Cozia,asta mai zic si eu "sfat",caci,se vede ca barbatii sunt ceva mai necopti,iar femeile mai mature,fapt pentru care obosesc,obosec de atata "monolog".
Oricum,in zilele noastre,nu mai stiu care pe care,constat ca femeile au ajuns la nivelul barbatilor,in ceea ce priveste capriciile,imaturitatea,iresponsabilitatea si viciile.Asta e!

Identificat cauza si tratata plus Sfanta Biserica.

Vezi tu Mirela, uneori nu mai luam in seama ca e nevoie si de efortul nostru ca cei de langa noi sa primeasca tamaduire. Rostim o rugaciune si asteptam sa se produca minunea. Ca si cand acest lucru e de domeniul magiei. E nevoie de mai mult, de un alt mod de traire, gandire si faptuire din partea noastra.

Sigur, toate pot fi cu putinta la Dumnezeu. Asa ca se pot vindeca prin Dumnezeu.

Daca vorbim fara a tine seama de puterea lui Dumnezeu, probabil vom spune ca nu.

Exista in Scriptura, un orb din nastere, care este tamaduit de Hristos. Nu era orb din cauza pacatelor sale, ci ca prin vindecarea sa - sa ni se descopere lucrarea lui Dumnezeu. Poate ca si aici avem astfel de cazuri. Deci, e nevoie de a cere ajutorul lui Dumnezeu.

E mai simplu sa spunem ca nu, si astfel sa nu mai facem nimic. Ma bine sa spunem ca se pot vindeca, sa traim si noi altfel si cu siguranta, tainic, Dumnezeu se va salaslui si in acestia.

...
 

eu unul, ca viitor psiholog, ii dau dreptate intru totul parintelui Staniloaie, atunci cand a facut urmatoarea afirmatie: "psihologia este cea mai slaba dintre stiinte pentru ca vrea sa reduca la cateva legi viata spirituala a omului; omul este o mare taina."
e greu sa fii raspunzator pentru viata omului si pentru sanatatea spiritului sau... si ma gandesc cata responsabilitate este pe umeriii duhovnicilor...

Successe in cariera ta!
Oricum ca psiholog banuiesc ca trebuie sa ai calitatea numarul unu: aceea de asculta...

Din pacate,cu exceptia celor ce se transmit genetic,multe astfel de afectiuni psihice isi au radacina inca din copilarie.Si numarul celor bolnavi a inceput sa creasca si va continua intr-un mod alarmant.
Singurii care pot constientiza ce se intampla si sa previna o astfel de evolutie sunt parintii.
In ziua de astazi copiilor li se ofera bunuri materiale ca semn de afectiune ("copilul meu are tot,nu duce lipsa de nimic"...oare?),cunosc mai bine programele de calculator decat sa socializeze cu cei de varsta lor,mama si tata sunt mult prea preopcupati sa faca rost de bani,incat la capitolul educatie,afectiune,echilibru interior au carente serioase.
Oare si aceasta generatie EMO ce ne spune de fapt: niste copii mutilati de lipsa de afectiune,copii care nu au repere in viata,care nu realizeaza de ce sunt aici si incotro se indreapta.
Rata sinuciderilor a crescut alarmant si tot acest holocaust al sufletelor va continua pana in momentul in care oamenii vor intelege ca trebuie sa se intoarca catre latura spirituala a lucrurilor,ca alta cale nu exista,ca inainte de a avea trup si ratiune,avem un suflet de care trebuie sa ne ingrijim.

Este foarte interesant acest sfat. Sunt de acord cu el. In cazul meu, tata se leaga din ce in ce mai mult de televizor, iar ceea ce arata televizorul este o cadere din ce in ce mai mare in irealitate. Tot ceea ce este in jurul lui difera de "hrana" zilnica primita prin televizor. Mahnirile sunt o urmare logica a schimbarii de stil/ritm.

Sunt sigur ca bolile psihice (printre care eu numar si dependentele acute) se pot vindeca. Cel mai greu este sa'l faci pe cel bolnav sau dependent sa recunoasca acest fapt, ca este bolnav. Apoi sansele de vindecare sunt cu mult mai mari. Insa, tinand cont de faptul ca cel orb nu vede ca este orb, inceputul vindecarii lui este ceva foarte greu.

Hristos a vindecat paralitici si copii ce cadeau in foc si in apa, demonizati si tot soiul de bolnavi mintal. Deci vindecarea este posibila, insa nu doar prin om, ci impreuna cu lucrarea lui Dumnezeu... si cu multa dragoste.

Am cautat acest topic pentru ca ieri am intalnit un coleg de serviciu "uscat". Arata groaznic. Motivul? Sotia sa sufera de o boala psihica. Nu vrea sa auda de medic. Se crede pe deplin sanatoasa. Iar acest om, o iubeste atat de mult incat nu i-a venit niciodata in minte gandul de a se desparti. Sincer, am fost blocat cand am am auzit asta. Nu am putut sa-i spun decat atat: cum se numeste sotia ta? Si am plecat de langa el neputincios intru totul. Sper ca prin pomenirea ei sa vina si ziua in care se va vindeca.

Da, unele boli psihice sunt genetice, altele isi au originea in copilarie, iar altele as mai adauga eu, sunt datorate vietii si oamenilor din jur. Mai sunt varsta si hormonii (mai ales tiroida) care iti fac si rau psihic.
Viata este grea, omul (ca fiinta) si-o mai si face singur grea.
Unii sunt mai slabi, altii cedeaza dupa ani de chin si suferinta si lupta in societatea bazata numai pe ban si legea junglei, dusmanirea (mobbing-ul) la serviciciu si in late locuri.
Si asa apar epuizarea ("burn-out") fizica si psihica, depresia, socul psihic, dependentele etc.
Psihologia este buna, daca dai de un terapeut bun si o terapie buna si daca ai sansa sa-ti rezolvi cauza problemei.
Duhovnicul si biserica (comunitatea) sunt bune daca exista cu adevarat, daca stiu si vor sa te ajute cu adevarat, daca au rabdare cu tine.
Dar si aici tot calitatile omului, duhovnicului primeaza si pregatirea lui. Credinta isti ofera un suport mare, dar bazata si pe ceva real.
Credinta si iubirea (in toate formele ei - sot, familie, prieteni, colegi, comunitate) te ajuta la bolile psihice si fizice.
Daca se vindeca. Poate ca unele da, dar greu. Pentru suflet si nervi nu prea exista refacere, iar pericolul de recidiva este mare.

Daca exista credinta in Dumnezeu si bolile psihice se pot rezolva.Daca se procedeaza corect de la inceput...e pe jumatate salvata de la Biserica apoi la medic daca nu...nu mai este cale de scapare...

Intotdeuna exista speranta.

Speranta inseamna credinta.

Cind ai pierdut speranta, inseamna ca ai pierdut credinta total.

da, aici este cazul de tratament un pic impotriva vointei ei. dar atentie la ce medici merg, in Bucuresti sunt recunoscuti ca fiind un pic killeri, duri, exagerati in tratamente, poate pentru ca sunt obisnuiti sa trateze cazuri grave. de multe ori in provincie se gasesc medici mai buni, si mediul e mai putin stresant si propice revenirii. multa sanatate doamnei respective si ajutor de la Maica Domnului!

Eu cred ca rareori medicii psihiatri pot ajuta, pentru ca ei nu cauta sa faca "pacientul" sa-si constientizeze problemele, psihiatrul nu discuta ci, in convingerea lui, el "repara" ce e defect prin metode medicamentoase pentru ca bazele psihiatriei sunt materialiste, ei nu cred in existenta sufletului, mintea este un aparat pe care il dregi cu substanta cutare sau cutare.

Apoi, pentru psihiatri principalul obiectiv este aducerea pacientului la stadiul de a functiona normal in societate ori aceasta societate e ea insasi bolnava, e o constructie de aparente, de fatarnicie si fiind prezentata ca fiind normalitatea omul isi pierde reperele (asa cum de fapt si le-au pierdut majoritatea celor ce actioneaza din instinct pentru a-si proteja imaginea, pentru a nu parea ciudati).

Psihologii intr-adevar discuta cu omul dar si ei sunt bolnavi deoarece si psihologia contemporana e bazata pe conceptia materialista despre minte si cei care studiaza psihologia in facultati sunt intoxicati cu aceasta minciuna si sunt ei insisi bolnavi.


Solutia ar fi sa mearga la un duhovnic imbunatatit, care nu e influentat de asa-zisa impletire benefica a stiintei si credintei, un om care e pe linia Parintilor la care mintea e chipul lui Dumnezeu in om si se vindeca prin rugaciune si viata de lupta cu patimile (se vindeca atat de patimi cat si confuziile care sunt bolile psihice, patimile fiind insa si ele un fel de boli). Dar e greu de gasit asa ceva, fiindca majoritatea parintilor contemporani sunt convinsi ca medicina face vreo branza in domeniul spiritual, de care tin bolile psihice.

Cred ca e mai bine sa creada ca nu are nici o problema decat sa inceapa sa creada ca are fiindca in primul caz poate realiza mai tarziu confuziile dar daca inceapa sa creada ca are o problema pentru ca i-a spus asa cutare medic isi va pierde increderea in propria capacitate de a discerne pentru viata ei, va ajunge o alienata, cum s-au vazut vreo doua cazuri de membri pe acest forum.


Increderea in psihiatrie e o deviatie a omului modern, convins ca in lume toate au un rost, chiar si ateii au in subconstientul lor convingerea ca exista o pronie care a facut ca in lume sa existe totul in buna randuiala cand de fapt sunt unele lucruri care sunt false, intre care si psihiatria si in buna parte medicina, in special in ceea ce tine de administrarea de medicamente.

Si deviind putin de la subiect, increderea in medicamente e o aberatie, sunt oameni care iau zilnic un pumn de pastile convinsi ca daca nu le iau vor avea cine stie ce probleme. Dar un om care ia medicamente nu poate fi un om fericit fiindca se stie slab, dependent de niste pastile, asa ca ar face bine sa infrunte orice frica si sa renunte la medicamente.

Pentru ca daca sunt necredinciosi oricum nu au ce pierde (niste ani de viata chinuiti de pastile sunt oricum mai rai decat a trai mai putin fara pastile) iar daca sunt credinciosi ar trebui sa aiba credinta ca medicamentele nu fac nimic ci Dumnezeu si sa ia pastile cel mult pentru a se smeri, dar a lua regulat pastile pentru smerenie e deja tras de par.

a crede ca nu are nici o problema e gresit. sa dam Cezarului ce este al Cezarului: medicii au rolul lor in tratarea bolilor psihice. sunt anumite tratamente care amelioreaza starea pacientilor si ii fac sa treaca peste momentele 'cheie'. Dumnezeu desavarseste vindecarea. :53::67: medicii nu trebuie ignorati, pentru ca nu putem cere minuni la tot pasul. parafrazand o vorba celebra, orice realizare este 99% transpiratie si 1% inspiratie. :48:

Mirela, ce spui tu e exact prejudecata de care vorbeam. Nu trebuie sa dam cezarului ceva aici, nu e o datorie morala sa ascultam de stiinta si medicina.


Stiinta contemporana se bazeaza pe cercetarea empirica a lumii materiale ori aceasta cercetare si concluziile ei nu fac referire la Dumnezeu, nu Il vad pe El ca si cauza a fenomenelor din natura. Atat timp cat stiinta nu a clarificat relatia dintre actul creatiei lumii si intercauzalitatea fenomenelor din natura, adica sa spuna ce a facut si unde intervine Dumnezeu si ce se desfasoara la intamplare, ea este o sursa de confuzie si intr-o masura o impostoare.

O carte de fizica ar trebui sa inceapa cu "Dumnezeu a creat lumea din nimic..." iar una de medicina "Dumnezeu a creat omul din pamant si a suflat suflare de viata in el..."


Increderea in stiinta a inlocuit la omul contemporan increderea in Dumnezeu pentru ca treptat, incepand cu secolul 19 (sau 18) in scoli si in diversele publicatii a fost tot mai putin prezentat Dumnezeu ca si creator al lumii ajungand ca acum Dumnezeu sa fie un fel de ipoteza. A fost un proces lent si insesizabil de schimbare a mintilor. Omul epocii premoderne era profund religios, daca citesti scrieri din secolul 18 sau mai vechi observi ca omul acelor epoci era diferit de cel contemporan, el nu traia (in conceptia lui) intr-un spatiu material infinit populat de galaxii ci, ca sa zic asa intr-un decor creat de Dumnezeu pentru om. Era alt mod de a percepe existenta.

Este adevarat ca stiinta moderna porneste de la premisa ca lumea este un sistem inchis (despartit de Dumnezue, sau pur si simplu fara Dumnezeu) si o analizeaza ca atare. De aceea, prin aceasta premisa, s-a despartit de teoliogie in Renastere si mai ales in secolele care au urmat.

Dar totusi, eu cred ca stiinta este o modalitate de cunoastere chiar daca nu il recunoaste pe Dumnezeu sau legatura lui cu lumea. Limitata, dar din moment ce da rezultate, este clar ca este o forma de cunoastere totusi.
De ce sa nu ne folosim de rezultate daca ele exista?
Daca e pe asa, atunci sa stingem lumina electrica, sa ne intoarcem la lumanare. Sa aruncam frigiderul, sa punem mancarea in pivnita (daca avem; cu pericolele de rigoare). Sa renuntam la aragaz, sa gatim la foc de lemne (cu consecintele stiute pentru despaduriure etc); la masina de spalat si la apa curenta sa spalam la rau, iar noi sa ne spalam in lighian. Si de ce nu, si la calculator, si sa nu mai avem placerea de a avea acest schimb de idei intre noi. Nu?

Cand esti crestin tu stii ca Dumnezeu a facut lumea din nimic, si tot El a facut si mintea omului capabila sa nascoceasca atatea lucruri. Stibsi ca Dumnezeu este prezent in lume prin energiile necreate, si prin toata lucrarea Sa nevazuta. Nu este nevoie sa-ti spuna asta un om de stiinta.. El se ocupa de parcela lui. De altfel sunt si oameni de stiinta crestini.

Asa si cu medicina. Atunci, daca medicina este iluzorie, sa nu ne mai tratam de nimic. Sa murim de ciuma, de holera, ba chiar si de o banala raceala (ca de, penicilina e inventie moderna). Sa ne rugam pentru bolnavi (sa nu uitam ca asta faceau si stramosii nostri, insa mortalitatea era mult mai mare ca acum; ne-am asuma acest risc cand ne este copilul nou nascut bolnav, de exemplu?)

Psihanaliza poate fi si buna, si nu toti psihanalistii recomanda exclusiv medicamente si electrosocuri. Sunt psihanalisti care asculta omul si ii trateaza sufletul, il ajuta sa vada el ce nu merge. Sa caute mai departe. Psihanalistii nu inlocuiesc bineinteles duhovnicii, dar ii pot complecta, pentru cazuri clare de boala in orice caz.
Am cunoscut un caz al unei doamne care avea probabil schizofrenie (sau in orice caz o boala psihica cu halucinatii) si nu recunoastea, credea ca are viziuni, tot asa, se ducea numai la preot, care nu mai stia ce sa faca cu ea; o rimitea la doctor insa ea nu vroia sa auda. Pana la urma doamna respectiva a fost indignata ca preotul nu-i recunostea 'viziunile' despre asazisele pacate ale tuturor membrilor parohiei, si a plecat (dupa ce mai intai a atacat fizic pe unul din acei membri, zicand ca stie ea ca are pacate ascunse grave).

Ma gandesc ca e foarte important sa recunosti ca esti bolnav ca sa ai sansa sa te vindeci. De altfel este una din frazele cheie ale psihanalistului C.G.Jung: Constientizarea este jumatate din vindecare (sau cam asa ceva). Se potriveste bine cu conceptia crestina despre pacat - singura cale de a te vindeca de el este sa iti dai ai intai seama ca esti pacator (fiul ratacitor: mai intai s-a scuturat si si-a dat seama in ce mocirla se afla, pe urma s-a ridicat si s-a intors la tatal). Deci asta ar fi primul pas pt acea doamna.. sa accepte ca e bolnava. Greu.. Poate prin rugaciunea sotului?

Fiecare cu rolul sau
 

Eu cred ca fiecare are rolul sau si atat psihologul sau psihiatrul cat si duhovnicul pot ajuta un om sa se simta mai bine. Inca nici acum cu ce paote ajuta un duhovnic, in ce probleme si cum anume.
Din pacate cel din urma nu este asa pregatit. Mai intai ca nu fiecare preot este si duhovnic (bun) si pe urma ce pregatire primesc ei in acest sens? Ce pregatire au in a lucra cu oamenii si sufletul lor?
Eu am mai intrebat asta pe alt fir, dar nu mi s-a raspuns.
Am impresia ca de la selectia de la admitere poate nu este ceva in regula (pentru ca trebuie sa fi si facut pentru asta, s-o porti in tine, nu toti pot sa fie preoti si mai ales sa lucreze cu oamenii) si pe urma ce cursuri speciale fac pentru a fi duhovnici? Nu stiu, dar am impresia ca pregatirea teologica se orienteaza mai ales spre scripturi si Dumnezeu si mai putin pe lucrul cu oamenii.
Mi-as fi dorit si eu un duhovnic adevarat, dar daca nici nu stiu cum este asta...

amuzant
 

Cei care cunosc Iașul din interiorul lui vor fi știind că la Spitalul Socola era cu ceva ani în urmă (multicei) un medic Petru Brânzei. Calitățile sale de om, dar și bun alinător de suferințe l-au transformat într-o figură plăcută a dulșelui târg.
Vă relatez un moment real care a făcut repede înconjurul orașului. Într-o zi, dl. doctor a primit un telefon urgent de acasă (fiica sau soția avusese o criză de ficat). A plecat repede să vadă ce se întâmplă și, în graba plecării, a uitat în cabinet toate actele personale și cele ale mașinii. La sensul giratoriu din Podul Roș îl oprește un polițist (din pricina vitezei cu care trecuse podul din Socola) și îi cere actele. Îi explică repede cine este și că va veni singur la poliție imediat ce va potoli situația de acasă. Polițistul nu și nu, vrea actele în acel moment, iar dacă nu, împricinatul să coboare și să lase mașina în parcare. Doctorul Brânzei pleacă în trombă. Ajuns acasă, după ce rezolvă problema medicală din familie, sună la spital și le spune celor de la ambulanță să se ducă de urgență în intersecția din Podul Roș unde a văzut un pacient din spital făcând pe polițistul. Zis și făcut, ca doar cuvântul doctorului Brânzei era lege.
Ajuns la spital, a rezolvat și problema cu actele mașinii...

:21::78: Şi de râs dar şi de plâns!Pentru acest medic şi pentru mulţi alţii a fi sau nu nebun este o etichetă pe care cu de la ei putere o pun celor care îi incomodează pe ai sau pe alţii,este o marfă care se vinde bine căci, nebunia te poate scoate din multe impasuri.
Dar pe psihologi şi psihiatri cine îi poate cataloga drept buni sau ne-buni?

Fani, nu am zis ca stiinta ar fi rea ci increderea in ea si credinta ca ea e creatia omului (credinta care o vad si la tine) cand este in intregime opera lui Dumnezeu data omului si prost folosita. Dumnezeu a randuit dinainte de veacuri aceste descoperiri stiintifice si El lucreaza prin intermediul lor, sunt convins ca multi se vor mantui si datorita lucrurilor pe care le-au citit pe internet; cu luni in urma o tanara saudita a devenit martira a lui Hristos, pe Care L-a cunoscut in urma discutiilor pe forumuri de internet. Stiinta nu este rea in sine ci daca este folosita rau.

Cu medicina lucrurile stau altfel insa. Bolile sunt date de Dumnezeu, nu sunt rezultatul unor microbi scapati de sub controlul Lui si sunt date cu un scop. Tratarea trebuie vazuta din punct de vedere al vindecarii sufletului fiindca trupul este ceva relativ, poate fi facut bucati (asa cum au fost trupurile martirilor) si refacut de Dumnezeu la loc.

Cum sa procedam in caz de boli? Nu zic ca trebuie evitat sistematic ajutorul medicinei, dupa cum nu trebuie apelat sistematic la ea. Trebuie s-o vedem insa ca pe ceva iluzoriu, chiar daca ne folosim de ea pentru smerirea noastra.

Psihanaliza e buna daca e practicata in afara metodelor si teoriilor predate in universitatile de profil, unde cum am spus mintea e prezentata ca functionand pe baza creierului, fiind deci ceva material.

Insa tu confunzi psihologia cu psihiatria. Psihiatrii sunt medici si folosesc si ei metode psihanaliste dar in principal medicatie si ei abordeaza pacientul ca pe o fiinta umana doar pana la un punct. Psihiatrul are autoritatea legala de a declara ca o persoana este intreaga sau nu la minte iar daca cineva e declarat bolnav psihic deja nu mai este considerat un om egal cu ceilalti, isi pierde o parte din demnitatea de fiinta umana. Si gandeste-te ce mult respecta Dumnezeu demnitatea omului, daca in loc sa puna Legea Sa cu niste litere imense pe cer sau sa faca alte lucruri prin care sa-Si arate maretia Sa infinita in comparatie cu micimea omului, El a preferat sa se faca egalul omului prin Intrupare.

Psihologii sunt un fel de consilieri care intr-adevar discuta cu clientii lor de la egal la egal, ei nu folosesc medicatie ci doar incearca sa aduca clientul la constientizarea unor aspecte.

In cazuri ca cel descrise de tine poate ca administrarea de medicamente ar fi de dorit, dar nu pentru ca aceste medicamente ar face ceva ci ca un mijloc de coercitie care sa faca pe persoana respectiva sa-si inteleaga ratacirea. Dar medicii sunt convinsi ca aceste medicamente au efect asupra psihicului si transmit si pacientilor aceasta convingere gresita care combinata cu lipsa de repere si judecata afectata duce la prabusirea fiintei umane, la pierderea ei pentru eternitate. Ai auzit tu de cineva care sa fi fost ajutat de psihiatrie cu ceva?

Psihiatria are o istorie atroce, lobotomiile au fost abandonate dupa ce invantatorul lor a primit Nobel pentru medicina, fiindca s-a constatat ca transforma oamenii in zombi. Electrosocurile de asemeni sunt in buna masura abandonate. Exista miscari anti-psihiatrie (cauta pe internet) care sustin ca aceasta este o barbarie impotriva fiintei umane. Daca in celelalte domenii ale stiintei putem admite sa ne folosim de diversele descoperiri, in medicina si mai ales in psihiatrie lucrurile stau altfel, trebuie sa ne ghidam dupa invatatura Mantuitorului si a Sfintilor care spun ca mintea e o parte a duhului, nu a trupului si se vindeca doar de catre Duhul Sfant si prin ajutorul scrierilor si discutiilor duhovnicesti. Psihiatria si psihologia nu pot intelege decat superficial si in buna masura denaturat natura sufletului omenesc pentru ca ele pleaca de la experiente, masuratori fiziologice si aberatii legate de structura chimica a neuronilor. Nu mai prelua orice ti se prezinta ca oficial si autoritar, trece prin filtrul judecatii duhovnicesti.

Eu cred ca a recunoaste ca esti bolnav e cam singurul lucru important, dar sunt doua nivele de boala sau nebunie, e nebunia considerata nebunie de catre toti oamenii si e nebunia considerata nebunie doar de catre oamenii duhovnicesti si normalitate de catre restul celorlalti. Singurii cu adevarat sanatosi sunt cei care gandesc ca Parintii. Nu vorbesc doar de pacat ci de felul general de a aborda lucrurile trecandu-le prin filtrul ratiunii naturale, cazute. Deci Jung ar fi trebuit si el pe o parte sa-si constientizeze pacatele, pe de alta sa constientizeze ca intreaga constructie a vietii sale intelectuale e cam putreda, nefiind bazata pe Adevarul Hristos.

Interesant, insa cum se vede uneori chiar si "povestile" astea fac pe cineva in mare nevoie sa mearga acolo, sa caute...

Deci poate mai cu ras, mai cu plans...asta e viata

Ai drepate Mirela, multi medici din Bucuresti nu mai au ochi sa vada, cum spune Scriptura. Am inteles ca a gasit pe cineva in Campina. Sper sa fie persoana potrivita.

sperante
 

Ce parere aveti, se pot vindeca bolile psihice?

Daca da, cum anume?

unele da, depinde şi de faza în care este boala.

prin medicatie şi şedinţe la psihoterapeut, uneori cu internare.

Eu cred şi sper că se pot vindeca.

Depinde şi de diagnostic, sau mai bine zis de corectitudinea diagnosticului primit. Uneori s-ar putea să fie exagerat.

Cred că bolile psihice provin şi din dezechilibre sufleteşti. Nu este uşor să-ţi păstrezi sănătatea minţii într-o lume atât de nebună/ o societate atât de "solicitantă".

De aceea mai cred că apropierea de biserică şi îndreptarea vieţii cu ajutorul duhovnicului sunt tare de folos în aceste situaţii. De ajutor sunt şi psihologii/ psihoterapeuţii şi probabil şi psihiatrii, medicamentele...

Bolile psihice
 

Din ce am observat, fara a pretinde ca sunt cadru medical sau specialist in psihologie, astazi in Romania cele mai multe tulburari de natura psihica apar din cauza situatiei economice dezastroase, a lipsei locurilor de munca si implicit sigurantei zilei de maine care duce inevitabil la stres si aparitia unor stari de anxietate! Lucru acesta se poate observa si pe strada, pe chipurile oamenilor, care de multe ori sunt tristi, resemnati, etc!
Ca o comparatie, inainte de 1990, cand exista o anumita stabilitate si siguranta sociala, erau mult mai putine cazuri de boli psihice, iar lumea era parca mai vesela, mai unita!
Bineinteles, pot exista si cazuri de natura patologica- boli genetice, un psihic mai fragil, o trauma puternica, etc!

Inainte de 89 n-auzeam de bolnavi psihici, n-auzeam de crime, violuri etc. pentru ca nu se mediatizau. Insa aveti dreptate, lipsa locurilor de munca, nesiguranta zilei de maine duc la instalarea unei stari depresive.

este clar factorul economic dar si decaderea morala (promiscuitate sexuala, familii destramate prin divort, alcoolism etc.) duce la acest tip de boli.

cele nevrotice da, cele psihotice, mai greu.

Tulburarile psihotice nu se pot vindeca, dar se pot tine sub control prin tratament.
(sa nu confundam depresiile cu psihozele, chiar daca ambele tin de tulburari psihice)

Restabilirea sănătăţii sufleteşti şi trupeşti în viaţa creştină se poate dobândi parcurând următoarele etape:
A. Intrarea sub ascultarea unui părinte duhovnic iscusit;
B. Rugăciunea sub ascultare;
C. Postul sub ascultare.


A.INTRAREA SUB ASCULTAREA UNUI PĂRINTE DUHOVNIC ISCUSIT

Rari sunt cei ce cunosc taina ascultării. Cel ce ascultă este mare înaintea lui Dumnezeu. El imită pe Hristos Care ne-a dat El însuşi pilda ascultării. Cel ce ascultă şi-a pus toată nădejdea în Dumnezeu şi de aceea sufletul său este pururea în Dumnezeu şi Domnul îi dă harul Său. Domnul iubeşte sufletul ascultător şi dacă-l iubeşte, îi dă ceea ce sufletul a cerut de la Dumnezeu. Cel ce ascultă este înger pământesc, dacă face ascultare fără cârtire şi cu simplitate.
Duhovnicul, pentru creştin, este întocmai ceea ce este calapodul pentru încălţăminte, tiparul pentru cărămizi.
Spitalele de psihiatrie ar fi goale dacă creştinii s-ar mărturisi drept, curat, cu sinceritate, smerenie şi ascultare, la duhovnici distinşi, fie ei şi severi, după care să se împărtăşească cu vrednicie.
Ca printr-o sită este cernută întreaga omenire. Trec anii peste noi, suntem surzi la clopotele Bisericilor care ne cheamă la pocăinţă şi doar când vine moartea, durerea şi boala, îngroziţi că toată ştiinţa medicală nu poate face nimic corpului nostru ruinat, atunci alergăm la rugăciunile preoţilor.
E cam târziu! Totuşi ... dacă această nădejde este sinceră, din inimă, ca a tâlharului de pe cruce, atunci mila lui Dumnezeu vine chiar în ceasul acela să aline durerea celui ce-L strigă cu disperare.
Metamorfozând rolul părintelui duhovnic, acesta introduce pe bolnav în sala de aşteptare a Doctorului trupului şi sufletului nostru. Părintele duhovnic pătrunde dincolo de atitudinile şi gesturile convenţionale, în spatele cărora ne ascundem personalitatea atât de alţii cât şi de noi înşine. El sesizează persoana unică, cea după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Când ne îndreptăm către duhovnic, nu cerşim doar iertarea păcatelor, care să ne ofere nădejdea mântuirii, ci mai ales aşteptăm întărirea voinţei, pentru a nu mai păcătui, ştiind prea bine că voinţa de până acum nu ne-a ajutat suficient, n-am învăţat a o folosi. Această întărire a voinţei se face în mod sigur prin rugăciuni şi prin împlinirea canonului ce-l primim, dar mai ales prin alegerea căii de a nu mai păcătui. Iar CALEA, duhovnicul este dator să ne-o arate, să ne încurajeze să călcăm pe ea, să ne ia de mână şi să ne conducă paşii noştri neştiutori, nehotărâţi pe deplin, neînvăţaţi la acest mers întru curăţire, în lumina totală. Să făptuim astfel şi când suntem singuri, să putem fi văzuţi de oricine fără să ne ruşinăm.
Sfatul duhovnicului are mare valoare pentru credincios. Dacă duhovnicul ne va da tămada cea mai potrivită pentru boala noastră, în mod sigur ne vom vindeca.Dacă ascultăm de părintele nostru duhovnic, dacă avem încredere în el, să nu ne fie teamă că suntem povăţuiţi greşit. Dumnezeu va găsi întotdeauna mijlocul prin care să ne descopere adevărul. A trăi în ascultare, înseamnă să ne facem inima sensibilă la orice schimbare duhovnicească din viaţa noastră. Cine nu ascultă de duhovnic, nu ascultă nici de Dumnezeu.
Puţin contează dacă părerea părintelui nostru duhovnic este imperfectă. În măsura în care sunt împlinite poruncile în ascultare şi credinţă în Hristos, Dumnezeu va îndrepta faptele noastre. Ceea ce părea fals se va adeveri. În schimb ceea ce părea desăvârşit, după judecata noastră, nu va fi, adesea, decât reflexul voinţei noastre păcătoase şi Dumnezeu nu va mai fi cu noi.“Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine”. (Luca 10, 10)
Fără ascultare, fie el patriarh, episcop sau preot, mirean sau călugăr se poate pierde, pentru că Dumnezeu îl părăseşte pe acela care are prea multă încredere în propria sa inteligenţă.
Dacă suntem gata să ne urmăm duhovnicul şi să avem încredere în el, Dumnezeu sfârşeşte întotdeauna prin a rândui lucrurile întru-un sens pozitiv.
Taina ascultării este una din realităţile cele mai serioase pe drumul mântuirii. Toată lucrarea este a lui Dumnezeu. Preotul numai deschide gura, iar toate le face Dumnezeu.
În om pot sălăşlui trei voinţe:
voinţa sa,
voinţa diavolului şi
voinţa lui DUMNEZEU.
Cea din urmă, voinţa lui Dumnezeu, nu o putem afla decât prin gura părintelui nostru duhovnicesc la scaunul Tainei Sfintei Spovedanii.

Sursa:
http://www.oocities.org/indrumar/cap02a.html

credinta
 

daca dumnezeu a lasat puterea de vindecare prin doctori si psihologi , nu consider ca este un lucru rau!

Nu e rau, dar nici ideal; este de fapt o ultima speranta.
Doctorii vindeca trupul, care se imbolnaveste de la pacatul din suflet; ideal este sa fie eliminata cauza din suflet.

Daca bolile psihotice nu s-ar putea vindeca, atunci Dumnezeu nu ar fi Atotputernic, dar El este.

nu se vindeca, prin metode omenesti (medicina este limitata), dar bineinteles ca se vindeca prin Duhul Sfant.

nu le confundam, dar sa tinem cont de faptul ca in bolile psihotice, poate exista componenta depresiva, cum ar fi in boala bipolara, care e o psihoza.

Nici un remediu mentionat n-a avut efect, cu toate ca mai aveam putin si inotam in toate :(

Consulta un psihiatru.

1. Tulburarile psihotice se pot vindeca.
2. Depresia poate fi si psihotica. http://www.psiholistic.ro/blog-psiho...sia-psihotica/