DRagii mei, va multumesc pentru raspunsul vostru la postarea mea, incerc sa ma folosesc de el.
Doresc sa adaug doar ca, dupa mintea si inima mea, aici problema nu este ca se discuta despre sexualitate. Nu tema este nepotrivita ci modul , dupa opinia mea tipic pentru persoanele cu inclinatii homosexuale, de a discuta.
Jocul psihologic in care sunt invitati sa intre inocentii este sub moralitatea unui crestin si, in opinia mea, reprezinta atat modul de exprimare al unei patologii care necesita abordare terapeutica precum si un caz care intra sub incidenta penala.
Am avut, ca profesionist, numeroase ocazii sa discut si chiar sa convietuiesc o vreme cu oameni care au anumite dificultati in sfera relatiilor sexuale. Eu unul stiu bine, atat cat sa nu imi pierd vremea cu iluzii, de unde vine si unde se indreapta astfel de dezbateri.
Ar fi multe de spus. Ma limitez doar la a va ruga sa discutati pe privat iar nu in ochii lumii amanunte sufletesti care par doar la prima vedere interesante sau nevinovate.

Ca si in alte situatii cand am intervenit, rog si acum sa se ia aminte la mesajele implicite care se propaga in cursul acestor aparente dicutii nevinovate.

Catalin, am ales cu intreaga intentie, asa cum imi dicteaza constiinta, sa exagerez - pentru unii care, din punctul lor de vedere gasesc exagerat raspunsul meu.
O fac in deplina cunostinta de cauza.
Cineva trebuie sa exagereze uneori si cred ca e cazul, ca unul care detine o anumita experienta in domeniul legat de topicul de fata, sa spun raspicat punctul meu de vedere.

Nu doresc sa jignesc sau sa iau peste picior pe nimeni. Operez un simplu act de exprimare a dezacordului fata de modul cum decurg discutiile in zona unei intimitati care nu este curata, o spun cu mana pe inima.

Va cer iertare daca am facut un lucru nepotrivit pentru sanatatea sufleteasca sau duhovniceasca a cuiva de pe acest forum.

Presupun ca postarea mai dura a lui ioan_cezar a pornit de la invitatia adresata de vali_validavid lui robert27 (altcuiva nu vad cui i-ar fi fost adresata...) de a discuta in privat despre problema..
Si eu cand am vazut acea postare am vrut sa scriu ceva, m-am abtinut atunci, am sa scriu acum.
Iertata fie-mi asemanarea, dar cineva care vrea sa se lase de bautura, nu ar trebui sa caute compania fostilor tovarasi de ""narav"".
La fel si aici, daca cu adevarat doreste sa se indeparteze de pacatul homosexualitatii ar trebui sa evite companiile vechi... si sa caute alte companii, alte moduri de viata, cele spre care-asa am inteles toti- tinde.
Dumnezeu sa-l ajute sa gaseasca putere spre o noua viata, cea in Hristos.

Acum am citit cele doua comentarii...imi pare rau ca oamenii judeca imediat ceea ce vad..sau aud..Ar trebui sa reactionez si eu intr-un fel,sa ma apar..dar nu o voi face pt ca D-zeu stie intentia mea si ce gandesc eu.Vreau sa rog administratorul acestui forum..sa imi stearga postarea daca crede ca am facut ceva josnic care sa pateze ortodoxia si principiile acestui forum.Iertare!

Nu, nu judec.
Dumnezeu sa ajute tuturor sa gaseasca calea spre El!
Pe toti ne doreste si ne asteapta.

Vali, te rog sa faci un mic exercitiu de empatie si sa presupui ca te afli in locul meu si sesizezi ca doi barbati care isi marturisesc public o anumita inclinatie spre relatiile homosexuale isi dau invitatie pe privat. Asadar, Vali, nu te intrebi de ce trebuie sa afiseze public aceasta intentie? De ce nu isi scriu direct pe privat daca vor asta? De ce ne spun si noua?
Multe alte intrebari pot fi puse, asadar nu ne grabim cu un raspuns sau cu o interpretare, precum presupuneai.

In concluzie, daca tu astepti sa fii inteles si acceptat de barbatii heterosexuali (si in general de opinia publica / apropos, manifestatiile si parada gay din Bucuresti si de aiurea au fost destul de bine acceptate de multe institutii, mai putin de Biserica, ceea ce mi se pare firesc), asa cum sunt eu, te rog sa intelegi si sa accepti si tu pozitia unui barbat heterosexual. Altminteri trecem la capitolul discriminare inversa si balciul poate incepe.

Nu va fi cazul, deoarece mie mi se pare nepotrivit sa ma aflu pe acest topic. Am intervenit doar atat cat sa imi exprim dezacordul pentru modul in care se discuta pe acest topic.
Bun, mi-am exprimat dezacordul. Acum treaba mea se incheie aici.

Va urez sa luati aminte la sugestiile oferite de forumistii care v-au sprijinit si sa va indreptati viata pe fagasuri bineplacute lui Dumnezeu. Domnul sa va ocroteasca si sa va lumineze cu harul Sau!

Acum am inteles, te refereai la acel mesaj care si mie mi s-a parut putin ciudat, deci iti dau dreptate. Prima data cand am intrat pe un forum discutam printre altele si cu un ateu care era si homosexual. La un subiect un tanar a scris ca are probleme de sanatate. Dupa un timp a mai scris un mesaj si i-am raspuns si eu. Asa am aflat ca la primul mesaj il contactase persoana care avea aceste inclinatii, spunea el ca sa il ajute, ii trimitea multe mesaje pe zi, vroia sa il corupa. Tanarul era nehotarat in privinta sexualitatii sale, dar ajunsese sa fie speriat de insistenta acelui gay, tanarul avea 16 ani si romanul din SUA avea cam 48. Am sesizat asta, dar pana la urma pe forum erau mai mult atei sau nepraticanti si aproape au tinut cu acel gay.
Eu m-am mai referit si la un mesaj pe care mi l-ai adresat mie, nici nu am inteles la ce te refereai, daca era e bine sau de rau: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...6&postcount=71

Cum am zis si la inceput... Acum vad ca a ajuns sa fie din ce in ce mai grav, asa ca, va rog eu frumos, nu ma mai ajutati. Ca si cum ai arunca o pietricica in mijocul oceanului, valurile ei pot ajunge tzunami la mal...
Egoismul meu cel mare m-a orbit si nu am vazut ca va fac rau. Prin intrebarile mele v-am ispitit la multe lucruri rele si pentru asta imi cer iertare.
Numai bine, si inca o data, iertare...

Din punctul meu de vedere nu ai gresit ca ai intrebat, la fel si vali daca a fost bine intentionat, doar s-a inteles gresit.
Exista un site in romaneste, nu stiu daca a fost dat pana acum pe topic, acolo gasesti tot ce te intereseaza, chiar si cazuri de revenire la normal, dovada ca nu este ceva ce te nasti si asa ramai toata viata. Cred ca e foarte instructiv pentru cine e interesat de astfel de probleme: http://www.homosexualitate.ro/marturii.html
P.S. Acum am vazut ca a dat site-ul si Alin, eu am dat direct la marturii ale celor ce au devenit heterosexuali.

???
 

Eu cred ca prin pacatele noastre am ajuns in halul in care am ajuns... Daca nu existau pacatele multe pe care le facem si noi si cei care ai trait inaintea noastra, nu ajungeam sa ne abatem atat de mult de la felul in care am fost creati initial... Sfatul meu este sa iti cauti un duhovnic care sa te indrume. Noi nu avem harul pe care ei il primesc atunci cand intra in preotie si nu iti putem da sfaturile pe care ei le dau prin puterea Duhului Sfant.
Dumnezeu sa te ajute!

Robert, las-o mai moale cu ajutatul... Stiu ca stii bine cum fac unii pe Salvatorii si ca in triunghiul dramei salvatorul devine victima etc. etc.
Asadar, daca ai intrebat si ai cerut ajutor, iata: mergi omule la terapie, sunt cabinete psi si oi gasi tu pe cineva care sa te ajute sa te dezvolti mai departe, firesc si sanatos. Fa asta, frate, e doar spre binele tau!
Apoi tine-te de Biserica. Ce atata vorba pe forum, nu face doi bani daca nu mergi la Biserica. Noi ce sa facem? Putem noi forumistii sa inlocuim Sfintele Taine? Si iti poate da careva dintre noi petrecerea sufletului omenesc in timpul slujbelor, al cantarilor si rugaciunilor, al tuturor minunilor din Biserica (ma refer la viata in ansamblu ca crestin, nu doar la ce se petrece in Casa Domnului)?

Vrei ajutor? Il ai la indemana. ma rog Domnului Iisus Hristos sa il si primesti cu inima si mintea deschise.

Homosexualitatea nu este o preferință zici tu.
Dar mânia(nervozitatea) este? Isus ne-a demonstrat că omul se poate controla dacă vrea. Tu vrei?
Tu ești homosexual datorită orgoliului tău enorm și nu ești dispus să-l sacrifici, ci el te sacrifică pe tine.
Dumnezeu a sădit în firea noastră instinctul sexual pentru a ne înmulți(reproduce), nu pentru a ne destrăbăla.
Contactul sexual este un mijloc(de reproducere), nu un scop al plăcerii. Dacă nu poți avea copii, la ce folos sexul? Ca să satisfaci patima care te posedă.


Eu înțeleg că ție nu ți-e jenă pentru că te ”descurci”; dacă ți-era jenă nu intrai aici, pe forum și tăceai, dar tu nu ceri ajutor, ci cauți aprobare/susținere pentru că ești împăcat cu devierea ta și nu vrei schimbare.

Din cele 18 mesaje publicate până acum, primele 10 le-ai postat pe acest topic, iar apoi ai postat pe încă trei.
Acum te revolți și nu mai vrei ajutor, ba chiar te victimizezi asemuindu-te cu cerșetorul de la ușa bisericii(#39); tu nu intri în Biserică pentru că nu cauți schimbare, dar cerșești la ușă ”firimituri”(aprobare pe forum) pentru că-ți plac.

Nimeni nu te poate ajuta mai eficient decât părinții tăi(poate ei te-au crescut așa), de care însă te ferești pentru că ți-e bine. te-ai ”acomodat”. Ei sunt datori să te ajute, dar nu le ceri ajutorul pentru că ”duhul” care te stăpânește te motivează să nu le spui ca să le protejezi... bătrânețile.
Pe tine nu te doare starea ta. Dacă te-ar interesa le-ai spune și astfel ți-ai distruge orgoliul.

Prima frază pe care ai scris-o pe acest topic(și am citat-o mai sus), dar și titlul, te dă de gol că orgoliul te-a motivat;la titlu n-ai spus ”Ce înseamnă să fiu homosexual” pentru că nu se referă la tine, Doamne ferește(!).
Prezența ta pe forum se reduce doar la cazul tău, nu la credința ta.

Când omul înțelege că a greșit, se va lepăda imediat ori de greșeală, ori de cinste.

Stiu ca am un orgoliu mare si incerc sa-l hranesc cat mai putin, dar nu are legatura orgoliul cu atractia sexuala. Orgoliul nu creste prin asa ceva, ci prin cautarea laudelor. Homosexualitatea este atractie sexuala, nu inseamna doar sa faci sex. Este mai intai gandul, apoi aprobarea lui si dupa asta si fapta. Aparitia gandului nu poate fi controlata. Acceptarea gandului insa poate fi controlata, doar dupa ce apare gandul poate fi respins. Exact ca si mania, ca tot ai dat exemplu, cand cineva iti face un rau, te maniezi pe el, dar te controlezi, pleci capul si nu-l iei la bataie...


Nu mai vreau ajutor pentru ca sub ideea ca ma ajutati si faceti bine, va certati intre voi, judecati, si va hraniti orgoliul prin impunerea punctului de vedere personal si chiar nu vreau lucru asa. Regret ca am postat asemenea subiect si am iscat aceste lucruri. Iar lucru asta l-am facut din egoism.

Am gresit sa caut ajutorul pe net, si gresesc in continuare daca il voi cauta in parerile oamenilor.

robert,eu il iubesc pe Isus si neprihanirea care vine de la El.El te intelege si eu te inteleg caci am fost ispitit si am biruit.nu stii ce zice Domnul Isus?ca a fost ispitit in toate felurile??pentru biruinta si ca si noi sa capatam acea biruinta.iti pot explica amanuntit aceasta problema si ma bucur ca nu te-ai lasat obisnuit cu gandul acesta caci in America de ex sunt chiar biserici unde homosexualitatea nu mai e considerata pacat .ai sa scapi de aceasta pofta,problema daca e reala putem discuta aici sau pe privat mai pot citi si altii nu ma deranjeaza caci TOTI SUNTEM PACATOSI si biserica Lui cristos nu-i un club de sfinti ci un spital de vindecare

Pentru un crestin adevarat,raspunsul la intrebarile tale este unul singur:"aceasta-i crucea mea si trebuie sa mi-o duc pana la capat"!Recunosc,nu-i o treaba tocmai usoara,ba din contra!Dar te intreb:esti tu crestin adevarat,crezi cu adevarat in Dumnezeu?
De la raspunsul acestei intrebari pleaca si rezolvarea problemei tale.Aici tu alegi daca iti duci crucea sau daca o lepezi!Nu exista cale de mijloc.Par dur,dar nu sunt.
Cu ce te crezi tu mai nedreptatit decat unul care se naste orb?Marturisesc ca nu am vazut si auzit unul macar, care sa-L traga la raspundere pe Dumnezeu pentru necazul lui.Priveste la ei,la surdo-muti,la cei ce se nasc fara membre si la cate altele de acest fel,si invata de la ei!
Marturisesc ca am 63 de ani,m-am nascut si eu cu unele "defecte",nu usoare dar nu de genul celei ale tale,si,cu rabdare si cu ajutorul Domnului,le-am depasit,iar astazi pot sa afirm ca am trait ca un om normal,iar bucuria aceasta este infinit mai mare decat tristetea.Ba chiar cred ca defectele m-au ajutat sa pot trai cat mai aproape de dorintele Domnului nostru Iisus Hristos! Sti tu vorba aceea veche:tot raul spre bine!
Dar mai sper ca altcineva,mai intelept decat mine,sa-ti aduca si alte sfaturi,care mie imi scapa acum.
Dumnezeu sa te lumineze!

Speranta si vindecare pentru homosexuali
 

Re:
 

Robert, duhovnicul te poate ajuta cum nici prin cap nu-ti trece ca o poate face. Cu sfaturi, cu bunavointa, cu intelegere, cu medicamente spirituale pentru suferinta ta. Poate ca ai sa descoperi ca problema care te framanta este, de fapt, ultima in ordinea importantei si vei gasi cauza adevarata a nelinistii din viata ta. Du-te la el si vorbeste asa cum i-ai vorbi lui Dumnezeu (pentru ca, prin el, cu Dumnezeu comunici). Acolo o sa gasesti raspunsuri si indreptare.
Doamne ajuta!

Stimate Robert, homosexualitatea ca manifestare atat in sfera raporturilor sexuale cat si in sfera emotionala este o BOALA si ca orice boala poate fi tamaduita, evident daca bolnavul vrea sa fie vindecat.

Hristos Iisus Mantuitorul, iarta si tamaduiteste, in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Taine si evident ca medicina poate ajuta in procesul videcarii.

Pentru mai multe detalii mai jos sunt cateva postari elocvente pe un alt topic.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...60&postcount=3

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...62&postcount=4

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...64&postcount=5

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...78&postcount=8

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...80&postcount=9

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=12

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...4&postcount=14

Daca cauti acceptarea in inima lui Dumnezeu (cum te-ai exprimat) atunci cauti Calea, Adevarul si Viata.
Adevarul este ca sodomia este pacat de moarte. Tentatia sodomiei este si ea pacat..dorinta de a iubi fara sa implice si pacatul sodomiei este o ispita, un pas spre pacat si deci un pacat. Atractia de care spui este un diavol (ceva de genul dependentei de alcool/droguri/etc...vrei si nu te poti abtine).
Un om desavarsit, binecuvantat cu Duhul Sfant, nu are ispite de natura sexuala /ganduri de atractie fizica, vorbeste cu oricine la fel si cauta doar (si subliniez doar) sa-i ajute pe semeni sa se "imbunatateasca". Poate nu ajungem la acest nivel..ideea este sa luptam ca sa ajungem. Deci trebuie sa lupti cu tentatia si nu sa o accepti ca ceva normal/innascut/etc.
Nu cred ca datorita conceptiei gresite despre acest subiect persoanele "gay" se indeparteaza de Dumnezeu...se indeparteaza singure pentru ca e alegerea lor si gasesc justificari.
Nu consider gresit ca ai cautat ajutor pe Net. Asa intelegem unele perspective/puncte de vedere...si prin unele analogii ne dam seama si de alte situatii.
Ideea este ca din toata parerea/cearta/sfatul de pe Net sa iei ce e bun si sa te "ridici"...vezi tu prin ce metode.

Nu te nasti 'gay', devii. Sunt mai multi factori, insa daca doresti si ai ambitie, poti sa scapi de acesta ispita.

"În calitate de persoană implicată în misionarismul creştin, am observat o anumită tendinţă în creştere în ultimii ani.

Se pare că noi, ca creştini, individual, şi ca Biserică, colectiv, suntem foarte preocupaţi să ne diminuăm exprimarea exterioară a credinţei noastre, de teamă să nu îi incomodăm pe alţii. Uneori, cei ce vorbesc în sprijinul credinţei îşi diluează cumva credinţa şi mesajul pentru a fi siguri că nimeni nu se simte ofensat. Oamenii ignoră unele comportamente greşite ale prietenilor lor ca să nu îi jignească. Se caută acele relaţii şi medii sociale în care se evită posibilele situaţii conflictuale, pentru ca nimeni să nu se simtă incomod.

În ultima vreme m-am întâlnit cu situaţii care conflictul de idei părea iminent, dar nici una dintre părţi nu a vrut să facă pasul de deschidere. Asta m-a făcut să mă gândesc la credinţa mea. În ce măsură cred în Hristos? Dacă cred, de ce îmi este teamă să le vorbesc deschis altora despre credinţa în El? Dacă îmi pasă de aproapele meu, nu ar trebui să risc incomodarea lor atunci când e vorba de mântuirea lor?
Adevărul e că Evanghelia lui Hristos şi Adevărul lui Dumnezeu sunt prin natura lor intimidante. Sunt asemenea unei săbii care desparte, aduce la suprafaţă şi pătrunde până în cele mai ascunse locuri. Ne conduce la Dumnezeu, la adevăr, la vindecare, la împlinire şi la libertate.

Gândindu-mă la asta, mi-am amintit de o perioadă din viaţa mea în care mă simţeam foarte ofensat de prietenii şi familia mea. Îmi părăsisem soţia pentru a-mi construi o viaţă definită de atracţia mea faţă de acelaşi sex. Voiam ca prietenii şi familia să accepte ce fac, să mă încurajeze şi să nu pună la îndoială comportamentele mele. M-am simţit incomodat de creştinismul lor şi, pentru o vreme, m-am îndepărtat de cei ce mă iubeau şi de Biserică.

Astăzi însă, după 13 ani, aş vrea să le mulţumesc din inimă soţiei mele, părinţilor şi familiei, precum şi prietenilor cărora le-a păsat de mine suficient de mult ca să mă ofenseze. Mă cutremur când mă gândesc la implicaţiile din viaţa mea dacă cei din jurul meu ar fi acceptat minciuna că a iubi pe cineva înseamnă a-l încuraja în păcatele lui. Atunci când mi-am părăsit soţia, ea mi-a spus direct că ştie că Dumnezeu mă poate scăpa din căderea aceea şi că nu va intenta divorţ. Şi-a apărat interesele dar în acelaşi timp a continuat să mă iubească şi să mă ajute să-mi revin.
Părinţii mei (şi alţi membri ai familiei) mi-au spus că ce fac eu e greşit. Au cumpărat cărţi şi alte materiale şi au încercat să mă convingă să merg la un psiholog. De asemenea, mă sunau frecvent ca să vadă ce fac, îmi trimiteau bani când aveam nevoie, veneau la ziua mea de naştere şi îmi plăteau avionul ca să vin acasă de sărbători. Veneau cu avionul în oraşul meu şi mă invitau la cină ca să poată sta de vorbă cu mine şi să mă convingă să abandonez drumul pe care apucasem. De asemenea, îmi trimiteau cărţi poştale şi scrisori de dragoste şi confirmare a prieteniei noastre.

M-am simţit incomodat de fiecare dintre ei. Fiecare m-a enervat. Erau pentru mine nişte bigoţi, încuiaţi, ignoranţi şi plini de ură. Dacă chiar m-ar fi iubit, le-am spus eu, ar fi trebuit să mă accepte şi să mă susţină în stilul de viaţă pe care mi-l alesesem. Le-am ignorat telefoanele şi i-am privit cu scepticism. Am făcut tot ce am putut ca să rup legăturile cu cei ce mă ofensau. Ei însă nu au renunţat. Nu mi-am cântat în strună, dar nici nu au renunţat la mine.

La un moment dat am luat o carte de la tatăl meu. Nu am vrut-o – o consideram „propagandă extremistă de dreapta” – dar am luat-o ca să-l fac să tacă. Eram decis să trag o linie şi să rup orice legătură cu soţia mea, cu familia şi cu prietenii. Însă Dumnezeu nu dormea. Cartea de la tatăl meu nu mă condamna, dar îmi arăta că iubirea sentimentală şi siropoasă a lui Dumnezeu, pe care mi-o însuşisem eu ca credinţă, era o minciună. Îmi arăta dragostea puternică a unui Mântuitor înviat şi mă invita să răspund acelei iubiri. Oamenii ofensatori din viaţa mea erau acolo, cu dragoste şi răbdare ca întotdeauna, fără a-mi arunca în faţă păcatele mele, ci aşteptând să păşească împreună cu mine pe drumul de eliberare.

Astăzi căsnicia mea este refăcută şi consolidată. Am trei copii minunaţi şi îmi conduc viaţa după Cuvântul lui Dumnezeu. Relaţiile mele de familie s-au vindecat şi sunt mai apropiat acum de prietenii mei decât am fost vreodată. Atunci când îi ascult pe cei ce se frământă cum să nu îi intimideze pe alţii cu mesajul lor, când îi văd cum îşi schimbă întregul sistem de referinţă al credinţei lor pentru a-i face pe alţii să se simtă bine, când îi văd că îngăduie comportamente greşite doar ca să evite conflicte, mă întreb unde aş fi fost eu astăzi dacă Stephanie ar fi înaintat divorţ aşa cum voiam eu să facă. Mă întreb unde aş fi fost acum dacă părinţii şi prietenii mei ar fi fost alături de mine când voiam să divorţez de ea, şi dacă m-ar fi susţinut în noua mea identitate. Mă întreb unde aş fi fost dacă creştinii din jurul meu ar fi fost „amabili” cu mine şi m-ar fi bătut aprobator pe umăr. Mă cutremur la gândul acesta. Ştiu că i-ar fi durut cumplit să mă piardă, dar m-au iubit suficient de mult ca să-şi asume acest risc.

Vă mulţumesc, prieteni, că m-aţi intimidat, indispus şi ofensat. Atunci, adevărul pe care mi l-aţi înfăţişat era „o mireasmă a morţii” pentru mine (2 Corinteni 2:15), dar astăzi este „o mireasmă a vieţii spre viaţă”.

Traducere şi adaptare de Bogdan Mateciuc după Mike Goeke "

Oare sunt homosexual ?

Sunt unii tineri care se-ntreabă acest lucru la diferite vârste, sau chiar se gândesc că simt o atracţie mai mare faţă de băieţi decât faţă de fete. Nu putem spune că li se pare sau că e doar în imaginaţia lor, dar putem spune cu siguranţă că ceva e în neregulă cu ei, ceva anormal li se-ntâmplă.
Unul dintre cei mai mari sfinţi ai lumii care a fost şi monah, necunoscând femeie, a zis ceva foarte frumos:

"Nu există relaţie între doi oameni aşa de apropiată ca cea dintre femeie şi bărbat, dacă ar fi uniţi aşa cum trebuie.... şi nimic nu e mai preţios decât... să fii iubit de o soţie şi s-o iubeşti". (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sfântul Apostol Pavel, cel mai mare apostol a lui Dumnezeu, îi mustră pe homesexuali în Epistola către Romani şi arată şi care e motivul pentru care ei au ajuns în starea aceasta. În primul rând le spune că deşi puteau să-şi dea seama că Dumnezeu există uitându-se la toată creaţia, la tot ce este în jurul lor, la frumuseţea extraordinară a întregului univers totuşi n-au crezut în El:

"Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni." (Romani, 1:20-22)

Şi necrezând în Dumnezeu, dar totuşi având nevoie de ajutor ca nişte oameni slabi ce sunt, au început să se-nchine la idoli, la zei sculptaţi şi făcuţi de mâna lor:

"Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor." (Romani, 1:23)

Oamenii au făcut cea mai mare confuzie, s-au înşelat asupra celui mai evident şi mai clar lucru din univers. Cei necredincioşi au confudat creatura cu Creatorul, s-au închinat materiei în loc să se-nchine lui Dumnezeu. Şi pentru această gravă confuzie Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor:

"De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!" (Romani, 1:24-25)
Confundarea creaturii cu Creatorul a dus la o altă gravă confuzie:

"Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine." (Romani, 1:26-28)

Din cuvintele adresate celor din Roma de Sfântul Pavel ne dăm seama că homosexualitatea este o gravă confuzie, este o schimbare a adevărului în minciună, o schimbarea a rânduielii fireşti a lucrurilor într-una împotriva firii, este în final o rătăcire. Şi marea cauză esti depărtarea de Dumnezeu şi adâncirea în păcat. Când oamenii caută în mod egoist doar plăcerilor lumii atunci ei nu mai înţeleg raţiunile pentru care a fost făcută lumea şi scopul fiecărui lucru şi încep să facă confuzii şi aceste confuzii sunt răsplătite.

Aşa cum manipularea unui automobil în exces, peste limitele lui fizice, poate duce la accidente grave tot aşa folosirea trupului în afara limitelor lui aduce multă suferinţă şi necaz. Dacă Loganul meu poate circula în siguranţă cu 100 de km la ora şi pot frâna şi opri în condiţii de siguranţă, folosirea lui la viteze de peste 150-160 km/h poate duce la mari probleme. Fiecare exemplu ale limitele lui.

Dacă unii tineri n-au avut succes în dragoste şi fetele nu prea se lipesc de ei asta nu înseamnă că sunt homosexuali. La fel cum dacă nu te atrag prea mult fetele, înseamnă că încă n-ai cunoscut gingăşia şi frumuseţea unei femei.

Mai sunt multe lucruri de spus, dar poate în alt articol. Vreau să închei aşa:
"Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie."
http://ortodoxiatinerilor.ro/sexuali...omosexual.html

După câte am înţeles din prima postare din acest thread, să fii homosexual e ceva firesc şi te poţi naşte cu această însuşire. Eu cred că e total greşit. Homosexualitatea e ceva anormal mai ales că s-a ajuns la adoptarea copiilor de către homosexuali sau chiar operaţii pentru a putea naşte copii şi această însuşire o adopţi pe parcursul vieţii.

Sunt şi voi fi împotriva homosexualităţii.

Adriana Cluj, MIHAI G a exprimat foarte clar ceea ce a avut de spus,in legatura cu homosexualitatea.Dar,nu stiu cum se face ca tu nu ai inteles.Oricum mesajul se adresa celui care pusese intrebarea,si nadajduiesc ca ,acela ,robert parca,,l-a primit exact asa cum a fost exprimat,de catre Mihai G.
Nu te mai grabi!Si cu luare-aminte,la ceea ce citesti.Citeste intotdeauna pina la capat."Mesajul" se afla ,mai intotdeauna la..SFIRSIT.
Noi ,nu-l putem ajuta pe Robert.Nu stim noi durerea lui.Pt ca nu noi TRAIM ceea ce el traieste.Noi doar ii putem arata dragostea noastra.Si sa-l punem ,inaintea lui Dumnezeu,prin rugaciunile noastre,pentru restaurarea lui,pentru ca Bunul Dumnezeu,sa-l ajute sa invinga acest BALAUR ,cu multe capete,care este :HOMOSEXUALITATEA.
Eu,am avut angajat vreo 3 ani,un homosexual.Am luptat din rasputeri ca sa-l conving sa se recunoasca si sa recunoasca acest fapt,si am facut eforturi considerabile -care m-au costat ENORM!,am platit SCUMP!SCUMP! MUlT prea SCUMP!!!,faptul ca l-am angajat- ca sa-l conving sa RENUNTE.As! Mi-am pus in cap pe INSUSI SATAN,cu tota suita sa...Homosexualitatea este lupta CORP la CORP ,cu Satan ,care nu vrea sa-i lase din gheare,ci-i impatimeste si-i asupreste,si le deschide noi si noi 'orizonturi'.
Si-acum am sa spun ,cu orice risc,ca ,din nefericire,pt sarmanul baiat -angajatul meu- era stud la Teologie(sa se inteleaga clar,nu denigrez pe nimeni si NIMIC!Homosexuali sint astazi in tote domeniile de activit...)Acum e in anul 3...Nadajduiesc,ca Bunul Dumnezeu sa lucreze si pina la terminarea Studiilor,sa devina un om dupa planul lui Dumnezeu!.Numai ca ,acum e o problema.El nu vrea sa se lase de pacat..ii place,si "orizonturile" ce i se deschid,prin Bar-urile de prin locatia X, si alte locatii,bine garnisite cu OFERTE,ii seduc.Aude muzica bine-placuta urechilor lui...
ceea ce ,nadajduiesc,sa nu fie ,si in cazul lui Robert,al nostru..Dumnezeu nu obliga pe nimeni,insa ,nu sta nepasatoratunci cind;IL RUGAM!Cind ne straduim sa fim ai LUI!
Voi scrie pe blogul meu,chiar din acest site,cite ceva despre cazul homosexualului cunoscut de catre mine,si te voi invita sa lecturezi..
Sa ai LUMINA-n suflet!

Este abstinenţa homosexualilor o soluţie?
 

Firească sau nefirească, naturală sau nenaturală, normală sau anormală homosexualitatea există nu doar ca abstracţiune sau ca obiect de discuţii pe bloguri sau pe forumuri. În lume sunt cel puţin 140 milioane de oameni care trăiesc cu ea (socotind un minim de 2% din cei peste 7 miliarde de oameni) şi cel mai probabil este să fie peste 300 milioane. Dacă mai adăugăm lor şi bisexualii se ajunge aproape de o jumătate de miliard. Nu-i a glumă!

Au stat grămezi de ani sub teroare, au fost omorâţi, au fost băgaţi în puşcării, au fost batjocoriţi. Acum, când a devenit clar că nu au nici o vină că sunt aşa cum sunt, nu mai sunt acceptabile aceste atitudini. Ce-i de făcut?

"Tratarea" homosexualităţii prin căsătorie s-a dovedit greşită. Mulţi homosexuali au făcut şi fac pasul de a se căsătorii cu persoane de sex opus, fie pentru că nu sunt informaţi fie pentru că sunt greşit informaţi asupra felului în care ajung să decurgă lucrurile. Rezultatul, în lipsa atracţiei sexuale şi a iubirii, în câţiva ani, invariabil, apare. Soţul homosexual începe să perceapă ca o corvoadă îndeplinirea obligaţiilor conjugale, apar neînţelegerile etc. Despărţirea devine singura opţiune viabilă. În USA, conform cu recesământul din anul 2010, sunt cca 2 milioane de copii care sunt crescuţi de către părinţi homosexuali, majoritatea rezultaţi din căsătorii eşuate.

Încercările de tratare medicală, psihologică sau religioasă a homosexualităţii, în sensul că din homosexual cineva să devină heterosexual, au dus la lamentabile eşecuri în schimb efectele adverse sunt importante, mergând până la depresii severe urmate de suicid. Cei foarte motivaţi să scape de homosexualitate eşuează în proporţie de 99.9% conform declaraţiei preşedintelui Exodus Internaţional, cea mai mare organizaţie de pretinşi foşti homosexuali. Când eşecurile sunt atât de frecvente şi efectele adverse atât de severe este etică continuarea acestor tratamente?

Numai cine nu vrea să vadă realitatea, cine mai crede în teorii conspiraţioniste (conform cu care imensa majoritate a psihologilor, psihiatrilor pediatrilor etc. ar fi intimidată de către activiştii gay pentru ca să le susţină punctele de vedere), nu vede că toată tevatura ultimilor 35 de ani legată de vindecăriile miraculoase de homosexualitate este opera mistificatoare a adevărului dusă de câteva biserici neo-protestante nord-americane, care au cheltuit în acest scop sute de milioane de dolari, dacă nu cumva miliarde.

Biserica Catolică nu a căzut în capcana bisericilor neo-protestante nord-americane şi recunoaşte caractereul înăscut, definitiv şi incurabil al homosexualităţii.

Conduita recomandată de către Biserica Catolică este abstinenţa perpetuă, de-a lungul întregii vieţi. Pentru ea este uşor să recomande abstinenţa pentru că o impune şi preoţilor săi. În ce măsură este respectată această prescriere chiar şi de către preoţi se cunoaşte. De altfel, tacit, ea recunoaşte cel puţin parţial lipsa de realism atunci când recomandă pastorilor să fie înţelegători faţă de homosexualii care greşesc.

Bisericile ortodoxe, spre deosebire de cea catolică, mai realiste, nu numai că nu impun celibatul preoţilor ci, dimpotrivă, hirotonesc preoţii abia după ce se căsătoresc. Pentru a feri călugării şi călugăriţele de ispite sunt separaţi, adeseori semi-izolaţi de lume etc.

Este oare realistă impunerea abstinenţei în cazul homosexualilor, când ei nu beneficiază de condiţiile privilegiate, din acest punct de vedere, pe care le au monahii ci trăiesc între oameni şi ispitele sunt la tot pasul?

Face parte din tactica homosexualilor de a umfla cifrele. In realitate, oricine priveste in cercul sau social realizeaza ca homosexualitatea este departe de a afecta 20 % din populatie, cat sugerati dv aruncand pe masa cifra de 300 de milioane. Vreti sa spuneti ca o cincime dintre prietenii mei sunt homo ? Imi face impresia ca ii luati pe crestini drept cretini incapabili de o simpla observatie.

O alta tactica a homosexualilor, din acelasi registru cu cea mai sus, este de a arata ca multi oameni celebri au fost homosexuali de-a lungul timpului. Ei nu au, de multe ori, nicio dovada. Cazul Michelangelo este cel mai tipic.


Asta da, e corect. De fapt, nici nu ar trebui sa incerce pana nu se vindeca mai intai, fiindca altfel rezultatul este ca zdrobesc inca un suflet, pe langa al lor.

Cum ati ajuns la aceasta concluzie ? In realitate, homosexualitatea este o afectiune vindecabila. Iata marturia unui psihiatru catolic care are sute de vindecari la activ: http://www.catholicnewsagency.com/re...l-attractions/

Exact asta se intampla. Lobbyul homosexualilor este impresionant. Un exemplu recent: in mai multe tari deodata s-a incercat legiferarea "casatoriei" homosexuale. Tari care nu au legatura una cu alta. De exemplu, in Franta in acelasi timp cu Columbia. Domnule, sau doamna, sau cum sa spun: suntem credinciosi, nu creduli. Nu credem in coincidente. Ca medic, pot sa va spun ca terorismul grupusculelor homosexuale este cat se poate de real. Presupunand prin absurd ca ai curajul (putini il mai au) de a sustine intr-o lucrare de nivel stiintific ca homosexualitatea este o afectiune, iti risti reputatia. Daca sustii ca, spre exemplu, cleptomania este o afectiune, nu are absolut nimeni nimic cu tine. Daca sustii ca zoofilia este o afectiune, nu are nimeni nimic cu tine. Daca sustii ca pederastia este o afectiune, ai putea sa scapi, desi deja unii vor ridica o spranceana. Daca ajungi la a sustine ca homosexualitatea este o boala, e bine sa nu scrii chestia asta. Daca o scrii, e bine sa nu semnezi. Daca o semnezi, e bine sa nu te miri.

Aceeasi traista cu povesti de pana acum. Cautati sa va duceti propaganda in alta parte, aici mai sunt si catolici care stiu cum sta treaba.

Da, spre exemplu eu o cunosc. Este respectata in covarsitoare majoritate. Foarte putini sunt preotii care apostaziaza. Aici am experienta directa, eu cunoscand in jur de 50 de preoti catolici dintre care niciunul apostat.

Domnule, pastorii nu au nimic contra pacatosilor, fie ei si homosexuali. Au au contra pacatului. Iar pacatul sodomiei se consuma cand are loc actul homosexual. Cu observatia ca el este, cam ca orice pacat, pregatit mai intai in gand.

E si asta de luat in cont printre cauzele semi-izolarii de lume a calugarilor si maicilor. Trebuie cu totii sa fugim de ocaziile de a pacatui. Dar, v-a trecut prin gand ca mai sunt si alte cauze, mai importante ? Ca semi-izolarea de lume ar putea fi insasi chemarea calugarului ?

Dar la heterosexuali, cum e ? Ei nu traiesc in ispite exact la fel de mari, sau chiar mai mari, marea majoritate a reclamelor porcesti care ma agreseaza avand heterosexualii ca tinta ?

Pt pacea tuturor, Domnului sa ne rugam..


In privinta dumneavoastra, Robert, cu calm si iubire se rezolva totul.

Răspuns lui Mihnea Dragomir. I.
 

Prins cu alte treburi, în această perioadă a săbătorilor, am întârziat răspunsul. Totuşi, zic eu, mai bine mai târziu decât niciodată.
Sugerarea că aş fi homosexual nu-şi are rostul. Nu sunt. Pentru a susţine drepturile civile ale homosexualilor şi a lupta împotriva nedreptei lor discriminări nu-i obligatoriu să fii homosexual.
Asta este o prejudecată prostească, cu nimic justificată. Generalizările de acest fel nu fac nimănui cinste.
Dacă era să umflu cifrele mergeam direct la celebrul raport Kinsey, din 1948, conform cu care 37% din bărbaţii din USA, cu peste 18 ani, au avut cel puţin un contact homosexual care a mers până la orgasm. O făceam însă ignorând că nu orice bărbat care a avut acte homosexuale este homosexual sau bisexual, că raportul Kinsey a avut unele greşeli în ceea ce priveşte eşantionarea etc.
Ca “o simpla observatie”, 300 milioane reprezintă doar 4,29% din 7 miliarde, nicidecum 20%. Sunt convins că aţi făcut o simplă greşeală de aritmetică, neintenţionată. Dacă nu eraţi stăpânit de prejudecăţi vi se părea în neregulă nu doar procentul ci şi felul în care aţi ajuns la el. Apreciez că prejudecata că homosexualii falsifică statisticile v-a împiedicat să vă verificaţi calculul.
Datele statistice indică procentul homosexualilor, în ansamblul populaţiei, ca fiind 2-6%. N-am mers spre maximul dat de statistici ci, iniţial am folosit minimul, 2%, iar ulterior media lor, cca. 4%, rotunjit la 300 milioane.
Dacă n-a fost vorba de o eroare atunci când ziceaţi de 20% ci o umflare deliberată a datelor atunci dvs îi luaţi pe “crestini drept cretini incapabili”. Mă îndoiesc însă de asta. Sunt convins că toţi cei care v-au citit comentariu au putut face “simpla observaţie” că neintenţionat aţi luat-o pe alături de aritmetică.
Iată însă că aici iar avem de a face cu o altă prejudecată, întru nimic justificată dar deseori prezentă, în diverse forme, că homosexualii i-ar desconsidera pe heterosexuali, fie ei creştini, de alte religii sau atei. Am mai întâlnit această prejudecată şi sub această formă agresivă, că homosexualii ar avea ceva aparte cu creştinii şi că i-ar desconsidera pe ei în mod special.
Uneori această susţinere nu este izvorâtă dintr-o prejudecată ci este făcută cu intenţia de a manipula, spre a creşte gradul de homofobie. Evident, nici unei persoane sau unei categorii de persoane, în speţă creştinii, nu-i place să fie tratată drept proastă sau incapabilă şi tot atât de evident este că ar acţiona măsuri de respingere. Pe aceasta se bazează cei care se pretează la astfel de manipulări ordinare. Sper că nu a fost şi de această dată o astfel de încercare de manipulare.
Altă generalizare nefondată, “din acelasi registru cu cea mai sus”, care ascunde în ea o prejudecată.
Este bine să lămuresc ce-i şi cu listele de personalităţi ale istoriei, ştiinţei, artei, culturii etc. care au fost homosexuali sau bisexuali. Întocmirea lor porneşte de la unele susţineri homofobe: homosexualii sunt bolnavi psihici, anormali, n-au făcut nimic bun etc. şi, în urma acestor susţineri, se vrea concluzia că trebuie negate drepturile homosexualilor. Prin “inventarierea” marilor personalităţi din istorie, cultură, ştiinţă etc. despre care există dovezi certe sau motive rezonabile pentru a se putea spune că au fost homosexuali sau bisexuali s-a putut pune capăt acuzelor nefondate.
S-a ajuns atunci la reversul susţinerilor. Ca şi aici, se acuză că se “arata ca multi oameni celebri au fost homosexuali de-a lungul timpului”. Ce să-i facem! Se adaptează şi detractorii drepturilor homosexualilor, şi emulii lor, ba chiar şi oameni de bună credinţă ajung să-i urmeze, induşi în eroare fiind. Dacă nu-i listă, n-au fost! Dacă-i listă, nu-i bine că s-a făcut.
Strict vorbind, despre nici o personalitate din trecut nu se poate spune cu certitudine că a fost homosexual, bisexual sau heterosexual. Se pot invoca doar dovezi indirecte şi se pot face doar presupuneri rezonabile. Dovezi directe, din timpurile în care comportamentul homosexual era sever sancţionat, nici nu pot să fie. În unele epoci, dacă ar fi existat dovezi directe aveau grijă creştinii contemporani lor ca “deviantul” să fie ars pe rug, spânzurat etc. Pretenţia dovezilor, în această conjunctură şi pe acest forum creştin, mi se pare nepotrivită.
În cazul lui Michelangelo, ca dovezi indirecte, în măsura în care ele au putut scăpa cenzurii şi autocenzurii fără să-i pună în pericol viaţa sau libertatea, există poeziile lui homoerotice, adnotări pe unele desene şi notiţe cu caracter autobiografic precum şi felul în care a reprezentat bărbaţii şi femeile în sculpturile, picturile şi desenele lui. (Că tot vorbeam de cenzură, timp de 200 de ani poeziile homoerotice ale lui Michelangelo au fost publicate cenzurate, cu schimbarea genului pronumelor din masculin în feminin. Abia târziu, prin confruntarea cu manuscrisele, s-au editat în forma lor originală.) Lor li se adaugă relatările contemporanilor despre iubirile lui homosexuale. Toate acestea, luate împreună, creează portretul unui homosexual sau bisexual. Pentru detalii, pe care nu vă cer să le acceptaţi fără o prealabilă verificare, vedeţi aici.
Menţionez că despre Michelangelo s-a spus că a fost homosexual şi în timpurile moderne, cu mult înainte de a fi revendicat de către homosexuali. De exemplu a spus-o despre el Freud într-o scrisoare adresată mamei unui homosexual american.

Răspuns lui Mihnea Dragomir. II
 

La concluzia asta am ajuns citind grămezi de cărţi, broşuri, articole din reviste ştiinţifice, luări de poziţii etc. în domeniul homosexualităţii sau domenii conexe lui. Mult mai multe decât v-aţi putea aştepta. Nu cred că mi-a scăpat ceva cu adevărat relevant în acest domeniu.

Am citit cu interes articolul indicat (scris în anul 1996 şi astfel cu informaţii perimate) şi altele materiale aparţinând aceluiaşi autor, Richard Fitzgibbons, în special o scrisoare deschisă adresată episcopilor nord-americani.

O analiză detaliată a ceea ce am citit excede interesul de aici dar punctez ceea ce este de interes direct. Pentru restul, în măsura timpului disponibil şi dacă nu voi fi banat pe acest forum, voi face un alt comentariu.

- Autorul, medic psihiatru, arată explicit că medicina tradiţională nu are soluţii pentru a rezolva nici măcar problema comportamentului homosexual, dară-mi-te problema mult mai dificilă a orientării homosexuale. Citez: “failure of traditional therapy to resolve homosexual behavior”. Până aici îmi dă dreptate în ceea ce susţineam privind “încercările de tratare medicală, psihologică … a homosexualităţii”.

- El nu-mi dă dreptate în ceea ce priveşte tratarea religioasă a homosexualităţii şi, mai mult, pretinde că el însuşi face minuni, este drept fără a folosi acest termen dar în mod indubitabil este vorba de minuni acolo unde apar vindecări miraculoase, pe care medicina nu le poate face, dar pe care le face credinţa în Dumnezeu.

- Pretenţii de vindecări miraculoase, prin credinţă, în istorie, au avut mulţi dar puţini au rezistat unei minime verificări, cei mai mulţi dovedindu-se pur şi simplu a fi escroci. De obicei bisericile privesc cu reticenţă pe făcătorii de minuni şi adesea fac propriile verificări pentru validarea sau invalidarea lor. În cazul homosexualităţii, din motive cel puţin obscure ca să nu spun mai rău de aşa, se pare că bisericile creştine nu doar că nu fac verificări ci chiar încurajează pe aceşti pretinşi făcători de minuni. Neoficial, prin unii membrii ai lor, chiar trec, ecumenic (!), peste diferenţele dogmatice şi sunt gata să recunoască ereticilor puterea dumnezeiască de a face minuni.

- Verificările se impun cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, ştiinţa s-a dovedit neputincioasă (aşa cum explicit recunoaşte Richard Fitzgibbons) şi, pe de altă parte, unele pretinse minuni ale vindecării homosexualităţii prin credinţă s-au dovedit a fi mincinoase. Voi da un singur exemplu, celebru, care face în aceste zile deliciul presei:

Timp de vreo 20 de ani Anne şi John Paulk au jucat comedia ex-gay, susţinând că au fost vindecaţi, prin credinţă, de homosexualitate şi că formează un cuplu căsătorit şi fericit. John Paulk a fost timp de 6 ani preşedintele celei mai vocale organizaţii de pretinşi foşti gay, Exodus Internaţional. Împreună au fost ani de-a rândul icon-urile mişcărilor anti-gay, protagoniştii unor filme documentare care promovau idea posibilităţii terapiei de conversie, autori şi personaje ale unor cărţi în acest domeniu, în anul 1998 au fost în centrul unei campanii de presă desfăşurată în marile cotidiene din USA (finanţată de un grup de 18 organizaţii religioase), au participat la numeroase conferinţe, interviuri etc. etc. În anul 2000 John Paulk, aflat la o conferinţă religioasă în alt oraş decât cel de domiciliu, a fost recunoscut într-un bar gay, în timp ce acosta un bărbat. Recunoaşterea a fost posibilă în urma notorietăţii căpătate prin intensa lui mediatizare. Atunci a negat că ar fi în continuare homosexual. În anul 2012 o anchetă jurnalistică a dovedit că el era despărţit de Anne şi că trăia cu un bărbat. În aceste zile în presă apar declaraţiile lui : “Nu cred că terapia reparatorie schimbă orientarea sexuală, de fapt, ea face un mare rău pentru mulți oameni"; “Timp de mulți ani am rănit-o pe soția mea, din cauza mea homosexualităţii mele, deși neintenționat”. În ceea ce o priveşte pe Anne s-a dovedit că ea n-a fost niciodată lesbiană, ea fiind activistă anti-gay cu mult înainte de căsătorie şi într-una din declaraţiile ei din acea perioadă spunea că a încă din adolescenţă a avut atracţii sexuale faţă de bărbaţi. Nu s-a putut niciodată face dovada că ar fi avut vreo legătură homosexuală de vreun fel. Anne Paulk chiar şi după despărţirea de John, minţind, tot mai poza în soţia fericită. Pentru detalii suplimentare puteţi căuta numele lui John Paulk pe net.

- Richard Fitzgibbons, în scrisoarea către episcopi, aduce în sprijinul poziţiei sale un studiu efectuat în anul 2001 de către Robert Spitzer. Studiul acestuia, bazat doar pe intervievarea prin telefon a 200 de persoane indicate de către cei care susţineau că le-au tratat, a ajuns la concluzia că terapia de conversie de la orientarea homosexuală la cea heterosexuală poate da rezultate. La 11 ani după publicarea articolului autorul l-a retractat dând dreptate criticilor care subliniau carenţele studiului tocmai în temeiul faptului că el n-a verificat realitatea declaraţiilor. (Căutaţi numele lui Robert Spitzer pe net pentru detalii.)

- Poziţia quasitotalităţii specialiştilor care afirmă imposibilitatea conversie de la homosexualitate la heterosexualitate (lor adăugându-li-se şi Richard Fitzgibbons în ceea ce priveşte terapiile clasice), exemplul dat de cazul Anne şi John Paulk (el nefiind deloc singular), retractarea făcută de către Robert Spitzer, declaraţia lui Alan Chambers (actualul preşedinte al Exodus International) că 99.9% dintre cei care au urmat terapiile de conversie nu au simţit nici o schimbare a orientării sexuale şi şi-a cerut scuze pentru sloganul organizaţiei sale “Schimbarea este posibilă” etc. impune ca susţinătorii tezei posibilităţii conversiei, chiar şi prin intermediul minunilor, să facă dovada acestei conversii prin teste obiective nu prin anecdote.

- Atunci când Freund, în 1960, pentru prima dată a dovedit ineficienţa terapiilor clasice în modificarea orientării sexuale a folosit un aparat, falometru, care determina reacţiile la stimuli erogeni dincolo de subiectivismul declaraţiilor sau chiar declaraţiile mincinoase. Subiectul terapiei uneori spunea una iar aparatul alta. Urmărirea în timp a subiecţilor şi constatarea că ei continuau să aibă comportament homosexual a dovedit că aparatul avea dreptate şi că ei fie se autoamăgeau, fie pur şi simplu minţeau. Studiile ulterioare, când au folosit metode obiective de verificare a declaraţiilor, au confirmat rezultatele lui Freund.

- Posibilitatea de a se face teste obiective există şi chiar este mai perfecţionată decât acum 40-50 de ani. Pe lângă falometre există detectoarele de minciuni, perfecţionate în ultimul timp, precum şi metode de scanare a activităţii creierului în prezenţa stimulilor erogeni. Există de asemenea posibilitatea elaborării unor teste psihologice în măsură să elimine în cea mai mare parte încercările de inducere în eroare. În scrisoarea deschisă adresată episcopilor însuşi Richard Fitzgibbons subînţelege existenţa acestei posibilităţi atunci când el propune facerea unui screening printre preoţii catolici pentru a depista pe homosexuali, efebofili şi pedofili. Niciodată pretinşii vindecători n-au acceptat verificarea cu teste care să elimine subiectivismul declaraţiilor, impostura sau pur şi simplu minciuna. În lipsa verificărilor obiective, anecdotele spuse de către “vindecători” şi “vindecaţi” precum şi reclama făcută terapiei de conversie rămân în aceaşi categorie cu reclamele la crătiţi făcute în emisiunile de teleshoping, dacă nu cumva jignesc reclamele la crătiţi prin această alăturare.

- Nu se poate pune problema ca adversarii terapiei de reconversie să dovedească mai mult decât o fac, prin evidenţierea unor cazuri în care s-a pretins că ea a reuşit şi care s-au dovedit minciuni, imposturi eautoam[giri temporare etc. Nu li se poate cere lor să analizeze toate cazurile povestite pe diverse siteuri, articole, broşuri sau de către diverşi vindecători atâta timp cât subiecţii nu se supun testelor, ba mai mult ei rămân sau sunt lăsaţi deseori în anonimat, aşa cum face şi Richard Fitzgibbons cu cazurile pe care le relatează.

- Au trecut 40 de ani de când homosexualitatea a fost scoasă dintre boli şi pretinşi vindecători şi făcători de minuni, produc tragedii şi contribuie la menţinerea homofobiei (prin aruncarea calomniei “Puteţi să vă schimbaţi dar nu vreţi” în obrazul homosexualilor, cu corolarul “Nu cereţI dreptul de a trăi ca homosexuali, de a vă căsători etc.”). Sau produc dovezi ştiinţifice obiective ale posibilităţii terapiei de conversie sau sunt obligaţi să practice această terapie în afara profesiilor de psihologi sau de psihiatri etc. Începutul a fost făcut cu excluderea lui Lesley Pilkington din British Association for Counselling and Psychotherapy (pentru detalii căutaţi numele acesteia pe net). Cei 40 de ani ai rătăcirii prin deşert s-au scurs şi în cazul terapiei homosexualităţii. Dacă bisericile vreau să şi-i asume în lipsa validării ştiinţifice sunt libere s-o facă şi, alături de exorcişti, o să aibă şi specialişti în tratarea homosexualităţii.

Dore cu titlu de nedumeriri personale: Bisericile ortodoxe nu mai neagă ereticilor posibilitatea de a face minuni şi nu mai pune rezultatele lor pe seama puterilor diavoleşti?

Răspuns lui Mihnea Dragomir. III
 

Cred că vorbim de lucruri distincte. Una este “lobbyul homosexualilor” şi alta este comunitatea ştiinţifică şi profesională sau pur şi simplu un segment important din populaţie, mai ales din cea instruită. Ultimele includ mult mai mult decât “lobbyul homosexualilor”, în ele intrând practic toţi cei care, ca şi mine, sunt convinşi că toţi oamenii sunt egali şi că drepturile civile ale homosexualilor nu pot fi negate la infinit, că homofobia este intolerabilă chiar dacă ea este argumentată prin libertatea de conştiinţă sau de expresie (la fel cum intolerabil este antisemitismul, rasismul etc.), că discriminarea homosexualilor trebuie sancţionată, că minciunile şi dezinformările în legătură cu homosexualitatea (între ele fiind şi terapia de conversie) trebuie să primească prompt răspunsuri adecvate etc. Această comunitate este cu adevărat importantă, atât numeric cât şi, mai ales, calitativ.

Este cu totul lipsit de temei să pui pe seama “terorismului grupusculelor homosexuale” reacţia de respingere a oricărei atitudini negative la adresa homosexualilor pe care o manifestă o parte semnificativă a societăţii. Homosexualii sunt distribuiţi proporţional în toate mediile şi ei nu pot constitui mai mult de 2-6% cât au în ansamblul societăţii. Ori, aceşti 2-6 % dintre medici, psihologi, psihiatrii etc. nu pot impune celorlalţi 94-98% o anumită conduită. Ţine, cum spuneam, de domeniul teoriilor conspiraţioniste susţinerea contrarie.

Din 1974 încoace, când s-a supus unui referendum printre totalitatea membrilor Asociaţiei Psihologilor Americani (APA) rezoluţia din 1973 a conducerii APA care elimina homosexualitatea dintre bolile psihice, nu s-au adus nici un fel de argumente noi pentru care această decizie ar trebui să fie revizuită. Asta nu-i împiedică pe unii să scrie că homosexualitatea este o boală sau o tulburare. Unele din argumentele vechi (aproape toate de sorginte psihanalitică), cu diferenţe doar de verbaj şi nu de esenţă, care prin etiologia pretinsă încadrează homosexualitatatea printre boli, s-au reiterat mereu de către pretinşii vindecători ai homosexualităţii şi pe aceste etiologii se bazează pretenţiile lor. Ele au fost respinse încă dinainte de 1973 iar reiterarea lor nu poate modifica lucrurlile.

Definiţia bolilor psihice respinge de plano orice tentativă de a menţine homosexualitatea printre ele. Această definiţie, adoptată odată cu scoaterea homosexualităţii dintre bolile psihice, nu a fost niciciodată contestată de către susţinătorii tezei că homosexualitatea este o boală. De aceea ei au încercat şi încearcă încă, cu disperare, să facă dovada că homosexualitatea este asociată cu diverse manifestări patologice.

Dacă nu vă satisfac textele oficiale ale Bisericii Catolice nu-i treaba mea. Nu ştiu de unde aveţi traista cu poveşti dar simpla contestare, cu vădită iritare pentru că nu aveţi argumente, nu-şi are rostul. Acuzaţii de manipulare, de sub pana cuiva care chiar asta face în timp ce scrie, nu sunt onorante.

Vă recomand să citiţi “Congregaţia pentru doctrina credinţei - Persona humana. Declaraţie privind anumite aspecte asupra eticii sexuale, 1975. Vedeţi capitolul VIII. Dacă este cazul vă traduc.

De asemenea vă recomand să citiţi Catehismul Bisericii Catolice, 1994. Vedeţi art. 2358.

Probabil că aşa este, foarte puţini preoti catolici apostaziază în această perioadă. Mulţi au apostaziat dintre greco-catolici, desigur, din punctul de vedere al catolicilor, atunci când au trecut la ortodoxie, în anii care au urmat ajungerii comuniştilor la putere. Din punctul de vedere al ortodoşilor a fost apostaziere trecerea unor preoţi ortodocşi la religia catolică, sub forma greco-catolică, petrecută după Revoluţie. Prea se aruncă vorbe şi acuze de apostazie, dinspre credincioşi, cler, monahi. Este plin internetul, inclusiv forumul acesta, de astfel de lucruri. Nu discutăm însă despre apostazie aici, asta dacă nu cumva n-oi şti eu ce este apostazia (renunţare formală la o religie).

Căderea în păcatul desfrânării nu este apostazie chiar dacă este săvârşită de către un preot. Cât priveşte păcatul desfrânării, arareori este cunoscut de către alţii decât făptuitori şi duhovnicii lor. N-am auzit de vreun preot că ar fi strigat în gura mare că s-a desfrânat. Prezumţia de nevinovăţie există şi în cazul celor 50 preoţi catolici pe care îi cunoaşteţi.

Dovezi ale desfrânării unor preoţi catolici, căci despre ei vorbeam, au fost prezentate de alţii şi ele nu sunt deloc puţine. La unele din ele face referire şi Richard Fitzgibbons în scrisoarea către episcopi.

Deturnaţi sensul celor spuse de mine. Mă refeream, în concret, la textul din Persona Humana, cap. VIII.
Pentru ca să nu fie urmă de îndoială precizez că vinovăţia la care se referă textul citat este cea de a săvârşi acte homosexuale pentru că în privinţa atracţiei homosexuale nici nu se poate discuta despre vinovăţie.
Constat că impunerea căsătoriei preoţilor înainte de hirotonire este eludată de răspuns. Şi eludarea este un răspuns.

Care cauze mai importante ar fi pentru separarea pe sexe a călugărilor şi călugăriţelor? Oricât mi-am chinuit mintea pentru a găsi alte argumente nu am reuşit să găsesc.

În ceea ce priveşte semi-izolarea călugărilor, desigur, se poate discuta şi se pot aduce şi alte argumente pentru ea. Cel pe care l-am invocat, ferirea de ispite, rămâne însă în prim plan.

Apreciez răspunsul de aici drept o eschivare, prin malformarea problemei. Bisericile nu impun heterosexualilor abstinenţă de-a lungul întregii vieţi aşa cum le impun homosexualilor. În asta constă diferenţa. Simularea că nu se înţelege diferenţa este o eschivare care vorbeşte de la sine.

Monahii şi, la catolici, preoţii aleg ei calea abstinenţei, urmându-şi vocaţia, nu le-o impune nimeni. Nu oricine are vocaţia celibatului. Restul heterosexualilor au deschisă calea căsătoriei. Dacă refuză să se căsătorească o fac pentru că, în esenţă, aşa aleg ei.

Invocatele reclame ating, în egală măsură, atât pe heterosexuali cât şi pe homosexuli. A vorbi însă de reclame în acest contex apreciez că este un mod de a deturna atenţia de la realele ispite pe care le întâlneşte fiecare.

Nu e nici prima nici ultima data in istorie cand prestigiul stiintific este folosit ca unealta politica.

Argument stupid din gama: ai nostri educati in spirit pro-homosexuali sunt instruiti, voi sunteti cei prosti.

Dar drepturile pedofililor?
Practic se pot argumenta pe cam acelasi tipar ca cel de mai sus (si mai jos).

Doua prostii intr-o singura afirmatie.

1. confuzia clasica si voita din propaganda homosexuala, a opozitiei fata de "normalizarea" comportamentului homosexual si toata propaganda care insoteste acest proces si homosexuali ca persoana.

2. confuzia (iarasi voita, manipulatoare) intre obiectiile sus mentionate si antisemitism, rasism.
Intrebare: intoleranta fata de pedofilie nu o asociati cu antisemitismul si rasismul?

terorismul social homosexual a devenit din pacate o realitate, realitate cu care nu este de acord o "parte semnificativa a societatii"

Teoretic nici n-ar trebui sa incerce, dar din pacate o fac, beneficiind de sustinere politica si financiara, in stilul reeducarii comuniste, incepand cu copii de gradinita si mai departe.

Răspuns lui AlinB. I
 

Într-o problemă de ştiinţifică, cine are autoritatea? Oare nu oamenii de ştiinţă din domeniul respectiv şi profesioniştii? Ne întoarcem iar la vremea când un colectiv de cardinali l-a obligat pe Galileo Galilei să abjure?

Deviaţi discuţia spre politic şi nu este cazul. Se discuta strict despre ceea ce se întâmplă cu "imensa majoritate a psihologilor, psihiatrilor pediatrilor etc.".

Este un lucru stabilit de multă vreme că inerţia mentalităţilor este direct proporţională cu gradul de instruire. Atitudinea faţă de homosexuali este între mentalităţi. Ea îşi are rădăcinile în învăţătura bisericii, repetată timp de secole, şi de aici a trecut în tradiţie şi în morală.

Lumea greacă şi romană a fost tolerantă faţă de homosexuali. Creştinismul, pe măsură ce s-a impus ca religie de stat, a adus după el şi intoleranţa faţă de homosexuali, impunând pedepse grave, care mergeau până la condamnarea la moarte. În Fraţa ultima execuţie a homosexualilor a fost în 1750, când doi homosexuali au fost arşi pe rug.

În definitiv acum, mai puţin la noi şi mai mult în alte părţi ale lumii, se luptă două mentalităţi: o mentalitate conservatoare, bazată pe religie şi pe tradiţie, şi o mentalitate progresistă, bazată pe ştiinţă şi pe egalitate în drepturi. Mentalitatea conservatoare, mai degrabă sau mai târziu, va trebui să se simtă depăşită şi învinsă. Este doar problemă de timp. Din nefericire în acest timp, graţie conservatorismului unora şi ca o ultimă satisfacţie a lor, suferă oameni. Cu cât timpul până la recunoaşterea deplină a drepturilor civile este mai mare cu atât mai mult şi mai mulţi vor suferi. Atâta satisfacţie le rămâne conservatorilor de astăzi.

Argument fals, din recuzita celor care se opun acordării drepturilor civile pentru homosexuali. Nu pot crede că nu cunoşti diferenţa esenţială dintre pedofili şi homosexuali. Sunt convins că ştii că ea este exact aceaşi ca şi între pedofili şi heterosexuali.

În cazul homosexualior şi în cazul heterosexualilor discutăm de persoane mature care consimt să se iubească, să se căsătorească, să încheie uniuni civile, să trăiască în concubinaj, să întreţină relaţii sexuale etc.

În cazul pedofililor nu mai discutăm de consimţământ din partea copiilor sau, dacă el există, este viciat din cauza imaturităţii copiilor şi ca atare legal este considerat inexistent.

Pedofilia pate fi comparată cu violul pentru că nici într-un caz, nici în celălalt nu există consimţământ pentru întreţinerea relaţiilor sexuale.

Dincolo de aspectul legal, şi în esenţă fiind la baza lui, stă faptul că de cele mai multe ori (dacă nu cumva în totalitatea cazurilor) copilul care este victima pedofililor suferă atât fizic cât şi psihic. Nu aşa stau lucrurile în cazul homosexualilor.

Cine şi cum defineşte normalitatea? Pe ce baze?

Pe baze statistice, că majoritatea este heterosexuală, se defineşte minoritatea homosexuală că ar fi anormală? Cei cu ochii verzi sunt minoritari, cei cu părul creţ (la noi) sunt minoritari etc. Sunt toate categoriile de minoritari anormale? Evident şi fără dubiu că sunt normale chiar dacă sunt categorii minoritare. Aşişderea, şi homosexualitatea este normală deşi se întâlneşte la doar 2-6% din populaţie.

Defineşti normalitatea, aşa cum fac unii, ca naturală (întâlnită în natură) şi anormalitatea ca fiind nenaturală? Homosexualitatea este întâlnită la peste 1500 de specii şi, ca urmare, este naturală. Atunci când natura a înzestrat un om sau un animal cu homosexualitate mai poţi spune că homosexualitatea ar fi anormală? Categoric, nu!

Apreciez că este o prostie să spui că homosexualitatea nu este normală.

Despre pedofilie am vorbit şi evident că ea nu poate fi asociată cu discriminările. Mă surprinde că nu asociaţi şi viloul cu discriminările pentru că violul face parte din aceaşi categorie legală cu pedofilia.

Nu este de loc nici confuzie, nici manipulare atunci când se face comparaţia între homofobie şi antisemitism, rasism etc. Atât în cazul homofobiei cât şi în cazul antimemitismului sau rasismului avem de a face cu discriminări nejustificate. De menţionat că numeric principalele victime ale inchiziţiei nu au fost vrăjitoarele ci evreii şi homosexualii.


Nu ştiu ce numiţi "terorism social homosexual ". Am dat căutare pe net după această sintagmă şi nu există nimic. La fel stau lucrurile şi cu sintagma "terorism social".

Dincolo de inexistenţa sintagmei, eliminând din ea "social" şi înţelegând-o ca referindu-se la terorismul exercitat de homosexuali, mă văd îndrituit să spun că acesta nu există. Terorismul implică mijloace violente sau ameninţarea cu violenţa. Nimic în ceea ce priveşte clamarea drepturilor homosexualilor nu este violent. În lipsa violenţei sau a ameninţărilor cu folosirea violenţei aprecciez că invocarea terorismului este pur şi simplu o prostie.

Că unii, în mod subiectiv, în homofobia lor se simt terorizaţi de existenţa semenilor lor, homosexualii, sau de faptul că ei îşi cer drepturile asta nu mai este treaba nimănui. Subiectiv fiecare se poate simţi terorizat de orice: de extratereştii, de negrii din Africa, de ţânţari etc. dar mai ales de căderea drobului de sare. Subiectivismele de acest fel se tratează.

Răspuns lui AlinB. II
 

Când sclavii voiau să fie eliberaţi la fel se susţinea. Când negrii voiau eliminarea disciminării rasiale la fel se suţinea. Când femeile voiau egalitate cu bărbaţii la fel se susţinea. Etc. Întotdeauna a existat o parte a societăţii, conservatoare, care s-a opus egalităţii şi o parte a societăţii, progresistă, care milita pentru egalitate. Şi acum este la fel. Nimic nou sub soare.

Susţinătorii sclaviei îşi întemeiau pretenţiile pe vreo 100 de versete biblice care încuvinţau sclavia. Astăzi, negarea drepturilor homosexualilor, din motive religioase, se întemeiază pe 7 versete. La noi sclavia - robia ţiganilor - de pe moşiile bisericeşti şi mănăstireşti a fost eliminată în 1844 în Ţara Românească, respectiv 1847 în Moldova şi n-a fost uşor să fie înfrântă nici atunci voinţa oamenilor biserici, ei motivând, în plus, că averile mănăstireşti şi bisericeşti ocupă cca. 25% din suprafaţa arabilă a ţării şi că au nevoie de mână de lucru ieftină. Am fost ultimul stat din Europa în care s-a abolit scavia. O bună parte din actuala problemă a neintegrării ţiganilor în această eliberare târzie rezidă. Trebuie oare să fim ultimul stat în care se recunosc drepturile civile ale homosexualilor? Suntem şi astăzi cel mai conservator stat al Europei?

Bine ai spus că este vorba de reeducare. Este într-adevăr nevoie de reeducare dar nu în stilul comunist.

Voi da, acum şi aici, din domeniul religiei un sigur exemplu unde se impune reeducarea. Pe toate siteurile oamenilor bisericii, inclusiv pe acesta, se scrie că Sodoma şi Gomora au fost distruse pentru că acolo erau homosexuali şi pentru păcatul homosexualităţii. Aşa sunt învăţaţi copii la şcoală, aşa sunt învăţaţi oamenii în biserică. Nicăieri nu se spune că în Facerea 18:20-19:29 nu sunt scrise motivele pentru care au fost distruse Sodoma, Gomora şi ţinutul dimprejurul lor. Se ascunde cu perseverenţă textul biblic care explică fără putinţă de răstălmăcire sau de tăgadă că altele au fost motivele pentru care s-a întâmplat prăpădul şi anume textul din Iezechiel 47:49-50:
Se invocă existenţa tradiţiei, care n-a recunoscut drepturi homosexualilor. Aşa-i. Tradiţia s-a invocat şi s-a putut invoca întotdeauna când a fost cazul recunoaşterii de drepturi sau de egalitate. Prin încălcarea tradiţiilor s-a abolit scavia, prin încălcarea tradiţiilor s-a eliminat segregarea rasială, prin încălcarea tradiţiilor s-a dat drept de vot universal, prin încălcarea tradiţiilor femeile au căpătat drept de vot etc. Prin încălcarea tradiţiilor s-au dezincriminat actele homosexuale şi s-a legiferat sancţionarea discriminării pe bază de orientare sexuală. Prin încălcarea tradiţiilor se vor legaliza căsătoriile homosexualilor şi celelalte drepturi civile ale lor. Societatea întotdeauna a progreasat prin încălcarea tradiţiilor. Acest lucru trebuie spus şi repetat până îl aude şi ultimul om din ţară.

Se invocă morala, că n-ar fi moral ceea ce fac homosexualii şi de aceea nu le-ar trebui acordate drepturi. Discutăm însă, aici, nu de morală în genere ci de morala creştină. Alte epoci au avut alte reguli morale şi pe acest pământ. În alte părţi sunt alte reguli morale. Morala este schimbătoare şi este sub vremuri. Vrem, nu vrem, societatea a trecut de multă vreme în desuetudine aproape întreaga morală creştină legată de sfera vieţii sexuale şi cea conexă ei în sfera familiei. Morala creştină în aceaste sfere este respectată de o foarte mică parte a societăţii. Discutăm despre sexul premarital şi extramarital, despre metode anti-concepţionale, fertilizări artificiale, donări de spermă şi de ovule, bănci de spermă şi de ovule, avorturi, concubinaje, căsătorii fără cununii, căsătorii a treia sau a mai multa oară etc. toate astea fiind prohibite de către morala creştină dar larg acceptate de către morala comună. Numai lipsa corectei informări asupra homosexualităţii a făcut ca morala comună încă să fie reticentă în această direcţie. Când tot mai mulţi oameni vor înţelege că homosexualitatea vine de la natură, că aşa se nasc unii oameni şi că nu se pot schimba, că homosexualii se iubesc între ei aşa cum se iubeşte un bărbat cu o femeie, că nu este vorba doar de sex ci de sentimente de iubire etc. lucrurile se vor schimba şi în privinţa moralei.În datele de 26 şi 27 martie 2013 în faţa Curţii Supreme a USA s-au judecat două cauze privind drepturile homosexualilor (pendinte de dreptul la căsătorie). Pronunţările în ele vor fi în luna iunie. Am citit cu interes stenogramele dezbaterilor şi am remarcat că, spre deosebire de mai vechile dezbateri pe teme similare, de această dată nici măcar detractorii drepturilor homosexualilor n-au mai invocat morala. Corecta informare, în special din partea oamenilor de ştiinţă, a schimbat lucrurile în privinţa moralei, în pofida unei virulente campanii anti-homosexuali pentru care s-au cheltuit de către un grup de biserici conservatoare sute de milioane de dolari, dacă nu cumva peste un miliard. .

La ce "sarbatori" va referiti dv ? La sarbatoarea Pastilor noului legamant, adica sarboatoarea lui Cristos triumfator ? Aceasta este pentru cei care Il urmeaza. Dimpotriva, cei care fac apologia pacatului nu Il urmeaza. Banuiesc ca dv va referiti la Sarbatoarea Iepurasilor, eventual a Iepurasilor Roz. Este o cu totul alta sarbatoare, chiar daca ea coincide cu a noastra.

Nu e chiar obligatoriu. Poti fi si in solda lor. Sau pur si simplu prostit de ei. Analog, este in principiu posibil ca cineva sa sustina liberalizarea prostitutiei chiar daca nu merge la prostituate. Cu atat mai trista este situatia lui. Cine sustine un rau din interes e pe undeva de inteles. Cine sustine un rau din pura convingere e un caz incomparabil mai trist.

Admit eroarea aritmetica. Si cu ce schimba asta fondul problemei ? Dv spuneti, in fond, ca 4,29 % din cercul meu social sunt homosexuali. Iar eu va acuz ca mintiti. Sau ca vehiculati statistici mincinoase, ceea ce e acelasi lucru. Invit si pe alti colegi de forum sa se pronunte in ceea ce priveste cercurile lor sociale. Este, oare, cineva de aici care a observat ca peste 4% dintre cunostintele lor sunt homosexuali ?

Dar nu este nicio prejudecata aici, ci este vorba de observatii repetate. Agresarea crestinilor, a crestinismului, a Bisericilor crestine de catre homosexuali este practica curenta. Dati o goagla cu cuvantul cheie "femen" si va lamuriti. Ultima victima este arhiepiscopul primat al Belgiei, pe care aceste bande de lesbiene nerusinate l-au intrerupt din conferinta, l-au stropit si au defilat cu sloganul "stop homophoby". Alternativ, participati la marsurile homosexualilor si constatati acolo blasfemiile anticrestine.

Problema nu este ca homosexualii ar da liste care sa includa "nume de personalitati despre care nu putem spune cu certitudine ca a fost homosexual, bisexual sau heterosexual". Nu. Ei ii baga pe toti la homosexuali. Michelangelo e bagat la "homosexuali", nu la "nu stim daca".

Sit de propaganda homosexuala. Astea va sunt sursele ?

Problema nu este ca oamenii de stiinta nu ar avea autoritate intr-o chestiune stiintifica, ci ca tocmai factorul politic s-a imixat. Aceiasi oameni de stiinta care, pana in urma cu vreo 20 de ani, sustineau ca homosexualitatea este nebunie, in mod bizar au sustinut exact contrariul intr-un rastimp foarte scurt, desi nu se poate vorbi de o "revolutie stiintifica" in acest domeniu, vreo descoperire epocala asa cum a fost teoria relativitatii sau psihanaliza, adica motive cu adevarat stiintifice de natura sa rastoarne un consens stiintific intr-un timp foarte scurt.

Fals. Este, daca vreti, o optiune fundamentala, care nu are legatura cu gradul de instruire. Doar aceea ca un grad mai redus de instruire face mai dificila, mai ambigua si mai aleatorie optiunea fundamentala in general. In Romania clasica si in lume au existat si oameni cu grad inalt de instruire conservatori, asa cum au existat si progresisti. Lista de oameni cu grad inalt de instruire suferind de ceea ce dv numiti "inertia mentalitatilor" este lunga. In Romania, niste neica nimeni precum Eminescu, Maiorescu, Nae Ionescu, Iorga, etc, etc.

De fapt, exista o morala naturala, care nu are nicio legatura cu Biserica si nici cu crestinismul. Aceasta morala naturala priveste homosexualitatea ca un rau de care are cea mai mare oroare. Legislatia Greciei antice nu a fost unitara nici in timp, nici in spatiu. Legislatia romana a condamnat constant homosexualitatea. Nici o tara din lume, mai antica sau mai moderna, indiferent ca ducea cult lui Zeus sau lui Ahura Mazda nu a permis "casatoria" homosexuala. Nici chiar tari atee, precum Japonia, nu au permis aceasta.

Dar primii homosexuali, cand au fost arsi pe rug ? Parerea mea e ca s-a intamplat cu mult timp in urma, in cetatile Sodomei si Gomorei. Stiti cine a fost Autorul acelor executii ?

Inca un cliseu de gandire, din cauza prejudecatii progresiste de care suferiti. Faptul ca istoria ultimului secol va da dreptate nu inseamna ca istoria in general va da dreptate. Privind la perioade mai mari de timp, veti oberva ca perioade in care dv vedeti evolutie, iar eu coruptie, au pendulat cu perioade in care fiecare dintre noi vedem contrariul. Unui Egipt corupt in care vrajitorii si ghicitorii faceau legea i-a succedat un Egipt mai sanatos moral, al carui perla a fost splendida scoala de filosofie de la Alexandria. Unei Republici Romane in care ajunsese sa domneasca arbitrariul in locul legii i-a urmat o dictatura, apoi un imperiu in care s-a facut curatenie. Dinastia flavilor a degenrat, la randul ei, odata cu Nero. Imparatii antonini au urmat, cu "virtus romana rediviva". MUtatis mutandis, unei Anglii secerate de adulter, sifilis si betie i-a urmat o perioada victoriana. Samd.

Am inteles. Homosexualii ii protejeaza pe copii. Dar contra incestului ce aveti ? Nu este acesta liber consimtit ? Ce anume ar interzice incestul, ca pas urmator sodomiei ? Eu o iubesc mult pe sora mea mai mica si simt ca o legatura sexuala cu ea, de preferinta anala, ar incununa iubirea noastra. Nu sunteti de parere ca legea bazata pe o morala perimata care ma impiedica sa ma casatoresc cu rude pana la nu stiu care grad ar trebui schimbata, marcand astfel inca o etapa a progresului spre cele mai inalte culmi de progres si civilizatie ?

Normalitatea este definita de Legea lui Dumnezeu. "Normal" inseamna "just", "drept", "perpendicular". Drept este Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu nu interzice nici pe cei cu ochi verzi, nici pe cei cu par cret. Prin urmare, a avea ochi verzi, ori par cret, este normal. Pe de alta parte, Legea lui Dumnezeu interzice legatura homosexuala. Deci, legatura homosexuala este anormala. E foarte simplu.

Tipic nu numai homosexualilor, ci tuturor ratacitilor atei sa considere pe om un animal. Noi, credinciosii astia retardati, credem ca omul este ontologic superior si altceva decat animalele. In baza a fix aceluiasi rationament, e normal sa va depistez unde locuiti si sa vin sa va musc, deoarece cainii se musca, jur ca am vazut chestia asta.


Asa cum am spus pe alt topic, toti cazutii au o obsesie comuna: aceea de a lovi in Biserica Catolica, si cu precadere in Sfantul Oficiu al Inchizitiei. Chestia asta ii uneste pe ortodocsi, adventisti, cu penticostalii si ateii.



Eu sunt unul dintre acei homofobi care ma simt terorizat. Ma simt terorizat cand ma gandesc la baiatul meu de 14 ani, aflat in plina sexualizare pubertara. Inca si mai terorizat cand ma gandesc la baietelul de 4 ani, ale carui desene animate deja nu mai seamana cu cele ale celui mare si cu cele ale copilariei mele. Eu stiu ratoiul Donald, cel care ii face curte ratustei Daisy. Acum e un ratoi care face curte altui ratoi. La randul ei scoala incearca sa-i rupa de familie in speranta unei mai eficiente mancurtizari. Sunt terorizat nu numai la gandul ca ei vor trebui, fata de mine, sa faca fata ispitei drogurilor, ci si confuziei genurilor. De aceea, gandul ca vecinii mei vor fi domnul Popescu, sotul domnului Popescu imi da fiori pe sira spinarii. Mie de Popesti imi pasa mai putin, dar de copiii mei imi pasa si nu vreau ca Dragomirii sa ajunga precum Popestii, prin contaminarea cu un model pidosnic tot mai promovat.

Avansez o opinie şi o convingere personală, fără a ţine însă morţiş să îmi împărtăşiţi afirmaţia. O fac în baza experienţei mele personale privind alcoolismul.

Este oare realistă impunerea abstinenţei în cazul alcoolicilor când ei nu beneficiază de condiţii privilegiate ci trăiesc între oameni şi crâşme şi ispitele sunt la tot pasul?....
Este oare realistă impunerea abstinenţei în cazul păcătoşilor când ei nu beneficiază de o lume lipsită de ispite ci sunt pândiţi, atraşi, momiţi la tot pasul şi în fiece clipă, atât din afară cât şi dinlăuntru?...

Răspuns: categoric, DA. Aşa şi numai aşa poate începe şi poate avansa un proces complex, numai de Bunul Dumnezeu diriguit, de vindecare a maladiei morţii spirituale. Care moarte se exprimă prin homosexualitate, alcoolism, nebunie, prostie şi, în genere, prin orice păcat.
Să fiu iertat, dar eu aşa am înţeles din Scriptură, din Biserică, precum şi din viaţa mea păcătoasă, străfulgerată de Milă pe ici pe colo din Grija lui Dumnezeu Cel Care nu voieşte moartea păcătosului...

Cum am spus, este argumentul stupid, comunist, prin care respectabilitatea si neutralitatea (teoretica) a stiintei incearca sa fie insusita de un cerc ideologic.

Ba tocmai ca este. TU poti fi orb, dar altii sesizeaza cat de mult seamana procesul asta de "reeducare" cu intetiile comuniste de a impune o anumita mentalitate societatii.

Numarul nu reprezinta neaparat un argument.

Depinde ce intelegi prin instruire.
Propaganda homosexuala se vrea si ea sa fie un fel de instruire.

Invatatura Bisericii este cea corecta, cel putin dpdv al majoritatii celor care frecventeaza acest forum.
In cercurile matalutze de gay sau gay-wannabe probabil lucrurile stau altfel.

Ar fi fost probabil toleranta si fata de sacrificiile umane, asta nu inseamna ca aveau atitudinea corecta.

Mi se pare mie sau confuzi crestinismul cu romano-catolicismul?

Chiar si asa, nu cred ca BRC a pronuntat sau/si executat condamnari la moarte in astfel de cazuri - asta era legea civila.

Aiurea bazata pe stiinta, suntei ca si comunstii cu "materialismul stiintific si dialectic".

Sa zicem ca in privinta asta Dumnzeu va avea ultimul cuvant.

Aiurea.
In majoritatea tarilor cu pretentii de "civilizatie occidentala" mai degraba sufera majoritatea conservatoare pentru fitzele minoritatii dereglate.

Chiar nu vad unde este logica.
Ai pretentia ca sunt cca. 4% homosexuali iar alte statistici vorbesc de zeci de procente de "homofobi", adica indivizi care ii deranjeaza datul in stamba al homosexualilor si modul in care incearca sa se impuna in societate.

Deci care va sa zica dupa mentalitatea ta "revolutionara", mai importanta este "suferinta" celor 4% decat a celorlati cateva zeci de procente.

Diferanta este relativ mica.
Ca si zoofilii de exemplu, sunt tot o "minoritate homosexuala".
Care la fel de bine pot invoca "suferinta" si "oprimarea" din partea "societatii conservatoare".

Si persoanele care au handicapuri fizice sau chiar si un anumit grad de invaliditate mentala se pot casatori, intretine relatii sexuale, etc.
Iar societatea trebuie sa-i ajute sa atinga o stare de normalitate, in masura posibilitatilor, iar ei sa consimta la aceasta, nu sa se adanceasca in minciuni de genul ca sunt perfect normali, ca nu e nimic gresit cu ei, etc.

Conceptul de consimtamant poate fi foarte usor modificat, asa cum au fost si sunt modificate alte principii de ordin moral si social care stau in calea "fericirii" celor cu dereglari sexuale de tip homosexual.

Spui asta pentru ca esti total ignorant vizavi de logica implicata de avocatii miscarii de legalizare a pedofiliei, similara ca principii, intentii, motivatii si chiar unele argumente cu cea pentru care avocatzesti tu.

Esti binenteles ipocrit invocand aspectul legal.
Cei ca tine au demonstrat deja ca legea poate fi modificata astfel incat sa dea satisfactie unei minoritati chiar cu pretul insatisfactiei majoritatii.

Avocatii pedofiliei nu sunt de acord cu acest aspect. Si chiar ofera argumente "stiintifice" in acest sens.
Asa cum tu nu esti de acord de exemplu ca homosexualitatea este o dereglare si impingi inainte "stiinta" pentru a sustine acest punct de vedere.

In acest context, sunt de ordin religios.
Ca nu esti adept al religiei, e problema ta, dar optiunea majoritatii trebuie respectata.

Asa cum am spus, avocatii legalizarii pedofiliei nu sunt de acord cu acest punct de vedere, iar legea care il sprijina, o considera depasita (cunosti stilul, nu?)

Depinde cat de ignorant esti vizavi de realitatea spirituala.
In cazul tau, este de inteles.

Ei, e timpul sa-ti largesti orizonturile.

Pai depinde cat de limitat poti sa fii in a intelege violenta.

De ex. opozitia vizavi de procesul de "normalizare" a homosexualitatii, este si va fi fara doar si poate soldata cu persecutii "legale".

Aici aveti dreptate. Lupta dintre stanga si dreapta nu este de loc noua.

Ar fi bine daca am fi asa. Din pacate, ma indoiesc ca suntem cel mai conservator stat al Europei. Dimpotriva, capacitatea periculoasa a romanilor de imitatie a unor modele la moda, chiar si cand ele incep sa isi arate limitele, ma ingrijoreaza pe mine.

Si totusi, eu exact reeducare in stil comunist vad. Pana acolo incat oamenilor, inclusiv oamenilor Bisericii, li se refuza libertatea cuvantului. Au existat mai multe cazuri recente in care preotii, de exemplu un preot din Canada, au fost urmariti de "organe" pentru crima de a fi predicat ceea ce Biserica predica in privinta pacatului strigator la cer al sodomiei.

Imi pare ca traiesc in plin absurd. Adversarii crestinismului ne invata cuvantul lui Cristos.

Mi se pare mie, sau dv chiar prezentati aceste lucruri ca fiind bune ? Daca da, pe ce baza ? Sa luam votul universal bunaoara: ce anume va face sa credeti ca este mai bun ? Ce ati facut dv cu votul universal in ultimii ani, la ce anume v-a folosit ?

V-am mai raspuns la aceasta obiectie si v-am aratat ca morala, chiar si pagana, chiar si atee, nu a sustinut "casatoria" homosexuala. Aratati-mi unde scrie in codul lui Hamurabi de asta si mananc codul. Chiar daca e scris pe piatra.

Toate aceste aiureli ale epocii moderne sunt contrate de Sfanta Biserica. Portile iadului nu au putut-o birui, veti putea dv ? Ea a fost martora aparitiei si disparitiei multor altor cretinatati si rele apucaturi ale oamenilor. Va trece si pidosnicia, ca atatea altele.

Domnule, lupta Sfintei Biserici cu deconstructia modernista nu a inceput cu dv, ci pe la A.D.MLCCXXXIX. Si, va anunt, sunteti foarte departe de a o fi castigat. Ca sa ma limitez numai la avorturi: legislatia poloneza le-a reincriminat dupa ce comunistii o dezincriminasera. Noua Constitutie a Ungariei a pus bazele legislatiei anti-avort, definind ca statul are rol in protectia copiilor nenascuti. Exemplele ar putea continua. V-ati bucurat ca Franta a acceptat, deocamdata, "casatoria homosexuala" ? Ei, uite ca a fost respinsa in Columbia, cu majoritate zdrobitore. Iar Europa a devenit, de doi ani, teren de re-evanghelizare a Bisericii. Aveti un pic de incredere ca Biserica va reusi in misiunea ei apostolica si in acest continent.

In Facerea cap. 19 se spune foarte clar care este motivul distrugerii Sodomei, iar citatul din Ezechiel nu ofera nici pe departe un motiv diferit al distrugerii. Voi explica de ce dupa ce voi cita textul biblic subliniid ceea ce trebuie inteles:

Facerea cap 19
1. Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ
2. Şi a zis: "Stăpânii mei, abateţi-vă pe la casa slugii Voastre, ca să rămâneţi acolo; spălaţi-Vă picioarele, iar dimineaţă, sculându-Vă, Vă veţi duce în drumul Vostru". Ei însă au zis: "Nu, ci vom rămâne în uliţă".
3. Iar el I-a rugat stăruitor şi S-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime şi au mâncat.
4. Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,
5. Şi au chemat afară pe Lot şi au zis către el: "Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaştem!"
6. Şi a ieşit Lot la ei dinaintea uşii şi, închizând uşa după dânsul,
7. A zis către ei: "Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău.
8. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!"
9. Iar ei au zis către el: "Pleacă de aici! Eşti un venetic şi acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora iţi vom face!" Şi repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă uşa.
10. Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Şi mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei şi au încuiat uşa;
11. Iar pe oamenii, care erau la uşa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească uşa.
12. Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: "Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,
13. Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem".

"Scoate-i ca sa-I cunoastem": cel mai des, in Vechiul Testament, se foloseste termenul "a cunoaste" in sensul de a avea raporturi sexuale (cititi numai Facerea si numarati de cate ori este folosit "a cunoaste" in acest sens).
Lot le ofera chiar pe fetele lui fecioare "sa faca ce vor voi cu ele", iar asta nu face decat sa intareasca ideea ca interesul de a-i cunoaste pe acei straini era in sensul impreunarii trupesti.
Credeti ca sodomenii voiau sa-i cunoasca asa, la o cafea, iar Lot nu ii lasa?!?!?! Apoi ii mai spun si ca e venetic si ca face pe judecatorul, adica le judeca obiceiurile lor (ale tuturor, "de la tanar la batran") dupa normele lui... asa tare mai seamana cu faptul ca homosexualii se plang ca noi crestinii, niste nou veniti pe scena istoriei, ii judecam, pe cand in civilizatia greco-romana erau acceptati.
In final, Ingerii spun ca intentioneaza sa piarda Sodoma pentru ca "strigarea" impotriva lor a ajuns la Domnul... cu siguranta cei care strigau impotriva lor, nu se plangeau ca au fost intrebati de nume si de sanatate, mai repede ca au fost "cunoscuti" in sens sodomit.

Cum intelegem citatul din Iezechiel care pare ca enumera cu totul alte pacate decat cel al impreunarilor homosexuale?

"49. Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit.
50. Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cum ai văzut."
Dumnezeu cunoaste boala omului. Multi oameni se nasc cu diferite boli, unii sunt schilozi, orbi, oligofreni... iar unii se nasc cu o sexualitate devianta (spre persoane de acelasi sex, chiar spre animale, cadavre, copii, etc)... altii dobandesc bolile pe parcursul vietii ca urmare a raului facut lor de alti oameni. Dumnezeu cunoaste asta... cunoate boala si neputinta omului... Ei bine, sodomenii erau mandrii de obiceiul lor spurcat, ei nu aveau smerenia celui bolnav care se vede in neputinta si are nevoie de doctor si se smereste cerand ajutor, ci se mandreau... si mandria e primul pacat, cel care l-a facut pe Lucifer din inger de lumina sa devina demon.
Imbuibarea si trandavia sunt pacate ce se asociaza mereu cu desfraul (de orice fel), in timp ce postul si trezvia sunt principalele arme impotriva caderii in desfranari de toate felurile. Pacatele trupesti sunt simptomele celor sufletesti. Curviile sunt pacate foarte vizibile si degradante, dar in fata Domnului nu sunt cele mai mari... sunt "uraciuni", asa le numeste si in alte locuri in Biblie. Un exemplu care vine din Pateric este cel al calugarului care curvea in fiecare noapte, dar in fiecare dimineata plangea cu amar pacatul si se smerea in fata icoanelor iar Domnul i-a luat viata exact in timpul acesta de adanca pocainta si astfel l-a mantuit.
Sodomenii nu isi regretau deloc stricaciunea sufleteasca si trupeasca iar, in plus, nu faceau nimic bun care sa le imbunatateasca soarta, adica a-i ajuta macar pe cei saraci, chestiune asupra careia se insista mult in Scriptura... ca urmare nu exista niciun motiv ca ei sa fie crutati, ca Domnul sa-i mai indure poate, poate se vor pocai de greselile lor.

Umblatul dupa fete, intalnirile, curtatul nu se potriveste preotului. Cel ce vrea sa fie preot trebuie sa aibe o situatie stabila, un echilibru. Initial varsta de preotire era mai inaintata, iar pentru hirotesie (ca sa poata fi duhovnic, sa spovedeasca) mai dura inca niste ani.

Ferirea de desfranare, atat!

Semi-izolarea si/sau izolarea completa au drept scop principal dedicarea timpului si a energiei sufletesti Domnului... adica ferirea de imprastiere care este principalul dusman al evolutiei spirituale a calugarului. Orice gand sau actiune care il desparte pe calugar de rugaciune si de Dumnezeu este un fel de "desfranare". Calugarul a pornit pe un drum abrupt, el nu are voie sa fie atras de probleme lumesti. Pacatele trupesti sunt doar unele dintre ispite.

Bisericile impun abstinenta de la perversiuni (sexul homosexual intra in aceasta categorie), impun relatiile numai cu sotul/sotia cu care esti cununat... daca nu mai simti atractie sexuala fata de sot/sotie, nu numai ca nu esti invoit sa cauti alt partener atragator, dar esti si obligat sa iti faci datoria conjugala fata de sot/sotie.
Problema este ca sexualitatea heterosexuala are, adica este chemata sa aibe sens duhovnicesc avand ca icoana iubirea dintre Hristos si Biserica. Sexualitatea homosexuala nu are valoare spirituala si nu are nici macar valoare biologica, de inmultire a speciei... se aseamana cu sexualitatea heterosexuala doar prin efectul de obtinere al placerii. Este ca si cum ai manca strict pentru delectarea simturilor, sa zicem ca s-ar inventa un coctail de E-uri care nu te hraneste, nu te ingrasa, ci iti ofera doar un placerea gustului oricand voiesti. Acest tip de mancare nu are valoare spirituala, asa cum actul hranirii ar trebui sa aibe, nu are valoare biologica adica nu iti ofera nutrienti, nu te ajuta sa iti sustii viata ci doar iti ofera placere... e un nonsens! Insa chemarea crestina este de fapt o chemare la sens!!!
Indicatia pe care o da Dumnezeu primilor oameni este: "Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul". Aceste cuvinte au atat un sens biologic, de inmultire numerica cat si unul spiritual, de a creste in sens duhovnicesc, de a imbogati cu sens pamantul (adica de a inmulti valoarea lucrurilor firesti), de a stapani in sens spiritual, de a fi deasupra vietuirii biologice. In aceasta prima indicatie a Domnului, actele homosexuale nu isi gasesc locul firesc. Asta nu poate decat sa ne duca cu gandul la faptul ca ele au intrat in lume odata cu pacatul, in acel moment in care pamantul a inceput sa rodeasca "spini si palamida", momentul in care tot universul a inceput sa sufere, a cunoscut boala si moartea.

Răspuns lui Mihnea Dragomir. IV
 

Există monopol pe sărbătorirea Paştelor? Dacă este aşa, cui să mă adresez, pe viitor, pentru o eventuală învoire? O fi la fel şi pentru Arminden sau, nefiind sărbătoare creştină, pentru el nu există monopol? Dar pentru 1 mai, modernizat, nu arhaicul Arminden?

Eu, în felul meu, le-am sărbătorit pe toate trei. Este ceva rău în asta?
Mă întreb uneori, oare chiar sunt oameni care nu sunt în stare să gândească normal? Care să accepte faptul că unii oameni acţionează în deplină cunoştinţă de cauză fără a fi plătiti, fără a fi prostiţi, fără a avea interese? Că o fac din convingere şi în baza unor principii care depăşesc până şi formele externe ale religiozităţii. Principiile egalităţii în drepturi, cu aplicare în cazul homosexualilor, sunt pentru mine mai presus de formele externe ale religiozităţii, codificate în precepte morale asupra homosexualilor în cazul nostru, şi derivă direct din a doua mare poruncă christică “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei, 22:39).
Eu nu vă acuz că minţiţi. Minciuna este o faptă deliberată, când se cunoaşte adevărul şi se afirmă ceva contra adevărului, în deplină cunoştinţă de cauză. Admit că aveţi o percepţie eronată asupra adevărului.

Statisticile oferă întotdeauna o privire macroscopică asupra fenomenelor, faptelor etc. analizate. Este cunoscută anecdota “cu capul în congelator şi picioarele în cuptor temperatura medie este normală”. Ea ne spune de fapt că o anumită situaţie statistică nu-i obligatoriu să fie respectată local. În cazul incidenţei homosexualităţii, de exemplu, nu-i obligatoriu ca într-un grup social oarecare să avem respectată această statistică. Local (într-un grup social al unei persoane) pot apărea diverse variaţii faţă de global (pe ansamblul societăţii).

Cred, din motivele pe care le detaliez mai jos, mai mult în statistici decât în propria percepţie empirică sau a altora, cum ar fi cazul dvs. În cazul orientării sexuale, într-o societate homofobă, cum este la noi, statisticile, atunci când sunt întocmite în baza unor răspunsuri anonime, au o mult mai mare credibilitate. Când statisticile sunt întocmite pe baza conoştinţelor personale, aşa cum o faceţi, sau când cei care întocmesc statisticile pot fi suspectaţi că vor devoala orientarea sexuală a respondenţilor, ele sunt viciate pentru că toţi homosexualii care îşi ascund orientarea sexuală vor da răspunsuri false.

Într-o societate homofobă puţini homosexuali au curajul de a-şi recunoaşte public orientarea sexuală. Din cei cca. 200 homosexuali care au scris pe cel mai cunoscut şi important blog al comunităţii LGBT de la noi, DarkQ, din 2007 până în prezent, sub 10 sunt “full open”, cunoscuţi ca atare în mediul lor social (familie, prieteni, cunoscuţi). Majoritatea nu sunt cunoscuţi ca homosexuali decât în cercurile homosexualilor. Unii şi-au făcut cunoscută orientarea sexuală doar către unele rude apropiate (fraţi, părinţi etc.), alţii doar către unii prieteni apropiaţi.

Am făcut, cu această ocazie, o mică statistică. Pe cel mai cunoscut site, la noi, care facilitează cunoaşterea între ei a homosexualilor sunt înregistraţi şi au cont activ, din Bucureşti, pe grupa de vârstă 25-30 ani un număr de 2160 bărbaţi. Nu toţi sunt homosexualii dar numărul bisexualilor este mic şi nu toate conturile active sunt corecte dar numărul celor false poate fi ignorat. Nu toţi homosexualii din Bucureşti sunt înregistraţi pe acel site şi din cei care sunt înregistraţi o bună parte au conturile inactive. Ca regulă, cei care au partener stabil arareori păstrează cont activ pe acel site. Pentru că nu dispun de date statistice ale populaţiei Bucureştiului pe grupe de vârstă pornesc de la o populaţie de 2 mil. locuitori, din care jumătate bărbaţi, şi considerând că populaţia este egal distribuită pe ani între vârsta de 0 şi 75 ani rezultă că pentru o grupă de vârstă de 6 ani avem 1000000/75*6=80000 bărbaţi. (Numărul mai mic al persoanelor cu vârsta de 65-75 ani îl consider compensat de cel al persoanelor care depăşesc 75 ani şi de generaţia “decreţeilor” care are peste 30 ani.) Astfel, pentru grupa de vârstă de 25-30 ani avem un număr de 80000 bărbaţi în Bucureşti. Asta înseamnă că din bărbaţii cu vârsta între 25-30 ani cca 2,7% (=2160/80000) au conturi active pe acel site. Nu dau numele siteului pentru a nu fi acuzat de propagandă aici dar dacă vrea cineva să verifice datele mele pot să-l comunic pe privat.

Uneori orientarea sexuală a homosexulilor ajunge să fie cunoscuă public contra voinţei lor. Cunoscuţii lor puteau susţine, aşa cum o faceţi, că între cunoştinţele lor nu există homosexuali. Doar câteva exemple voi da în acest sens, bine cunoscute din media. Horaţiu Rus, medic cardiolog, căsătorit, cu copii, a ajuns să fie cunoscut ca homosexual în afara cercurilor homosexualior abia după ce a fost arestat. Teoctist Nichitean, Laurenţiu Andreescu, Capota Dragos Vasile, Valentin Boanches sunt numele unor călugări sau preoţi ortodocşi care au fost dovediţi ca homosexuali prin înregistrări video, audio etc., contra voinţei lor. Despre ei cunoştinţele ar fi putut spune, aşa cum o faceţi, ca nu cunosc homosexuali. Cazurile de coming-out forţat (când alţii fac deconspirarea orientării homosexuale) sunt rarisime pentru că majoritatea homosexualilor au în codul etic înscrisă o interdicţie în acest sens.

Nu trebuie ignorată nici segregarea pe afinităţi. În cazul dvs., concret, cunoscută fiindu-vă homofobia, eventualii homosexuali care au posibilitatea să vă ocolească o fac şi astfel ies din cercul social al prietenilor. Invers, între cunoştinţele unui homosexual intră mult mai mulţi homosexuali decât între ale unui homofob.
Fals. Nu-i bagă pe toţi la homosexuali. Acolo unde există dubii nu sunt incluşi în liste. Despre Michelangelo ştim că a fost homosexual. Că nu există probe directe este un fapt, şi am detaliat motivul lipsei acestora, dar probe indirecte există atât de multe încât ele înlătură orice dubiu.
Tocmai pentru că mă aşteptam la o reacţie adversă am avertizat “Pentru detalii, pe care nu vă cer să le acceptaţi fără o prealabilă verificare”. Mi-aţi confirmat nu doar că nu sunteţi în stare să acceptaţi pertinenţa unor susţineri venite dinspre comunitatea LGBT ci că nu sunteţi dispus nici măcar să acceptaţi să cunoaşteţi aceste susţineri. Ori, această atitudine defineşte o gândire mărginită, închistată în nişte idei preconcepute, şi care refuză să ia măcar cunoştinţă de faptele care i-ar zdruncina aceaste idei.

Îmi iau conoştinţele din variate locuri, de la siteul Vaticanului până la siteurile comunităţii LGBT. De la Biblie, Pidalion şi scrieri patristice, trecând prin exegezele biblice făcute de noile şcoli neo-protestante, până la cărţile de propagandă atee. Baza cunoştinţelor mele este raţională şi, prin formaţie profesională, nu iau nimic din idei, fapte, raţionamente etc., fără să le triez prin propria gândire, în baza propriilor cunoştinţe şi a propriei conştinţe.

Aşa se face că ne deosebim atât de mult şi în atât de multe direcţii.