Nu cred ca intentia parintelui este aceea de a se ocupa de lucruri lumesti, ci de a ne deschide ochii, caci noi, desi ii avem deschisi nu vedem......
Amintiti-va de Parintele Paisie Aghioritul, cum era cautat de lume pentru sfaturi, pentru indreptarea vietii lor lumesti. Si totusi parintele era izolat in Sfantul Munte nu ar fi avut cum sa cunoasca prea mult viata lumeasca, ori politica, nici atat... Mergeau inclusiv ofiteri, care poate ar fi trebuit intai sa ceara altora parerea in privinta mersului lucrurilor in zona lor (din punct de vedere militar, sa zicem, ori politic, despre conflictele cu turcii, problema cipriota). Si totusi il cautatu pe parintele..... avea alte daruri parintele prin care aceste lucruri i se faceau cunoscute.

Consider ca este cazul sa imi spun deschis parerea: gresiti, surorilor, gresiti si inca foarte grav.
Iata in ce loc cred eu ca gresiti:

1) Menirea fundamentala a Bisericii, asa cum este din vecie, se numeste: mantuirea omului. Acest termen are multe acceptiuni, sensuri si nuante - aceasta s-a tot dezbatut pe forum.
2) Intreaga Scriptura ne arata cum, prin prooroci si drepti, prin interventii directe in istorie, Dumnezeu a pastorit neincetat neamul omenesc. Legaminte peste legaminte, mereu incalcate de oameni, mereu reinnoite de Bunul Dumnezeu din marea Lui dragoste, pentru a-i salva pe copiii Sai din ratacire si moarte.
3) Tinta dintai a fost mereu duhovniceasca. Stihiile grav afectate de pacat trebuiau refacute, iar Dumnezeu a lucrat aceasta in oameni pana intr-atat incat a dat, in istoria vietuirii noastre aici pe pamant, pe singurul Sau Fiu la moarte si inca la moartea pe Cruce.
4) Nicaieri in istoria legamintelor dintre Dumnezeu si om nu a existat o preocupare pentru ceea ce numim viata lumeasca. Organizarea vietii omului de catre Dumnezeu a fost facuta in fundamentele duhovnicesti ale fiintei, iar nu la suprafata lucrurilor. Domnul nu se-ncurca in amanunte si nimicuri. Noi, mai mereu.
Domnul vrea sa fim intregi sufleteste, cu inima si mintea in ascultare indragostita de El, astfel incat sa fim fericiti in adancul sufletului nostru si sa putem convietui cu El vesnic, in Imparatia Lui. Ne vrea fericiti pe fiecare in parte, ne vrea fericiti in familii, ne vrea fericiti ca popoare. DUHOVNICESTE, iar nu lumeste. Si ne-a aratat mereu Calea catre aceasta fericire dumnezeiasca, catre plinatatea vietii noastre ("Care pretutindenea esti si pe toate le PLINESTI") asa cum a fost ea harazita dintru inceput. Calea intoarcerii Acasa este Biserica, este in Biserica. Ea este Arca lui Noe.
5) Biserica ii cheama pe oameni la impartasire cu harul, cu energiile necreate ale Dumnezeirii. Lucrarea fundamentala a Bisericii este impartasirea omului cu Sfintele Taine. Toate celelalte (de pilda actiunile caritabile) sunt secundare si Biserica se poate dispensa oricind de ele. Nu sunt esentiale pentru mantuire.
6) Si invers: oricate actiuni caritabile si dragalase-dulcegi-mieroase (iar acum marturisesc ca traiesc un sentiment de scarba) ar face oamenii care se inchipuie purtatori si lucratori ai harului, acestea sunt frectie la picior de lemn in raport cu lucrarea mantuirii.
NU, NU, NU - de mii si mii de ori NU!!!!!!!!!!
Menirea Bisericii nu a fost, nu este si nu poate fi alta decat lucrarea mantuirii prin Sfintele Taine, prin comuniunea Liturgica.
Toate celelalte sunt cadere si sunt sigur ca miros urat inaintea lui Dumnezeu. Cata vreme sunt mari nenorociri in comunitatea eclesiala, cata vreme institutia sufoca Duhul, cata vreme preotii fac lucruri pe care nu voiesc sa le pomenesc (desi le cunosc, din pacate, in mii de amanunte, prin forta imprejurarilor vietii mele), atunci sufletul oamenilor este in pericol de moarte: nu ne vom mantui de unii singuri, nu ne vom mantui prin predici caldute (care nu sunt Hristocentrice), nu ne vom mantui prin pachete si pachetele, prin brosuri si brosurele, prin muzica curveasca pusa de radio Trinitaas in diminetile vietilor noastre, prin implicarea asazisilor oameni induhovniciti in orice altceva decat Sfintele Taine mai intai, Sarbatori si alte activitati SFINTITOARE care tin de cultul nostru crestin.

Vom supravietui ca oameni trupesti, dar nu vom propasi duhovniceste. Vom salva trupurile, o vreme, dar nu vom avea sufletul salvat pentru vesnicie in Imparatia Domnului.

"Mergi inapoia Mea, Satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!..." este cuvantul care imi pare ca se potriveste cel mai bine astazi, in caderea ingrozitoare a lumii asazis crestine.

7) Pericolul si gravele denaturari ale Ortodoxiei in timpurile noastre nu red ca vin de la secte si alte confesiuni, am mai spus aceasta. Intrucat Domnul a lasat pe fiecare in locul sau, asa cum a voit in marea Sa intelepciune. Pericolul este in interior! In sanul Bisericii, in miezul ortodoxiei noastre sunt oameni si demoni, in fiecare crestin, in mine, in tine, in noi. De aici, dinlauntrul nostru, al laudarosilor ortodocsi vine moartea sufletelor noastre. Nu de la oamenii dimprejur, ci din vazduhurile fiecaruia.
Ca urmare, treaba Bisericii noastre este sa ne vindece de bolile interioare, sa ne apere de tendinta noastra neincetata spre pacat, sa ne spele ochii acoperiti de noroi, sa ne nasca si renasca, sa ne readuca dragostea de Dumnezeu in miezul inimilor noastre indragostite de idoli cu mii de chipuri.

In concluzie, in ciuda oricaror trimiteri imi veti da despre daruri, sfaturi si harisme, eu va spun simplu: toate sunt apa de ploaie, cata vreme serpii vicleniei si ai curviei, ai lacomiilor de toate felurile, colcaie la nesfarsit in sufletele noastre, sub perdele de fum si praf in ochi.
Vindecati-va de magie, fratilor! Dumnezu si oamenii Lui nu sunt magicieni, nici banci ambulante, nici cutiute cu bombonele roz. Iar noi nu suntem chemati la vieti trupesti si desfatari efemere, ci la pocainta. Hristos in mijlocul nostru nu se ocupa cu sfaturi si sfatulete, cu ghiciri si ghicituri, ci numai si numai cu primenirea stihiilor noastre bolnave prin lucrarea tamaduitoare a Harului vesnic. Care coboara si mantuieste doar pe cel pastorit intru pocainta.

Domnul sa ne miluiasca! AMIN+

Da............
Cineva ar trebui sa-i spuna si parintelui Iustin ca greseste, si chiar grav.
......
PS: Nu-mi permit sa nu precizez: n-am vorbit serios.

Ce să zic, menirea Bisericii este să ne ajute/înveţe să ne mântuim, să ascultăm poruncile lui Dumnezeu... Toate astea se aplică însă în contextul vieţii noastre de zi cu zi, nu le putem abstractiza. Desigur, trebuie să luptăm împotriva patimilor şi mergem la biserică pentru a avea acces la Sfintele Taine, dar de multe ori avem nevoie de un sfat pentru luarea unei decizii mai importante şi îl putem primi de la părintele duhovnic. Un sfat pentru un caz care nu are, la prima vedere, legătură cu mântuirea, dar cine ştie... De exemplu schimbarea serviciului, plecarea într-o altă ţară, schimbarea locuinţei, alegerea unei şcoli etc. Evident, depinde de fiecare din noi cât este de "hotărât" în viaţă sau de cât de mult preţuieşte binecuvântarea unui duhovnic la începutul unei acţiuni. Mulţi pot spune că nu are de unde să ştie preotul abilităţile noastre profesionale, sau clasificarea şcolilor şamd. Totuşi eu cred în răspunsul pe care îl primesc la asemenea întrebări, ceea ce îmi este foarte folositor.

Iar acţiunile caritabile organizate de biserică nu văd de ce ar fi, în sine, neplăcute în faţa lui Dumnezeu?!

Sunt placute , toate cele cu folos si bune , dar sa fie facute din inima , nu de ochii lumii , in rest toate bune si frumoase . . . !

[quote=ioan cezar;455143]Nu il cunosc pe Parintele Iustin Parvu si nu am facut o critica la adresa sfintiei sale. Necunoscindu-l, ar fi fost cu totul deplasat sa judec, sa critic etc.


Sa ma iertati, dar cred ca tocmai pentru ca nu il cunoasteti l-ati judecat... pana la urma!
Si cred ca ne e de folos sa ne cunoastem martirii/marturisitorii! Doamne ajuta!

[quote=Magda M.;455232] Te rog frumos Magda sa citezi din postarea lui Ioan unde a fost judecat Parintele , caci altfel noi judecam !

Si pentru ca a venit vorba, si pentru ca putini cunosc...tocmai pentru ca nu a fost facut pentru ochii lumii, parintele Iustin (adica prin puterea rugaciunii dansului )a ridicat in Poiana Teiului de la poalele muntilor Ceahlau doua manastiri si doua asezaminte pentru copiii si batranii saraci sau bolnavi...unul dintre ele este amenajat si ca spital si acolo slujesc doar maicute.Cuvintele nu prea pot descrie ce se intampla.Pot spune doar, ca de cate ori merg acolo, realizez ca cea mai mare putere e dragostea si ca izvorul ei este credinta ortodoxa... Imi dau seama cat de departe sunt eu de ea si cat de mult s-a departat lumea noastra artificiala de lucrurile simple si adevarate.

Da , Magda ai dreptate , mare dreptate , dar eu m-am referit la Biserica in ansamblul ei , nu la cele demne de lauda si drept de urmat , atat de rar intalnite de la un timp incoace !
Cu o floare , doua . . . primavara pare atat de indepartata !

[quote=cristiboss56;455234]Daca doar mi s-a parut mie, cu atat mai bine!

E adevarat...dar aceste "flori" sunt firave si noi le putem ocroti...fiecare din putinul lui...adunat...poate reusim sa schimbam ceva in bine. Doamne-ajuta!

In alta ordine de idei, sa ma ierte Dumnezeu, dar atata timp cat am ajuns piata de desfacere a marfurilor expirate din Vest si copiii si tinerii mor de cancer din aceasta cauza iar oficialii nu au nici o opinie, cred ca parerea de bunsimt a unui preot (candva, de acestia asculta poporul...si ce bine era) este binevenita. Ma refer la acei preoti care au dovedit ca viata lor nu are pret, comparativ cu cea a semenilor lor. Sau, cu alte cuvinte, la acei preoti in care traieste Hristos.

Cred ca undeva vrajmasul incearca sa-si bage adanc codita. De unde-ati scos-o, fratilor, cu Parintele Iustin Parvu? Mi-e greu sa spun dar daca trage omul un "partz", unii sunt tentati sa spuna ca a declansat o bomba atomica. Serios acum, nu mai faceti speculatii fara sens. Nu e ziditor si nici nu se cade pentru un ortodox.

Frate Ioane, dintotdeauna am considerat ca tare bine le mai zici cateodata si n-as vrea sa-ti fie sminteala vorbele mele, dar cred ca uneori inversunarea ta nu face casa buna cu conditia ta de "bun-crestin". Iarta-ma frate. Nu vreau sa fiu eu "Gigi-contra", dar in ciuda faptului ca in mare parte a celor spuse ai dreptate, te asigur ca si diavolul are dreptate in rationamentul sau, INTOTDEAUNA. Asta nu inseamna, insa ca e si CORECT.

Pai cum, frate, scarba? De ce nu, mila? Unde e trairea duhovniceasca pe care Mantuitorul ne-o cere? Cu ce ne ajuta pe noi, "scarba" sau "dispretul" fata de cel ratacit, chiar cazut adanc in pacat? Vorbesti de unii preoti si de compromisurile lor, dar din atitudinea ta, eu am inteles clar un lucru: NICIODATA nu te rogi pentru ei, si deci nu esti cu nimic mai presus, in ciuda faptului ca esti incredintat ca tu nu faci pacatele lor. Ei, pacatosi asa, se roaga pentru noi toti, pentru tara aceasta si neamul cel plecat la cele vesnice, iar rugaciunea lor, intr-un fel sau altul, ESTE PRIMITA; cel putin asa am fost invatati de Sfintii Parinti. Ca aduc sminteala si duc la ratacire pe multi, aceste biete suflete trebuiesc planse cu amar fiindca nu le va fi deloc usor. Sa ne inchipuim ca Dumnezeu isi face mila de noi si ne da un coltisor de rai, iar de acolo vom vedea aceste suflete in iad, chinuindu-se groaznic. Oare vom mai nutri acelasi sentiment de sila, scarba, dispret? Mie mi se pare ca in toata aceasta ecuatie, lipseste ce e mai important: Dragostea lui Dumnezeu.
Iarta-ma, frate Ioane. Iti urmaresc mesajele cu mult interes si de mult am sesizat o schimbare care nu prea mai face loc in sufletul tau, smereniei pe care-am descoperit-o la tine la inceput. Daca ne-am vedea cu ochii cu care Dumnezeu ne vede, ne-am rusina de noi mai mult decat ni se pare acum ca avem dreptul sa ne rusinam de fratii nostri. Sa nu dea Dumnezeu sa se scarbeasca de tara noastra atat de bolnava de toate pacatele lumii, ca va fi vai-si-amar de capul nostru. Cand va lovi, vor cadea necazurile pe toti, nu numai pe unii. Sa ne rugam pentru cei cazuti, dragul meu frate intru Hristos.
Asa sa ne ajute, Dumnezeu!

Eu sant de acord cu ioan cezar si chiar mi-a prins bine dojana lui. :25:

Poate ca va surprinde dar eu ma bucur aproape in fiecare zi ca am intrat in Uniunea Europeana.
Pentru ca: - de frica infringement-ului mai misca ceva lucrurile la noi in tara si
-ca iau hotarari statele membre si pentru Roamania si isi apara interesele cand Romania nici nu stie bine despre ce e vorba (ma refer la nivel de “experti” in administratie).
Peste cativa ani nu stiu ce va mai fi. Stiu ca armonizarea asta legislativa va deveni din ce in ce mai rigida dar asa a lasat Dumnezeu lucrurile.
Referitor la topicul ales..stiu ca se fac presiuni din partea companiilor/supermarketurilor/industriei specifice pentru o alimentatie relativ nesanatoasa, ca sa ma exprim frumos. Asta nu se intampla numai la nivel UE...se intampla peste tot: in Romania, SUA, orice tara...

NU, NU, NU!!! Nu numai prin Sfintele Taine, nu numai prin comuniunea Liturgică, ci prin orice ține de viața asta terestră!

De ce să fie despărțită viața de credință de viața de toate zilele? De-acolo vin căderile.
Nu există mântuire separată pentru suflet sau trup.

Iartă-o, Doamne, că nu știe ce spune!

N-ai observat că infringementul ăsta nu face nimic? E ca un cartonaș galben, dar cartonaș roșu nu există.
Ei au nevoie de această piață de desfacere, singurul șantaj posibil este marja de fonduri nerambursabile care se pot diminua.
Deși taxa de înmatriculare a autovehiculelor a fost declarată ilegală de CE statul român nu a scos-o, ci doar a reformulat-o și tot ilegal se percepe în continuare.

Aici e putin de discutat , dar nu acum . . . !:1:

Moshule, bun cuvant ai pus pentru sarmanul meu suflet. Ai plusat ca un gamer la treaba cu rugaciunea pentru sfintitii slujitori, ce-i drept...:) Sa zicem ca deocamdata nu sunt la cea mai mare inaltime, ok! Dar pe niste coclauri, ceva, tot mai umblu, sontac...:)
Nu stiu cat de folositor e, pana in sfarsit, cuvantul fratelui Cristian, insa iti multumesc Cristi pentru ca ai fost nobil si ai luat apararea unui sarman incoltit de ale lui insusi, precum si de ale altora... Iti multumesc, prietene, pentru bunavointa careia nu stiu de ii pot fi pe masura!
Multumesc si voua celor care ati combatut pozitia mea. Nu doream sa imi aduceti laude si flori. Avem un dialog! Chit ca e usor tensionat, dar este, slava Domnului, un schimb sincer de opinii si de sentimente. Deocamdata eu zic: bun lucru. Voia Domnului mai departe, mereu.

Acum, haideti sa trecem putintel la treaba. Haideti sa ne reamintim o parte din fundamentele credintei noastre.
1) Matei 4, 17: "De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor."
2) Matei 5, 19: "Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in Imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in Imparatia cerurilor."
3) Matei 5, 39: "Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-l si pe celalalt."
4) Matei 6, 19: "Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura..." ....... "Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta."
5) Matei 6,33: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua."
6) Matei 7, 27: "Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea, si a cazut. Si caderea ei a fost mare."

Ca ii invata pe ei ca Unul Care are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor.

Acum mie imi este foarte frica.
Am impresia ca ar trebui sa transcriu intreaga Evanghelie pentru a urla, sprijinindu-ma in Cuvant: suntem in inselare!

Voi nu pricepeti fetelor ca menirea preotului nu este lumeasca?
De ce va tineti, evreilor, in cerbicie inca si acum??????????? Hristos nu e imparatul veacului acestuia, nu scade biruri, nu da bani si papica la bobor, nu salveaza leul de inflatie, nici Grecia de UE. Nici concedii moca nu da, nici comisioane, nici hepatobiliare, nici pampoane, nici guma de mestecat, nici inghetate pe bat, nici marijuana, nici altele asemenea, NU! Nici macar succesul la operatii pe cord! Si nici malformatiile congenitale nu le vindeca. Pur si simplu Domnul nu e trebalaul vostru / nostru de serviciu! NU, NU, NU!
Hristos nu S-a pogorat, nu S-a intrupat, nu a patimit, nu S-a rastignit, nu a coborat in mormanturi ca sa invie dreptii in Imparatie, nu a inviat, nu S-a inaltat la Ceruri si nu sade la dreapta Tatalui CA SA TINA POPII DISCURSURI HORTICOLE, CULTURALE SI POLITICE!!!

Ci numai si numai ca prin sfintitii preoti, noi pacatosii, in Sfanta Biserica sa fim sloboziti din ghiarele mortii demonice. Ceea ce este, deja, o preaminunata Fericire.
Nu este oare de ajuns pentru lacomiile noastre?
Ba sa fie! AMIN+

[quote=Demetrius;455280]... ci prin orice ține de viața asta terestră!

Fii bun, Demetrius, si detaliaza, te rog! Ca imi sta mintea-n loc cand recitesc ce-ai scris. Slobozeste-ma frate, de crampele tamplei!

Daca inteleg bine, acuma ca incerc sa ma vindec singur, sa cred ca Biserica ne ajuta in efortul nostru mantuitor prin orice miscare de viata naturala de pe Terra? Pui semnul eficientei si al harului intre glasul preotului la Liturghie si ragetul boului carpatin? Demetrius, treci pe la mine sa bem o cafea tare. Poate ne vom da impreuna, dupa zat, cu capul de toti peretii. Zau asa, cugete liber!

Sa avem iertare, dar nu cred ca e meritul exclusiv al dumnealui.
E meritul celor care au dat bani pentru Sf. Biserica, e meritul celor care slujesc acolo zi de zi, trup si suflet, pentru Hristos.

Manastirea nu e partid politic unde te calugaresti sau muncesti sau dai pentru cutare staret, sau daca vrei musai sa-l vezi ca partid, apai sefu' e Hristos, restul sunt slugile.

Dar ce sa-i faci, memoria asta a noastra proasta, o ia razna cateodata si uitam cine e sefu' cel adevarat si ca suntem totusi ortodocsi si nu catolici sa avem Papa (sau papi) infailibili..

La modul ideal si strict duhovnicesc asa o fi, din pacate insa datorita unor slabiciuni omenesti s-a implicat si in lucruri care nu atat ca nu-i fac cinste dar nici nu au ajutat cu nimic Biserica ba dimpotriva.

Aici ma refer la povestea cu legionarismul si cipusoarele unde a facut niste afirmatii de tot rasul, s-au stabilit canoane de tot plansul, ca sa nu mai vorbim de razbelurile care au urmat si care s-au intors impotriva Bisericii in general, de la ierarh la mirean.

Si sa nu mai vorbim ca cei care conduc problematicul blog "apologeticum" si se pare ca isi fac veacul in manastirea patronata de dumnealui si care au reusit f. bine se pare sa treaca drept un soi de "birou de presa" al manastirii si al dumnealui personal.

Este un bun si preacucernic de altfel crestin care imi spun nu de putine ori "apologeticum - blogul parintelui Iustin".

No more comments.

Sunt absolut de acord că preoţii nu ar trebui să ţină discursuri politice, culturale şamd, însă nu cred că acesta este un fenomen de masă în România. Poate greşesc.
Ceea ce putem noi face este, aşa cum s-a mai spus, să ne rugăm ca preoţii să ne înveţe cuvântul lui Dumnezeu, să nu fim în înşelare... Şi să nu mai acuzăm atât...

Pentru mine a rămas deschisă partea cu sfaturile primite de la preot, care, de multe ori, sunt sfaturi concrete la situaţii concrete de viaţă, ceea ce le face, pentru unii, să pară că depăşesc aria de acţiune a preotului. Cred că unii dintre noi avem nevoie de asemenea sfaturi atunci când discernământul nostru, sau experienţa noastră de viaţă nu ne ajută suficient în clarificarea situaţiei. Desigur, există şi alţi specialişti la care putem apela, în funcţie de natura problemei, este bine să ne informăm şi să analizăm situaţia prin prisma minţii şi a sufletului nostru, dar de câte ori nu avem nevoie de un cuvânt care să încline balanţa spre una din părţi?

Nu cred ca ti-ai dori cartonas rosu pentru ca l-ai plati din buzunarul tau. Pentru cartonasul galben nici nu stii cate masuri se iau in cazuri care nu devin publice.
Au nevoie de aceasta piata cum si noi avem nevoie de a lor. Fondurile nerambursabile sunt altceva. Si da, neacordarea fondurilor poate fi considerata santaj daca se incalca unele principii de transparenta, ilegalitate...
Cu taxa de inmatriculare sunt discutii cu Comisia Europeana si in prezent. Problema e destul de serioasa. Se va rezolva probabil foarte, foarte greu.

Ma autocitez pentru a aduce in fata cuvintele rostite de parintele, deoarece regret profund ca postarea mea nu a facut decat sa aduca in dezbatere persoana si activitatea parintelui Iustin, iar cuvintele sale au fost trecute cu vederea, desi sunt atat de simple si atat de la ordinea zilei prin ceea ce, cu totii, vedem si traim; luati insa de multe valuri, unele lumesti, altele nelumesti, nu bagam de seama pasii catre prapastia -care nu este doar materiala ci si spirituala si nationala- spre care ne indreptam, indrumati, "ajutati" si obligati de noile oranduiri si puteri mondiale.

Imi pare nespus de rau ca postand cuvintele parintelui, l-am asezat intr-o ipostaza de inculpat. Sa ma ierte Dumnezeu si parintele daca am gresit facand aceasta.

Da, sora, ati vorbit cumpatat si, zic eu, cu intelepciune. Avem in experienta concreta astfel de situatii cand sfintitii slujitori ne ajuta sa trecem peste incercari grele si ispite mari. Bine faceti ca ati reamintit aceasta. Va multumesc!
Pe mine ma ia uneori valul indignarii cam prea tare... E greseala mea si regret ca nu-mi tin caii in frau.
Inca o data, multumiri pentru blanda dojana...:)
Sa va lumineze Domnul si Maicuta sa va ocroteasca pururea! AMIN+

Adriana, te rog sa ma ierti pentru ca am asociat cuvintele Parintelui cu un fenomen mai larg in lumea noastra de azi. Imi cer iertare pentru sentimentele pe care vad ca ti le-am ranit. Nu am voit aceasta, te rog sa intelegi, sora draga.
Analiza starii tarii noastre o facem cu totii si avem studii pretioase ale analistilor politici, sociologilor, oamenilor de cultura care descriu drama ori poate tragedia tarii in ultimii ani.
Chiar daca preotii reamintesc aceste lucruri, eu cred ca e bine sa ne folosim de ei cu toata daruirea in primul rand in cele duhovnicesti. Avem atat de mult de lucru duhovniceste! Dar ne pierdem vremea cu lucruri laturalnice.

Imi povestea de curind un prieten din copilarie, azi preot ortodox, ca Biserica trece printr-o refacere a legaturilor cu statul si societatea civila, inevitabila dupa anii comunismului cand a fost silita sa se restringa drastic, sa devina cumva izolata, oarecum rupta si, intr-un anumit sens cu grija interpretat, autista. Asa a fost istoria la noi!
Acum, in miscarea de recul, procesul duce si la exagerari si la amestecari nedorite iar secularizarea castiga teren, se pare. Dar acesta-i mersul vremurilor, zicea prietenul meu. Deocamdata ne supunem si ne vedem de treaba.

Ei, Dumnezeu sa ne miluiasca!

Si ma iertati, sora, ca v-am necajit. Am gresit, din pacate. Iertati-ma, va rog!

Frate, nu ti s-a facut rau de la atata ploconeala?

Probabil esti pe marginea chestiunii, altfel ai sti ca nu e cazul, cel putin acum.

Dar..atat deocamdata sa nu se mai inflameze spiritele, atat timp cat nu se confunda ortodoxia cu cultul personalitatii, este bine si ne ferim sa ajungem si in cealalta extrema.

Nu stiu la ce te referi dar rau nu imi este. Dimpotriva, ma simt bine dupa ce am facut ceea ce face orice crestin: mi-am cerut iertare de la semenul meu caruia cred ca i-am ranit sentimentele. Asta-i tot.
Ma simt foarte bine acum!

Pai atunci trebuia sa incepi prin a nu le mai tine predici, ca cine stie pe cine mai ranesti, ai vazut ca de la un chibrit aruncat pe podea tot acoperisul e in flacari (chiar daca la casa de peste drum).

Si pe urma trebuie sa-ti ceri scuze si asta inseamna probabil implicit sa retractezi ce ai spus.
Nu mai bine nu mai scrii?
Lasa-i doar pe ei sa vorbeasca, menajeaza-le sentimentele.

Cuvintele parintelui Iustin, mie personal, mi-au amintit de o intamplare din toamna anului 1989.
Lucram in alt oras atunci, un orasel frumos din sudul tarii, resedinta de judet. Acolo am luat repartitie si am ramas 15 ani.
In primavara ma certasem cu secretarul de partid, mai intai, apoi si cu seful santierului. De fapt nu stiu daca e potrivit spus "certat", am refuzat categoric sa mai particip la o activitate, cu care oricum nu aveam nici o legatura decat dictia, si i-am spus secretarului sa-si caute alt om, ca eu ""pa"". Scurt.
Oricum eram paralela cu partidul si cam razvratita si incomoda totdeauna, ca nu-mi tineam gura. Bucuria pauzei era reciproca.
M-au amenintat cu datul afara, dar tot nu m-am razgandit. Nu era curaj nebun din partea mea ci mai curand inconstienta asupra a ceea ce puteam pati si proptire pe picioarele din-darat.
In sfarsit, acea activitate presupunea participarea la sedinte de alea interminabile, in care faceam rebus si motaiam, la judet.
Au fost nevoiti sa trimita pe altcineva de atunci incolo, un coleg, si astfel am pierdut sa vad in direct intamplarea care urmeaza.
Vine toamna.
Nu stiu exact prin ce luna era, cred ca octombrie, apare colegul a doua zi la santier si imi spune foarte conspirativ, ii era frica si sa vorbeasca, despre sedinta la care fusese cu o zi in urma.
La acea sedinta venise un nene de la Bucuresti, cred, unul Secares ori Secaris (asa am retinut eu numele, poate gresesc) care, spre deosebire de toate sedintele de pana atunci, prin ceea ce a vorbit i-a facut pe toti sa stea ochi si urechi.
Politrucii de la judet cand l-au auzit pe nenea asta ce vorbea, nu stiau pe unde sa se ascunda, ca nu cumva sa fie banuiti ca ii impartasesc spusele, erau in stare sa se bage pe sub banci.
Ce spunea nenea? A inceput prin a face o descriere asupra situatiei economice mondiale, extrem de la obiect dupa spusele colegului meu care asculta Europa Libera si mai stia cate ceva (eu nu aveam nici macar televizor sau radio pe vremea aia!!!!).
Despre faptul ca pietele economice principale din lume sunt acaparate de SUA, de statele puternice din Asia (China in special), tinuturile arabe din Asia si Africa de Nord erau inaccesibile, iar vest-europenii ramasesera cam cu ochii in soare.
A vorbit despre revolutiile care avusesera loc pana atunci in Europa si motivatia lor, care nu era neaparat doar una interna, ci erau ajutati (li se dadea voie in sfarsit...) putin dinafara ca sa aibe curajul sa se revolte. A vorbit destul de mult...
Nu lungesc povestea prea mult, ca oricum nu imi amintesc prea multe, dar cateva cuvinte spuse de colegul meu nu le-am uitat niciodata.
Primele sunt acestea, concluzia lui nenea de la Bucuresti rostita cu voce tare: vestul are nevoie de piata de desfacere economica si noi asta vom deveni.
Urmatoarea intrebare pe care a adresat-o salii a fost: nu sunteti curiosi sa aflati cand se intampla si la noi? (adica revolutia). Lumea era amutita... Cum sa spui asa ceva intr-o sedinta de asemenea amploare in toamna lui 1989? Raspunsul l-a dat tot el, nu bazaia nici musca in sala: mutarile sunt in plic la Moscova!
Ei, vreau sa va spun ca aceste confidente mi-au fost facute de coleg cu promisiune ferma ca imi tin gura si nu raspandesc intamplarea, era periculos la vremea respectiva sa te apuci sa vorbesti, desi in sala era multa lume si toti au auzit, dar probabil ca nici aceia nu au avut curaj sa vorbeasca atunci despre ce auzisera, dar...nenea acela venise sa pregatesca terenul, dupa cum rezulta din aceasta stranie intamplare.
Eu oricum nu eram la curent cu mersul lumii, prioritatile mele erau de cu totul alta natura si atunci nu am dat importanta evenimentului, dar acele cuvinte nu le-am uitat niciodata, si mi s-au improspatat singure in minte pe masura ce vedeam ce se intampla in tara noastra in anii ce au urmat.

PS: Aceasta a fost intamplarea de atunci.Fata de cele de mai sus as adauga doar ca plicul, intre timp, nu mai este la Moscova. Restul a ramas la fel.


PS1; Draga Ioan Cezar nu m-am suparat absolut deloc, imi parea rau pentru raul ce i l-am facut parintelui Iustin.
PS2; pentru restul: acuma astept sa dati in mine, lasati-l in pace pe parintele.

editat...........

Detaliasem acolo, dar din cauza crampelor, n-ai observat și ai tăiat detaliul esențial; nu mi-a rămas decât să-l reașez la locul lui.

Da, zici bine ca nu face bine la gandire sa ai crampe...:)

restul nu comentez, intrucat stim deja amandoi ca eu o sa tin sus si tare cat pot de ortodox iar tu vei tine alte linii. Panteiste, newageiste, protestante etc.
Si iar ma vor lua crampele. Mai bine s-a lasam asa. Toate bune!

Cand incepi o prezentare cu o afirmatie de genul "106.000 mor in fiecare an din cauza efectelor adverse ale medicamentelor" e clar ca nu e vorba de informare ci manipulare.
In primul rand ca cifra este ridicola (asa precisa si rotunda?) si in al doilea rand nu se prezinta cealalta fata a lucrurilor - cati au scapat cu viata datorita acelorasi medicamente.

Si multe alte statistici care binenteles trebuie sa le iei drept bune desi nu se mentioneaza nici o sursa pentru ele.

Ca sa nu mai vorbim ca alternativa sugerata, industria "naturista", este si ea o industrie la fel de avida dupa bani si la fel promite multe si face altceva si nu de putine ori vinde iluzii pe bani grei.

Singura solutie e ceva cultura medicala astfel incat sa stie si omul cat de cat ce e bine si util pentru el si ce nu.

Din pacate exista un zgomot de fond enorm in campul informational si e greu de separat graul de neghina.

Cand ai o problema grava nu poti incerca toate sugestiile pe care le poti primi sau gasi in ideea ca poate poate una s-o potrivi inainte sa fie prea tarziu.

Da,nici in tara nu e bine.Muncesti ca boul.pe un salariu de mizeriesi stai cu barda la cap mereu ca te poate da oricand patronul afara cand nu-i convine ceva.Romania a ajuns rau.In mare parte romanii o duc f.rau

Asta ma duce cu gandul la un video-clip de pe youtube,care l-am vazut zilele trecute.
Este foarte vulgar dar pt. cine reuseste sa treaca peste si sa vada mesajul ii cam dai dreptate.
Interesant ca dupa toate injuraturile halucinante gen Mafia sau Parazitii,individul spune o fraza la sfarsitul clipului pe care nu o poate rosti in fata constiintei proprii nici unul dintre oamenii aflati la conducerea acestei tari.
Cautati cu google: romanii vor cere inapoi.

Fraza este : Sunt roman si nu imi voi trada tara!
Asa manelist cum e autorul clipului dar totusi isi iubeste tara sau ce a mai ramas din ea.
Cati dintre oamenii care s -au perindat la putere in ultimii 22 de ani poate spune asta?Cati dintre ei au facut ceva pentru omul amarat de rand,care munceste din greu, nu fura.

România e bine mersi!
Credinţa e puţină şi efectele sunt vizibile.

germanii sau australienii sunt mai credinciosi decat noi romanii? La ei nevelul de trai este foarte ridicat si nu cred ca din cauza credintei (cea la care te-ai referit tu)

Tipul are o idee distorsionata despre iubire. Asa si unii dintre politicieni isi imagineaza ca au facut bine tarii. Sa nu dam exemplu de un rau, combatandu-l cu alt rau.

Chiar daca tu nu vezi oamenii ce muncesc pe salarii de 600-800 Ron,nu inseamna ca ei nu exista!