avem nu numai pastori, dar şi pastoriţe".
Dar, punerea problemei de tip "cât de greşit credeţi voi !" nu este OK.

Eu doar am intrebat care este motivul pentru care biserica ortodoxa si in general crestina, nu permite femeilor acest lucru, mi se pare interesant.
Eu nu cred in nici o religie dar nu refuz teoria creatiei care este posibila.

In Cartea intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, am intalnit cateva versete despre femeie pe care nu le-am inteles foarte bine. La ce credeti ca se refera acest verset: Sminteala, uraciune si rusine este cand femeia hraneste pe barbatul sau? Ati intalnit cumva o interpretare a unui Sfant Parinte? Alte verste nu foarte clare pentru mine: Femeia buna este parte buna si este data castig celor care se tem de Domnul. Desfranarea femeii in ridicarea ochilor si in genele ei se cunoaste. Harul femeii va veseli pe barbatul ei si oasele lui le va intari stiinta ei. As fi interesata sa le inteleg sensul cu adevarat.

Te rog să specifici și locația exactă a versetului ca să-i înțelegem sensul din context.

1- Omului(bărbatului) credincios Dumnezeu îi înnobilează destinul prin a-i oferi o soție vrednică.
2- Femeia care speculează toate informațiile din jurul ei ridicând ochii(refuzând smerenia) le va folosi în scop deșart.
3- Toate cunoștințele soției se vor materializa în bucuria și puterea bărbatului.

Multumesc pentru sugestie. Cu toate ca te referi la un singur verset, am cautat trimiterile si la celelalte versete. Sminteala, uraciune si rusine este cand femeia hraneste pe barbatul sau(Cartea intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah capitolul 25, versetul 24). Femeia buna este parte buna si este data castig celor care se tem de Domnul (capitolul 26, versetul 3); Desfranarea femeii in ridicarea ochilor si in genele ei se cunoaste. (capitolul 26, versetul10); Harul femeii va veseli pe barbatul ei si oasele lui le va intari stiinta ei(capitolul 26, versetul15).

Iti multumesc pentru explicatiile interesante.

Hrana femeii se referă aici(dpmdv) la plăceri trupești.

M-am gandit la cateva posibile interpretari, dar la asta nu; este un punct de vedere interesant.

Totusi,parerea mea este ca traim inca intr-o societate usor misogina si ca nici Biserica nu descurajeaza foarte mult acest lucru.
De exemplu,asa dupa cum au existat femei care au ajuns la sfintenie precum barbatii,de ce nu ar fi si femei care au har sa slujeasca precum ei?De ce le este interzis acest lucru si a fi preoteasa se refera doar la a fi sotia preotului?
De ce sunt locuri,manastiri de barbati in care sub blesteme grele sunt oprite femeile de a intra (muntele Athos,Frasinei si probabil mai sunt)?Oare femeile nu pot fi si ele ispitite in egala masura cu barbatii?Cu toate acestea nu am auzit de manastiri de maici in care accesul barbatilor sa fie oprit...Poate or fi,insa eu nu am auzit.
Daca ar fi sa vorbesc despre preotia de mir,tot ca parere personala,firesc mi s-ar parea sa slujeasca ca doi parinti spirituali si ca un exemplu pentru comuniunea barbat-femeie,ambii:atat preotul,cat si preoteasa.
Oricum,as prefera sa nu aud explicatia cu pacatul originar,pentru ca,indiferent cine a fost primul,de cazut au cazut amandoi...atat Adam,cat si Eva.
Stiu ca o sa mi se spuna ca acestea nu sunt idei ortodoxe,insa privind la rece,chiar nu am cum sa ma fac ca nu observ aceste aspecte ori sa am o opinie diferita.M-as bucura ca in aceasta societate in care observ un real razboi intre cele doua sexe,chiar o competitie,care a ajuns sa ii denatureze si pe unii si pe ceilalti, si mi-as dori,oricat de utopic ar parea la acest moment,ca aceasta societate sa devina una bazata pe un respect profund si o comuniune reala,care sa aiba la baza respectul profund,iubirea si acceptarea.Ori poate sunt eu prea idealista...

Mie mi se pare ca Dumnezeu a daruit un dar in plus femeii comparativ cu barbatul. Or cea mai mare dar daruit femeii este tocmai nasterea de prunci. Acum poate ar trebui si barbatii sa se supere si sa se revolte ca ei au fost mai putin favorizati.

Dumnezeu a daruit femeii darul de a fi mama.De a rodi in ea, un suflet, o fiinta vie. De a se intrupa in trupul ei un nou om, o alta faptuta minunata a universului.

Iar bucuria de a purta in pantece prunc, de a-i simti piciorusele cum se misca, de a simti o caldura unca, cereasca in interiorul pantecelui, de a-l pune la san si a-l alapta nu a simtit-o si nu o va simti sotul meu niciodata.

Asadar, cu un asa mare dar cum m-as simti dezavantajata?
Biserica cinsteste femeia; Dumnezeu insusi cinsteste femeia. Iar dovada cea mai de netegaduit este ca a ales sa se salasluiasca intr-un pantece al unei fecioare ptr venirea sa in lume. Putea sa aleaga orice alta cale, dar a ales-o tocmai pe acesta ptr a a rata cat pretuieste El femeia.

Biserica are zile inchinate femeii: Bunavestire si duminica Mironositelor.

Faptul ca sunt manastiri in care accesul femeii nu este permis mi se pare un lucru foarte bun. Calugarul este dator sa se ocupe cu rugaciunea, iar in linistea singuratatii sa se intalneasca in chip profund si desavarsit cu Dumnezeu.
Avand in vedere cat de multe purtatoare de fuste(zic acest cuvant deoarece femeia mi s e pare un cuvant atat de frumos, de gingas, de viata purtator) merg la manastiri cu scopul de a isipti. Intervin multe din ele in viata preotului, facandu-i ochi dulci si determinandu-l sa-si paraseasca sotia. Merg si in manastiri cu gand sa ispiteasca calugarii. Si nu ma refer la simpla lor prezenta ci la privitul pe sub gene, clipitul prea des , anumite gesturi...s.a

Nu exista motiv de suparare. Creatia nu trebuie pusa in termenii "mai mult favorizat" "mai putin favorizat". A face acest lucru inseamna a crede ca Dumnezeu a fost nedrept la creatie. Stim insa ca nu este asa. Numai mintea noastra necuratita de pacat, poate sustine astfel de lucruri.

PS Barbatilor le este dat sa fie preoti, nu pentru a supara partea feminina, ci pentru a o bucura.

Asta era ideea pe care voiam sa o subliniez.
Asa cum un barbat nu are nici un motiv de suparare ca femeia ii poarta in pantece pruncul de care se vor bucura amandoi, la fel si femeia nu are de ce sa se supere ca barbatul prin Sfanta Taina a Preotiei a primit un dar asa frumos prin care atat ea, cat si copiii lor dar si o lume intreaga se bucura de Sfintele Taine.
Lucrurile se imbina perfect, in chip armonios, ca intr-o casnicie. Eu sunt buna la asta, tu esti bun la astalalta.Iar calitatile noastre le folosim in interesul familiei, spre binele nostru, al copiilor nostri si spre folosul semenilor.

Draga mea Lore,nu am nici un dubiu ca Dumnezeu cinsteste femeia...dovada sta Insasi Maica Domnului,precum si multe alte femei care au ajuns la sfintenie.Mai problematic este felul in care societatea trateaza femeia...
Ca sunt si femei care ispitesc preotii si calugarii,nu ma indoiesc,insa la fel se poate petrece si invers si repet: nu am vazut aceleasi restrictii in manastirile de maici!
Lore,darul de a fi mama este ceva de netagaduit,insa asta nu inseamna ca omul din femeie nu poate avea si alte calitati sau ca a fi mama o impiedica sa fie capabila si de alte atribute in societate.La fel cum darul de a fi tata,nu il impiedica pe un om sa isi exercite vocatia.Suntem fiinte foarte complexe si dincolo de a fi barbati sau femei,cu trasaturi oarecum diferite,dar care se completeaza...suntem fiecare oameni,facuti dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu si fiecaruia i s-a dat cel putin un talant pe care sa il inmulteasca aici.
Daca ar fi sa vorbesc despre mine personal,eu mi-as fi dorit sa ii slujesc Lui Dumnezeu in fata oamenilor si nu ca maicuta,pentru ca sincer nu ma simt facuta pentru viata de manastire,desi au fost vremuri cand ma gandeam foarte serios si la aceasta optiune!
Acum putin timp,eram pe punctul sa devin preoteasa,insa omul pe care l-am intalnit...Doamne iarta-ma,dar era foarte departe de a fi macar un sot in adevaratul sens al cuvantului,caci pe partea credintei si preotiei,chiar prefer sa ma abtin,pentru ca numai Dumnezeu poate judeca lucrurile cu sufletul si misiunea fiecaruia...
Mi-as fi dorit sa am alaturi de mine un om alaturi de care sa ii slujesc lui Dumnezeu,desi stiam bine despre ce sacrificii era vorba,o cruce de dus in doi,insa as fi dus-o bucuroasa!Dar,cum lucrurile sunt de multe ori frumoase la suprafata,dar putrede in esenta si cum societatea aceasta are limitele pe care le are...ce sa-i faci,o sa ma rezum sa fiu psihoterapeut...:)

Nici nu m-am gandit vreodata ca printre preoti sunt barbati avand ca scop sa supere partea feminina.Departe de mine gandul...Dumnezeu sa ii tina si sa ne dea preoti din ce in ce mai buni si cu har,caci avem mare nevoie!

O, in cate moduri se poate sluji lui Dumnezeu!
Cunosc crestine care se poarta aidoma ca sfintele mironosite: ingrijesc biserica, fac prescuri, aduc daruri la altar, se ocupa de gradina bisericii, fac milostenie s.a; cum de asemena preotese a caror intersectie cu slujirea de preoteasa a fost pur intamplatoare.

Vietuirea alaturi de un preot e grea, ptr ca implica o jerfa continua, dar foarte frumoasa.
Am nadejdea ca Dumnezeu ne da intodeana ceva potrivit ptr sufletul nostru, doar sa staruim in rugaciune!

Asa este...multumesc pentru incurajare,Lore,Doamne ajuta!

Vorbind despre femeie, Sfantul Ioan Gura de Aur lamureste si aceasta parerea gresita pe care o au multi oameni. Mai intai, Sfantul Ioan Gura de Aur ca un desavarsit orator, explica scopul crearii femeii:

"Sa urmam opera divina, mai bine decat in oricare alt studiu, ea ne va descoperi ideea divina in crearea femeii, in momentul in care il creeaza Dumnezeu pe barbat, universul este format, impodobit stralucitor; este domeniul regelui pe care-l introduce Dumnezeu pentru a imparati aici. In acest domeniu imens a fost pastrata o resedinta regeasca, este raiul pamantesc. Viata curge din plin peste maluri langa Adam; fiinte de tot felul au fost create pentru a sluji la nevoile sale sau pentru a contribui prin farmecul lor la fericirea sa.

Ori in sanul bogatiilor acestora, Adam este izolat. Nicio fiinta nu-i raspunde prin cunostinta si prin inima si se pare ca crearea sa ar fi ramas incompleta. “Si Dumnezeu zice: nu este bine ca omul sa fie singur”. Si el adauga in tainicul sfat al Persoanelor divine: “Sa facem ajutor pentru el ca sa fie asemenea lui”. Aceia sunt termenii hotararii divine. “O sotie”, “un ajutor”; asa va fi femeia pentru barbat.

Ea va fi farmecul existentei lui si ea ii va fi un ajutor. Ajutor de-o noblete egala si lasand deoparte in mod infinit ajutoarele pastrate de Dumnezeu in celelalte creaturi ale creatiei... Acest farmec, pe care-l va afla omul in insotitoarea sa ii este inchipuit in scena tainica din Eden. Dumnezeu ii trimite lui Adam deliciile extazului si in timpul acestui extaz el o scoate din Adam pe care-o va iubi ca trup din trupul sau si os din oasele sale."

Facand referire la rangul, demnitatea, privilegiile si puterile femeii, Sfantul Ioan Gura de Aur spune:

"Femeia nu-i este inferioara barbatului: crearea ei o demonstreaza in mod biruitor. Ca si pentru barbat este Treimea intreaga cea care se hotaraste, tine sfat si da hotararea “sa facem”. Ea nu este formata dintr-o materie mai inferioara, ea este scoasa chiar din Adam insusi: si cand o primeste Adam din mainile Iui Dumnezeu, devenind vazuta, dotat cu darul profetiei, el ii da nume adevarat, femeie; el o proclama “trup din trupul meu”, el vesteste ca pentru a o poseda va trebui ca omul sa renunte la fiintele cele mai dragi. Femeia nu este sclava barbatului, ea imparte cu el sceptrul stapanirii, la amandoi le-a zis Dumnezeu “stapaniti” “vor stapani”."

Femeia in caderea ei cea dureroasa
 

"Dureroasa este istoria acestei caderi si trei intamplari o implinesc. Noi o vedem pe femeie rand pe rand intr-o greseala grea: Dumnezeu intr-o dreapta dar milostiva pedepsire: pe barbat in abuzul dispretuit al sau de forta.

1. “Nu Adam este cel care s-a lasat inselat in raiul pamantesc, de inselaciunile diavolului, ci femeia”. Eva este cea care vorbeste in mod sacrileg cu Satana, care putin cate putin, incantata prin promisiuni inselatoare, ajunge la acest fapt de deplina mandrie si de revolta de a pretinde sa se substituie Iui Dumnezeu! Aceasta greseala personala ea o accentueaza facandu-l partas la ea si pe Adam; ea se foloseste spre el de partea pe care i-o face farmecul ei, de imparatia care-o are peste el frumusetea ei. Ea stapaneste barbatul pentru a-l antrena cu ea in cea mai nerusinata stricaciune..

2. Care va fi pedeapsa? Dumnezeu ii da una, totodata aspra si milostiva, dreapta insa temperata. Ea isi pierde o parte din puterea sa de stapanire, din aceasta stapanire pe care ea n-a stiut s-o foloseasca decat pentru ruinarea comuna. Sceptrul ei se zdrobeste dupa ce n-a facut din el decat un complice pentru revolta sa.
Insa in pedepsire Dumnezeu cuprindea mai ales mila. Punand peste om povara de a stapani, el o lua de pe umerii femeii. Cu cat sotia lui devenea mai slaba si mai dezarmata, cu atat mai mult omul trebuia s-o trateze cu delicatete si cu blandete, devenind ajutorul ei si facandu-i-se ca un protector, ceea ce-i va aduce ei supunerea si serviciile: “Vei fi plecata catre barbatul tau, aceasta este scaparea ta; portul; ajutorul tau va fi el”.

3. Dumnezeu voia asa. Insa barbatul era creat liber. El putea sa abuzeze; el putea sa travesteasca si sa strice opera divina. El o face. Si istoria femeii nu mai este decat istoria unui lung si sangeros martiriu."

Sfantul Ioan Gura de Aur

Femeia in impacarea ei in lisus Hristos
 

"1. Lumea, dupa ce a degradat si a coborat femeia, ii arunca in fata dispreturile ei si o respinge. Lumea este mandra, fariseul Simon neafland in fata lacrimilor Magdalenei decat mustrarile, acuzarile si insultele, insa Hristos este acolo. Se produce o revolutie imensa. Femeia sclava barbatului, prada patimilor lui, victima cruzimii lui, aceasta femeie este inaltata in mod maret de catre lisus Hristos, Omul-Dumnezeu. In Magdalena, Iisus Hristos reuneste lumea si veacurile, si de acum femeia va deveni un obiect de respect peste tot unde va patrunde Evanghelia si unde va imparati crestinismul. El a primit-o, el a curatat-o; ea a uns capul lui cu mir, si a stropit cu lacrimi picioarele lui cele sfinte. Si el in schimb ii confera cu nevinovatia redobandita, onorurile nespuse. Cata slava omeneasca sortita la uitare! Cate straluciri stinse pentru totdeauna! Si in lumea intreaga, dupa douazeci de secole, nu inceteaza sa rasune vestea despre femeia smerita.

2. La aceasta prima impacare lisus Hristos ii mai adauga una. Femeia dispretuita pana la a nu mai fi decat o sclava, redevine in crestinism, ceea ce a facut-o crearea ei: “un ajutor asemenea”. Ea colaboreaza la faptele barbatului cele mai inalte si cele mai grele. lisus Hristos le face predicatori si apostoli, ele seamana Evanghelia, si in timpul intemeierii credintei, Sf. Pavel saluta in ele pe nobilele colaboratoare si neobositele ostenitoare. .

3. In paganism femeia a devenit prada venala a barbatului, si cum nimic n-o apara impotriva patimilor lui nestapanite si loviturile cruzimii lui, i-au venit dezonoruri peste dezonoruri, nefiind decat ca o negustoreasa pusa la taraba spre vanzare. Crestinismul ii construieste spitale; el o retrage in pustie, el o pune sub randuielile religioase, la adapost de insultatori; singuratatile Iudeii si ale Egiptului au fost umplute cu ele, care au mers acolo cu miile, femeile pe care pocainta si evlavia le-au sfintit in actiunile lor.

4. Un tron de slava mult mai ridicat le este pastrat inca. Ele vor fi imbracate cu purpura regeasca a martiriului; ele vor marturisi credinta lor in fata regilor si a puternicilor; Roma va auzi afirmatiile lor marete si puterea marelui imperiu se va zdrobi de puterea lor de neinvins.

Astfel revelate, astfel innobilate, dobandind o demnitate noua si o putere noua, femeia n-a incetat sa implineasca cele mai pretioase si cele mai diferite misiuni."

Sfantul Ioan Gura de Aur

In cartea Femeia si problemele ei, am gasit un mare adevar despre femeie:

Daca o femeie nu are pace in suflet, ea nu va reusi sa faureasca pacea nici in familie.

Pornind de la aceste cuvinte, am inteles cat de important este ca femeia sa lupte pentru pacea din sufletul ei. Iar aceasta vine atunci cand sufletul este impacat cu Dumnezeu, cand constiinta nu te mai mustra pentru pacate si cand poruncile lui Dumnezeu sunt cele ce te calauzesc in viata.

Nu este adevarat,eu mereu m-am intrebat ce a vazut o femeie frumoasa,educata si cuminte precum sotia mea la un derbedeu ratacitor ca mine.Ea este factorul de echilibru in familie,are o dragoste uriasa pt toti,mama si sotie fara repros,mult mai inteligenta decat as fi eu vreodata si mai echilibrata decat as fi sperat.Practic cred ca ea tine casa in spate,daca ma gandesc bine nu prea imi dau seama daca o pot ajunge cu ceva in priceperea ei,exceptand bineinteles situatiile (rare) in care imi place sa ma dau cocos pe gard :) A stat mereu langa mine,la bine si la rau,dandu-mi sfaturi intelepte si pline de dragoste,m-a asteptat mereu din drumurile mele,a stiut cred ca mereu,indiferent cat de departe as fi,voi reveni acasa.Si nu in ultimul rand,cand comentam impreuna un verset biblic mereu vedea ceva in el,de natura spirituala,pe care eu nu sunt capabil sa-l vad.Nu stiu ca aceasta minunata femeie sa fi facut vreun rau cuiva iar rugaciunile ei cred ca m-au insotit tot timpul.

Nu mi-a fost,intr-o relatie crestina de familie,inferioara in nimic ci dimpotriva,tragand linie,cred ca mi-a fost superioara in cele mai multe aspecte si cred ca am avut mult de invatat din felul ei de-a fi.Oricum cred ca intre doi oameni care se iubesc,si pe care nici moartea nu-i va desparti,nu se pune problema cine este superior ci fiind una impreuna cum isi vor ingriji impreuna,cu credinta,dragoste si munca talantul de familie crestina pana vor ajunge in fata lui Dumnezeu.

Ce frumos ai zis, frate! Fie ca amandoi sa va continuati povestea de dragoste si in vesnicia Raiului! Amin.

Soarta de femeie
 

Parintele Paisie spunea ca femeile sunt pline de dragoste, insa diavolul poate otravi aceasta dragoste si sa o prefaca in invidie. Parintele mai evidentiaza si marea lor sensibilitate care le ajuta sa se apropie mai usor de Dumnezeu dar si pericolul de a-si umple inima cu desertaciuni nelasand loc si pentru Hristos.

"Este mai usor pentru femei decat pentru barbati sa incerce sa-I multumeasca lui Dumnezeu, din cauza inimii lor mai sensibile; barbatii sunt mai rationali. Conduse de sentimente, femeile au mers spre Golgota si spre Sfantul Mormant, in timp ce barbatii se ascundeau. Dar femeile pot fi in pericol de a se pierde in lucruri mici, zadarnice.

Este usor sa-ti umpli inima cu mici desertaciuni, astfel incat nu mai ramane loc pentru Hristos. Este usor sa nu fii satisfacut cu strictul necesar si sa doresti in loc lucruri care sunt frumoase, impodobite, placute. Astfel ai prefera o mica floare pictata pe un pahar, o fata de masa brodata, scaune sculptate… in acest fel inima se imprastie. Nu-ti irosi inima prosteste.

In viata lor de toate zilele, femeile iubesc foarte mult micile amanunte, ca de altfel si in viata duhovniceasca. Dar irosindu-si energiile in lucruri marunte, ele permit diavolului sa-si desfasoare meticulos lucrarea sa distructiva. Nu va lipiti de lucruri trecatoare, ci doar de Dumnezeu. Nu va pierdeti intr-un ocean de nimicuri; mai bine concentrati-va asupra lucrurilor importante ale luptei duhovnicesti si nu deznadajduiti. Dupa ce patimile mai mari sunt infrante, cele mai mici vor dispare si ele. Nu traiti in trecut ori in greselile copilariei, caci noi cai apar mereu pentru toti."

Acuma este adevarat - si e normal sa fie asa- ca femeile au un "simt artistic"" mai pronuntat decat barbatii si de exemplul in viata de zi cu zi- cand alegi un covor mai frumos, o perdea mai bine facuta, o haina mai cu gust, etc- evident ca o femeie va sti sa aleaga mai bine!
De asemenea, o rochie mai frumoasa, un cercel mai dragut si mai fin, un fard discret, pot pune in valoare frumusetea unei femei! Insa toate acestea trebuie folosite CU MASURA si intr-un mod inteligent, ele avand doar rolul de a pune in valoarea frumusetea unei femei si nu de o creea! Frumusetea unei femei trebuie sa fie naturala (prin caracter, mod de comportare, aspect fizic)!

Iar acele femei care folosesc in mod excesiv cosmetice, se machiaza sau se imbraca strident sau intr-un mod vulgar, sunt departe de a fi "frumoase"" si vor fi tratate ca atare de barbati!