Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Stiri, actualitati, anunturi (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=504)
-   -   Rog interzicerea subiectelor pe tema conceperii/avortului de copii (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14819)

AlinB 11.04.2012 13:32:12

Yasmina,
si nu numai..

Nu o lua ca ceea ce pare, ia-o ca un strigat de ajutor.

Din pacate, aici pe forum avem (prea multe) capete luminate si prea putine inimi luminate asa ca ma indoiesc ca va primi vreun ajutor de aici..

Problema ei este f. complicata si dupa cum ridica problema, nu se afla pe drumul cel bun.

Pe de o parte ar vrea sa fie ajutata de Dumnezeu dar pe de alta parte se ridica impotriva lui Dumnezeu..cine crezi ca poate sa o faca sa inteleaga asta?

Inima ei nu inclina spre pocainta ci spre revolta si autojustificare, o stare care dureaza de ani de zile, cum sa se schimbe ceva tocmai acum?

De obicei durerea mai imoaie inima omului dar la alti oameni o impietreste..ne batem capul cu probleme abstracte, cum ar trebui sa fie asa daca asa si avem langa noi persoane care striga dupa ajutor si nu suntem in stare sa dam ajutor pentru ca tot ce avem sunt vorbe..

Pentru sophia de ce nu se face rugaciune si primeste doar reprosuri, fie ele si indreptatite logic vorbind?

Ana-Maria N 11.04.2012 14:22:12

Citat:

În prealabil postat de sophia (Post 439530)
Vroiam sa-ti raspund tie in cateva cuvinte, in mod special, pentru ca nu este primul mesaj (undeva am mai citit un alt mesaj in care spui ca Dumnezeu cere sa ne calcam noi insine in picoare,sau ma rog, ceva asemanator si socant) care are formulari socante si nu le inteleg.
Nu reusesc sa inteleg de unde vii cu asemenea exprimari, sau mai precis cred ca nu inteleg ce vrei sa spui. Ar fi bine sa explici putin.
De pilda in prima fraza a mesajului tau de aici: de unde ai auzit/citit asa ceva? Asa intelegi tu scripturile? Sau poate nu inteleg eu ce vrei sa spui.
Eu nu cred ca ne cere sa nu mai fim noi, sa ne facem praf, sa murim pentru el si altele. Sau poate ne explici cum vezi tu realizabil ceea ce scrii.
Daca este ceea ce am inteles eu, atunci poate numai sfintii si monahi au putut/pot face ceva de genul asta.

Toti suntem chemati la sfintenie, monahi sau mireni. Oricare din noi putem, dar nu singuri, ci cu Domnul alaturi.
Nu te faci tu praf, ci te schimba El, te cerceteaza si vindeca…doar cere-I, exprima-ti vointa de a urma Lui, spune-I ce te doare si de restul se ocupa El. El preia neputintele noastre, tamaduieste ranile, sterge lacrima de pe obraji.
Daca pornind de la durerea dusa la pana la disperare, durerea cea pierzatoare, ii ceri ajutorul Domnului sa faca ceva cu tine, El te va cerceta si chiar de nu-ti daruieste ceea ce pentru care tu te consumi atata, El ceva tot va schimba la tine astfel inca sa nu te mai doara asa. In drumul tau de la omul vechi, cu dorintele lui, cu planurile lui de viata neimplinite, spre omul cel nou, El iti va fi alaturi dandu-ti mana spre sprijin, oferindu-ti mangaiere atunci cand vei simti suferinta apasatoare tare, si pana la momentul in care nu te va mai durea asa cum te durea mai inainte.

Mai jos iti voi reda cateva randuri din Sfanta Scriptura, partea mea preferata (pentru a-mi aminti uneori ca nu sunt singura in valurile vietii):
Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă și de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei, cap14)

Citat:

În prealabil postat de sophia (Post 439530)
Tu, sau Laura (de la al carui fir am ajuns sa scriu aici), sau altii, va puteti pune in situatia acestor oameni?

Daca nu strig, nu inseamna neaparat ca nu doare. Dar stii ce: durerea mea n-o port singura, ci cu El alaturi! Si a devenit…un soi de durere dulce, din mila Lui.
De ce sa ne purtam crucea oricum cand jugul lui este usor?
Stie El de ce nu da: fie ca nu-i momentul, fie ca are un alt plan maret cu tine, diferit de voia ta…

sophia 11.04.2012 14:25:13

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 439543)
La Dumnezeu totul e posibil, mai ales in nasterea de copii. Sfanta Ana nu a putut avea copii, dar dupa rugaciune a nascut pe Fecioara Maria.
Chiar de curand discutam despre Manastirea Saidnaya din Siria, acolo vin si musulmani care nu pot avea copii sa se roage si Maica Domnului ii ajuta si pe ei. Minunea care s-a intamplat cu un musulman din Arabia Saudita: http://www.secretelefemeilor.ro/minu...-saidnaya.html

Toate bune si frumoase, dar aia erau tineri, adica femeia inca putea biologic.
Dumnezeu asa a vrut, sa nu avem. Doar daca s-o intampla vreo minune si ne lasa sa adoptam (fara bani) de undeva.

JoyDivision 11.04.2012 14:27:29

Citat:

În prealabil postat de sophia (Post 439447)
Daca au ramas gravide, este pacat ca nu sunt maritate, deci trebuie sa scape de copil.

trebuie sa scape de copil? ce concluzie este asta? a pacatuit, nimeni si nimic nu o va exonera de raspundere, cand a comis pacatul nu s-a gandit la Dumnezeu si la consecinte?

sophia 11.04.2012 14:32:35

Citat:

În prealabil postat de Ana-Maria N (Post 439550)
Toti suntem chemati la sfintenie, monahi sau mireni. Oricare din noi putem, dar nu singuri, ci cu Domnul alaturi.
Nu te faci tu praf, ci te schimba El, te cerceteaza si vindeca…doar cere-I, exprima-ti vointa de a urma Lui, spune-I ce te doare si de restul se ocupa El. El preia neputintele noastre, tamaduieste ranile, sterge lacrima de pe obraji.
Daca pornind de la durerea dusa la pana la disperare, durerea cea pierzatoare, ii ceri ajutorul Domnului sa faca ceva cu tine, El te va cerceta si chiar de nu-ti daruieste ceea ce pentru care tu te consumi atata, El ceva tot va schimba la tine astfel inca sa nu te mai doara asa. In drumul tau de la omul vechi, cu dorintele lui, cu planurile lui de viata neimplinite, spre omul cel nou, El iti va fi alaturi dandu-ti mana spre sprijin, oferindu-ti mangaiere atunci cand vei simti suferinta apasatoare tare, si pana la momentul in care nu te va mai durea asa cum te durea mai inainte.

Mai jos iti voi reda cateva randuri din Sfanta Scriptura, partea mea preferata (pentru a-mi aminti uneori ca nu sunt singura in valurile vietii):
Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă și de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei, cap14)


Daca nu strig, nu inseamna neaparat ca nu doare. Dar stii ce: durerea mea n-o port singura, ci cu El alaturi! Si a devenit…un soi de durere dulce, din mila Lui.
De ce sa ne purtam crucea oricum cand jugul lui este usor?
Stie El de ce nu da: fie ca nu-i momentul, fie ca are un alt plan maret cu tine, diferit de voia ta…

Acum te-am inteles. Dar am facut si fac ceea ce spui tu aici. Eu spun doar ca as vrea sa fie ajutati si altii sa nu treaca sau sa treaca de aceste necazuri.
Indiferent de care parte: fara copii, sau avort, sau copii malformati etc.
Fiindca se poate.

sophia 11.04.2012 14:36:37

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 439546)
Yasmina,
si nu numai..

Nu o lua ca ceea ce pare, ia-o ca un strigat de ajutor.

Din pacate, aici pe forum avem (prea multe) capete luminate si prea putine inimi luminate asa ca ma indoiesc ca va primi vreun ajutor de aici..

Problema ei este f. complicata si dupa cum ridica problema, nu se afla pe drumul cel bun.

Pe de o parte ar vrea sa fie ajutata de Dumnezeu dar pe de alta parte se ridica impotriva lui Dumnezeu..cine crezi ca poate sa o faca sa inteleaga asta?

Inima ei nu inclina spre pocainta ci spre revolta si autojustificare, o stare care dureaza de ani de zile, cum sa se schimbe ceva tocmai acum?

De obicei durerea mai imoaie inima omului dar la alti oameni o impietreste..ne batem capul cu probleme abstracte, cum ar trebui sa fie asa daca asa si avem langa noi persoane care striga dupa ajutor si nu suntem in stare sa dam ajutor pentru ca tot ce avem sunt vorbe..

Pentru sophia de ce nu se face rugaciune si primeste doar reprosuri, fie ele si indreptatite logic vorbind?

Multumesc pentru cuvinte.
Dar n-am inteles de ce vezi la mine partea asta negativa? Pentru ca sunt satula sa tot vad aparand discutii din astea sterile si politice gen firul Laurei, sau exagerari de genul altui fir (ca sotii se mantuiesc numai prin copii)? Si ca nu mai vreau sa pausalizam totul? Eu nu ma ridic impotriva lui Dumnezeu.

sophia 11.04.2012 14:50:41

Citat:

În prealabil postat de Mosh-Neagu (Post 439540)
Trebuie sa murim pacatului, sa ne stapanim oricaror tentatii care sunt impotriva voii lui Dumnezeu.

De acord. Dar intai trebuie sa le cunoastem pe astea, sa le definim.

In mod normal, dupa ce ne spovedim curat, urmeaza ca preotul sa ne dezlege de pacate si sa ne impartasim cu SFINTELE SI DE VIATA, DATATOARE, TAINE. Tot atunci la un moment dat, preotul spune: "Ca tu esti sfintirea noastra". Monahii nu au privilegii speciale si nimic nu-i indreptateste sa se considere sfinti numai pentru ca se stiu monahi. Teoretic, sfant poate deveni absolut orice om, pana la sfarsitul vietii lui.

Monahii si sfintii de acum doua mii de ani au/aveau alte puteri. Dumnezeu le dadea asa ceva. Nici monahii de azi nu au toti, ci foarte putini anumite puteri mari de care spuneti voi, sa se calce in picioare pe sine, sa traiasca din aer si alte cele

Cum? Ce fel de dragoste? Daca are o ciudatenie anume care nu se suprapune nicicum interesului nostru, sau intelegerii noastre de "frumos", "corect", "principial", te mai rogi pentru mantuirea lui?

Aici nu te inteleg. Eu spun ca nu noi suntem in masura sa judecam si sa alegem. Noi putem sa ajutam sau sa nu ajutam. Aia este dragostea de care spun. Daca o femeie e gravida si e amarata si in prag de a face un pacat mare, trebuie ajutata sa nu faca acel pacat, sa gaseasca alt drum. Cel mai bine mai inainte de a ramane gravida.



1. Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2. Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3. Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori:
4. Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.
5. De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor.
6. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri.
Ps.1

Cu alte cuvinte, trebuie sa avem grija "impreuna" cu cine ne mantuim...



Chiar milioane nu cred ca sunt. Ma refer la acele familii care sa constientizeze acest fapt si carora sa le pese. Ce putin la noi in tara. Iar in alte parti de obicei se implica guvernul si preiau astfel de cazuri, lasand familia sa-si traiasca "linistita", viata. Din pacate sau din fericire (depinde din ce unghi privim) totul are un sens. Dumnezeu nu pedepseste sa se distreze pe seama necazurilor noastre, ci fiindca noi ne-am atras pedepse pe masura faptelor. E adevarat ca trebuie sa ne fie mila de necazurile celorlalti, dar greutatea crucii nu o usuram prin punerea in "cutia milei" a unei sume modice de bani, ci prin rugaciuni de iertare si mantuire. Daca am face asa, atunci si altii ar face-o pentru noi, chiar daca aparent nu avem nevoie...

Iti spun eu ca sunt f.multi. Nici nu-i stim pe toti. Si copiii nu stiu de ce sunt vinovati. Ca pana la urma ei sufera cel mai mult...



Aceasta era si ideea, desi nu rezolva in intregime problema mantuirii. Este minunat sa poti salva vietile acelor copii care urmeaza sa fie avortati, dar in acelasi timp cu siguranta trebuie rezolvat in acelasi timp si problema educatiei religioase, pentru a evita ajungerea prin desfrau, la conceperea de copii nedoriti.

Categoric trebuie si educatie religioasa. Dar cine s-o faca? Mai este cate un preot gen Parintele Tanase d ela Valea Plopului, dar in rest?

Cred ca te pierzi pe drum. Tu fa rugaciune curata si mergi la biserica, iar Dumnezeu iti va inlesni pe nesimtite tot binele pe care doresti sa-l faci. Numai sa vrei sa-l faci si sa nu dai inapoi atunci cand te pomenesti in fata luarii unei decizii clare: alba sau neagra; esti cu Dumnezeu sau nu; esti gata sa primesti multa umilinta si necazuri (nu-i usor sa fii ucenic al lui Hristos si fii sigura ca vrajmasul vrea sa dea cu tine de pamant)...

Sa dea Dumnezeu sa fie asa cum spui si sa pot face ceea ce as vrea.

Acum e greu de inteles, dar va veni o zi cand ti se va arata foarte clar, motivul. Nimeni nu "pleaca" nelamurit, atat timp cat cauta raspunsuri.



E greu sa intelegem noi aceasta forma de apostolat. Multi dintre sectarii care bat pe la usi, chiar cred ca sunt asemenea apostolilor. Adevarul este in adancul sufletului fiecaruia dintre noi: curat si desavarsit. Pe acela sa-l cautam fiindca este duhul lui Dumnezeu.



Multumesc pentru raspuns.

sophia 11.04.2012 15:01:30

Citat:

În prealabil postat de JoyDivision (Post 439553)
trebuie sa scape de copil? ce concluzie este asta? a pacatuit, nimeni si nimic nu o va exonera de raspundere, cand a comis pacatul nu s-a gandit la Dumnezeu si la consecinte?

Asa este, dar daca nu se gandesc?
De ce sa scape de copil? Pai daca parintii o dau afara din casa, tatal copilului o paraseste, lumea o arata cu degetul, n-are capatai, n-are scoala, serviciu.
Biserica nu mai spun...
Intra in panica si gandeste sa scape de copil.
Asta este realitatea din pacate. Nu o spun eu de la mine.
Daca o iei si vorbesti cu ea si vezi care este situatia si o ajuti, sa vezi ca se gaseste alt drum.

JoyDivision 11.04.2012 15:15:56

Citat:

În prealabil postat de sophia (Post 439560)
Asa este, dar daca nu se gandesc?
De ce sa scape de copil? Pai daca parintii o dau afara din casa, tatal copilului o paraseste, lumea o arata cu degetul, n-are capatai, n-are scoala, serviciu.
Biserica nu mai spun...
Intra in panica si gandeste sa scape de copil.
Asta este realitatea din pacate. Nu o spun eu de la mine.
Daca o iei si vorbesti cu ea si vezi care este situatia si o ajuti, sa vezi ca se gaseste alt drum.

o sa-ti raspund cu un verset biblic: Luca 17:1

prima data a pacatuit facand copilul in afara casatoriei, a doua oara, daca nu se smereste inaintea Domnului pentru primul pacat comis, va lepada copilul, al doilea mare pacat.

ovidiu b. 11.04.2012 16:19:22

Citat:

În prealabil postat de catalin2 (Post 439543)
La Dumnezeu totul e posibil, mai ales in nasterea de copii. Sfanta Ana nu a putut avea copii, dar dupa rugaciune a nascut pe Fecioara Maria.

Prin post și rugăciune, dar mai ales prin rânduiala lui Dumnezeu, Sfinții Părinți Ioachim și Ana au avut un copil la bătrânețe, pe Fecioara Maria, Prea Sfânta Născătoarea de Dumnezeu.

iustin10 11.04.2012 16:24:23

Sunt anumite invataturi care vin din Traditie si canoane : perioada relatiilor conjugale, refuzul contraceptiei. Altele vin din fire ,cum ar fi consecintele avortului.Iar altele sunt prea noi pentru a exista o parere clara :cum ar fi conceptia in vitro . In rest infierea copiilor nu vad de ce ar fi un motiv de disputa ,caci nici Sophia nu a zis ca nu e bine sa fie facuta ,si nici nimeni nu cred ca gandeste aceasta ca fiind ceva rau.
Unele masuri dorite de Sophia,si vazute deja in Occident,sunt constructive ,pe principiul : daca raul tot exista ,atunci sa ii limitam consecintele. Umanitate poate exista chiar si in cele mai catastrofale caderi ale omului ,si nimeni nu trebuie alungat,marginalizat,condamnat .
Cine poate sa tina toate regulile convietuirii conjugale ,asa ca in Canoane,sa le tina .Dar sa nu judece cu nici un chip pe cel ce nu poate ,caci atunci a incalcat o porunca mai mare decat canonul trupesc, anume porunca ne-judecarii aproapelui .
Da ,poti afirma ca , crezi in curatenia oferita de urmarea canoanelor,poti afirma ca aceasta e invatatura lui Dumnezeu ,poti sa aduci acest gen de sacrificiu,personal, ca o ofranda a maririi lui Dumnezeu.Te poti socoti pacatos daca nu o faci ,dar pe tine , nu pe altii !
Dar in nici un caz nu mai folositi canoanele pt a va certa si judeca unii pe altii.E cea mai proasta intrebuintare care o puteti da ortodoxiei .
Cuvintul poate zidi. Dar daca il folositi fara o inima calda,si fara a fi atent intotdeauna la interlocutor ,cuvintul poate ucide atunci .
Si eu cred in canoane,si eu as vrea sa le implinesc in viata mea de s-ar putea.
Dar in primul rind cred in iubire,si vreau ca implinirea curatiei sa se faca prin harul lui Dumnezeu,prin impacarea cu ceilalti,si nu prin increderea mandra doar in capacitatile mele.

iustin10 11.04.2012 16:34:49

Si inca ceva ! Daca am vreun ton de mustrare in ceea ce am zis ,chiar fata de fratii ortodoxi, care sunt socati poate de modul cum sunt combatute invataturile sanatoase ale ortodoxiei, atunci nici eu nu sunt in iubire. Pentru ca cine iubeste nu judeca pe nimeni .
Cine iubeste stie sa tina si canoanele ,caci le tine din iubire si nu din obligatie,si nu i se par o greutate .Si tot asa ,el stie si sa vorbeasca si celor care ,prin logica,combat unele aspecte ale acestor obiceiuri bune ,pe care nu le inteleg.
Cine iubeste,nu pierde sufletele,ci le castiga,cu rabdare si cu exemplu propriu,pe cale virtutii .Dar ,iara nu ma pot abtine : daca multi dintre voi spuneti ca respectarea acestor canoane ,sunt o corvoada,un sacrificiu ,o durere ,atunci ce sa mai inteleaga cei care nu le respecta ? Daca ar vedea bucuria pe fetele voastre cand postiti ,atunci nu ar mai fi asa speriati de ele...

ovidiu b. 11.04.2012 17:13:04

Câteva cuvinte de învățătură
 
• E mai bine să fii un păcătos smerit, decât un drept mândru.
• Nu-l osândi pe aproapele, tu îi cunoști doar păcatul, dar pocăința lui nu i-o știi. Să nu osândim pe nimeni ca să nu fim osândiți.
• Prietenului care greșește amintește-i de judecata lui Dumnezeu. Cu aceasta vei aduce și lui un folos și totodată și ție.
• Iubește totul în Dumnezeu și în toate iubește-L numai pe Dumnezeu.
• Cine are mintea legată de vreun lucru pământesc, acela nu-L iubește pe Dumnezeu. Precum două suflete nu pot însufleți un singur trup, tot astfel două iubiri – iubirea de Dumnezeu și iubirea de lume – nu pot însufleți un singur suflet.

ps: iertare pentru cei care nu acceptă copy/paste...eu l-am scris cu mânuța mea - din ceea am citit - nădăjduiesc să fie de folos și altora.

ovidiu b. 11.04.2012 17:21:39

• Trăiește în așa fel ca și cum ar trebui să mori astăzi. Lucrează în așa fel ca și cum ar trebui să trăiești veșnic! Prețuiește vremea! Ea mai scumpă decăt aurul.
• Adu-ți aminte de dreapta judecată a lui Dumnezeu, ca să te înspăimântezi, dar nu uita nici milostivirea Lui, ca să nu cazi în deznădejde. Doctorul ceresc nu are bolnavi de nevindecat.
• Gândește-te în fiecare dimineață când te trezești din pat că trebuie să dai răspuns lui Dumnezeu de toate faptele tale și nu vei păcătui în fața Lui, ci frica de Dumnezeu se va sălășlui în tine.
• Ține minte ca tot ce faci, să faci ca și cum în clipa aceea ar trebui să treci în veșnicie la Judecata lui Dumnezeu.
• Silește-te să te faci acum înaintea lui Dumnezeu așa cum dorești să te înfățișezi la judecată.
• E cu neputință să ne uităm cu un ochi la pămâmt și cu altul la cer. Nu nădăjdui să capeți cerul gratis fără să trăiești o viață vrednică de cer.

Mihailc 11.04.2012 17:24:53

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 439579)
Si inca ceva ! Daca am vreun ton de mustrare in ceea ce am zis ,chiar fata de fratii ortodoxi, care sunt socati poate de modul cum sunt combatute invataturile sanatoase ale ortodoxiei, atunci nici eu nu sunt in iubire. Pentru ca cine iubeste nu judeca pe nimeni .
Cine iubeste stie sa tina si canoanele ,caci le tine din iubire si nu din obligatie,si nu i se par o greutate .Si tot asa ,el stie si sa vorbeasca si celor care ,prin logica,combat unele aspecte ale acestor obiceiuri bune ,pe care nu le inteleg.
Cine iubeste,nu pierde sufletele,ci le castiga,cu rabdare si cu exemplu propriu,pe cale virtutii .Dar ,iara nu ma pot abtine : daca multi dintre voi spuneti ca respectarea acestor canoane ,sunt o corvoada,un sacrificiu ,o durere ,atunci ce sa mai inteleaga cei care nu le respecta ? Daca ar vedea bucuria pe fetele voastre cand postiti ,atunci nu ar mai fi asa speriati de ele...

Oricât de pozitiv ar fi tonul general al mesajului de mai sus, nu pot să nu observ o neînțelegere a rostului canoanelor în viața Bisericii.
Dacă vorbim de canoanele disciplinare ale sinoadelor, ele nu au așa mare relevanță pentru mireni, întrucât ele au apărut (ca și corpusul dogmatic de altfel) în urma unor abuzuri generalizate sau controverse insolubile din interiorul Bisericii, și se adresează în primul rând clerului. Una dintre erorile curente ale gândirii moderne și postmoderne este aplicarea retroproiectivă a mijloacelor de informare din prezent asupra posibilităților trecutului; or noi știm astăzi că un credincios mirean din sec. XI din spațiul carpato-danubiano-pontic nu avea cum să se informeze asupra hotărârilor literale ale Sinodului Quinisext (primul sinod ecumenic care a reglementat viața intimă a credincioșilor) . Lăsând la o parte analfabetismul, e foarte clar faptul că documentele au fost puține și circulau foarte greu în epoca aceea.
Însă canoanele de toate tipurile sunt aplicate la nivelul persoanei de către duhovnici, prin spovedanie, povățuire sau paternitate duhovnicească. Niciodată Biserica n-a făcut din canoane un fel pandativ creștin al Legii lui Moise sau a altor repere legaliste, ci le-a dat ca pe niște clarificări în chestiuni aflate în dispută, practici exagerate sau prea laxe etc.
De aceea duhovnicul hotărăște cum și cât aplică din conținutul canoanelor, în funcție de situația particulară în care viețuiește fiecare penitent, altfel riscăm să cădem în practici formaliste rigide și individualism, sau, cu alte cuvinte, în afara ortodoxiei bisericești.

ovidiu b. 11.04.2012 17:27:25

Părerea mea este că infirmitatea este o binecuvântare de la Dumnezeu, iar cei care se vor ajuta duhovnicește de acest dar vor strânge cununi în Rai. Cei care rămân cu acel complex de inferioritate înseamnă că nu au înțeles sensul cel mai profund al vieții.

Dacă cineva înțelege tainele vieții duhovnicești și modul tainic în care lucrează Dumnezeu, încetează să se mai mâhnească pentru tot ceea ce i se întâmplă, pentru că primește cu bucurie medicamentele amare pe care i le dă Dumnezeu pentru însănătoșirea sufletului său.

Așadar, să ne ostenim puțin pentru ca să ne odihnim veșnic.

iustin10 11.04.2012 17:35:43

Citat:

În prealabil postat de Mihailc (Post 439587)
Însă canoanele de toate tipurile sunt aplicate la nivelul persoanei de către duhovnici, prin spovedanie, povățuire sau paternitate duhovnicească. Niciodată Biserica n-a făcut din canoane un fel pandativ creștin al Legii lui Moise sau a altor repere legaliste, ci le-a dat ca pe niște clarificări în chestiuni aflate în dispută, practici exagerate sau prea laxe etc.
De aceea duhovnicul hotărăște cum și cât aplică din conținutul canoanelor, în funcție de situația particulară în care viețuiește fiecare penitent, altfel riscăm să cădem în practici formaliste rigide și individualism, sau, cu alte cuvinte, în afara ortodoxiei bisericești.

Ei,da, o precizare interesanta si constructiva,pt mine macar . Pentru ca umanizeaza relatia dintre credincios si canoane dintre infaibilitatea invataturilor Duhului,si starea concreta a fiecarui om.Si anume,elementul de legatura este duhovnicul,ca un administrator al acestei infaibilitati.
Deci putem avea surpriza ca duhovnicul sa fie mai relaxat

Mosh-Neagu 12.04.2012 14:47:05

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 439579)
Si inca ceva ! Daca am vreun ton de mustrare in ceea ce am zis ,chiar fata de fratii ortodoxi, care sunt socati poate de modul cum sunt combatute invataturile sanatoase ale ortodoxiei, atunci nici eu nu sunt in iubire. Pentru ca cine iubeste nu judeca pe nimeni .
Cine iubeste stie sa tina si canoanele ,caci le tine din iubire si nu din obligatie,si nu i se par o greutate .Si tot asa ,el stie si sa vorbeasca si celor care ,prin logica,combat unele aspecte ale acestor obiceiuri bune ,pe care nu le inteleg.
Cine iubeste,nu pierde sufletele,ci le castiga,cu rabdare si cu exemplu propriu,pe cale virtutii.

Sunt multe mesaje cu totul deosebite. Iata si unul dintre ele. Frate Iustin, mesajul asta ar trebui citit si recitit de mai multe ori ca sa ajunga si la inima, nu doar pe buze.

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 439579)
daca multi dintre voi spuneti ca respectarea acestor canoane ,sunt o corvoada,un sacrificiu ,o durere ,atunci ce sa mai inteleaga cei care nu le respecta ? Daca ar vedea bucuria pe fetele voastre cand postiti ,atunci nu ar mai fi asa speriati de ele...

E adevarat ca un timp, dupa ce ne-am hotarat sa ne curatam de patimi si sa ne schimbam modul de viata, respectand canoanele, ni se pare intr-adevar o corvoada. Mai tarziu, insa, nici nu mai stim cand ne-am asezat in genunchi, iar citirea unei catisme sau a mai multora ni se pare "floare la ureche", in timp ce altadata si 5 minute ni se parea enorm de mult. Cat despre post, gandul ca ii dam ficatului iarasi sarmale, tochitura, miel la cuptor, parca ne sperie si ne intristeaza ca ne luam ramas bun de la o stare generala de bine...

Yasmina 12.04.2012 18:27:30

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 439546)
Yasmina,
si nu numai..

Nu o lua ca ceea ce pare, ia-o ca un strigat de ajutor.

Din pacate, aici pe forum avem (prea multe) capete luminate si prea putine inimi luminate asa ca ma indoiesc ca va primi vreun ajutor de aici..

Problema ei este f. complicata si dupa cum ridica problema, nu se afla pe drumul cel bun.

Pe de o parte ar vrea sa fie ajutata de Dumnezeu dar pe de alta parte se ridica impotriva lui Dumnezeu..cine crezi ca poate sa o faca sa inteleaga asta?

Inima ei nu inclina spre pocainta ci spre revolta si autojustificare, o stare care dureaza de ani de zile, cum sa se schimbe ceva tocmai acum?

De obicei durerea mai imoaie inima omului dar la alti oameni o impietreste..ne batem capul cu probleme abstracte, cum ar trebui sa fie asa daca asa si avem langa noi persoane care striga dupa ajutor si nu suntem in stare sa dam ajutor pentru ca tot ce avem sunt vorbe..

Pentru sophia de ce nu se face rugaciune si primeste doar reprosuri, fie ele si indreptatite logic vorbind?

Alin,
vrei sa spui ca pt nevoi avem rugaciuni si nu abateri si modificari de la structura forumului ??
Suntem de acord,si eu spun acelasi lucru,desi sub o forma diferita.Si dl.Zaharia spune acelasi lucru.

De regula cel care cauta ajutor o arata cu smerenie si inima franta,apropierea de el este naturala-o reactie fireasca pt cineva care sufera si este deschis sa poarte tristetea durerii impacat nu revoltat!

Rugaciunile si ajutoarele la propriu,aici pe forum au devenit posibile atunci cand cei suferinzi s-au apropiat zdrobiti si AU CERUT AJUTOR.Nimeni nu a venit arogant,transant,categoric,impunator si a luat mila,intelegere si dragoste.Este in natura lucrurilor.

Fiecare suntem la nivele diferite de spiritualitate,aici pe forum...asa ca dragi frati/surori luminati/te aveti in vedere aceasta diferenta,cand va aratati stupefactia vizavi de altii mai putin intelegatori si iubitori decat voi!

Daca as fi sophia,as sterge acest thread fara sens duvohnicesc si as deschide unul mai putin artagos,in care as cere ajutor la propriu!
Cred ca mai multe foloase ar avea de acolo,decat de aici unde adunam numai polemici.

AlinB 12.04.2012 22:39:18

Citat:

În prealabil postat de Yasmina (Post 439756)
De regula cel care cauta ajutor o arata cu smerenie si inima franta,apropierea de el este naturala-o reactie fireasca pt cineva care sufera si este deschis sa poarte tristetea durerii impacat nu revoltat!

Din perspectiva logici probabil asa este.
Din perspectiva sfinteniei ...cati din cei pentru care a murit Hristos erau demni de Jertfa Lui?

Citat:

Rugaciunile si ajutoarele la propriu,aici pe forum au devenit posibile atunci cand cei suferinzi s-au apropiat zdrobiti si AU CERUT AJUTOR.Nimeni nu a venit arogant,transant,categoric,impunator si a luat mila,intelegere si dragoste.Este in natura lucrurilor.
Sa tragem nadejde ca nu toti rugatorii gandesc la fel.

Citat:

Fiecare suntem la nivele diferite de spiritualitate,aici pe forum...asa ca dragi frati/surori luminati/te aveti in vedere aceasta diferenta,cand va aratati stupefactia vizavi de altii mai putin intelegatori si iubitori decat voi!
Toata lumea poate si trebuie sa invete.
Unii mai greu, altii mai usor, de ce trebuie sa demonstrezi ca poti fi la fel de capos(capoasa) ca cei pe care ii arati cu degetul ca sunt caposi?

Citat:

Daca as fi sophia,as sterge acest thread fara sens duvohnicesc si as deschide unul mai putin artagos,in care as cere ajutor la propriu!
Cred ca mai multe foloase ar avea de acolo,decat de aici unde adunam numai polemici.
A cerut deja, dar trebuie sa stii sa mai citesti si printre randuri.

Sters de ce, iti aduce vreo ofensa sau ce?
Singura persona care poate iesi prost din topicul asta e cea care l-a deschis si cred ca deja pe undeva regreta ca a facut-o.


Ora este GMT +3. Ora este acum 00:03:54.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.