impreuna slujire, zici?

ei bine, vii cu mine intr-o biserica Ortodoxa, pentru a ne inchina impreuna la icoane si la Maica Domnului ?

1) Prozelitism inseamna si propovaduirea unor invataturi proprii sau ale unui cult in dorinta ca partenerii de dialog sa adopte acele conceptii. Cum v-am spus, nimnei nu spun decat ce stie de la cultul sau eu am scris penticostal/neoprotestant. Tu spui doar invatatura eronata neoprotestanta, nu ti-ai dat seama pana acum ca e cam diferita de cea ortodoxa? Din cate am inteles cand te-ai convertit nu stiai prea multe despre ortodoxie, deci nu cunosti inavatura ortodoxa.
2) Prin ecumenism eu inteleg acele conceptii care spun ca ortodocsii sunt la fel ca si neoprotestantii, de exemplu, sau alti eterodocsi. Nu ma deranjeaza asa mult ca cineva sa sustina ideile cultului sau ca fiind cele mai bune, e parerea fiecaruia, evident gresita. Mai mare problema e sa spuna ca si ortodocsii sunt cam la fel. Asta inseamna ca si noi impartasim acele erezii si asta e un pacat pentru noi sa fim de acord cu invataturile gresite, considerate pacate impotriva Duhului Sfant.
3) Aproape nimeni din orice cult sau religie nu gandeste ca nu crede adevarul. Si un musulman va spune acelasi lucru. Sfantul Pavel ii prigonea pe crestini crezand ca lupta pentru Dumnezeu. Dar adevarul e doar unul, nu mii de adevaruri ale fiecarui cult sau religie.
4) Problema e ca fiecare o intelege doar cum se potriveste conceptiilor lui sau ale cultului. Uni au gasit ca scrie de extraterestrii in Biblie, foarte convinsi si ei.
Un indiciu: urmareste in fiecare an unde vine Lumina si apoi ia o decizie, altfel o sa bei/beti apa rece si o sa credeti ca spuneti adevarul.

Reciteste. Spuneam ca nu impreuna-slujire este forma pe care o imbratisez. Ce nu s-a inteles?

Dar eu, umbland in dragoste si pentru Hristos si pentru aproapele meu, pot sta de vorba cu tine si marturisi impreuna cu tine pe Hristos, tuturor acelora care nu Il cunosc.

See the difference?

...

Numai ca se pare ca muuulti de aici sunt mai bine echipati pentru a marturisi ortodoxia decat pe Hristos.

Pai nu asa, Catalin. Generalizezi?

Ia mesajul meu si fa-l praf, argumenteaza-ti vehement contrariul, dar nu ma baga intr-o oala al carei continut l-ai arunca fara sa gandesti la hazna.

Atunci ti-as putea raspunde si eu concret.

Catlin, ai dreptate. Multi np intra pentru a face prozelitism, pentru a-si impune ideile lor, cum inteleg ei textul scripturii. La fel fac si pe strada cand ii intalnesti. A propavadui pe Hristos prin cuvinte frumoase, lipsite insa de simtire, de o viata autentica in Hristos se numeste prozelitism. Ce nu pricep ei este ca fiind un site crestin-ortodox, lumea intra pentru a cunoaste invatatura ortodoxa, se arata interesati de ea, nu de "marturisirea lui Hristos" , doar pe Hristos nu-l marturisesti online prin cuvinte, ci prin insasi modul tau de viata.

Pavel si Barnaba, cand au plecat in calatoria lor misionara pentru a-L propovadui pe Hristos, tu crezi ca unul "hais" si celalalt "cea"???

De aici se disting clar doua lucruri:
1 - se vede ca nu cunosti de ce anume este in stare diavolul, ca sa nu te temi de el, avand in vedere ca are posibilitati infinite de a te insela, nu doarme, nu mananca, CREDE in puterea lui Dumnezeu Tatal si se cutremura la gandul ca va da socoteala pentru mandria lui, recunoaste pe Fiul lui Dumnezeu ca Mantuitor, cat despre Duhul Sfant, este singurul aspect pe care munceste pe branci ca sa-l substituie in sufletul omului, si din Duh sfant sa devina duh aducator de moarte vesnica prin caderea in pacat. Putini sfinti nu s-au temut de diavol, reusind prin mila lui Dumnezeu sa-l recunoasca cu usurinta si sa-l stapaneasca. Majoritatea covarsitoare a sfintilor au suferit mult din cauza diavolilor, se temeau de ei si apelau la Mantuitor pentru a-i alunga. Daca tu nu te temi, e un semn al lipsei de cunoastere.
2 - Printre "liber-cugetatori" era o vorba: "Nu mi-e frica de munca; ma culc langa ea." Cand nu te temi de vrajmas, e foarte posibil sa-ti fi devanit intre timp, prieten... Chiar daca nu ai nicio idee, cum s-ar fi putut intampla acest lucru.

Analogia se vrea binevenita dar nu este corecta, dat fiind contextul relatarii respective.

Iti dau una ceva mai potrivita. Cand Domnul Isi trimite ucenicii, doi cate doi. (Marcu 6:7; Luca 10:1)

Ai dreptate, asa este. Multi se inseala singuri afirmand ceea ce am spus eu.

As vrea sa va pot marturisi mai multe (experiente ingaduite de Domnul) insa nu mai fac demult marturisiri private pe acest forum.

Pana atunci, daca nu ma credeti pe mine, credeti macar ceea ce este scris:

"Va spun voua, prietenii Mei: sa nu va temeti de cei ce ucid trupul, si dupa aceea nu mai pot face nimic. Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti. (Luct.12:4,5)

exact ce ti-am spus, nu se poate ca unul sa invete ceva si celalalt altceva! ce vor crede oamenii care-i asculta??!

De unde știți dvs. ce simte un om și dacă trăirea lui e autentică sau nu? Așa cum dvs. simțiți ceva când vă închinați și vă rugați, la fel și un neoprotestant sau catolic sau protestant simte ceva. Dvs. pricepeți totul prin prisma percepției dvs. Pentru dvs. singurul mod de a simți, de a fi, de a trăi este acela pe care-l cunoașteți și vă raportați și-i judecați pe oameni în funcție de asta. Însă oamenii gândesc și simt diferit. Unul e mai energic, altul mai iute la mânie, altul mai pasional etc. Și ei, la rândul lor cred și au pretenția de la ceilalți că sunt și că trebuie să fie la fel ca ei. Pentru că dincolo de realitatea pe care creierul lor o conturează sunt incapabili să privească. Un calculator nu poate face un raționament în lipsa unor date. Cum dvs. v-ați mira, poate, că unul e agitat și vă gândiți cât de obositor ar fi să vă manifestați în același fel, la fel și el s-ar gîndi cât de molatică și înceată ați fi în raport cu el. Dar felul în care dvs. credeți că se simte el având atâta energie este doar o închipuire a minții dvs. care operează numai cu memoriile, informațiile, sentimentele pe care dvs. le aveți și le trăiți. Însă felul în care el trăiește poate fi cu mult diferit de imaginația dvs. și nu aveți cum să știți asta decât dacă sunteți în piele lui; dacă ați avea creierul și trecutul lui. Altfel vă lipsesc niște date și ar fi ca și cum ați încerca să ridicați o cană cu o mână pe care nu o aveți. Nu vă mai puneți etalon când judecați lumea, pentru că nu știți cum e să fii altfel.

Site-ul e creștin-ortodox, dar aria e de generalități. În rest, 80% dintre arii sunt dedicate ortodoxismului.

presupun că și dvs aparțineți dintru aceeași tagmă...

Presupuneți greșit.

Dupa roadele care se vad in acel om : "dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" (Galateni 5:22). Daca el imi spune Adevarul jignind, daca nu se gandeste la cum te poti simti tu auzindu-l, atunci nu e purtator de Hristos si mai are de lucrat la "lutul propriu" si a se modela pe sine, pana la a face lucrare de predicare.

Bun si? Macar in acele sectiuni dedicate Ortodoxiei sa nu se intervina daca persoana nu e interesata sa invete , ci doar sa denigreze invatatura ortodoxa. Poti polemiza/critica pe celelalte sectiuni.

Nu înțelegeți că fiecare înțelege și simte dragostea, pacea, răbdarea în felul său? Eu pot să simt mai intens sau mai puțin decât dvs. și să fie chiar un sentiment diferit. Până și mesajul lui Iisus poate fi înțeles diferit în funcție de construcția psihică a fiecăruia. Pentru că Iisus vorbește despre niște concepte, despre niște stări și sentimente despre care fiecare avem înțelegerea și trăirea proprii. Felul în care dvs. percepeți dragostea poate să fie cu totul diferit față de cum o știe altcineva.


Deocamdată discuția se poartă pe Generalități. În rest, e problema moderatorilor și administratorilor să se ocupe de accesul ne-ortodocșilor pe ariile dedicate ortodocșilor.

Discutia era despre prozelitism. Consider ca daca tu spui ceva ce stii ca pe celalalt il va afecta, caci stii ce reprezinta acel "ceva" pentru el, stii ca il vei rani, se numeste “nesimtire”, deci tu nu-l propavaduieste pe Hristos, pentru ca nu esti purtator de Hristos, nu faci evanghelizare ci faci prozelitism.

Tine de bunul simt al fiecaruia, nu de administrator.

Doamnă, eu tot încerc să vă fac să înțelegeți că fiecare îl simte și-l trăiește pe Iisus în felul lui și dvs. tot spuneți că nu e „purtător de Hristos”. Nu e purtător din unghiul dvs. Din prisma ortodoxismului nu o fi. Dar el crede că a înțeles mesajul lui Iisus și din câte văd, îl poartă în suflet. La fel și catolicii, și protestanții etc. Trebuie să-mi pun la semnătură că înțelegerea lumii și a sentimentelor ține de construcția psihică a fiecăruia?

Credeti ce doriti; ma indoiesc ca ati inteles la ce m-am referit. O zi buna.
Inseamna ca eu in discutia cu un musulman pot sa ma adresez cu “pedofilul tau de profet” , asa-i? Sa nu-mi pese deloc de omul ala, care il respecta pe Mohammed si pentru care are o adanca cinstire, sa-l consider foarte tare psihic, imun la orice si sa nu ma gandesc ca-i pot face rau spunandu-i asta, sa nu-mi pese ca ii pot crea o stare de disconfort, adica sa fiu nesimtita.

Ați spus că a-l propovădui pe Iisus fără o trăire autentică se numește prozelitism. Eu v-am spus că fiecare trăire a cuiva este autentică și că doar pentru că e diferită de a dvs. nu înseamnă că e mai puțin originală sau că e falsă sau greșită și v-am dat exemple care să v-ajute să înțelegeți ce vreau să spun. Mi se pare greșit ca cineva să se fixeze etalon și să spună că toți ceilalți ar trebui să fie ca el să fie considerați autentici, dacă nu, au parte de o trăire falsă.
Deci, din moment ce treaba cu „autenticitatea trăirii” e o greșeală născută dintr-un standard dublu, mai face el prozelitism? El îl mărturisește pe Iisus în felul în care el l-a înțeles pe Iisus. Singurul lucru care vă împiedică să vedeți autenticitatea e eticheta. Dvs., din cauza etichetei, îi percepeți mesajul rece și-l acuzați de prozelitism. Dacă ar fi avut „ortodox” la confesiune cred că v-ar fi încălzit inima mesajele lui.

Sunt eu purtator de Hristos daca-l fac sa se simta prost? Nu, mai trebuie sa ma smeresc.

vroiam sa zic neoprotestantism, asa cum cred ca crestinii in general ii ingrijoreaza expansiunea islamului. no offence

am dat reply mai sus.

Sectele au o anumita psihologie si anumite modalitati de abordare,unele extrem de subtile, dar,in general,exista cateva caracteristici standard.Ca sa parafrazez un text de analiza in acest sens:

"Persuasiunea, care se adreseaza mai degraba afectului decat intelectului, urmareste sa asigure trecerea de la planul realului, aflat la originea nelinistilor care l-au adus pe adept la secta, la planul irealului, care-i ofera solutii. Secta se preocupa in acest timp de reconstruirea personalitatii adeptului dupa modelul celorlalti. Acest proces de imitatie stimuleaza dorinta de competitie intre adepti care se straduie sa ajunga la rolul de discipoli model, in acelasi timp se prelungeste seductia pentru a mentine la noul adept ideea justetei alegerii sale. Pentru a ajunge la rezultatul scontat, recrutorul foloseste o multime de"trucuri", similare cu cele folosite de specialistii in marketing si publicitate.

Convertirea constituie punctul culminant al asimilarii sectare, proba cea mai sigura fiind ca adeptul a renuntat la sistemul de valori anterior pentru a-si insusi noile norme de viata care-i sunt propuse. Este momentul cand trebuie sa demonstreze atasamentul sau la secta si sa devina la randul lui recrutor. El adera la "limbajul de lemn" ale sectei, care nu permite decat repetitia si conformismul si care-l face surd la orice cuvant venit din afara."

Asta am vazut si eu,cred ca paleta de "credinciosi" s-a diversificat in ultima vreme,avem tipul care nu respinge ideea de credinta dar nici nu practica,doar tolereaza fenomenul ,si alt tip care uneori mai si intra in biserica,la vreo sarbatoare importanta etc.
Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,am vazut ca vin unii tare din urma*,care nu se chinuiesc deloc,dar care au multa dragoste dobandita nu stiu prin cei cai,asa ca ,intelegeti ce vreau sa spun....

Si eu ma confrunt cu acest 'fenomen',si cred ca multi. Poate ca de fapt nu stim ce anume progres urmarim.Nu stim unde ar trebui sa ajungem. Ne legam poate de aspecte exterioare prin care vrem sa cuantificam progresul ,de exemplu: sa nu pacatuiesc,sa merg la biserica cand trebuie,sa spun multe rugaciuni,sa reusesc sa tin post mai mult.
Dar toate acestea ,fara suflet si fara inima sunt reci.Acolo asteapta Dumnezeu progresul nostru.Si pentru aceasta,are cele mai neasteptate metode. Ne face sa ne simtim reci ,cand recitam rugaciunile cantitativ,si de aici sa apara ideea lipsei progresului. Dar atunci cand ne constientizam real ticalosia si stagnarea noastra ,de fapt atunci am progresat.
Pentru cei 'sofisticati' si mijloacele lui Dumnezeu sunt foarte paradoxale !

sfetnicul penticostal la ceas de noapte!
 

ucenicule tu esti un fel de smurd, sau pompier salvator al natiunii ortodoxe,s-au mai bine zis salvator de mina,tu scoti,ortodocsii la lumina dupa ce mina sa prabusit ca 'de a fuctionat citeva mi de ani fara ajutorul tau de salvamontist carpatin, de nu erai tu, trebuia ca cineva sa te inventeze.dupa cum esti de mestecus[vorbesti mereu neintrebat mestecindu-te unde nu ai traba]facind interventii in toate si in tot,prea te asemeni cu penticostalul din coiciu.ai schimbat putin optica, cea care nu a dat deloc rezultate,asigurindu-ti chiar repetarea citor-va banari cu suces.

De fapt, aici este adevăratul scandal. Aici este sentimentul de groază. Puţin îmi pasă mie de cât de necredincioşi sunt alţii. Cel mai mult îmi pasă de mine. Or, la mine văd lipsă de progres spiritual. La ce bun că ţin posturile şi că îndeplinesc toate prescripţiile, dacă sunt acelaşi rău care eram? La ce bun că mă opresc de la carne, dacă îmi sfârâie inima după cârnăciori ? La ce bun că mă înfrânez, dacă atunci când văd pulpe dezgolite şi rubiconde de fetişcană bronzată fix acolo mi se opresc ochii, mergând şi în prelungirea lor cu închipuirea ? Când mirosul de cârnaţi vinerea îmi va fi ca damful de ceapă, când privind picioarele afroditelor Bucureştiului va fi ca şi când aş privi picioarele mele păroase, abia atunci voi putea vorbi de despătimire şi abia atunci voi putea spune că sunt, în mod copios, superior necredincioşilor. Până atunci, ce mi-e mie că numărul lor creşte ori scade, dacă eu sunt ca ei?

Suntem off-topic
Raspunsul meu pe topicul "De la lume adunate..."

Asa e dar e mult mai comod sa spui ca am facut acest progres de autocunoastere acela de a recunoaste ca n-ai facut niciun progres?Inseamna ca sunt la poalele muntelui,nici nu am urcat macar,sunt in fata lui si privesc spre varful lui incercand sa-mi fac curaj sa urc sau ce?

lupul schimba parul...............
 

ai mai schimbat anii,si camasa cea albastra.

Si ce facem , cand in categoria necredinciosilor intra si cei apropiati (familia , rudele) ?

Le respectăm decizia.

Bine spus...familia,deci cei dragi,mult mai importanti chiar decat tine: mama,bunici,frati si surori!

Dacă eu aş fi un adevărat credincios, aplicând mai întâi la mine ceea ce predic la alţii, sunt convins că cel puţin o parte dintre cei apropiaţi ar deveni, la rândul lor, mai credincioşi. Aşa cum pe mine nu textele m-au convins, nici chiar cele sfinte, nici predicile frumoase, ci credincioşia demonstrată a preotului meu şi a episcopului meu, tot aşa şi pe alţii i-aş putea eu convinge, dacă aş fi la înălţimea lor.

raspuns de ateu,100%

Aveţi dreptate, ar trebui să "propovăduim credinţa" prin fapte şi prin viaţa noastră de zi cu zi, nu prin vorbe sau pretenţii de la cei din jur. Doar că şi noi suntem pe drum, încă ne străduim să dobândim virtuţile creştine şi din cauza asta s-ar putea să nu fim suficient de convingători...
Dar, încă o data, e adevărat că trebuie să ne preocupe în primul rând faptele, gândurile, credinţă noastră şi mai puţin cele ale celorlalţi.

Apropo, stii contextul scripturistic in care se vorbeste de "alt hristos, alta evanghelie"?

Preferi sa o ignori sau..cum vine treaba?

Pornind de la ipoteza pe care o consideri aprioric adevarata ca esti infailibil in chestiunea asta.

.. Biblia asa cum o intelegi tu. Corect?

sa intelegem ca a fi penticostal este ceva diferit de a marturisi ca esti crestin?

Sau marturisirea apartenentei la cultul penticostal nu inseamna neaparat vreo legatura cu Hristos?