Dezvolta ceva mai mult, te rog.

Nimeni nu ajunge la Tatăl decît prin Hristos. Nu prin Buddha sau prin Mohamed sau prin Zarathustra sau prin Krishna sau oricare alţi profeţi.

Cunoasterea EULUI Lui Hristos presupune doua cai - AMBELE NECESARE:

Prima este cea formala, liturgica, biblica, muzica tanguitor-laudativ-iubitoare care opereaza cu reprezentari ale mintii care adancesc intelesurile despre ceea ce este Hristos din perspectiva Extazului (dragostea miloasa, neconditionata, dreptate, putere mantuitoare).

A doua este cea Profunda, in care Hristos este cunoscut fara nicio inchipuire a mintii (sa nu-ti faci chip cioplit nici alta asemanare - "inclusiv mentala" - nici sa te inchini lor). Fara cea de a doua cale se cade usor in imaginatie si amagire. Pentru cei incepatori pericolul nu este mare (nu este inaltime de la care sa se cada), dar pentru cei imbunatatiti, fara cunosterea temeinica a acestei cai Profunde, caderea este dramatica.

Exaltarea care o genereaza prima cale (creste pe masura intensificarii evalviei si credintei) poate produce dezechilibre grave fara echilibrul care-l aduce calea Profunda.

Intelegerea corecta a Vacuitatii si validarea acesteia in experienta cotidiana este Calea Profunda.

Vacuitatea este "pustia mintii".

Chiar daca pustnicul ar fi in desert, in pestera sau retras in piatra, fara aducerea mintii in aceasta "pustie" este, de fapt, tot in lume.

Ma iertati ca intervin,dar ce parere aveti atunci cand Iisus cunoscand calvarul prin care urma sa treaca s-a rugat in Gradina Ghetsimani,cutremurat fiind pana cand sudoarea s-a transformat in sange,zicand: ,,...daca este cu putinta ,treaca de la mine paharul acesta",ce ziceti avea mintea linistita si avea vacuitate? Hai sa fim seriosi.In alta ordine de idei,Parintele Cleopa spunea: ,,...goleste-ti mintea si-o sa intre dracu-n capu tau".

Claudiu, Vacuitatea nu inseamna sa-ti golesti mintea.

Citeste prima postare de la acest thread.

Vacuitatea poate fi inteleasa corect doar prin forme (adica viata).


In aspectul uman aL Lui Hristos - ezitarea - este evidentiata forta reflexa a apucarii de sine - "sa-mi fie mie bine".
Insa virtutea a invins aceasta inselare ontologica.


Referitor la parintele Cleopa - personal nu pot fi de acord cu apelativele sale - prin care oameni de alte confesiuni sunt demonizati. Una este sa evidentiezi abateri de la dogma si alta sa crucifici persoane. Nu cred ca este o atitudine crestineasca.


Inca nu am prezentat formele de rationament pentru intelegerea corecta a Vacuitatii.
Le voi face progresiv, functie de timpul pe care il am la dispozitie.

Vacuitatea este in acelasi timp Saracie a duhului in impresiile lumesti si Preaplinul dumnezeirii.

Fara realizarea vacuitatii formelor, Dumnezeu nu va intra sa umple vasul inimii.

Pt. ca Dumnezeu este dincolo de orice impresie a mintii.

In scripturile budiste sunt analizate urmatoarele tipuri de vacuitati:

doua vacuitati din pespectiva persoanei
1)vacuitatea persoanelor
2)vacuitatea fenomenelor, in general

doua vacuitati din perspectiva proceselor
1)vacuitatea agentilor
2)vacuitatea proceselor - vacuitatea agregarii / vacuitatea dezintegrarii

16 vacuitati din perspectiva experientei contemplative
1)vacuitatea interiorului
2)vacuitatea exteriorului
3)vacuitatea interiorului si exteriorului
4)vacuitatea vacuitatii
5)vacuitatea infinitatii
6)vacuitatea nirvanei
7)vacuitatea productiei
8)vacuitatea non-produsului
9)vacuitatea "dincolo de extreme"
10)vacuitatea "fara inceputului" si "fara sfarsitului"
11)vacuitatea virtutii
12)vacuitatea naturii ultime
13)vacuitatea tuturor fenomenelor
14)vacuitatea definitiilor
15)vacuitatea neobservabilului / vacuitatea curgerii temporale
16)vacuitatea "nici o entitate" / vacuitatea asamblarii cauzelor si conditiilor

4 vacuitati din perspectiva starii
1)vacuitatea lucrurilor
2)vacuitatea non-lucrurilor
3)vacuitatea naturii
4)vacuitatea altor entitati

Toate vacuitatile au aceeasi natura, asa cum apa dintr-o cana are aceeasi natura cu apa dintr-o alta cana.

Difera doar suportul care exprima vacuitatea.

Aceste diviziuni ale vacuitatii sunt explicate in detaliu pentru eliminarea progresiva a tuturor fixatiilor / conceptiilor gresite cu privire la natura ultima a realitatii.

Vacuitatea unui anumit aspect inseamna ca acel aspect nu are o consistenta in sine, intrinseca ci depinde de cauze si conditii.

Toate fenomenele, in general, depind de cauze si conditii.

Un rege, ca de altfel un sarac gandesc insa ca sunt asa prin insasi natura lor.

Epifania - scanteia realizarii cognitive a inconsistentei - se numeste Vacuitate.


Aceasta nu inseamna ca acel aspect nu exista - ci ca nu exista intrinsec "prin sine".

Este nevoie de o anumita agerime a mintii care sa surprinda simultan acest aspect cognitiv subtil asociat cu obiectele experientei de zi cu zi.

Aceasta realizare pe un anumit aspect este ca un mic catharsis interior - este resimtita in inima ca o mica eliberare sau usurare.

Pentru ca este UN ADEVAR aceasta experienta cognitiva este denumita o acumulare discreta de intelepciune.

--------------

Primele doua forme de vacuitate, sunt considerate "clasice" - pentru ca expunerea Caii Profunde a inceput cu acestea.

Celelalte au fot predate ulterior de catre Budha, acelor discipoli cu profunde experiente meditative.

dincolo de ce s'a spus in acest topic despre vacuitate, as dori sa adaug perspectiva vacuitatii din punct de vedere filosofic. ea a fost sesizata de Nietzsche, dar teoretizata de Sartre si de existentialism, in general, iar mai nou de catre Foucault. perspectiva vacuitatii ca finalitate ultima, ca o revarsare a sufletelor si intoarcere sisifica printre lucrurile si situatiile absurde ale cotidianului ce au o cauzalitate in moartea lui Dumnezeu despre care vorbea Nietzsche. obiectele si multitudinea nimicurile vietii din ce in ce mai rapide are ca efect golirea mintii. mai exact, gandirea umana a ajuns la o finalitate tenebroasa din cauza atingerii vacuitatii pe cai pur-intelectuale, fara a avea in vedere procesul de cauza/efect obisnuit armoniei, in detrimentul absurdului si a refuzului de a vedea:

"Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate pe sine se binecuvintează.
Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecaţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni. Că a zis întru inima sa: nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi." (Psalm 9)

Zicând acestea, Dumnezeu şi-a întors faţa de la cei păcătoşi care nu îl mai cheamă, iar moartea lui Dumnezeu despre care ei hulesc este moarte sufletelor lor.

pe de alta parte, perpectiva budhista nu este una ateista nicidecum, dar nici una teista.

as dori sa adaug ca fiecare ramura a budhismului are o perceptie diferita asupra esentei vacuitatii. budhismul tibetan este calea de mijloc, precum si ortodoxia este in crestinism.
in perioada in care inca eram interesat de astfel de cautari (budhism, yoga, teozofie etc.) am ajuns sa il citesc pe Dalai Lama, al 14'lea de la care am primit si cele mai adanci sfaturi din aceasta sfera; in special legate de vacuitate, karma, compasiune, iubire. practicand tehnica meditatiei tibetane, am ajuns la un nivel (inferior) de a atinge vacuitatea, sesizandu'mi dublul intr'un spatiu inerent eului meu - aici cred ca vacuitatea se desparte fundamental de crestinism; in crestinism unirea cu Hristos este totala si vesnica, pe cand tehnica budhista ramane totusi o tehnica de a pacali o emisfera a creierului de cealalta (un sfat bun totusi pentru actori), iar pentru a te desavarsi prin ea trebuie sa o parcurgi pana la capat, asadar nu poate fi impartita cu Hristos.
acest moment al meditatiei a fost si cel in care am simtit cum a lucrat Botezul in mine, iar ingerul meu pazitor m'a atentionat asupra unei (supra)cunoasteri luciferice; ma refer la lumina intermitenta de pura constiinta atat de mult propovaduita in budhism. aceasta experienta spirituala m'a condus pana la urma inspre alegerea unui duhovnic si inspre rugaciunea isihasta care are darul si puterea de a ridica inima, smerind'o intru Hristos, fara niciun fel de inchipuire sau chip cioplit.

Daca ai gasit lucrarea inimii intru smerenie, in Hristos, atunci nu mai este nimic de adaugat. Ai gasit comoara ascunsa in tarina. Ea este lumina lumii care lumineaza pe tot omul pe dinlauntru. NU mai sunt necesare cautari si explicatii in labirintul conceptual.

Insa experientele tale in budism sunt necalificate, iar modul de a rationa in postare este eronat.


( Necalificata : "tehnica budista pacaleste o emisfera" ??? nu stiu ce instructiuni meditative ai exersat. "Pacalirea emisferei" este un derapaj transconfesional atunci cand rugaciunea este facuta fara frangerea inimii si dragoste, fie ca esti crestin, budist, musulman sau hindus.

Rationament nearticulat: budism - lumina intermitenta??? (premisa) - cunoastere luciferica (concluzie) )

Afirmatiile tale sunt indreptatite din perspectiva propriilor tale experiente in "budism" (cel mai probabil abordate gresit si limitate), dar nu din perspectiva cunosterii calificate a acestuia.

Budismul este inteles gresit pentru ca este privit din perspectiva rationalitatii sale, care pare sa fie o simpla acrobatie sterila a mintii.

Putini sunt instruiti corect in budism.

Ca si in celelate religii in budism sunt aprinse progresiv urmatoarele focuri ale inimii:
- patakin (nevoitorul se vede pe sine ca fiind cea mai pacatoasa fiinta din infinitele lumi samsarice)
- bhava (adorarea Lui Dumnezeu - in limbajul lor Budha)
- bodhicitta (iubirea pentru toate fapturile percepute fiecare in parte ca fiind propria mama)
- anuca (smerenia)
- pura (bunatatea)
- sada (credinta)
- kanti (indurarea in dragoste)
- aviti (iubirea saraciei)
- anati (ascultarea)
- bhaya (frica)
- santosa (multumirea cu putin)
- dana (generozitatea)
- brahmacharia (castitate)
- tapas (post - nevoitorul devine foc aprins)

Cine abordeaza practica budista fara cultivarea acestor focuri este ca si cum ar vrea sa obtina ulei din nisip.

Orice portal intelectual sau actiuni deliberate ale mintii in afara acestor miscari ale inimii sunt necalificate din perspectiva budismului mahayana.

Nimicul (vacuitatea) in budism
 

-------------

Nimicul in budism nu inseamna nimic, nu inseamna inexistenta, nu inseamna nemiscare sau spatiu inert.

Sunt putini budisti care il pot intelege corect si mai putini cei care il pot recunoaste. Ce sa spunem despre cei care nu au studiat niciodata scriptura “Intelepciunii Desavarsite” ( a doua propovaduire a lui Budha)?

----------------

“Nimicul” in budism este o cognitie speciala, subtila, suscitata initial prin rationament. Ulterior este perceput direct, fara intermedierea unor articulatii mentale analitice.

Nimicul in budism (scoala de “mijloc” care evita extrema nihilista si cea a reificarii) este intelegerea faptului ca fenomenele nu au o existenta prin sine insele, ca nu exista intrinsec, autonom, cu de la sine putere.

De exemplu, un nor apare datorita unor cauze si circumstante specifice. Un nor nu exista prin sine insusi. Este “gol”, “vid” de o existenta autonoma.
Apare din alte fenomene si se disperseaza in altele. Nu exista nici un moment in continuumul norului in care poate fi identificata o esenta intrinseca a acestuia.

La fel pot fi intelese si trupurile, mintile, emotiile, discriminarile cognitive, “persoanele” si toate fenomenele “non-persoana”.

----------------------------

Altfel spus, nimicul budist este o intelegere subtila generata printr-un rationament care face apel la o negatie non-deductiva, in care obiectul negatiei este existenta intrinseca.

O negatie deductiva este o negatie din care poate fi dedusa o posibilitate. De exemplu… “Ana nu este in bucatarie”. Poate fi dedus faptul ca “Ana este in sufragerie”sau orice altceva. O exprimare mai plastica “negatie cu basculare”.

O negatie non-deductiva este, de exemplu, definitia golului: “Lipsa unei obstructii.” – In acest caz este negata existenta unei obstructii. Dupa aplicarea negatiei, mintea nu mai poate deduce nimic. Nu mai apar alte posibilitati cognitive derivate. Mintea ramane intr-o stare de suspensie speciala. Aceasta suspensie cognitiva mai este cunoscuta si ca “spatiu subtil” -diferit de “spatiu grosier” inteles prin raportare la forme.

--------------------

Nimicul budist este o abordare corecta in natura perceptiei de zi cu zi, nu este un sofism, o meditatie transcendentala disolutiva sau neantizare a mintii.

Este modul corect in care poate fi privita o floare, o persoana sau un gand.

Se spune ca acest mod corect de a privi o floare este “unitar” sau “non-dual”. Adica floarea nu este perceputa ca fiind separata de “nimicul ei”. In actul perceptiei este penetrata perfect natura esentiala a acesteia.

Fiintele obisnuite, samsarice au o perceptie dihotomica - “perceptie duala” - atunci cand privesc un fenomen oarecare. Adica, simultan cu perceptia fenomenului, percep si existenta intrinseca, autonoma a acestuia… fie propriul trup, minte sau eu. Aceasta perceptie secundara, asociata (existenta intrinseca) este eronata. Obstructioneaza intelegerea naturii esentiale a obiectului.

---------------

Se poate afirma ca acest “nimic” este singura cognitie care identifica corect natura esentiala a fenomenelor.

Orice perceptie in afara acestui “nimic” sunt cunoasteri formale, relative.

O minte prinsa in plasa lumii nu poate recunoaste natura esentiala a acesteia, intrand in coliziuni interminabile cu fenomenele atat interioare ei cat si exterioare – generand la nesfarsit efecte in natura transformarii.

Astfel, ramane prizoniera in impresii obscurate pentru ca nu sesizeaza adevarul fundamental al realitatii.

Pomul halucinogen

--------------------------
Pomul otravit, Pomul nascator de rele, Pomul minciunii, Pomul halucinogen sau Pomul cunostintei raului si binelui (cu inversiunea rau-bine) sunt formulari mai adecvate la metafora biblica a pomului edenic.

Interpretarile duhovnicesti cu privire la originea suferintei din perspectiva crestina sunt multiple.

Unii exegeti accentueaza aspectul neascultarii ca rol determinant al caderii in mizeria batranetii, bolii si mortii, eludand analiza “proprietatilor pomului”.

Orice neascultare de Dumnezeu se plateste cu o anumita decadere sufleteasca, indiferent de natura acesteia. Deci observatia este pertinenta si recomanda ascultarea ca actiune restauratoare a alcatuirii launtrice.

Insa, totusi, pomului i se poate atribui o semnificatie sau poate fi trecut cu vederea, fiind nerelavant in fata pacatului neascultarii?

--------------------------

Revarsarea raului in viata omului poate fi privita si din perspectiva “pomului”.

Alegoric, se poate spune ca ‘fructul oprit’ este otravitor de minte cu efecte devastatoare pentru trup. Sucul lui fisureaza unitatea extatica a mintii si trupului si arunca fiinta in dualitate si procesualitate. Are puterea de a crea stari de “rau”, iar prin contrast, starile de rau mai mic, mintea le catalogheaza ca “bine”. Binele adevarat este doar Dumnezeu – restul starilor “de bine” fiind mincinoase. Deci diavolul nu minte cand spune ca “veti cunoaste raul si binele” (insa un “bine” pervertit, al lumii) – dar minte cand spune ca “veti fi ca Dumnezeu”.

Hranindu-se cu fructul acestui pom fiinta devine ca si drogata. Boala si moartea nu sunt decat consecinte inexorabile.

Daca omul ar avea cunostinta limpede nu ar pacatui. Omul fara limpezime nu se vede nici pe sine in mod corespunzator, nu-L vede nici pe Dumnezeu.

Cum intoxica mintile acest mar halucinogen, a carui zeama curge in continuare prin venele urmasilor lui Adam si Eva? Mintea percepe, simte, realitatea intr-un mod incorect, neconform cu ceea ce este de fapt mediul inconjurator. Este ca o betie in care valatucii de fum par herghelii de cai in spume iar umbrele par monstrii. Aceasta minciuna este subtila, insidioasa si convingatoare.

Orice perceptie a mintii este insotita in mod automat, contaminata de un duh mincinos (“substanta activa”) care creeaza falsa impresie ca lucrurile si fiintele exista prin ele insele, in mod autonom, intrinsec.

Este duhul care hraneste toate pacatele, este otrava care trebuie scoasa progresiv din inima pana cand ea se lumineaza si devine perfect limpede.

Doar cultivarea Adevarului ne poate elibera din aceasta inchisoare de temut tesuta in jurul mintii.

Liber

Ce inseamna, de fapt, a fi “liber”?

Evident nu inseamna libertatea de a face orice sau libertatea de a ne infrupta din diferite forme de placere.

Din experienta proprie putem sesiza cu relativa usurinta ca orice forma de libertate lumeasca este insotita de probleme, griji si obstructii.

Acestea apar spontan fara sa le chemam. Se agata de noi si contamineaza orice stare pe care noi o numim “libertate”.

Deci libertatea lumeasca este pur si simplu o amagire, o inselare, o iluzie – fie ca este libertate financiara sau libertatea pe care ti-o da tihna unei casute din povesti cu gradinuta si gazon.

Libertatea adevarata este rodul cunostintei. Nu are alt suport decat intelepciunea. Omul devine liber doar atunci cand cunoaste adevarul. Pana atunci este rob.

Ramane inlantuit pentru ca nu vede, nu intelege natura esentiala a fenomenelor si experientelor proprii.

-------------------------------

Studiul atent al scripturilor poate deschide fereastra mintii spre lumina cunostintei esentiale.

Orice forma de virtute, intr-un fel sau altul, este un ghid de incredere, care ne conduce spre libertatea neinselatoare.

Insa, in timp ce acestea actioneaza indirect, este una cu totul speciala care actioneaza direct, loveste necunostinta la baza ei, ii usuca radacinile si odata cu ele toate ramificatiile pacatelor.

Necunostinta este mustul care alimenteaza toate buruienile pacatelor, indiferent de natura lor, in acelasi fel, precum pacatele alimenteaza suferintele.

Orice pacat este, in esenta, o anumita forma de necunostinta. Cand necunostinta se risipeste lasand loc luminii cunostintei toate pacatele se usuca si pier.

De aici putem vedea cat de importanta este cultivarea acestei forme speciale de virtute – denumita intelepciunea care sesizeaza vacuitatea.

Reteaza toate necuratiile dintr-o singura lovitura si ne descopera sensul profund al puritatii si libertatii.

Restaureaza ordinea fireasca a lucrurilor si ne reda naturaletea paradisiaca.

Cine cauta “naturalul” si “firescul” – il gaseste cu adevarat prin cultivarea acestei virtuti exceptionale.

Ea nu este cultivata in mod exclusiv ci in conjunctie cu celelalte forme de virtute, pe care le amplifica la infinit.

--------------------------------------------

Unde este aceasta virtute explicata?

In sutrele mahayana.

Sutra inseamna invatatura scripturala.

Sunt mai multe sutre care explica aceasta virtute denumita “Intelepciune Perfecta” (“perfecta” pentru ca intelege direct natura esentiala a realitatii) de diferite lungimi.

Cea mai lunga este Sutra Intelepciunii Perfecte in O Suta de Mii de Versete.

“Sutra Esentei Intelepciunii sau Sutra Inimii este cea mai condensata varianta dar pastreaza toate intelesurile, implicit si explicit al sutrelor extinse.” Kelsang Gyatso.

Nobil (Arya)


Sutra inimii din textele tibetane, pastreaza titlul original din sanskrita - Bhagavati prajnaparamita hrdaya - ca un omagiu adus efortului celor care au tradus aceasta pretioasa invatatura din textele indiene.

Textele fac referire la vacuitate ca “mama binecuvantata” – Bhagavati dar si ca “adevar ultim”.

Se spune ca este mama, pentru ca Fiintele Nobile (Arya) sunt nascute din aceasta forma de intelepciune.

Sau altfel spus, Fiintele Nobile sunt nascute din adevar.

O Fiinta Nobila, conform definitiei scripturale, este o fiinta care a realizat direct (non-conceptual) adevarul ultim.


Heart of Wisdom - Kelsang Gyatso

Am constatat ca Sutra Inimii nu poate fi gasita cu usurinta in limba romana, asa ca am tradus-o, asa cum m-am priceput.

Daca sesizati erori, nu ezitati sa le semnalati.

Textul nu este complet. Este tradusa doar partea care releva cum trebuie cultivata vacuitatea.

Lectura placuta pentru cei cu si fara prejudecati.


SUTRA INIMII

Reverenta intelepciunii desavarsite, Mama Binecuvantata

Astfel am auzit. Odata, Cel Binecuvantat statea in Rajagriha, in Muntii Acoperiti de Vulturi impreuna cu o mare adunare de calugari si o mare adunare de Bodhisattvasi. In acea vreme, Cel Binecuvantat era absorbit in concentrarea infinitatii fenomenelor, denumita “Profunda Iluminare”.

In acelasi timp, Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – era cufundat perfect in desavarsita intelepciune, privind impecabil la nimicnicia celor cinci agregate.

Atunci, prin puterea lui Buddha, venerabilul Shariputra l-a intrebat pe Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – “Cum ar trebui un Fiu al Familiei sa cugete atunci cand doreste sa cultive intelepciunea desavarsita?”

Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta –a grait astfel:.

“Shariputra, orice Fiu sau Fiica a Familiei doreste sa cugete la desavarsita intelepciune trebuie sa priveasca impecabil astfel: ulterior sa priveasca perfect la lipsa existentei prin sine a celor cinci agregate.

--------------
Forma este goliciune,

Goliciunea este forma,

Goliciunea nu este altceva decat forma iar forma nu este altceva decat goliciune.

-------------
De asemenea, simtamintele, mintea care deosebeste lucrurile, factorii compoziti si constiintele sunt goliciune.

Shariputra, ca aceasta, sunt toate fenomenele, golase, fara nicio trasatura esentiala.

Esentialmente, fenomenele nu sunt produse si nu se dezintegreaza.

Esentialmente, nu sunt contaminate si nu sunt separate de contaminanti.

Esentialmente, nu scad si nu cresc.

De aceea Shariputra, in goliciune nu exista nicio forma, nicio simtire, nicio discriminare, niciun factor compozit, nicio constiinta.

--------

Nu este ochi, ureche, limba sau trup.

Nu este vaz, auz, miros, gust, atingere sau impresie mentala.

Nu este forma vizuala, sunet, mireasma, arome sau obstructii.

Nu este necunoastere; nici incetarea necunoasterii.
...
Nu este imbatranire si moarte; nici incetarea imbatranirii si mortii.


--------------

De asemenea, nu este suferinta, cauza a suferintei, incetare a suferintei sau cale de urmat.

Nu este constiinta exaltata, implinire sau neimplinire.

---------------

De aceea, Shariputra, pentru ca nu este nicio realizare, Bodhisattvasii se reazama si se odihnesc in intelepciunea desavarsita.

Mintile lor sunt fara obstructii si fara frica.

Trecand complet dincolo de perversiuni, ei ating desavarsirea.”

Intelegerea vacuitatii faciliteaza realizarea esentei simplitatii si smereniei intr-un mod firesc, natural.

Altfel, cultivarea simplitatii si smereniei poate fi facuta doar apeland la "inchipuiri" -comparatii prin reprezentari mentale de genul om-om/ om-oameni/ om-fapturi/ om-Dumnezeu.

Primul mod se numeste "profund" pentru ca atinge esenta in mod direct, al doilea se numeste "formal" pentru ca mintea face apel la forme pentru a realiza in cele din urma simplitatea nefabricata.

Ideal este ca ambele metode sa fie utilizate impreuna, alternativ, intr-un mod echilibrat.
--------------------------------------

Explicatia Sutrei este exhaustiva.

Cateva repere privind interpretarea acesteia in traditia Kadampa / Calea de Mijloc.

=Explicatia comuna=

“Astfel am auzit.” Este o afirmatie facuta de Ananda, unul din discipolii cei mai apropiati de Budha Sakiamuni, care a cules multe din invataturile lui Budha si le-a transmis mai departe.

Deci Ananda este povestitorul.

Aceasta sutra este cunoscuta si ca a 2-a intoarcere a roatei Dharmei, fiind propovaduita de Budha in jurul varstei de 57 de ani.

“Odata, Cel Binecuvantat statea in Rajagriha, in Muntii Acoperiti de Vulturi impreuna cu o mare adunare de calugari si o mare adunare de Bodhisattvasi”.

Acest “odata” – conform traditiei, este localizat cronologic dupa ce Budha a invins sase invatatori non-budisti care il provocasera la o dezbatere, manifestand diferite puteri miraculose (moment sarbatorit in calendarul tibetan).

= Explicatia speciala =

Se numeste speciala, pentru ca circumstantele suprananturale in care a fost expusa aceasta invatatura nu au fost cunoscute de catre persoanele obisnuite.


In acea vreme, Cel Binecuvantat era absorbit in concentrarea infinitatii fenomenelor, denumita “Profunda Iluminare”.


Aceasta concentrare se numeste “Profunda Iluminare” pentru ca, in timp ce Budha era perfect concentrat asupra vacuitatii, trupul sau a emanat o lumina atat de puternica incat a iluminat tot universul.

Aceasta iluminare extraordinara a avut doua obiective:

-unul de purificare si de binecuvantare a fiintelor, pentru ca semintele invataturii sa creasca si sa rodeasca in continuumul lor mental;

-iar celalalt pentru a diminua mandria fiintelor luminoase celeste (deva) venite din ceruri sa asculte aceasta expunere si a le face receptive la cuvintele sutrei. Fiintele celeste dispretuiesc oamenii, considerandu-i mult inferiori, rau mirositori si respingatori.

In acelasi timp, Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – era cufundat perfect in desavarsita intelepciune, privind impecabil la nimicnicia celor cinci agregate.

Avalokiteshvara se spune ca este “Nobil” (“Superior”) pentru ca este o fiinta care a realizat vacuitatea in mod direct, non-conceptual.

Se spune ca este “Fiinta Mareata” pentru ca toate actiunile sale, fara exceptie, sunt motivate de dorinta de a face toate fiintele fericite.

Se spune ca este “Bodhisattva” pentru ca aspiratia la budeitate este motivata de marea compasiune pentru fiecare fiinta ratacita in Samsara.

--------
Extras din Heart of Wisdom/Kelsang Gyatso

Fiu al Familiei

Atunci, prin puterea lui Buddha, venerabilul Shariputra l-a intrebat pe Nobilul Avalokiteshvara - Bodhisattva, Mareata Fiinta – “Cum ar trebui un Fiu al Familiei sa cugete atunci cand doreste sa cultive intelepciunea desavarsita?”


Atat intrebarea pe care o pune Shariputra cat si raspunsul lui Avalokiteshvara sunt inspirate prin puterea lui Budha. De aceea, cuvintele sutrei sunt in fapt cuvintele lui Budha, rostite prin gura celor doi.


“Fiu al Familiei” inseamna cineva plin de dragoste altruista si mila spontana pentru toate fapturile.

Familia este formata din toate fiintele iubitoare in acest fel.

Deci intrebarea ar suna astfel: “Cum trebuie sa cugete cineva la adevarul ultim care a dobandit duhul iubirii?”

Deci in Sutra Inimii nu se pune problema de a cugeta la “adevarul ultim” fara a avea in inima duhul iubirii.

Cine nu are in inima “duhul iubirii de fapturi” nu este considerat un membru al Familiei.

De aceea, sutra apartine sistemului mahayana, nu hinayanei.

Aceste fiinte extraordinare care au inima plina de dragoste pentru toate fiintele, dar care inca nu sunt desavarsite, se numesc in scripturi Bodhisattva.

Actiunea mentala de a cugeta la adevar pentru a-l descoperi este sustinuta motivational de iubirea pentru fapturi, nu de curiozitate sau iubire de sine. Alta motivatie in afara de dragoste, conduce pe cel ce cugeta pe cai laturalnice, inferioare.

Forta iubirii este patrunzatoare astfel ca o minte instruita corect in privinta modului in care trebuie cugetat la adevarul ultim, devine cu usurinta desavarsita.

Se naste din nou, din duh (cel al iubirii) si adevar.

Raspunsul lui Avalokiteshvara este unul gradual din punct de vedere al subtilitatii, fiind adresat atat celor cu facultati intelectuale comune, dar si celor cu facultati intelectuale exceptionale.

Intelegerea sutrei nu este facila. Este nevoie de un studiu atent al analizelor si comentariilor cu autoritate.

Raspunsul lui Avalokiteshvara concorda cu cele cinci cai mahaianice.

---------------
Ce inseamna “cale”?

In general, “caile” sunt de doua feluri: externe si interne.

Caile externe sunt mult mai usor de inteles decat caile interne. O cale externa ne conduce la o anumita destinatie, locatie fizica.

Caile interne sunt anumite tipuri de minti. Se spune ca sunt “cai”, in sensul in care produc efecte specifice, au o anumita “destinatie”.

Toate felurile de minti care au ca efect renasterea in samsara se numesc cai mundane.

Caile mundane sunt de doua feluri: pacatoase si virtuoase.

Caile pacatoase au ca efect renasterea in samsara inferioara (intuneric intelectual – regn animal, iaduri).
Caile virtuoase mundane au ca efect renasterea in samsara superioara (taram uman, deva).

Caile interne care conduc la eliberarea din samsara (din procesualitate) se numesc cai supramundane.

Caile supramundane sunt de doua feluri: cai supramundane hinaianice si cai supramundane mahaianice.

Caile supramundane hinaianice includ cele cinci cai ale ascultatorilor si cele cinci cai ale solitarilor. Acestea apartin celor care cauta eliberarea personala din samsara, pentru ei insisi.

Similar, cele cinci cai (niveluri) mahaianice sunt:
1.acumularea,
2.pregatirea,
3.vederea,
4.meditatia si
5.fara invatare.

Caile mahaianice, pentru ca au la baza dragostea si altruismul conduc la budeitate, desavarsire.

Raspunsul lui Avalokiteshvara corespunde cu modul de cultivare al celor cinci cai mahaianice.
-------

"Heart of Wisdom" - Kelsang Gyatso

“Shariputra, orice Fiu sau Fiica a Familiei doreste sa cugete la desavarsita intelepciune trebuie sa priveasca impecabil astfel: ulterior sa priveasca perfect la lipsa existentei prin sine a celor cinci agregate.”


In principiu, toate fenomenele pot fi filtrate/exprimate/intelese analitic din perspectiva celor cinci agregate.

In particular, constituentii fiintelor – persoanelor, ca fenomene compuse, pot fi clasificati in cele cinci categorii de agregate.

Pe langa realizarea lipsei existentei intrinseci a fenomenelor externe, este absolut necesara realizarea lipsei existentei prin sine a fiintelor / persoanelor.

Agregatele unei fiinte neavand o existenta prin sine, independenta de alte fenomene, nici fiinta, in ansamblul ei, nu poseda o autonomie esentiala.
--------

Cuvantul “ulterior” in raspunsul lui Avalokiteshvara are o insemnatate deosebita.

Acesta indica faptul ca, initial, este necesara o validare inferentiala, pe baza unui rationament corect a lipsei existentei intrinseci a fenomenelor, “ulterior” fiind necesara cultivarea/dezvoltarea acestei validari in toate formele de interactiune cognitiva.

Validarea lipsei existentei intrinseci genereaza un factor special in fluxul mental. Este o intelepciune fina, foarte subtila – in natura unui ”gol”, a unei desavarsite “saracii” sau “simplitati”. Este un “duh sarac”, fara incarcare, usor, fara contact sau obstructii.

Daca la inceput acest “duh sarac” este plapand, astupat cu usurinta de suvoiul altor procese mentale, prin exersare devine foarte puternic, ca un foc care ‘arde’ toata realitatea.

In principiu, validitatea fenomenelor (‘adevarul despre acestea’) poate fi stabilita in doua feluri:
-prin cognitie directa valida sau
-prin cognitie inferentiala valida.

Cognitia directa valida stabileste existenta unui fenomen prin observatie directa fara angajarea vreunei forme de rationament.

De exemplu, stabilirea adevarului daca este zi sau noapte se poate face cu ochiul liber, fara un rationament in subsidiar.


Cognitia inferentiala valida, chiar daca nu este utilizata cu aceeasi frecventa ca si cognitia directa, in viata de zi cu zi a unei persoane, nu inseamna ca este lipsita de importanta.

Cognitia inferentiala ne ajuta sa stabilim adevaruri mai subtile, care nu sunt evidente.

De exemplu, daca observam ca floarea din ghiveci incepe sa se ofileasca putem stabili prin inferenta ca nu are apa suficienta. Toate descoperirile stiintei privind aspectele subtile ale realitatii au fost facute pe baza cognitiilor inferentiale valide.

Nu toate cognitiile directe sunt valide. Exista situatii cand nu putem recunoaste/identifica corect anumite fenomene – putem confunda anumite forme vizuale, sunete sau mirosuri.

Se intra in Marele Vehicul (maha-yana) atunci cand in fluxul mental este generata in mod spontan bodhicitta - o astfel de persoana se numeste Bodhisattva.

Taria realizarii adevarului ultim difera functie de treapta mahaianica.

In fazele initiale aceasta este de trei feluri:
-intelepciunea care rasare din citit sau ascultarea intructiunilor;
-intelepciunea care rasare prin contemplarea repetata a instructiunilor;
-intelepciunea care rasare din ‘vederea superioara’.

Toate trei realizeaza vacuitatea indirect, pe baza unei cognitii inferentiale valide.

Intelepciunea care rasare din contemplatie este mai puternica decat intelepciunea care rasare din ascultarea instructiunilor.

Iar intelepciunea care rasare din ‘vederea superioara’ este mai puternica decat cea care rasare din contemplatie.

Daca avem impresii puternice ale intelepciunii din vietile anterioare, este posibil sa realizam natura ultima a realitatii fara sa primim invataturi in aceasta viata. Realizarea pare naturala si fara efort.

Insa, in general, cu totii trebuie la un moment dat sa primim instructiuni pentru a realiza natura fundamentala a fenomenelor.

‘Vederea superioara’ este atinsa atunci cand mintea se “linisteste”.

In aceasta faza, meditatorul experimenteaza in tot corpul ‘supletea speciala indusa de intelepciune.’

‘Vederea superioara’ este o forma extraordinara de contemplatie bazata pe o concentrare perfecta, denumita “sedere linistita/ cu-minte”.

Formele ordinare de concentrare sunt fluctuante. ‘Linistirea’ este o forma de concentrare non-fluctuanta.

Este interesant, ca desi concentrarea este non-fluctuanta, “vederea superioara” permite analiza si investigarea in profunzime a obiectului concentrarii.

“Vederea superioara” este asemuita cu un peste care inoata intr-un lac perfect linistit, fara sa produca nici cea mai mica turbulenta.


Intelepciunea care rasare din ascultarea intructiunilor si cea care rasare din contemplatie apartin primei trepte mahaianice - “Acumularea”.

Intelepciunea care rasare din ‘vederea superioara’ apartine celei de a doua trepte, “Pregatirea”.

---------
Kelsang Gyatso - "Heart of Wisdom"

Vacuitatea poate fi accesata prin cognitie inferentiala valida - ca negatie non-afirmativa.

O intelegere integrala a vacuitatii depinde de intelegerea celor "patru profunzimi" care se aplica progresiv fiecarui agregat al persoanei (din cele cinci: 1.agregatul formei, 2.simtirii, 3.discriminarii, 4.constientizarii, 5.factorii compoziti).

Cele patru profunzimi sunt:

1.profunzimea adevarului ultim
2.profunzimea adevarului conventional
3.profunzimea celor doua adevaruri ca fiind aceeasi entitate
4.profunzimea celor doua adevaruri ca fiind distincte dpdv nominal

Profunzimile 2,3,4 sunt toate aspecte ale adevarului conventional.

Se numesc "profunzimi" pentru ca sunt aspecte subtile ale adevarului conventional, fiind mai dificil de realizat decat adevarul ultim.

Suntem pe un forum ortodox.Tratati-l ca atare!

Un forum ortodox care are sectiunea "Alte religii".

Este optiunea admin-ului.

Dar cu rol in duh si in adevar cu exegeza crestina.
Nu vorbim decat ca sa ne mantuim nu mai mult.

--------------
Agregatul formei reprezinta totalitatea obiectelor experiate de cele 5 simturi, adica obiecte vizuale, auditive, olfactive, gustative si tactile.

De exemplu, un sunet, conform definitiei se incadreaza in agregatul formei.

Agregatul formei unei persoane este trupul acelei persoane, ca fenomen compus din cele cinci categorii de obiecte mentionate.

-----------

Agregatul simtirii este un factor mental prezent permanent in fiecare instanta cognitiva. Functia acestuia este aceea de a evalua calitatea experientei ca fiind: placuta, neplacuta sau neutra.

--------------

Agregatul discriminarii este, de asemenea, un factor mental prezent permanent in fiecare instanta cognitiva - are functia de a deosebi un obiect de altul pe baza constientizarii caracteristicilor fiecaruia in parte.

-----------------

Agregatul constientizarii cuprinde 6 tipuri de minti. Acestea sunt constientizari specifice celor cinci simturi si in plus constientizarea fenomenelor mentale. Cele cinci tipuri de minti corespunzatoare simturilor devin manifeste la interactiunea cu cele cinci clase de obiecte.

---------------

Agregatul factorilor compoziti cuprinde doua tipuri de fenomene :
factori mentali si fenomene compuse non-asociate.

In total sunt 51 de factori mentali. Toti sunt inclusi in agregatul factorilor compoziti, cu exceptia factorilor mentali 'simtire' si 'discriminare'.

Acestia sunt
-factori mentali permanent prezenti in fiecare instanta cognitiva - atentia, intentia si contactul;
-factori mentali virtuosi dar care pot fluctua, cum ar fi credinta si evlavia;
-factori mentali non-virtuosi cum ar fi mania si invidia;
-alte tipuri de factori mentali cum ar fi trezvia sau regretul

Fenomenele compuse non-asociate sunt fenomene impermanente care nu sunt nici forma si nici minte, cum ar fi fenomenul "viata", "timp", "potentialitate"...

In principiu, nu se poate intelege o religie prin prisma exegezei unei alte religii.

Cel mai probabil este contraproductiv, dar posibil sa existe exceptii.

Budismul esentialmente este o lectie profunda de psihologie care merita inteleasa - dincolo de dogme si preferinte teiste.

Daca vrem sa intelegem cum functioneaza un microprocesor sau cum sa ne facem jobul mai eficient, actiune cognitiva care nu vizeaza aprofundarea intelesurilor biblice - consider ca este mult mai util sa intelegem modul cum functioneaza mintea, cum aceasta percepe realitatea inconjuratoare si pe sine insasi.

Aceasta forma de instruire daca este inteleasa in mod corect nu intra in coliziune cu niciun principiu dogmatic crestin.

Poate pentru unii este utila aceasta forma de cunoastere, pentru altii nu.

Sa lasam fiecaruia libertatea de a decide pentru sine ce considera ca-i foloseste pentru a se mantui.

Suntem atat de departe de Adevar incat simt nevoia sa multumesc ca inca mai exista oameni ca tine. E greu de inteles cum, oameni care cred in Hristos, gasesc de cuviinta sa demonizeze toate celelalte invataturi stravechi despre Adevar.
Doamne, iarta-ma pe mine nevrednicul si pe ei pe toti, binecuvinteaza-i.

Transparenta adevarului


Desenam o floare pe nisip. O admiram, o pretuim, dar o usoara adiere de vant o sterge si in locul florii ramane doar absenta ei. Privim locul unde inainte era o floare.

Ce era floarea, esentialmente, inainte sa fie desenata?
Ce este floarea, esentialmente, dupa ce dispare?

-----------------
Pentru ca apare post absentei sale si dispare post prezentei sale, este evident ca floarea nu exista in sine, nu are puterea de a fiinta indefinit, dincolo de spatiu-timp.

Prin inductie, cu referire la toate fenomenele, orice existenta nu exista in sine – caci orice existenta apare si dispare la un moment dat.
--------------------

------------------
Similar, pentru ca prin procesul de desenare avem o aparitie a florii, inseamna ca ea nu este cu desavarsire non-existenta.

Prin inductie, cu referire la toate fenomenele, nici inexistentele nu sunt inexistente in sine, pentru ca inexistenta este chiar suportul imediat al existentei, pentru ca absenta face posibila manifestarea prezentei.
-------------------------


Identificarea corecta a modului cum exista de fapt fenomenele, ferita de cele doua extreme, pur existentialista si nihilista poarta denumirea de “calea de mijloc” – “vacuitatea de mijloc” – sensul profund al vacuitatii (in traditia “Madhyamika Prasangika”).

Aceasta subtila intelegere care poate fi accesata doar prin analiza si reflexie repetata, are un spectru larg de aplicatii spirituale, care prolifereaza in toate miscarile virtuoase profunde. Profunde – pentru ca este perceputa corect esenta, nucleul “existentei”.


Absenta calitatii de a fiinta autonom, a florii desenate pe nisip, dincolo de creatie si distructie, agregare si dezagregare, se numeste “vacuitatea florii”. Spunem ca este “vacuum” pentru ca florii ii “lipseste” atributul existentei neconditionate.

Fiintele obisnuite nu percep concomitent floarea si vacuitatea florii.

Ele percep floarea si existenta neconditionata a florii.

Aceasta cognitie este “lumina amestecata cu intuneric”, “adevar cu minciuna”.

In acest fel mintea se agata de lume, este lipita de lume.

Avand intelegerea corecta a vacuitatii nu mai privim la fel o floare, o gaza, un nor, un cer albastru, o fiinta. Toate fenomenele, inclusiv propriile simturi si procese cognitive devin progresiv transparente. Sunt curatate de opacitatea generata de modul eronat in care le este conceputa existenta.

Nu le este furata calitatea de a exista, ci doar eliminat felul gresit in care percepem ca exista.


Fara intelegerea corecta a vacuitatii, mintea se afla inca in zona reactivitatii (chiar daca se cultiva asiduu virtutea rabdarii) pentru ca percepe coliziunile cu fenomenele exterioare dar si cu cele interne, psihologice (fie reprezentari pacatoase, fie reprezentari virtuoase), ca avand o existenta in sine, separata de cauze si conditii.

Budismul nu este mantuitor. Pentru mine e suficient sa stiu acest lucru. Ori mantuirea este totul.

Astea-s vrajeli de 2 bani. Desenul unei flori si floarea sunt 2 lucruri TOTAL diferite. Diferenta ESENŢIALA e ca Dumnezeu, NU omul deseneaza floarea. Nesimtirea budismului in asta constă : confunda Creatorul cu creatura..

Era doar un exemplu, care din pacate s-a dovedit neinspirat.

Incearca sa intelegi postarea substituind in exemplul prezentat, omul cu Dumnezeu.

Dumnezeu creaza o floare, care apoi se ofileste...

Problema in discutie, nu este o analiza Creator vs creatura ci identificarea unui raspuns la intrebarea:

Ce este esentialmente floarea?

Ce este esentialmente orice fenomen?


Orice intrebare deschide perspectiva unei noi cognitii.

Batem la Porti, intreband.



============================================
Analiza Creator - creatura ar putea pleca de la intrebarea daca Dumnezeu este implicat in procesele de transformare structurala a fenomenelor, in agregarea si dezagreagarea lor.

Daca da, la ce nivel are loc interventia si daca sunt permise manifestari pur aleatoare.
=====================

Cine nu doreste sa intrebe se poate limita la raspunsuri gata ambalate si servite de altii. Este si aceasta o optiune. Este dreptul fiecaruia sa gandeasca cum doreste. Chiar si exprimarea "crestina" poate fi condimentata cu "vrajeli".

Batem la porti,dar depinde la care. De fapt Mantuitorul bate la usa inimii noastre,si noi nu ne deschidem spre El. Iata Eu stau la usa si bat. Nu deschidem usa,pentru ca o avem deschisa spre aceasta lume,nu vrem sa facen sacrificiul de sine,sa ne indepartam de aceasta lume cu atractiile ei.

Eu sunt Calea ,Adevarul si Viata spune Domnul nostru Iisus Hristos,insa mai sunt diversi budisti sau indianisti,care spun ca mai cunosc ei si alte cai mai nou,s-a mai descoperit ceva de care Iisus Hristos nu avea habar,era El prea exclusivist cand a spus acest lucru.

Nimeni nu se mantuieste filosofand sau insusindu-ti un ascetism fachiric.

Mantuirea vine exclusiv prin Hristos, orice alternativa este exclusa.

Budhismul nu doar il exclude pe Hristos dar face abstractie si de notiunea de Dumnezeu, considerandu-l un concept filosofic inutil pentru "mantuire" (in perspectiva lor, atingirea vacuitatii, bla bla).

Daca vreti, este foarma "religioasa" a a-teismului (nu anti-teismului, majoritatea ateilor fiind se pare de fapt nu a-teisti ci anti-teisti).

Budismul nu il exclude pe Hristos, ci iL descrie intr-un mod mai profund decat crestinismul - dincolo de ipostasul uman.

Prin ipostas uman intelegem calitati morale inteligibile, dar nu adevarul, natura, "Fata Lui Dumnezeu".

Tezele crestine au si ele profunzimea lor, dar nu reusesc sa exprime logic, dincolo de icoana.

Crestinismul face apel intensiv la functia cognitiva a metaforei, care desi inspira si inalta sufletul, ii lipseste transparenta, lumina claritatii care decurge din rationamentul corect.

Umanul este limitat.

Insa dincolo de uman, Hristos este pretutindeni. Si toate izvorasc din El.

Dificil de explicat logic, in termeni crestini.

Ce nu este inteles de exegetii crestini:

Ca vacuitatea nu este o "absenta absoluta" (nimic) ci absenta existentei autonome, intrinseci, a tuturor fenomenelor si proceselor.

Ca niciun fenomen nu exista prin el insusi, ci depinde de cauze si conditii.

Cand este surprinsa "absenta" existentei prin sine a unui fenomen/proces, este realizata in mod corect "vacuitatea" fenomenului/procesului analizat. Se percepe corect modul de existenta al acestuia.

Vacuitatea insasi nu este un fenomen separat, independent de baza de imputare. Ea insasi este un fenomen dependent, deci fara o existenta absoluta - aspect cunoscut sub sintagma "vacuitatea vacuitatii".


Intelegand vacuitatea, realizam ca "aparitia sau incetarea" fenomenelor nu sunt procese intrinsec existente, ca "venirea si plecarea" nu sunt deplasari existente in sine, ca "urcarea si coborarea" nu sunt miscari absolute.

Ca desi fiind urcat la Cer, pe Pamant este, cu fiecare dintre noi, pana la sfarsitul veacului.

PAMANT NOU

Vacuitatea este “pamantul nou”, “taramul fagaduintei” pe care trebuie sa paseasca mintea ca sa se innoiasca, sa se curete desavarsit, sa intre in pantecele existentei si sa renasca din nou.

Pana cand nu este realizata vacuitatea in mod direct, non-conceptual, mintea nu este sloboda: este legata de forme si se loveste continuu de ele.

Cel ce a gustat vacuitatea realizeaza ca orice in afara de aceasta este necunostinta, care genereaza coliziune si frecare cu fenomenele implicate in cognitie.

“Energia/caldura” degajata din orice interactiune a mintii intunecata de necunoastere este in natura suferintei.


Vacuitatea colectiilor de singularitati

Padure!

Padurea este o colectie de singularitati. Singularitatea in acest caz este “copacul”.

Sa analizam, sa vedem daca “Padurea” exista intrinsec, la modul ultim.

Poate fi “Padurea” indicata precis cu degetul? Nu!
Pentru ca orice directie a degetului va arata catre un anume copac.

Poate fi “Padurea” atinsa? Nu!
Pentru ca orice am atinge, atingem de fapt un copac.

Poate fi “Padurea” privita? Nu!
Pentru ca ochii vor vedea doar copaci.

Atunci ce este de fapt “Padurea”? .

“Padurea” este un fenomen conceput de minte, imputat pe o colectie de singularitati (copaci).

“Padurea” exista, dar nu la modul ultim, autonom, prin sine.

Ci sub forma unei conventii imputata mental pe o colectie de singularitati.

Este un concept operational. Dar dincolo de acesta nu are nicio realitate intrinseca, proprie siesi.

-----------------------------

Cand ne dam seama ca degetul nostru nu poate indica precis “Padurea”, ca avem senzatia cautarii unei himere si simtim un “nimic” in locul “Padurii” care ar fi trebuit sa fie acolo, avem prima experienta corecta a vacuitatii.

In minte se deschide prima portita spre adevarul ultim, prima fanta de lumina spre ceea ce este esential.

--------------------------

Aceasta nu este o "vacuitate absoluta" ci este "vacuitatea padurii".

Vacuitatea nu este un fenomen absolut, ci un fenomen care depinde de o baza de imputare.

Vacuitatea este un fenomen negativ. Este o negatie a ceea ce pare sa fie existent prin sine. Este o cunoastere prin negatie: apofatica.

Dupa ce vacuitatea apare limpede in fata ochilor mintii, poate fi cunoscut in mod corect si adevarul conventional, ceea ce pare a fi: cunoasterea catafatica.

------------------------

Un sens mai profund al zicalei:

Nu vedem padurea, nu din cauza copacilor, ci pentru ca pur si simplu este de negasit.

Nu gasim “Padurea esenta” pentru ca este pur si simplu o imputatie mentala pe o colectie de singularitati.

--------------------------

Prin inductie, toate fenomenele compuse sunt colectii de singularitati.

Deci nu au o existenta in sine, prin sine, esentiala.

Cand mintea realizeaza aceast adevar in mod direct, fara ajutorul rationamentului, pe intreg palierul experientelor, paseste in tara fagaduintei.

Vacuitatea este un fenomen simplu, necompus.

Mintea care se uneste cu ea devine, de asemenea, simpla si necompusa, complet libera.

Și dracul tot așa face: e de acord cu tine dar vrea totuși să vorbească... să te lămurească ca să nu rămâi ”prost”. Creștinii ăștia sunt tari de cap, nu știu decât de Hristos și pace! N-au... orizont... o deschidere. Sunt medievali...

Sună iehovistele la tine și le spui că ești botezat de când erai bebe și tot nu pricep. ”Hai să mai schimbăm o vorbă, așa, ca între creștini.” Ptiu, drace de la ușa mea! Le arăt ușa de alături a vecinului și le încurajez să vorbească cu el. Nu? De ce? Nu e pe listă? Aa... ok, el nu merge la biserică. Măi, dracul trage de creștini, nu are treabă cu restul!

Are treaba cu toata lumea.

Dar ne place sa credem ca suntem mai speciali decat altii si ca are treaba numai cu noi.