corect, FOARTE corect spus!

Ma bufneste rasul cand vad cu cata ardoare lupta barbatii contra patimilor femeilor, dar cand vine vorba de ei, sunt mai mult decat indulgenti si intelegatori.

Ar fi corect sa masuram cu aceiasi masura, si pentru unul si pentru celalalt.

Sa lase femeia machiajul cand o lasa barbatul parfumurile, sa lase femeia epilatul cand o lasa barbatul tunsul parului din cap si tunsul barbii definitiv, sa lase femeia pacatul neascultarii cand o lasa barbatul pacatul curviei, si sa poarte femeia numai fuste lungi atunci cand barbatul o sa poarte numai pantaloni lungi (si pe canicula) ca sa nu ispiteasca pe femeie cu formele lui.

Multi drepti pe lumea asta, dar mereu cu altii, nu cu ei insisi. :)

Pai , mai frate, hai sa ne ridem impreuna ! E pacat sa te rizi tu singur !
Deschide un topic despre cum trebuie sa fie barbatul in lumina sfintei traditii ortodoxe si a sfintelor canoane si apoi sa vedem cum vom trata aceasta problema !
Nu crezi ca este mai bine asa ?
Iar pe dealta parte, de unde esti dumneata asa de sigur ca asemenea barbati pe care ii evidentiezi , nu exista deja , sau nu au existat din toate timpurile ?
Sa cugetam pe indelete si sa ne ridem mai putin !

Citisem zilele astea un reportaj pe net tocmai despre acest subiect.
Vai ce "curve" erau femeile ca se imbracau asa sumar si toti barbatii exaltau in aplaude, dandu-i dreptate autorului.

Nici macar un barbat nu isi punea problema , cat de curva este el. :))
Cat de fustagiu este ca se uita dupa fuste.

Daca tot ne place sa jucam rolul de barbati, si ne dorim identificarea cu Sfintii Parinti, am face bine sa nu ne comportam ca evreii, si sa ne scuzam fiecare pacat dand vina pe vreme, pe femei, pe draci, ci sa ne asumam pacatele. Problema nu este in fundul si sanii fetelor, ci in capul nostru stricat cu totul de patima curviei.

Crezi ca observa vreun barbat problema asta? Ca viermele este in capul nostru? Eu nu am vz pe nimeni pe discutia asta ca isi asuma pacatul.

Ne asemanam cu dracii in privinta asta, nu cu Sfintii, caci Sfintii isi recunosteau mereu pacatul, nu il aruncau ca dracii mereu in alta curte decat a lor.

Tare as vrea sa te vad pe tine Zaharia, cum te duci tu la servici in sec. XX, neberberit, netuns, neparfumat, ca un scons, si cum te faci tu de ras la servici pentru Dumnezeu.

Doar nu ii slujesti trupului, ci lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de chipul tau frumos, ci de nevointa.

As vrea sa te vad purtand numai pantaloni lungi pe canicula asta, sa nu ispitesti femeile. As vrea sa vad cum iti acoperi pe caldura asta capul, si sa vad cum esti perceput la munca, mereu cu capul acoperit, ca sa nu ispitesti cu frumusetea parului tau.

E cam nasol sa iti aplice cineva propriile tale canoane. Brusc, nu mai e distractiv.

Zii tu, nu e amuzant? :))

Intelegi tare gresit frate : igiena consta in apa calda si sapun oriunde pe corp ori de cite ori este nevoie pe zi .
Bicarbonat de sodiu sau sare cu periuta pt. dinti in cavitatea bucala, peste tot si nu numai pe dinti (pe limba , pe mucoasa jugala, in vestibulul bucal)
Nu consta in parfumuri, deodorante, edulcorante si sociocorante !
Daca vrei sa vezi cit de barbos si de netuns sunt intra pe comunitate si ai sa te convingi singur.

Nu am purtat niciodata shorturi, pantaloni scurti sau jenantele bermude in locuri publice si mai ales in cele in care erau si femei , exceptind casa mea sau locuri de pescuit .
Port numai pantalon lung si camasa cu mineca cel putin lunga pina la cot , in procent de 80% negre , bleumarin sau culori inchise.

Nu umblu cu capul acoperit , eu sunt barbat si am binecuvintare sa umblu descoperit oriunde !

Nu uita , regulile de vietuire crestina igienovestimentaromorale au fost puse intr-o tara din Levant , ori acolo temperaturile din vara erau cu mult superioare celor din Romania , si lumea traia asa f. bine . Ba din contra , in acest mod se proteja corpul de caldurile toride .
La noi se postuleaza ca dezbracarea cit mai accentuata creaza confortul crestinului pe timpul verii, al toamnei, al iernii si al primaverii.

Ar fi bine daca nu ai uita ca nu corpul nesuleimenit miroase/pute (multi sfinti parinti au practicat nespalarea si ignorarea igienei corpului ca grad de smerenie !) ci pacatele put !
Gura, care scoate tot pacatul si faradelegea verbala (porul roman are o zicala tare semnificativa : pe unde iese faradelegea , pe acolo iese si sufletul !), gura care face toata faradelegea fizica , corporala, carnala... este cea care miroase urit .
Ia seama cind stai de vorba cu calugari imbunatatiti sau chiar si cu preoti de mir sporiti vorbind cu ei intim, de f. aproape, ca halena (desi "halena" nu inseamna miros in general ci un miros rau neplacut al gurii !) lor este asemanatoare cu Sf. Impartasanie , incit ai zice ca inainte sa vorbeasca cu tine s-a impartasit , ceea ce nu este tot timpul adevarat .

De asemenea , corpul pacatos , tavalit si strivit in tot felul de pacate , dintre care cele legate de sex , de pruncucidere si de omucidere in general, sunt cele mai grele , dau un miros urit in timp corpului . Aceste corpuri au o transpitatie grea , persistenta, cu miros neplacut mult timp chiar dupa ce a incetat transpiratia , care reapare f. repede dupa imbaiere.
Si parafrazindu-l pe IPS. Iustinian Chira al Maramuresului , corpul copilului si al tinarului , pina intra bine in pacate trupesti, miroase a viata, a flori, a romanita si levantica, a ceara de albine si a polen, a curat si nevinovat , pe cind corpul adultului si al batrinului miroase a pamint, a moarte, a boz, a frunze de maracin .

Sigur , ca ispititorul a venit si ne-a legat la ochi si ne-a invatat sa mintim ca aceste schimbari sunt "fiziologice" si ca ar fi firesc sa se intimple astfel , dar sa nu uitam ca ortodocsii imbunatatiti nu miros deloc urit nici la batrinete iar altora cind li se descopera moastele, acestea degaja miros de mir , miros deosebit de placut de toate celelalte de pe pamint .
Deci teoria cu "fiziologia" pica ! Pacatele put ! Iar impotriva pacatelor diavolul nu putea sa il invete pe om sa se pocaiasca si sa se smereasca ci i-a prostit legindu-i cu teoria "fiziologica". Si asa paiatele de astazi se dau cu toate esentele artificiale crezind ca pot inlatura sau masca miasmele corpului pacatos !

Corpul singur vorbeste, el insusi, despre cit de practicant este omul respectiv in viata in duh si adevar , cit de departat de Dumnezeu este el !

Dar daca chiar are meteahna parfumatului , crestinul are la indemina , infara de apa calda si sapun, toate felurile si esentele de mir , pe care le poate folosi !

Solutia demirosirii trupului este oprirea de la pacate si canonisirea celor facute, ispasirea lor prin penitenta .
Dar stiu ca este mult mai simplu sa dai citiva lei pe un parfum decit sa faci penitenta .
Revenim la ce am mai spus : depinde ce voiesti sa faci si unde sa ajungi !

Atunci este de admirat orice nevointa care este pentru EL. Chiar daca e de rugaciune, post, vestimentatie sau orice fel. Chiar si tu, respectand o vestimentatie aspra, in sensul neispitirii femeii, poti recunoaste ca patima curviei la barbat nu este provocata de femeie, ci de propria minte slaba.


In plus, o minte slaba s-ar impatimi si doar la auzul vocii, ori acum nu putem sa nu mai vorbim deloc sau sa ne astupam ochii. Nu o femeie cu pantaloni scurti baga in iad barbatii, ci propria lor minte bolnava.

Poate acea fata este o fata buna asemenea samarineanului, un exemplu de fapte bune si un altul e imbracat ca un monah. Ea ridica si vindeca bolnavii, iar acela in straie aspre face teologie, vorba si judecata in loc sa il ajute. Hainele nu sunt un criteriu de judecata a oamenilor, in plus nu noi suntem judecatori. Hainele sumare sau crestinesti, nu conditioneaza mantuirea, in schimb rautatea da.

Si spre amintire pun pilda samarineanului, sa mi-o aduc si eu aminte cand recitesc mesajul:

Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Da, tu ai dreptate in ce spui dar eu cred ca inca in plus mai trebuiesc spuse citeva lucruri .
Doua mai voiesc eu sa adaug :

O expresie strengareasca spune asa: oamenii e diferiti !
Dar in realitate , acesta este un mare adevar duhovnicesc !
Nu toti oamenii au aceleasi puteri duhovnicesti , nu toti suntem la fel de tari ci din contra , taria noastra duhovniceasac merge de la mai nimic pina la virtuti .
Asadar ispitirea unui om , este adevarat ca tine de el insusi intr-o prima faza dar apoi tine si de cel care ispiteste in egala masura . Picatura chinezeasca , sau romaneasca, reuseste in zeci de ani sa ingenuncheze taria pietrei si sa o rotunjeasca sau sa o sparga .
Chiar daca esti tare duhovniceste , traind in conditii de ispitire care mai de care si neinvatind sa eviti aceste situatii , vei ajunge sa fi ingenunchiat .
Ne spune patericul egiptean ca pe diavolul desfrinarii nu a reusit nimeni sa il invinga luptindu-se cu el , ci doar fugind de acesta .
Asadar si revenind, caderea in ispitire depinde si de tine crestine cit de tare esti dar si de vicleana ispitire ori de momente absolut neprielnice in care esti prins cu garda jos, iar atunci chiar si lucruri mai putin deosebite te poate sminti .
Daca ajungi sa crezi doar in tine , in taria de a nu putea fi ispitit, adica sa te mindresti in asa hal incit nici sa nu iti mai dai seama , vei cadea in pacat greu doar pt. 2 arginti !, adica, mai pe nimic !
Cel ce ajunge in ispita si cedeaza el ca asa vrea el este tot atit de vinovat ca si cel ce ispiteste , constient sau nu .
Si pt. ca acesta este adevarul despre ispitele trupului si nu numai , adaugam aici al 2 lea lucru pe care il voim a spune :
- stim cu totii ca sufletul omului dupa adormire va fi supus la 2 judecati , una particulara , in care raspunzi pt. toate greselile tale , si alta generala , adica deobste , in care vei raspunde inca odata pt. faptele tale prin care ai provocat rau fizic sau moral-duhovnicesc aproapelui , prin ispitirile tale voite sau nu , prin smintirea aproapelui !

Mai adaug doar un lucru : mindria este pacatul cel mai savuros in care ne arunca diavolul impingindu-ne pe toti sa ne mindrim, constienti sau nu : eu nu ma smintesc decit daca vreau eu ! Pot sa vad orice , oricit de mult , eu nu ma smintesc !
As crede pe oricine ar spune aceasta daca am fi sigur ca diavolul nu exista !
Pina atunci cred ceea ce spun batrinii ortodoxiei : fugi de dracul desfrinarii , iar cind vezi ca vine ostentativ la/pe tine , inainte sa ii intorci spatele, rusineaza-l , ocareste-l, infrunta-l si atunci il vei vedea cum se deconspira , ce urla si ce iti zice . Pt. ca el nu vrea sa se smereasca .
Am si spus intr-un articol un pic mai sus ca toti oamenii care incearca sa se zeleasca pe calea mintuirii, sa se indrepte, sa faca in fiecare zi mai mult decit ieri pt. mintuirea lor , sa fie mai grijulii cu sufletul lor ... devin placuti , sunt ajutati , sunt mai lesne iertati pt. greselile de care se caiesc , sunt cu bucurie si fratietate atrasi si insotiti pe calea mintuirii .
Pt. ceilalti lucrurile nu stau intotdeauna astfel . !

De reţinut! Vă mulţumesc pentru aducere aminte!

Apropos,de cele spuse de podolski ,oare cate femei s-or fi lasat ademenite de picioarele paroase ale barbatilor dezvelite de pantalonii scurti..????

Barbatii smintesc mai degraba prin atitudine decat prin aspect,pot fi imbracati in costum cu 3 piese si cravata si in acelasi timp iti pot arunca priviri necuvincioase si zambete( experienta de serviciu).

Insa mai cred ca nimeni,absolut nimeni nu poate fi ispitit in curvie fara vointa lui.

Nu pot spune că am întotdeauna o ţinută aşa cum se discută pe aici, numai fuste, şi acestea de o anumită lungime şamd.

Ceea ce pot spune este că voinţa noastră (ca să nu vorbesc prea personal...) este slabă, atunci când te joci cu ispitele. De aceea, de obicei e bine să tai prilejul de a fi ispitit din start şi să nu te joci cu focul în ideea că ştii când să te opreşti.

O părere a unuia care s-a ars :-(

Povestile despre cum se ispiteste un barbat sau o femeie nu face obiectul acestui forum, dar in esenta este diferit de la un sex la altul.
Este adevarat ca barbatii ispitesc atuitudinal in primul rind , dar infara de toata increderea in noi , de statul bine pe picoare fata de o asemenea ispita trebuie sa stim si sa luam seama bine la un siretlic al diavolului pe care il foloseste in cele din urma : nici o data nu te ispiteste cu un barbat urit sau badaran sau care are exact acele "calitati" pe cate tu nu le suferi , pt. ca astfel sa ii poti rezista si sa il infringi. Nu ! A ispitit el calugari imbunatatiti pe care era gata-gata sa ii insele , dara-mi-te pe un mirean !
Ci te ispiteste exact cu unul frumos, rupt din poarta Raiului , cu maniere, elegant, finut , atent, cult, cu simtul umorului sau care in aparenta este preocupat de trairea spirituala, protector , adica , cu unul care are acele calitati pe care tu le cauti sau le apreciezi cel mai mult , acele calitati pe care tu insuti i le-ai spus ispititorului ori de cite ori ai avut ocazia in discutii si parole feminine, tocmai pt. a te putea insela si ingenunchia, a te batjocori si a te departa de Dumnezeu .
Atunci sa vezi incercare ! Dar daca asta inca nu s-a intimplat pina in prezent este numai din pronia divina care in acest caz, ca si in altele, inseamna totul pt. viata unui om .

Multe si felurite sunt ispitirile prin care un om trece in viata lui dar cea legata de pofta trupeasca cred ca este una care poate crea multa suferinta, care are transmitere genica la mostenitorii a 9 neamuri, care se ispaseste greu de tot si care umple de rusine indiferent de modernismul timpurilor pe care le traim !
De aceea , cu asa ceva nu este de gluma , ci este de ... fugit !

Totusi , in afirmatia pe care o faci cu atita siguranta inteleg nuanta care o voiesti sa transpara dincolo de cuvinte .
Fie si cum zici tu !

Imi cer scuze daca am lasat sa se inteleaga ca eu sunt foarte sigura pe reactiile mele in ceea ce priveste rezistenta la ispite si pot da lectii si altora,ba inca si unora de nivelul calugarilor!
Nici pe departe,cred ca mai degraba vorbeam dintr-un plan ipotetic,decat din exemplul personal.
Exemplul personal nici nu poate intra discutie, insa am prins idea,voi fi mai atenta pe viitor la felul in care ma exprim pe forum.
Multumesc ca intr-un fel sau altul mi-ati atras atentia!

Arabii care au femei acoperite din cap pana in picioare sunt mult mai usor de ispitit decat barbatii obisnuiti sa le vada pe femei si la mare in costum de baie. Cu cat barbatii refuza sa isi asume lupta impotriva slabiciunilor proprii, cu atat femeile sunt tinute mai mult prizoniere sub vesminte sau in casa pentru a nu-i tulbura pe barbati ca si cum lumea le-ar apartine doar lor. Libertatea unui om incepe intotdeauna acolo unde se termina libertatea altuia. Pentru ca barbatul este slab (exista si multe exceptii bine-inteles) dar vrea mereu sa fie liber si sa para puternic, s-a limitat mereu libertatea femeii mai slaba fizic. Mereu au fost barbatii cei care sa decida pentru femeie inclusiv vestimentatia. Faptul ca femeia s-a eliberat se datoreaza "feministelor" dar aceasta libertate este vazuta cu ochi rai de multi barbati (adesea religiosi) pentru ca limiteaza libertatea proprie. Principiul echitabilitatii nu a intrat niciodata in discutie in cadrul religiilor, ci s-a tins mereu catre extrema puterii masculine in defavoarea celei feminine ducand astfel la un dezechilibru al lumii acesteia care cu greu va fi echilibrat...

Se pare că începi să înțelegi care-i rânduiala.

Incep sa inteleg? :)
Afirmatia dvs. dezvaluie doua lucruri despre dvs.:
- faptul ca dvs. va considerati cu intelegere superioara si
- faptul ca dupa parerea dvs. inainte nu intelegeam nimic iar acum as incepe sa inteleg.

Pe de o parte este ciudata afirmatia dvs. avand in vedere ca inca nu-mi exprimasem opinia ca sa puteti observa dvs. o evolutie din pozitia de superioritate pe care v-ati atribuit-o, si este cu atat mai ciudata cu cat eu nu am vorbit de nici o randuiala, singura optiune corecta din punctul meu de vedere fiind aceea a echitatii care tine de iubire si nicidecum cea a extremelor ce apar in religii (locul unde se foloseste termenul de randuiala) si care tine doar de auto-iubirea celui aflat la putere, in cazul religiilor - auto-iubirea masculina...

As fi vrut sa dau un raspuns care sa fie o marturisire legat de ceea ce mi-ai raspuns .
Dar recititnd postarea mea am vazut cit de agramat sunt, inca dintru inceput .
Si atunci, ce indrasnire sa mai am ? Doar ca sa nu ma mai opresc din mindrie ?
Atit pot sa mai adaug : ca in toate lucrurile este bine sa avem o dreapta masura si sa nu uitam de Hrtistos , deoarece "... fara El nimic nu putem" (Ioan, cap.XVI)

Erata :" Povestile... nu fac obiectul..." in loc de " Povestile... nu face obiectul..."

As da vina pe viteza de scriere sau pe tastatura dar daca nu sunt (numai) ele de vina ?

Nu va mai judecati atat de aspru,greseli se intampla la casa orisicui;si eu imi recitesc posturile si mai fac niste editari din cand in cand :)

Vorba unui parinte aghiorit : sa traim fiecare cum putem , care mai bine , care mai rau dar sa ne ferim pe noi si pe altii de ispite/pacate si atunci bine ne va fi !

La mine este trecut de miezul noptii , la tine se apropie miezul zilei .
Mie imi prinde bine o noapte linistita iar tie o zi cu pace !

Sa ne auzim cu bine !

Eva nu a fost creată de Dumnezeu în mod conjunctural
 

Trebuie să discutăm puţin despre felul în care au fost creaţi Adam şi Eva, pentru că am impresia că mulţi dintre noi amestecăm puţin lucrurile. Impresia greşită este că Eva ar fi fost creată la mult timp după Adam şi confuzia vin din următorul verset:

„Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".” (Facere 2, 18)
„Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.”

Bun, dacă ne uităm doar la aceste versete, fără să studiem cu atenţie ce spune Sfânta Scriptură şi cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi ajungem la concluzia că Eva a fost creată pentru Adam în mod conjunctural, adică dintr-o necesitate de moment a lui Adam. Astfel, femeia poate fi greşit considerată un accesoriu pentru bărbat, ceva care nu este neapărat necesar dar care poate fi de ajutor.

O altă impresie greşită pe care o avem noi este că în ziua a şasea Dumnezeu l-a creat doar pe Adam, nu şi pe Eva. Astfel fără să ştim presupunem că Eva a fost creată ulterior, şi nu are legătură cu tot ce a fost creat, nefiind acolo de la început, ci apărând oarecum pe parcursul istoriei adamice din rai.

Această înţelegere greşită a lucrurilor afectează percepţia noastră despre unirea dintre bărbat şi femeie, despre Taina Cununiei şi implicit despre viaţa de familie.

În cartea Facerii din Vechiul Testament, în primele două capitole se relatează modul în care Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, a făcut lumea. Am făcut o mică schiţă a acestor două capitole pentru a observa mai clar ce mesaj ne transmit:

Facerea, Capitolul 1

• Crearea lumii - Ziua 1

- a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, lumina şi întunericul

• Crearea lumii - Ziua 2

- a făcut Dumnezeu o tărie prin mijlocul apelor, despărţindu-le pe cele de sus de cele de jos.

• Crearea lumii - Ziua 3

- a făcut Dumnezeu mările şi uscatul, pomii şi toate plantele pământului.

• Crearea lumii - Ziua 4

- a făcut Dumnezeu luminatorii cerului: soarele, luna şi stelele, ca să se deosebească anotimpurile, zilele şi anii.

• Crearea lumii - Ziua 5

- a făcut Dumnezeu vietăţile apelor şi toate păsările lumii.

• Crearea lumii - Ziua 6

- a creat Dumnezeu animalele domestice şi pe cele sălbatice şi toate târâtoarele pământului.
- tot în această zi l-a creat Dumnezeu pe om.

Aş vrea să fim puţin atenţi şi să vedem în ce fel l-a creat Dumnezeu pe om. Iată ce zice Scriptura:

"Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"

E prima dată în toate cele şase zile ale creaţiei când se foloseşte pluralul atunci când se referă la acţiunea creatoare a lui Dumnezeu: „să facem om”. Până acum se spunea doar „a făcut Dumnezeu” sau “şi a zis Dumnezeu să fie...”

„Acesta nu este un plural al maiestăţii, ci un plural gramatical autentic; Sfinţii Părinţi văd în el prima revelaţie scripturistică asupra persoanelor Sfintei Treimi” explică IPS Bartolomeu Anania. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh se sfătuiesc şi cad de acord să-l creeze pe om, dar nu în orice fel, ci după chipul şi asemănarea Lor.
Şi apoi precizarea necesară:

"Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie."

Deci în ziua a şasea a facerii lumii a fost creat omul ca bărbat şi femeie, nu doar Adam. Aşa cum Dumnezeu este Unul în fiinţă dar trei Persoane, la fel şi omul a fost creat un trup dar două persoane.

Şi tot acum spune Scriptura:
"Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniri peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
Nu i-a zis lui Adam să crească singur sau să se înmulţească singur ci omului, Adam şi Eva.

Facerea, Capitolul 2
Acest capitol este cel care este posibil să aducă neînțelegere, întrucât reia anumite momente din cele şase zile ale Creaţiei, aducându-le detalii suplimentare.

• Crearea lumii - Ziua 7

– Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrurile Sale; sfinţirea acestei zile ca zi de odihnă. Facerea lumii se termină.
Apoi urmează:

• Detalii despre cum era Pământul înainte de fi populat de vegetaţie.

Detalii despre felul cum l-a creat Dumnezeu pe om în ziua a şasea: l-a făcut din pământ, suflând suflare de viaţa în faţa lui, apoi l-a pus în grădina raiului.
I-a dat poruncă să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi a răului.

• Hotărârea lui Dumnezeu de a face ajutor lui Adam.

Apoi Dumnezeu îi aduce înainte lui Adam toate animalele pământului pentru a le numi şi pentru a-şi găsi ajutor printre ele:
„Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. ”

• După acest moment Dumnezeu o crează pe Eva din coasta lui Adam, şi Adam o recunoaşte bucuros că fiind os din oasele sale.

Capitolul 2 al Facerii reia momentul în care omul a fost creat şi-l detaliază. Faptul că Dumnezeu i-a oferit animalele ca alternativă de ajutor lui Adam nu arată nicidecum că nu avea în gând s-o creeze pe Eva, ci doar vrea ca Adam să ajungă singur la concluzia că are nevoie de cineva pe măsura lui. Hristos vrea să-l facă pe Adam să priceapă că doar o fiinţă personală, cu raţiune, îi poate fi de ajutor iar nu cineva mai prejos decât el.

Crearea Evei nu este conjuncturală, ci este parte din planul creaţiei săvârşit de Sfânta Treime în cele şase zile. Femeia este parte din proiectul măreţ al lui Dumnezeu pentru întreg universul, iar unirea ei cu bărbatul în mod desăvârşit este esenţa acestui proiect. Prima dată când se pomeneşte în Scriptură despre facerea omului atunci se pomeneşte despre barbat şi femeia împreună. Eva a fost creată în a şasea zi împreună cu Adam.

„Căsătoria (Taina Nunţii) este anterioară căderii omului în păcat: se poate presupune că şarpele (diavolul) a avut intenţia de a degrada căsătoria binecuvântată de Dumnezeu în Rai şi că aceasta va fi raţiunea pentru care căsătoria, după căderea în păcat, ar putea rămâne fără reproş, cu toate că, din punctul de vedere al omului căzut în păcat, este legată de noţiunea de păcat.” (Pr. Vasile Gavrilă)

Hristos Domnul, fiind întrebat de farisei şi cărturari dacă îi este permis bărbatului să-şi lase femeia el spune: „...de la'nceputul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Aşadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă“.”

Menirea omului în acest univers nu poate fi gândită decât ca unire între bărbat şi femeie. Iar această unire are ca model unirea dintre Hristos şi Biserica Sa.

Astfel stând lucrurile, homosexualitatea este o deformare gravă a adevărului și a rosturilor pentru care Dumnezeu a făcut omul, consecințele fiind pe măsură. Femeia şi bărbatul au fost creaţi împreună, egali, slujind aceluiaşi scop: îndumnezeirea, asemănarea cu Sfânta Treime.

Unirea bărbatului şi a femeii prin Taina Cununiei, în Biserică, este nu neapărat o necesitate cât o urmare firească a felului în care omul a fost creat.
(Claudiu)
P.S. În imagine este un detaliu din icoana Învierii Domnului unde El îi dă mâna Evei şi lui Adam ridicându-i din iad.
http://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii...jumctural.html

Excelent! Se simte din toate postarile, nu doar pe tema de fata sau inrudite, ca sunteti o persoana puternica, o "doamna", si nu doar la nivel de conventionalism al adresarii de catre cei din jur. Fetele nu doar ca isi iau tatal de model, dar seamana GENETIC cu tatii. Like father, like daughter. :) Pe de alta parte...proportia barbatilor captivi in propria naivitate sexual-emotionala nu este, inca, dezastruos de mare. Si nu, nu prin "sheer will", caci fara Har suntem mai putin decat morti, ci prin tot felul de cai ale Domnului, unele de-a dreptul exotice gandirii comune. Un barbat inteligent stie/simte ca femeia are o natura duala: fiinta umana si femela de mamifer. Prima poate fi o colega. o "sora", prietena, iubita, apoi sotie excelenta. Lucrurile se complica din momentul in care ele lasa femela din ele sa preia controlul si ajung sa creada, ca si alte entitati inteligente de pe planeta asta, ca "totul li se cuvine". Si asta doar fiindca...sunt implicate absolut direct in actul perpetuarii speciei (ca si cand partile creatoare, pozitive, ale feminitatii si masculinitatii sunte meritul femeilor, respectiv al barbatilor!!!). Si fiindca, la un nivel inca mai bazal, sexualitatea lor este de o natura mai fizica, mai EVIDENTA decat a noastra: privirile noastre se izbesc de un trup care din pacate este facut sa atraga. Zic "din pacate" pentru ca aceasta este marea arta a ispitei: sa foloseasca ceva bun creat pentru o finalitate in mod nefericit deviata destructiv. Si nu poti scapa de siretenia asta cumplita decat pe trei cai: asceza dupa voia si stiinta data de Dumnezeu intru institutia monahala si fidelitatea in cea a familiei; "ciudatenia" si..sa fii incapabil de a simti vreo atractie. Asa ca, pentru a reveni la matca discutiei, barbatul are de facut un singur lucru: sa nu isi piarda vremea cu nu-s ce femela umana, doar fiindca se simte atras de ea, fiindca ea este o forta de suctiune a energiei, pe care nici macar nu o foloseste sa evolueze spiritual, ci doar pentru infamul aspect al placerii efemere. E ca si cand ti-ai scoate ochii, asta este sa cedezi nu stiu carei proaste mustind de estrogeni. Mai ales daca ai acasa deja o iubire, pe care brusc o uiti si o negi ca un prost. Desi si aceasta tarie a refuzului total comporta un risc: femeile lumesti sunt ca demonii: refuzate, te urasc si te lupta; daca le cedezi, te stapanesc, te dispretuiesc, si te distrug, daca pot.

Multumesc pt cuvintele bune,dar sa stiti ca eu personal nu am nici un merit!
Sunt doar un produs al educatiei,al mimeticii unor indivizi exceptionali cu care venit in contact!
Am fost prea norocoasa sa ma intersectez cu persoane deosebite:rude,profesori,manageri,prieteni....

The beauty of a woman must be seen from in her eyes, because that is the doorway to her heart, the place where love resides. (Audrey Hepburn)

Ce parere aveti despre barbatii care nu se acopera? Arata ca "sunt nemultumiti de femeile lor si doresc alte femei "? Iarasi a fost analizata in amanunt tinuta femeii, iar daca are pantalon scurt si fusta scurta s-a pus pecetea- "sigur vrea sa atraga", insa ma intreb de ce motivele ei n-ar putea fi aceleasi cu ale barbatului care poarta tinute lejere, de ce ea e suspectata si rapid catalogata? Decenta vestimentara tine de educatia fiecaruia si de mediul cultural.

Cred ca se refera la acoperirea capului. Sfantul Cosma Etolianul a trait in sec. XVIII. Femeile purtau atunci "fustele pannier" ( acelea largi pe doua cercuri mari plasate in lateralele soldurilor), iar pe la 1750 s-a facut trecerea spre coafurile inalte si elaborate (vezi poza cu ipostaza de inc. de sec. XVIII si dupa 1750). Asta era moda in Apus, nu stiu cum se imbracau grecoaicele in sec. XVIII. (Sfantul a fost grec) Pe la 1790 a aparut moda neoclasica, iar femeile au inceput sa poarte rochiile inspirate de vestimentatia femeii din Grecia Antica, insa Sfantul n-a apucat vremurile alea. S-ar putea sa se refere la influentele orientale in vestimentatia femeii, pentru ca a stat o vreme in Constantinopol. In Bucurestiul sec. al XVIII se resimteau puternic influentele modei fanariote, probabil si in Grecia, doar fanariotii erau greci.

mai mare atenție la subiectul propus nu strică
 

Aici nu discutăm în stil veterotestamentar, gen legea talionului.

O divagație fără rost, părerea mea.

Da, femeia sa-si acopere capul, iar barbatul sa-si lase barba...cati barbati au barba, mai ales din aceia care judeca femeile neacoperite? Ca sa atragi pe cineva, nu este nevoie doar de siretlicuri vestimentare, ci si sufletesti si mentale, este nevoie de o anumita stare, o anumita disponibilitate...pana la urma, este vorba de ceea ce acoperi sau descoperi. Hainele sunt doar un accesoriu, mult prea banal devenit in ziua de azi. Nu cred ca barbatii mai sunt profund impresionati de aceasta trasatura.
Uite, in Japonia, desi femeile nu sunt descoperite aproape deloc, nu am vazut femei imbracate in maiou in toiul verii, nici in fuste scurte, sau sani descoperiti...totusi, elevele de scoala generala si de liceu au in vestimentatie fuste foarte scurte. Acest lucru nu are, nici pedeparte, conotatie erotica, chiar se simte faptul ca picioarele lor nu produc la aratare o anumita atractie, si asta nu ca nu ar fi atragatoare, ci pentru faptul ca in imaginatia lor colectiva, in perceptia lor, aceasta vestimentatie nu reprezinta decat o uniforma scolara, si-atat.
Sa nu uitam si faptul ca feromonii joaca rolul cel mai important in procesul atractiei, chiar daca suntem oameni supusi ratiunii, aspectul chimic al fiintei noastre isi face prezenta in viata, si el, ca si ratiunea, conlucreaza pentru perpetuarea speciei. Ce ne-am face daca nu ar exista atractia, dincolo de hainele pe care le purtam? Oamenii nu s-ar mai indragosti ca "prostii", nu ar mai face copii, nu ar mai face compromisuri prin familie, caci viata in doi este un interminabil compromis, aducand laolalta doua firi diferite care, parca, niciodata nu ajung la vreun consesn, dar intotdeauna se resemneaza si se suporta reciproc.
Mai dati-le incolo de haine, pana la ele, daca este sa vorbim de principii, este muuuuuulta rautatea pe lumea asta de combatut.

corect spus

Ai dreptate, trebuie mai intai sa schimbam ce e in interior (rautate, egoism s.a.m.d.) si sunt sigura ca atunci, aceasta se va reflecta si in felul in care ne imbracam. Pentru ca o persoana care urmeaza principiile crestinismului nu va pune pret nici pe vanitate, nici pe propriul sex-appeal, nici pe numele firmei producatoare, ci va cauta sa se imbrace decent, frumos (in sensul de placut privirii), si cu haine care au un raport calitate/pret corespunzator (nici cele mai ieftine, dar nici cele pentru care platesti un adaos comercial exorbitant).
Intr-adevar, "Ce ne-am face daca nu ar exista atractia, dincolo de hainele pe care le purtam?" .... Pai incep sa cam vad ce ne-am face: ne-am complace in relatii de concubinaj sau am lega casnicii de foarte scurta durata, asa cum se intampla din ce in ce mai des in ziua de azi. Am avea relatii superficiale in care femeile "trecute" (adica cele care au inceput sa imbatraneasca si sa arate un rid, o piele mai putin ferma, etc.) trebuie sa se consoleze cu amintirile tineretii si, eventual, cu cariera si /sau castigurile financiare acumulate pana atunci (daca au fost "fete destepte"), iar barbatii sunt cu atat mai "sexy" cu cat au un cont in banca mai generos.
Referitor la replica ta "cati barbati au barba, mai ales din aceia care judeca femeile neacoperite?" precum si altele asemanatoare ale altor forumisti, as spune ca eu ca femeie nu cred ca trebuie sa ii judec pe ei, ci pe mine insumi. Faptul ca barbatii care ne judeca nu se poarta sau nu se imbraca asa cum ar trebui sa o faca un barbat crestin, nu ne da noua dreptul sa adoptam aceeasi atitudine. E ca si cum am spune ca daca ceilalti oameni care sunt sau nu crestini declarati din jurul nostru pacatuiesc, putem pacatui si noi.
In plus, acesta este un forum "despre femeie", iar imbracamintea barbatului crestin probabil ar trebui discutata in alt loc (probabil ar trebui deschis un subiect "despre barbat")