n-am idee daca e ceva generalizat insa stiu cazuri concrete chiar in Romania.

o icoana nu este o fotografie, ci o reprezentare artistica a Cuiva, fie ca vorbim de Iisus, de un inger sau de un sfant, insa nu o reprezentare exacta ci una conforma cu imaginatia pictorului.

Tu confunzi icoana cu tabloul religios.

Bună completarea dumneavoastră! Icoana nu este un tablou religios, ci o reprezentare în scop de închinare. Adică exact ce interzice porunca a II-a din Decalog.

Porunca a II-a din Decalog interzice închinarea (latria) la lucruri pământeşti.

Cinstirea icoanelor înseamnă închinarea (latria) la Dumnezeu, prin intermediul cinstirii (doulia) celor plăcuţi Lui (dacă vorbim despre icoanele sfinţilor), sau a cinstirii (doulia) imaginii Mântuitorului.

V-am mai întrebat o dată şi mi-aţi dat un răspuns evaziv: dumneavoastră nu sărutaţi pe nimeni ? Mâna unei doamne, de exemplu ? Ştiţi, aşa cum fac oamenii cu educaţie ? Şi ca să-i sărutaţi mâna, nu trebuie să vă aplecaţi ?

Interzice fabricarea şi închinarea la lucrurile pământeşti, dar şi cele cereşti:

"Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!" (Ieşirea 20,4 - versiunea Sinodală)

Nu comparaţi sărutarea unei persoane cu sărutarea, ploconirea, şi tămâierea imaginii unei persoane.

Şi ca să treci printr-o uşă mai joasă trebuie să te apleci, asta nu înseamnă că te închini pragului...:58:

Eu v-am pus două întrebări punctuale. Un răspuns punctual ar fi de apreciat. Deci: sărutaţi mâna unei doamne, aplecându-vă ? Da, sau nu ?

Dacă ortodocșii și catolicii ar ține cont de ceea ce este scris într-una dintre Epistole, atunci nu s-ar mai închina nici la icoane, nici la sfinți, nici la moaște. Pentru că li se interzice. Dar și penticostalii, și catolicii, și protestanții etc. interpretează scrierile numai după cum le convine. Ba acolo unde lucrurile sunt aproape clare mai ajustează un pic textul ca să dea.

bine, dar asta nu e un act de inchinare/adorare; in Vechiul testament, forma obisnuita de salut era aplecarea pana la pamant inaintea celui salutat dar prin acest act nu se intelegea inchinare, evident.

Corect. Şi, atunci, de ce ne acuzaţi că ne închinăm/adorăm icoanele, pentru că ne aplecăm în faţa lor şi le sărutăm ?!

Un răspuns "punctual" prin da/nu nu pot să dau, asta pentru că în primul rând nu sunt de modă veche să sărut mâna doamnelor. Dar n-am nimic de zis împotriva celor care o fac. Mulţumit de răspuns?

Pentru că trăim într-un secol total diferit (chiar eră diferită) şi într-o cultură fundamental diferită.

Dar în mediul bisericesc, atât catolic cât şi ortodox, se menţin varii aspecte tradiţionale în privinţa cultului. Vi se pare, cumva, nebiblic ca popa să se îmbrace în straie specifice secolului IV, sau să cânte cântări specifice secolului XIV, sau să construiască o biserică în stil gotic ?

Dacă nu, de ce nu ne îngăduiţi să utilizăm şi forme de exteriorizare a respectului şi cinstirii specifice (din păcate) vremurilor trecute ?!

Ce aţi vrea, să ne prezentăm, îmbrăcaţi la cravată, şi să exclamăm: "Domnule Ioan Hrisostom, pe această cale vă încredinţez de respectul şi admiraţia mea" ?

Mulţumit, dar, sincer, nu pot să pricep de ce nu aveţi ceva împotriva unuia care pupă mâna lui tanti Miţa, dar aveţi ceva împotriva celui care pupă chipul lui Hristos.

pai tocmai in asta consta esenta problemei, ca acel "chip" nu este si nu poate fi o reprezentare a imaginii fizice a Domnului, ci este conforma cu imaginatia si talentul artistic al unui pictor, de aceea, sa zicem, sf. Pavel apare intr-un fel intr-o icoana, in alt fel in alta icoana, cum a vrut pictorul respectiv.

in alta ordine de idei, de ce nu ne-am inchina lui Christos sub forma in care este acum, aceea de Duh? 1 Petru 3:18.

Personal, nu găsesc nimic nebiblic în aceste aspecte, căci nu vin în conflict cu poruncile lui Dumnezeu.

Am spus că nu îngădui? Fiecare e liber să-şi profeseze credinţa în propriul rit. Am făcut o observaţie legată de o anume incompatibilitate cu porunca a II-a din Decalog... şi (hai s-o spunem şi pe asta)una legată de inconsecvenţă.

Dacă aţi fi soţul lui tanti Miţa, nu cred că v-ar conveni ca toţi bărbaţii să pupe fotografia soţiei dumneavoastră. Puneţi-vă în situaţia lui Dumnezeu (care omeneşte vorbind Se consideră un Dumnezeu "gelos") când Îşi vede supuşii pupând şi tămâind pozele unor oameni...

______



Pentru ca n-ar fi in duh si in adevar.
Ca sa fie si in adevar, nu trebuie uitat ca dupa ce si-a terminat misiunea pe pamant, Hristos nu S-a des-Trupat, nu a renuntat la Trupul pe care si L-a luat prin intrupare, ci S-a inaltat cu tot cu Trupul material indumnezeit la cer, deci nu a revenit la starea de spirit pur pe care o avusese inainte de intrupare.
De fapt, de aceea si-a adaugat Dumnezeu si firea umana (cu Trup cu tot), pentru a o duce la locul unde fusese initial destinata lui Adam si urmasilor lui, adica in sanul Sfintei Treimi.

De fapt, pentru asta l-a facut Dumnezeu pe om de la inceput. Ca omul sa se uneasca strans si definitiv cu Dumnezeu.
Insa e foarte dificil sa fii om in directia asemanarii cu Dumnezeu. Adam n-a reusit. Si nimeni dupa el.
Numai Dumnezeu a reusit sa fie om deplin asa cum fusese planul initial.
Pe toata perioada cat a stat pe pamant, a dus firea umana de la chip la maximum de asemanare. A indumnezeit firea noastra si ne asteapta pe fiecare ipostas in parte, sa ne impropriem noua fire umana, asa cum a reparat-o El.

Hristos e Dumnezeul care S-a facut om, si in acelasi timp, Omul care este Dumnezeu.
El nu a mai iesit niciodata din conditia firii umane (?? e absurd asa ceva pentru ca si-ar fi anulat toata lucrarea) si asa va ramane in veacul veacului: o Persoana cu doua firi, una divina si alta umana. Iar cea umana are un Trup pnevmatizat vizibil. Hristos e chipul vazut al Dumnezeului Celui Nevazut.

Banuiesc ca n-ai auzit de icoanele akeiropita, adica icoanele nefacute de mana omeneasca, pe care le-a lasat Insusi Hristos tocmai pt. ca si necontemporanii Lui sa stie peste veacuri ce chip vazut a avut Dumnezeu.

El insusi ne-a lasat chipul (icoana) Lui, nepictat de vreo mana omeneasca impregnat pe mandylion (panza pe care si-a imprimat chipul si pe care a trimis-o regelui Edesei pt. a se vindeca), pe mahrama Sf. Veronica si pe giulgiu ca sa stim si noi cei de azi cum arata, nu doar contemporanii Lui.

Aceste akeiropita au ramas model dupa care se picteaza icoanele dupa canoane foarte stricte, care nu trebuie sa interfereze cu fantezia lumeasca a pictorului.
Asa incat, nu orice imagine religioasa e si icoana (chip al lui Hristos) pt. ca nu respecta modelul initial, akeiropita. Si nu orice pictor de tablouri religioase e si iconar, oricat ar fi de talentat.

Inteleg ca profetesa adventista Ellen G White nu a avut capacitatea de a intelege ca "icoana" nu e un substitut a lui Dumnezeu, nu-l inlocuieste pe Acesta, cei prezentati (nu reprezentati, icoane prezinta, te pune in relatie cu o persoana) nu sunt "zei" carora sa le solicitam ajutorul in absenta lui Dumnezeu (pana si in rugaciune se spune: Sfinte ... roaga-te pentru noi lui Dumnezeu) , dar ma asteptam ca d-voastra sa depasiti preconceptiile ei si sa ganditi, sa incercati sa intelegeti, nu doar sa-i reproduceti opiniile. Porunca a II-a nu este incalcata si vi s-a explicat de multe ori asta, n-am sa mai revin asupra subiectului, caci e evident ca indoctrinarea antiortodoxa cultivata in cadrul cultului adventist este recenta si inca nu vi s-au sedimentat ideile, nu vreti sa faceti diferenta intre inchinare si cinstire. Mai am rabdare, sunt deja cativa ani de cand raspanditi invataturi advente pe acest site, insa poate in cativa ani, veti realiza ca inchinarea in fata "profetesei" White e nociva.

Au avut loc pe forum nenumarate discutii despre toate nuantele filologice si duhovnicesti si toate distinctiile dintre
1. proskinesis (inchinare pe care ortodocsii o aduc doar lui Dumnezeu)
2. latreia (adorare, la fel, dedicata doar lui Dumnezeu)
3. douleia (cinstire dedicata sfintilor, Sfintei Cruci, moastelor, icoanelor, relicvelor, lacasurilor sfinte, cartilor sfinte )
4. hyperdouleia (preacinstirea Maicii Domnului)

Insa, se pare ca maladia facerii ca ploua si a izbitului cu piciorul in tepusa sunt boli grele.

La fel, s-a argumentat teologic si principiul neconsubstantialitatii Fiintei cu reprezentarea iconografica, insa necinstitorii chipului lui Hristos, reiau spasmodic ca o flasneta stricata, aceleasi asumptii tendentioase cum ca noi am confunda imaginea lui Hristos de pe un suport material cu Hristos Insusi.

Nici un bebelus de cresa nu confunda imaginea mamei din fotografie cu mama din realitate. Ei, se pare, ne considera oligofreni, incapabili sa operam asemenea distinctii.

Asa e, dar e surprinzator obstinatia cu care se revine, folosind aceeasi logica de gradinita. Inchinarea la Dumnezeu este un mod de viata, insa se pare ca pentru unii np "a te inchina" Lui Dumnezeu este sinonim cu o pozitie de rugaciune (a sta in genunchi) si de aceea spun ca noi ne inchinam icoanei. Mergand dupa logica lor, eu cred ca ei se "inchina" fie la o perdea, fie la un geam, fie la un perete ...fie la "ceva" prezent in fata lor in momentul rugaciunii.

Exact asta nu inteleg nici eu. De ce simt np ca s-ar inchina la idoli daca in incaperea in care se roaga si se inchina, ar fi de exemplu, si o copie fidela dupa sfantul mandylion, chipul pe care si l-a imprimat Hristos singur pe acea panza trimisa regelui Avgar? Insa nu-i deranjeaza la inchinare vreo fotografie de familie sau vreun peisaj de toamna, aflat intamplator in incapere sau vreo carte pe a carei coperta e Hellen White.
Nu-i incomodeaza la inchinare nici mobilierul, peretii, vreun acvariu cu pesti, ori alte fapturi din cer sau de pe pamant, care ar putea fi in camera, in schimb, o icoana cu Rastignirea ii perturba.
Sau ei nu se inchina decat intr-un spatiu vid de lucruri, obiecte, imagini? :106:

Nu o amestecăm pe White [şi] în problema aceasta, ea a fost doar o "nebună", o "lovită la cap", nu avea "capacitatea de a înţelege"...

Nici statuia lui Jupiter nu era un "substitut" al lui Jupiter, acesta se afla (conform credinţei lor) pe Muntele Olimp. Era doar o reprezentare a "nevăzutului" zeu. Nici măcar viţelul de aur (ca să venim mai aproape de chestiunea în discuţie) nu era un substitut al lui Yahveh, era doar o reprezentare - conform culturii în care au trăit 400 de ani- a nevăzutului Dumnezeu care i-a scos din ţara Egiptului. Nu intru în amănunte, citiţi capitolul 32 din Ieşirea (e foarte instructiv) şi vă convingeţi chiar din cuvintele "iconarului" Aaron.

Îmbârligătura aceasta teologică (prezentaţi, nu reprezentaţi) în loc să vă scoată de sub incidenţa Poruncii a II-a, vă plasează în altă prăpastie: aceea a chemării, a invocării morţilor. Desigur îmi veţi replica că sfinţii morţi... nu sunt morţi şi uite aşa iar se va rupe filmul...

Nu le solicitaţi ajutorul, dar totuşi îi rugaţi să vă ajute intermediind la Dumnezeu... e logic ce spuneţi?
Aaaa... nu le solicitaţi ajutorul în absenţa lui Dumnezeu! Păi o faceţi în prezenţa Lui, ceea ce e şi mai grav! Încă un element condamnabil de încălcare a Poruncii:

"Să nu te închini lor, şi nici să le slujeşti; că Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Eu sunt un Dumnezeu gelos [...]" (Ieşirea 20,5 - versiunea Anania)

Iar dacă citiţi cu atenţie Porunca, mai găsiţi un element, vă las pe dumneavoastră să-l descoperiţi... Măcar atâta câştig să aveţi din scârbavnica mea postare: cercetarea Scripturii!

Nu e recentă doamnă, are deja peste 3.400 de ani! Întrebaţi-i pe evrei şi chiar pe musulmani, vă vor da aceeaşi explicaţie.

Doar că vedeţi dumneavoastră... pe profetesa White nici n-am sanctificat-o, nici nu i-am aprins candelă la fotografia ei...
Iar dacă vreţi să spuneţi că "închinarea/înclinarea" în faţa teologiei ei e idolatrie, înseamnă că aţi înţeles perfect şi spiritul şi litera Poruncii a II-a! Adicătelea nocivă e închinarea şi la idoli, şi la icoane, şi la o teologie falsă. Dixit!

Dacă faceţi un sondaj printre milioanele de români, credeţi că măcar 0,01% dintre ei fac distincţia respectivă?

Am văzut recent o troiţă de lemn pe care era gravat cu litere de-o şchioapă: "Crucii Tale ne închinăm Hristoase..." (nu reţin ce mai scria, dar ştiţi dvs. cu siguranţă continuarea - părea un citat)

Asumpţia tendenţioasă vă aparţine în totalitate! Toţi neoprotestanţii care au crezut aşa ceva să ridice mâna sus!:4:

Faceţi recurs la aceeaşi logică "de grădiniţă" şi vedeţi dacă np din poveste se ploconesc, ori sărută perdelele şi geamurile respective (că de tămâiat şi aprins candele, e clar că nu fac)...
Adevărata problemă e că ortodocşii din aceeaşi poveste [tristă] nu din întâmplare îngenunchează şi-şi fac cruce înaintea icoanei, ci pentru că aşa cere regula! Regula închinării în ne-duh şi în ne-adevăr...

Haideţi doamnă să terminăm cu joaca asta infantilă... icoanele nu se află întâmplător în biserică! Eu ce să vă fac dacă icoanele sunt aşezate peste tot şi pe pereţi şi pe tavan precum tablourile din casa lui Adrian Năstase?

in plus de asta, se poarta cruciulite si iconite pe lantisor, la gat, sau in buzunar, oare asta nu denota ca acestor iconite sau cruciulite li se acorda o importanta ce merge dincolo de actul inchinarii, considerandu-se ca aceste obiecte ii vor ajuta sau feri de nenorociri?

osutafaraunu
 

Inchinati-va in continuare in fata doamnei Ellen G. White si a eresurilor ei !:77:
"Vitelul de aur" nu era o reprezentare a lui Dumnezeu, ci o reprezentare a unui substitut al acestuia, al unei "zeitati" investite cu puteri divine. Evreii au cazut in idolatrie in momentul in care au pus pe altcineva pe picior de egalitate cu Dumnezeu. Desigur, doamna White, nu a fost in stare sa inteleaga si d-voastra, care ii repetati orbeste vorbele, nici pe atat. Icoanele nu se afla intamplator in biserica, insa nu au fost puse in scopul pe care l-a indicat doamna White.

"Regula" pe care doamna profet White a respins-o, instituind alte reguli, nu? Cum sa se puna profetesa in genunchi? Doar avea rochie cu crinolina, prea mare efortul; ea nu se inclina in fata Domnului, doar ea a "vorbit" de la egal la egal cu el, mergea adesea in Rai. Dumnezeu primeste tot ce vine din inima sincera si dornica de rugaciune. Gestul de a te pune in genunchi si a aprinde o lumanare da glas cuvintelor tale nerostite, e rugaciunea traita inlauntrul tau.

Cand penticostalii isi trimit unui altuia batiste, cum tu insusti ai spus ca se practica in cadrul cultului din care faci parte, ce zici, ceea ce fac se incadreaza la "superstitie" din moment ce ei cred ca "batista" aceea peste care se roaga ii ajuta? Obiectul "batista" ii fereste de boala?

asa am spus eu ca sunt penticostala?
sau am spus eu ca batista in sine are vreo proprietate miraculoasa? eu am descris o practica intalnita la penticostalii din Chicago cel putin, care trimit batiste bolnavilor peste care s-au rugat, deci practic le trimit rugaciunile "impregnate" in acele batiste, care nu reprezinta decat un mijloc de transport, asa cum harul care fusese dat apostolului Pavel se impregnase in hainele purtate de acesta; diferenta ar fi ca penticostalii respectivi nu saruta si nu ingenuncheaza inaintea acestor batiste.

De ce nu judeci similar in cazul unei cruciulite purtate la gat? Caci si aceea e "sfintita", s-a rugat peste ea. Ai aceleasi preconceptii legate de ortodocsi, ca amicul adventist osutafaraunu.La el cauza e evidenta, doamna Ellen G. White, in ale carei idei el crede orbeste, in cazul tau nu stiu.

nu cred ca putem generaliza sfintirea unor obiecte, asa cum prin hainele lui Pavel se faceau vindecari si exorcizari, trebuie ca Duhul Sfant sa dea calauzire, adica El sa spuna ce si cum sa procedam cu privire la un obiect anume; spre exemplu, daca toiagul lui Elisei putea produce o inviere sau sarpele de arama facut de Moise aducea vindecare, nu inseamna ca orice toiag sau orice sarpe de arama vor produce minuni, chiar daca s-ar face rugaciuni peste aceste obiecte, de fiecare data trebuie intrebat Duhul Sfant sau Duhul Sfant trebuie sa precizeze in ce fel va folosi anumite obiecte;
in alta ordine de idei, niciunde nu gasim ca cineva sa fi facut o inchinare sau sa fi sarutat vreun obiect.

Cand vine vorba de cultul tau judeci intr-o maniera, cand vine vorba de altii, nu se mai pastreaza aceeasi logica. Tot n-am inteles de ce adversitatea fata de o cruciulita la gat, care nu face decat sa-ti aduca aminte mereu ca "crucea este cea care trebuie sa ne poarte", crucea vizibila te ajuta sa-ti insusesti "purtarea crucii" (invizibile),adica starea de dreptate a lui Iisus, de pe urma jertfei si Invierii Lui

nu am nicio adversitate vizavi de acea cruciulita purtata la gat, eu doar caut sa inteleg motivatiile gestului de a purta acea cruciulita.

de asemenea, sa nu pierdem din vedere ce s-a intamplat cu Nehustan - 2 Imparati cap. 18 vers 4

Făcut şi ridicat din porunca Domnului, şarpele de aramă avusese, la vremea lui, un rol benefic, vindecător (Nm 21, 8-9); în timp însă, datorită formei şi materiei sale, fusese asimilat unui idol, ceea ce a atras atenţia marelui reformator religios şi moral care a fost regele Iezechia. Cât despre „Nehuştan“, acest nume înseamnă „lucru de aramă“: semn de dispreţ. (comentaiu la Biblia Anania, sublinierea mea).

Crucea purtată la gât, sau icoana purtată în portofel sau expusă pe perete nu trebuie să devină obiect de adoraţie - rolul lor este să ne poarte către Dumnezeu.

O cruce sfinţită este ceea ce în catolicism se numeşte un sacramentaliu:

http://catehism.ro/CBC_051.htm

"Sacramentaliile nu acordă harul Duhului Sfânt în felul sacramentelor, dar prin rugăciunea Bisericii pregătesc la primirea harului şi dispun la cooperarea cu el. "Pentru credincioşii cu dispoziţii sufleteşti bune, aproape toate evenimentele vieţii sunt sfinţite prin harul divin, care izvorăşte din Misterul Pascal al Patimii, Morţii şi Învierii lui Cristos, mister din care îşi trag puterea toate sacramentele şi sacramentaliile. Şi astfel nu există nici o folosire dreaptă a lucrurilor materiale care să nu poată fi îndreptată spre sfinţirea omului şi preamărirea lui Dumnezeu"

Tot nu am inteles, de ce sa luam o bucata de panza, sa pictam pe ea un chip atribuit unui personaj biblic, sa o declaram sfanta, sa ardem tamaie inaintea ei, sa o sarutam si sa ingenunchem inaintea picturii, daca avem garantia ca orice copil al lui Dumnezeu care crede in Christos are Duhul : Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi.

Dar de ce să nu ? Sigur, nu este obligatoriu, dar:

"Şi astfel nu există nici o folosire dreaptă a lucrurilor materiale care să nu poată fi îndreptată spre sfinţirea omului şi preamărirea lui Dumnezeu" - citat din Catehism.

Şi:

"As the sacred and life-giving cross is everywhere set up as a symbol, so also should the images of Jesus Christ, the Virgin Mary, the holy angels, as well as those of the saints and other pious and holy men be embodied in the manufacture of sacred vessels, tapestries, vestments, etc., and exhibited on the walls of churches, in the homes, and in all conspicuous places, by the roadside and everywhere, to be revered by all who might see them. For the more they are contemplated, the more they move to fervent memory of their prototypes. Therefore, it is proper to accord to them a fervent and reverent adoration, not, however, the veritable worship which, according to our faith, belongs to the Divine Being alone — for the honor accorded to the image passes over to its prototype, and whoever adores the image adores in it the reality of what is there represented." - Al doilea Conciliu de la Niceea.

Şi tot de acolo:

"Icoanele sunt necesare și esențiale pentru că apără învățătura deplină și dreaptă asupra Întrupării. Deși Dumnezeu nu poate fi reprezentat în Natura Lui eternă ("...nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu, Ioan 1, 18), El poate fi totuși zugrăvit pur și simplu pentru că "s-a făcut Om întrupat". Pot fi deci făcute imagini materiale ale Aceluia care a luat un trup material. Luând un trup material, Dumnezeu a dovedit că materia poate fi mântuită. El a îndumnezeit materia, făcând-o purtătoare de Duh, astfel că, dacă trupul poate deveni un locaș al Duhului, tot astfel o pot face și lemnul sau culoarea, deși în mod diferit."

Mai multe informatii aici: http://orthodoxinfo.com/general/icon_faq.aspx

Mda, se putea sa nu fie Crucea piatra de poticnire pentru voi?
Ar avea oare sens sa incerce cineva sa-ti spuna ca nici un ortodox sau catolic normal la cap nu se gandeste la Cruce separat de Cel care a fost rastignit pe ea?

Stihul intreg e asa: „Crucii Tale ne inchinam Hristoase si sfanta Invierea Ta, o laudam si o slavim! Ca iata a venit prin Cruce bucurie la toata lumea totdeauna laudam Invierea Lui ca rastignire rabdand pentru noi, cu moartea, pe moarte a calcat”.

Iar in traducere pentru cei ce se smintesc de sensul cuvintelor, ar fi asa: Ne inchinam Tie Hristoase Rastignit pe Cruce.

Orice troita aparuta in drum are rostul de a-i aminti crestinului prea preocupat de cele lumesti, de ce s-a petrecut candva pe o anume cruce pe Golgota. Orice Cruce anunta in duh prezenta Rastignitului.

Tu daca ai fi fost martor pe Golgota, te-ai fi inchinat lui Hristos pe Cruce? Cum ai fi reusit sa nu transferi mental inchinarea si asupra obiectului pe care era tintuit?

Sa-ti mai zic un stih dintr-o slujba ortodoxa:
”Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat noua, ca se ingrozeste si se cutremura, nesuferind a cauta spre puterea ei! ”

Si ca sa-ti traduc si asta, iti amintesc de citatul din Faptele Apostolilor din care reiese clar si imposibil de contestat ca Dumnezeu isi transmite puterea si alunga duhurile rele ale demonilor prin intermediul materiei atinse de Duhul Sfant si devenita astfel sfintita: „ Şi Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite. Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei. ”(Fapte 19:11,12)

In aceeasi logica, intreb: s-a sfintit sau nu s-a sfintit Crucea imbibata de sangele Lui Hristos?

A devenit ea obiect sfintit, asa incat in prezenta ei , care pastreaza tainic puterea Rastignitului, duhurile rele fug si se cutremura, nesuportand tocmai prezenta Lui in Duh?

Sunt sau nu sunt, toate crucile si cruciulitele si troitele obiecte sfintite
care-i creeaza necuratului indispozitie din cauza prezentei in Duh a lui Hristos, drept care nu le poate deloc suporta si face tot posibilul sa le scoata din cap oamenilor ideea de a purta cruce?

Ba mai mult, le inoculeaza nefericitilor de oameni sa nu cumva sa se insemneze cu semnul crucii , ca doar asta ar insemna sa-L cheme pe Hristos in duhul lor. Iar asta (plus inca altele) le-ar da demonilor peste cap tot planul de a-i lua ei in stapanire.

Addenda:
Pana nu au fost atinsi nefericitii aceia din Faptele Apostolilor cu stergarele si sorturile lui Pavel, ( biete cârpe dar purtatoare de puterea Duhului Sfant), duhurile rele nici nu se sinchiseau.
Cate duhuri rele nu fug mancand pamantul cand bietii oameni, pe langa rugaciunea cu credinta , se si ating de Sfanta Cruce?
Dar oare unde fug duhurile rele? Unde altundeva decat acolo unde sa nu fie deranjati de vreo cruce si de credinta ca Cel Rastignit e prezent tainic prin ea.