Evident ca nu-l inviti sa doarma la tine atata timp cat ARE un acoperis deasupra capului (a ajuta un om nu inseamna a-i satisface patimile). DAR nu este drept sa-i inchizi usa in nas,

Il poti scoate insa din casa, in compania unor prieteni (trebuie sa fie oameni deosebit de credinciosi si de alesi, dispusi sa-l accepte), la biserica si in cadrul unei activitati (gen voluntariat, tabara de creatie). Eu i-as propune sa mergem o luna la o manastire unde va avea prilejul sa presteze o activitate, poate chiar sa-si descopere un talent.

Din nefericire, psihologia din Romania nu a auzit de economie sociala, terapie in grup, odihna activa etc.

Pun pariu ca medicii competenti romani i-au prescris un pumn de antidepresive si calmante. asta este terapia in Romania. Compensam dragostea cu drogurile. Psihoterapeutii romani nu au habar de faptul ca, mai intai de toate, individul are nevoie de integrare sociala si mult, mult suflet

Iar ati facut o comunicare stiintifica de mare valoare pentru bietii terapeuti.
Doamna, daca Academia sau macar Colegiul Psihologilor nu va acorda un premiu, o diploma ceva, va rog sa nu va sfiiti: cautati-ma si va premiez eu! Mie imi sunt foarte de folos descoperirile dvs. in materie de psihologie romaneasca. Imi dau seama acum de ce nu am scris, in urma cu vreo 10 ani, cartea proiectata atunci. Se numea "Psihologia de frontiera - azi in Romania". Nu am scris-o pentru ca nu v-am cunoscut pe atunci. Dar, cine stie, poate o vom alcatui impreuna, in viitor...

Iustin, daca vrei sa afli raspunsurile noastre, ale forumistilor de aici pe aceasta tema, te rog sa cauti cele jde topice deschise deja. Acolo vei afla cum vedem noi problema. Iti recomand in primul rand topicul deschis de N.Priceputu, apoi problematizarile si marturisirile surorii Glykys, interventiile pline de compasiune si de regret ale lui Mari_S etc. etc. Sunt sute de marturisiri pe aceasta tema. Cand te lamuresti, citeste pentru amuzament si interventiile mele, daca voiesti.
Stai linistit, nu trecem ca mortii pe langa semenii nostri. Am fost si noi la scoala primara, am invatat sa cedam locul in autobuz, sa ajutam un orb care nu nimereste statia de taxiuri sau pur si simplu strada, sa insotim o gravida la maternitate, sa dam un covrig din cei o suta pe care ii purtam hamesiti prin buzunarele noastre burduhanoase, sa zicem buna ziua s.a.m.d. .....:)

Iustine, sa nu crezi ca ne-am unit impotriva ta...
Atunci cand facem milostenie, e bine sa facem cu gandul la Hristos, cu gandul ca Lui ii dam, nu ca asa ne spune inima sau ratiunea sau inspiratia de moment, nu ca ne indeamna unul sau altul sau ca toti dau 1 leu, deci e musai sa fim si noi in randul lor.


Cred ca am mai scris pe forum treaba asta, odata, la mine la biserica, preotul a hotarat ca din banii stransi, sa cumpere un potir de argint si niste obiecte de cult. A prezentat situatia cheltuielilor - deh, cheltuiala mare, sunt scumpe obiectele de cult - si doua femei din spatele meu au si inceput: ia uite cati bani au cheltuit, cu banii aia cati saraci puteau ajuta? Te intreb pe tine, oare e gresit sau nu sa gandesti asa?

De unde este textul?

Tot gresit este.
Un impuls care a fost bun (intamplator) in situatia X s-ar putea dovedi nefast in N alte situatii.

Tocmai asta e dovada politicii tale gresite.

Omul a explicat f. bine care era situatia REALA a acelei persoane dar tu continui sa vii cu o situatie IMAGINARA care iti hraneste EGOUL sentimental de filantrop inchipuit.

Corect e ca ratiunea sa mearga inaintea afectiunii, pentru ca afectiunea cu ratiune (sanatoasa) este sfanta si duce la sfintenie, cea fara - o biata nebunie.

Asa va vreau. Mai dinamizati-va,fiti mai vii. Coborati in arena. Luati cazuri concrete de viata.
Ok,il lasam pe bietul schizofrenic sa doarma in seara asta prin baruri ,ca am stabilit ca asa e intelept.
Dar maine? Cand ne va veni noua randul ? Cand vom fi cazuti si lipsiti de toate ,da,chiar prada pacatelor noastre , chiar robi ai viciilor noastre . Oare nu vom pune si noi mana pe telefon sa cautam macar un cuvant bun undeva,daca nu chiar un acoperis Si ce ni se va raspunde ? A-ti sunat la forumul Crestin Ortodox . Momentan este ocupat cu mantuirea .Nu are timp de dumneavoastra ....

Pe forum veti gasi multe cazuri reale aici
http://www.crestinortodox.ro/forum/f...lay.php?f=5050
Daca aveti dorinta de a ajuta, Dumnezeu va va rasplati dragostea.

Consider ca ajutorul pe care il dai trebuie facut in acord cu puterile personale. Este poate o ispita sa faci mai mult decat poti iar apoi sa te simti covarsit de binele pe care nu mai esti in stare sa il finalizezi. Totusi tanarul avea o casa unde sa se duca, chiar daca din suparare voia sa faca pe ambitiosul si sa nu mearga in seara aceea acasa, deoarece se certase cu tatal sau. Credina nu ne spune ca trebuie sa fim la dispozitia oamenilor care vor sa profite, cititi si mesajul postat de Annyta, veti intalni un punct de vedere avizat plin de echilibru si discernamant.

Filocalia 11

Hehe..daca il citeam mai de mult si bagam bine la cap, nu trebuia sa ajung la aceleasi concluzii din experiente practice nu tocmai fericite.

Desigur, viata din experienta are alt gust, dar nu sunt gusturi care sa-ti doresti f. mult sa ti le amintesti.

Nu eşti singurul care a avut astfel de experienţe :-) Este bine însă că ne putem întări concluziile trase din experienţe şi prin scrieri ale sfinţilor (în cazul de faţă Varsanufie şi Ioan).

Nu degeaba tot citesc despre dreapta socoteală ca fiind o virtute de seamă.

asa ca va putem sugera cateva posible solutii:
1. puteti continua sa turnati trascau in dumneavoastra pana ce cadeti in nesimtire, caz in care nu mai are importanta unde inoptati.
2. puteti reciti cu indarjire versetele Biblice in care Hristos Dumnezeul indeamna pe crestini la miluire, asta asa, pentru a trece timpul 'mai usor', si, totodata sa va 'intariti' in credinta....
3. puteti alege si solutia radicala, si anume, stalciti'ntre dinti o 'zicere de bine', si parcati in boschetul ce mai apropiat.
Va dorim : Noapte Buna si Pace'n suflet.:6:

Dar macar cand suna de la spital ,cred ca sunteti de acord ca ar fi bine sa dam curs apelului sau,fie el si spital de psihiatrie.
Nu stiu de ce,doar cei cu probleme psihice,dar nu total nebuni,mai au curajul si farmecul sa ne ceara ajutorul direct. Cei mai sanatosi la minte,nu au nebunia asta sa ne sune ,sa ne cheme,desi cred ca nimeni nu s-ar supara.
Un om cu mintile mai tulburate ,chiar aflat intr-un bar ,chiar care isi acuza tatal pe nedrept ,tot om este. Si tot nevoie de ajutor are,ca si unul sanatos.Poate mai mare nevoie de ajutor...
Dar e mult mai greu sa stim sa ne purtam cu astfel de oameni,si ce anume e mai bine pt ei.
Oricum,daca nu ii ignoram,avem si recompense ,. Caci uneori fac gesturi adorabile(cum ar fi asta sa ne sune noaptea,remarcati ca userul Dumitru statea singur la meci ) ,sunt mai directi si mai umani decat noi cei sanatosi.
Uneori ,ei sunt ca o palma pentru noi ,care ne-am inteleptit ,dar am pierdut umanitatea simpla din noi.

Uite, ti-o zic franc: discuta asta cu un terapeut! Pentru mine e evident...
Daca esti prost, vei lua mesajele mele din ultimele ore catre tine, drept ofensa. daca esti, insa, asa cum presupun, doar un om bolnav, insa inteligent, te vei folosi de franchetea mea.
oricum ar fi, eu sunt dator, in virtutea dragostei la care nu ma pricep, sa te rog sa ma ierti.
Foloseste-te, omule, de unul ca mine. Cat mai sunt pe-aici. Te rog!
Urmeaza-mi indemnul! Pentru Domnul Hristos, o spun cu tot curajul meu nebunesc.

Esti inca in intretinerea parintilor, nu-i asa?

Da, corect. Dar Dumitru s-a aflat în situaţia de a lua o decizie în cîteva minute. S-a dat o luptă în inima lui şi a luat o decizie care i s-a părut bună pe moment... După care ne-a întrebat şi pe noi, ne-a angajat ca juraţi la procesul conştiinţei proprii, să vadă cum gîndim.

Eu nu ştiu ce aş fi făcut în locul tău, Dumitre. Dar acum, după ce am cîntărit problema, mi se pare că soluţia cea mai bună ar fi fost să-i spui omului aşa: la mine acasă nu pot să te primesc, din motive personale (pe care nu erai obligat să i le prezinţi), însă hai să ne vedem în oraş, să stăm de vorbă. Şi aşa i-ai fi dat omului exact ceea ce i-a lipsit: un umăr pe care să-şi verse oful. Ar fi fost un sacrificiu din partea ta să încerci să-i alini sufletul pierzînd o noapte de somn şi nu ar fi presupus riscul de a-i arăta unde locuieşti. Evident, dacă respectivul şi-ar fi făcut un obicei să te sune la ore tîrzii, i-ai fi urat un sincer "noapte bună" pe viitor. :)

Mergînd prin ţară cu maşina, îmi place să iau oameni la ocazie. Aşa, ca să mulţumesc Lui Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea să fac un bine. Dar nu întotdeauna pot să umplu maşina, chiar dacă am mai multe locuri libere. Îmi pare rău, dar cînd soţia stă în spate alăptînd copilul, nu pot să iau decît poate o tanti care să stea în dreapta faţă. Sau dacă e vreo pereche de feţe dubioase care merg pînă în satul următor, nu-mi voi pune familia în posturi deranjante băgîndu-i în maşină.

Sînt situaţii similare cu cea din prima postare, cînd trebuie să iei o decizie în cîteva secunde: da sau nu. Faci un bine ajutînd pe cineva sau eviţi un rău mergînd în continuare. Cînd sînt singur la volan abia aştept să văd pe orişicine şi să opresc, dar împreună cu familia ecuaţia se schimbă.

Să ne ajute Dumnezeu să luam deciziile corecte în toate acţiunile vieţii, inspiraţi de Duhul Sfînt, nu de simpla noastră intuiţie de moment.

Uneori STII, ca nu are sens sa spui omului verde in fata anumite lucruri pentru ca nu are ce sa iasa bun din asta iar daca mai e si irascibil/agresiv poate iesi chiar ceva urat.

Si ca nu ai resursele, priceperea, rabdarea, tactica sa-l iei prin invaluire sau cu tactici de genul asta ajung la vorba aia "bate saua, sa priceapa iapa".

barul e ca orice loc. depinde cum il folosesti.
nu am mai fost in club pentru distractie de cativa ani.
nu vad ce poate fi rau intr-o seara de folk live.

riscam sa nu mai scap de el.
m-am gandit ca ajutorul meu ii va da curaj in certurile cu tatal sau, stiind ca are unde sa se duca.
si sincer, nu mi-a placut situatia.
ma suna pe la 23-24 si imi spune: eu mai stau aici sa mai beau si pe la doua plec spre tine ...

si raspunsul acestei dileme care este?

asa este. de aci i se trage si numultumirea.
tatal lui nu ii da bani dupa necesitatile lui.
nu stiu care ii sunt cheltuielile, dar stiu ca atunci cand are bani, pierde cam 3-4 nopti in cluburi. doar la seri folk.
dar tot cheltuie cateva zeci de lei, plus taxiul ...

Se refera la mine intrebarea lui Alin :)
Desi nu am vazut nici o legatura de ce ma intreaba daca stau cu parintii..

Cei cu manifestari de nebunie au impulsul acesta de a sta mult intre oameni,in parcuri ,cu o cola ,o bere, orice,sa fuga de ei insisi probabil .Eu vorbesc pentru ca am cunoscut o persoana identica cu cea pe care o descrii tu,si in perioadele de nebunie asta facea .
Dar mai lungi erau perioadele lui normale ,in care era un om saritor ,vesel,care inspira optimism.
Si pe mine m-a sunat intr-o noapte din club,de fapt mi-a dat mesaj ,si nu m-am dus.
Am gandit la fel ca tine si ca restul,deci nu sunt nici eu mai putin rational ca ceilalti.
Doar ca omul ala nu era complet nebun,era doar intr-o astfel de perioada de exaltare , si acum imi pare rau ca nu m-am dus in aceea noapte .
Nu numai pentru el,ca poate el nici nu isi mai amintea apoi ca am fost pe la el . Dar si pentru mine aveam ce invata ,pentru ca as fi vazut 'omul' ,si in perioada de marire si in perioada de cadere , si mi-as fi adus aminte cat de fragili suntem .As fi invatat sa pretuiesc omul si cand e jos , nu numai cand e normal si simpatic,si incalzeste cu spiritul sau atmosfera.

Ti am scris deja ca vorbele tale mi-au intrat in suflet.
Nu ca m-am schimbat de a 2 a zi,dar s-a trezit mai mult in mine persoana aceea care spui ca exista si in tine,si tinzi catre ea.
Dar totusi,postarea de acum nu ti-o inteleg. Am lasat eu poezia si ai luat-o tu?
Fii mai clar si chiar mai franc,ca nu ma supar. Ma consideri prost sau bolnav sufleteste sau nebun (caci consideri ca am nevoie de un teraput)? Ca nu se intelege prea bine din postarea ta. Si daca da,de ce? Ca doar am zis ca acela ar fi bine sa fie vizitat la spital...Poate nu am inteles eu ce ai vrut sa zici de fapt.
Oricum eu n-am avut curajul sa mai discutam despre aspecte personale,aici,ca nu stiu cat de interesati sunt ceilalti de asta.
Poate ne mai ciocnim in opinii , sau poate vorbim pe privat ,si atunci se va vedea si mai bine cum suntem fiecare.
Cert e ca sunt deschis la dialog,si pretuiesc toate persoanele care sunt dispuse la asta

Te ascunzi cam naiv după cuvinte; după cuvintele tale barul e ca biserica, depinde cum o folosești, nu? Să fim serioși! Barul nu e ca orice loc pentru că nu întâmplător ajungi acolo, ci ca urmare a unei/unor frustrări.

Nu vezi nimic rău de a intra în bar pentru că nu ști ce e bun. Când ai intrat ultima oară într-o bibliotecă?
Dacă folku' s-ar cânta la universitate sau ziua-n amiaza mare la bibliotecă te-ai mai duce ”live”?

Pentru ca indemnurile tale nu au nici o baza reala care deriva din contactul omului cu realitatea, ceea ce inseamna ca esti inca dus pe bratze..

Ori fi idealiste, nimic de zis, dar idealism nu inseamna neaparat virtute crestina.

rapunsul este : am gresit

Asa cum ti-am scris deja, te consider bolnav cam in aceeasi zona in care sunt eu insumi bolnav. De aceea, pentru ca am sesizat clar similitudinile, ti-am si recomandat ceea ce m-a ajutat pe mine (facusem o lista intreaga).
Boala de care suferim toti este spirituala. N-ar erost sa mai lungesc aici vorba, ca doar despre asta vorbim mai mereu.
Problema e ca ne lasam dusi de ea si dam semne clare catre cei care au lucrat ceva mai mult decat noi cu propriile afectiuni sufletesti. Mai mult, riscam mereu sa ne intoxicam intre noi, ca niste bolnavi de gripa, de pilda, care stranuta neglijent unii in nasul celorlalti, scuipa pe jos etc. De aceea am avut o oarecare asprime,poate nelalocul ei, cand ti-am scris.
Nu te consider prost, am spus deja aceasta, nici nebun in sensul clinic. Si nici nu spuneam acestea chiar daca, vai, te credeam asa. Nu ar fi fost deloc un lucru cuviincios si folositor. Eu sunt impulsiv si adeseori mitocan, dar nu fac apologia mitocaniei. Dimpotriva, imi detest latura asta, care tine de nevrotismul meu ridicat si caut sa ma vindec. Dar uneori scap haturile si gresesc. Imi cer iertare!

da! mai ales daca vin si pieteni de-ai mei.