Asa este .Si pe mine tocmai asta ma supara .Ca unii confunda superioritatea invataturii Ortodoxe, cu superioritatea lor , ca apartinatori ai ortodoxiei , fata de altii. Ca si cum ar fi implinit deja lupta de despatimire ,si atunci,pe drept cuvant ,ar putea fi numiti superiori.
Nu apartenenta la ortodoxie ne aduce vreun folos , ci rodirea invataturilor ei in sufletul nostru ,spre a putea ajunge in final la dragoste.
Ca ma duc la Biserica si zic la recensamint ca sunt ortodox,nu am nici un folos,daca nu ajung sa indeplinesc intreaga randuiala ,atat tainele ca ajutor venit din exterior,dar si lupta interioara cu patimile .
Daca in final nu ajung la dragoste prin intermediul ei,si la schimbarea vietii ,Ortodoxia e o simpla teorie frumoasa ,dar din care eu nu castig nimic . Cel mult un mic premiu pt consecventa ,dar din aceea fara intelepciune. Da , voi fi intre cele 10 fecioare ,dar nu intre cele 5 intelepte.

Este , cred , cel mai cinstit mesaj al tau , drept pentru care nu ma mahnesc pentru cele scrise aici , caci s-a facut lumna in cea ce te priveste .
Multumiri !http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon7.gif

Pentru tine l-am si scris ,ca sa vad cum extragi din context si pescuiesti cuvinte ,scandalizandu-te de continut,dar nevazind ideea.
Ca sa iti arat ca iubesti mai mult cuvintele decat intelesul din spatele lor.
Intreaga propozitie era asa : "Daca in final nu ajung la dragoste prin intermediul ei,si la schimbarea vietii ,Ortodoxia e o simpla teorie frumoasa ,dar din care eu nu castig nimic "
Ideea nu imi apartine ,poate doar formularea ei.
Ortodoxia este simpla teorie daca nu o aplicam ,ca sa ajungem prin ea la dragoste .Acesta era intelesul.
Deci mare grija Cristi,nu uita ca toata invatatura ta multa nu are decat un singur scop : sa scapi de patimi si sa ajungi ,in final la iubire .

Excelent cuvant! Desigur, un text pe care il consider cu totul ortodox. Multumesc, Iustin!

Finalul acestei postări este cu adevărat , ADEVĂR, mare ADEVĂR ! O săptămână binecuvântată !

De ce suntem ortodocsi? Oare suntem cu adevarat ortodocsi? Sa invatam Ortodoxia de la cineva caruia sfintenia i se parea ceva absolut normal. In absenta pacii interioare si a bucuriei oferite de Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant, Sfantul Macarie recomanda plansul pentru pacate.


http://cartiteologie.wordpress.com/2...-duhovnicesti/

Atatea comori intr-o singura carte! Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem ce este cu adevarat Ortodoxia, intorcandu-ne la Scrierile Sfintilor Parinti.

Sunt printre noi si adevarati ortodocsi :1: !
Uite un exemplu la indemana "

O cugetare a prietenului si colegului nostru de pe forum : Ioan Cezar


"Eu vad ortodoxia mai relaxat, mai a la lejer (adica nu crispat, schimonosit, incruntat si ortodoxist). Nu-i vorba, as voi sa traiesc precum scumpii mei Antonie, Isaac, Maxim, Paisie, Nicodim, Parascheva, Maria Egipteanca etc. Insa imi cunosc masura si locul, dupa cum am simtamantul fin ca menirea mea in lumea aceasta unde imi tarasc oasele si umbra e cu totul alta decat sa fiu morocanos si mizantrop. Iaca mie imi place sa rad, sa dansez, sa citesc si sa scriu poezii, sa imi sarut nevasta, sa imi port copiii pe umeri, sa joc sah (mai rar table), sa joc fotbal, sa glumesc, sa mai beau cate o bere sau un pahar de vin bun (fie si o data pe luna sau pe an), iar astea toate nu sunt miezul fericirii mele, insa au rostul lor in chivernisirea Fericirii.

Ortodoxia este cea mai virila forma de exprimare a urcusului spre Fericire, tocmai prin "reteta" oferita de Biserica. Insa aceasta reteta e atat de prost inteleasa de unii, care au ramas cu convingerea ca a fi mohorat, sectar si adeseori rautacios inseamna a fi un bun crestin. Cu totul dimpotriva stau, de fapt, lucrurile!"

de ce sunt eu ortodoxa?
 

- pentru ca am incercat toate celelalte cai si am ajuns la concluzia ca toate sunt la fel - daca ai petrecut destul timp in new age vezi ca toate sectele nou-crestine sunt de sorginte sau au influente de acolo (no offence eu asta am vazut!)
- pentru ca e singura pe care n-o puteam inventa eu cu mintea mea ( e mult prea grea si uneori absurda), deci trebuie sa-mi fie superioara
- pentru ca toti avem nevoie de modele si le cautam acolo unde ne aflam, iar eu n-am aflat modele mai frumoase decat sfintii
- pentru ca vine o vreme cand te saturi de tine insuti si de vesnic repetatele greseli si intelegi ca lumea insasi e un cerc stramt din care nu ai nicio posibilitate de scapare
- pentru ca eu nu pot trai fara sens, dar am descoperit ca nu pot trai nici cu un fals sens

Pot fi multe motive, cel putin la inceput, prin care ne justificam apartenenta la ortodoxie, printre care mandria de a fi de partea invingatorilor nu e cel mai neglijabil;
dar oricate motive am avea, ele sunt toate constructii mentale (justificari)posterioare convertirii, convingerii interioare ca ai perceput ceva ce omului nu-i e dat sa perceapa in mod natural, si care nu tin locul trairii, luptei, crucii. Nu stiu daca conteaza de ce suntem, pana la urma ortodocsi, conteaza de ce ramanem asa. Daca ramanem...

Mărturisesc că sunt ortodoxă pentru că aşa am fost botezată, născută fiind într-o familie ortodoxă. Sunt bucuroasă că sunt ortodoxă, însă nu ştiu dacă m-aş fi convertit la ortodoxie în situaţia în care m-aş fi născut într-o familie cu altă religie...

Am citit la Părintele Cleopa despre cele 4 legi după care ca judeca Dumnezeu lumea, şi cred că însăşi naşterea noastră într-o anumită religie a fost lăsată cu un scop.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/12patrulegi.htm

Credeţi oare că Dumnezeu aşteaptă de la noi să fim cu toţii ortodocşi?

Cred că a fi ortodox înseamnă a fi în ascultare de Biserică. Iar Biserica e un dar al lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră, având ca miez jertfa iubitoare a lui Hristos. Cred că Dumnezeu ar vrea ca toți să primim acest dar. Nu putem spune multe despre cei care refuză acest dar din motive diverse, principalul fiind că n-au încredere, că nu recunosc semnele Dăruitorului în darul Său. Cei care au încredere gustă, și gustând cunosc apa cea vie, pâinea din cer.
Dacă asta înseamnă a fi ortodox, cred că Dumnezeu ar vrea ca toți să fim așa, adică să primim hrana pe care El ne-o dă.

... astea fiind valabile în condiţiile în care probabil vă prefaceţi că preoţilor ortodocşi nu le convine analfabetismul teologicul al "credincioşilor" lor. Dar le convine şi încă de minune. ... Sau poate nu ştiţi procentul celor care se preoţesc prin sistemul pile, cunoştinţe şi relaţii sau chiar direct prin şpagă şi la început şi contribuţii neoficiale după. ... Ce uşor le este unora să facă pe inocenţii şi să îi acuze pe aceia pe care chiar ei îi nasc, cresc şi îi ţin în analfabetismul teologic.

Stai putin, omule! De unde stii tu ca preotilor le convine nu stiu ce analfabetism?...
Uite ca eu stiu exact contrariul! Ba stiu ca e chiar dramatic, as zice sfasietor, cu riscul ca tu sa zici sa sunt patetic, ceea ce traiesc preotii pe care i icunosc eu (si cunosc o multime, pe unii chiar ca pe cei mai apropiati prieteni).

Dar haide sa te lamuresc de unde stiu ca e asa cum iti spun (iar nu cum sustii tu, teribil de nedrept):

1. Preotii nostri predau "alfabetul" credintei, de la A la Z la fiecare sfanta slujba. Si nu uita ca saptamanal, cel putin o data, preotul oficiaza Sfanta Liturghie cu tot cu predica.
Fiecare slujba din Sfanta Biserica este prilej de alfabetizare, de studii avansate, de ce vrei tu, chiar dincolo de doctorat. Prin insusi continutul sfintei slujbe! Prin harul revarsat si impartasit acolo. INSA, DACA INIMA E IMPIETRITA, DACA EVLAVIA E ZERO, DACA MINTEA E ORIENTATA NEPOTRIVIT, DACA NU AVEM URECHI DE AUZIT atunci fireste ca multi oameni bat drumul la biserica degeaba. Cine-i responsabil de asta, poti spune?...

2. Cateheza este facuta inclusiv prin activitati speciale, distincte. Sunt si predicile, adevarate comori din experienta Bisericii, din cuvintele Parintilor. Cine e responsabil ca unii se tin la analfabetism iar altii se sfintesc, iarasi te intreb: poti spune?

3. Preotii merg cu Botezul si savarsesc alte acte, cand sunt solicitati, la casele credinciosilor. PRILEJ MINUNAT DE ALFABETIZARE. Cine e responsabil ca li se inchide usa sau ca li se deschide cu intentii straine?... Poti spune?

4. In Biserica exista o multime de carti, ziare, alte publicatii etc. Si mai ales icoanele, pictura, muzica liturgica! - toate surse de vindecare a analfabetismului! Cine voieste sa recepteze, are ce asimila, slava Domnului, de-ar trai vieti nenumarate. Cine e responsabil ca unii nu voiesc sa primeasca, poti spune?

5. Pe internet exista, pentru cel insetat de Ortodoxie, informatii-garla - carti, siteuri, forumuri, muzica, slujbe intregi, conferinte, predici etc. Cine e responsabil ca se tine la analfabetism, poti spune?

6. Intreaga Biserica ofera infinite (da!, la propriu, cata vreme din Ea fac parte sfintii, ingerii si Insusi Domnul Dumnezeu) prilejuri, mijloace de "instruire" si depasire a "analfabetismului" pe care il invoci. Cine e responsabil pentru ca ignora toate acestea? Poti spune?

7. Fiecare om se poate ruga, cu evlavie, la Dumnezeu: "Doamne, lecuieste-ma de analfabetism!". Cine e responsabil ca noi oamenii nu facem aceasta? Poti spune?

Te rog sa ai in vedere MACAR aceste argumente si sa te cenzurezi cand intentionezi sa mai faci afirmatii atat de straine de realitate.

Unora, multora le convine de minune analfabetismul religios şi teologic al "credincioşilor". În felul ăsta pot să îi exploateze în continuare. Ba unora le conveneau stări similare de lucruri chiar şi cu privire la preoţi nu cu multe sute de ani în urmă. Poate nu ştiţi câtă "pregătire" avea preoţii ortodocşi în urmă cu vreo câteva sute de ani: să ştie să citească sau să boscorodească, să ştie ceva cântări şi glasuri, să ştie ce ceva catehism, şi cam atât. Posturile se ocupau în multe cazuri prin "dinastii" de preoţi, din tată în fiu, fără să existe vreo promovare pe autentice criterii spirituale. Ce să mai vorbim despre episcopi şi cam cât trebuiau ei să scoată la înaintare pentru a ajunge episcopi. Tradiţia istorică este mult prea nesănătoasă din punct de vedere spiritual pentru ca multora dintre actualii mânuitori de cădelniţe şi de har să nu le placă analfabetismul analfabeţilor.

Or fi şi preoţi de calitate, nu contest, doar că ei sunt o minoritate aşezată în mijlocul unei majorităţi care nu aderă la idealurile lor spirituale şi morale. Iar cum la noi nu contează aristocraţia spirituală ci democraţia "spirituală" majoritarii fac legea, iar minoritarii competenţi şi cu idealuri trebuie să "facă ascultare" că altfel zboară.

1. Cine a spus şi unde scrie că preoţii trebuie să predea "alfabetul" credinţei doar la slujbe? Totuşi nu cred că se poate rămâne doar la un nivel de alfabetizare. E ca şi cum ai spune că e suficientă în viaţă şcoala primară. Şi cine spune că "credincioşii" au vreo obligaţie să meargă la biserică taman atunci când "competenţa" spirituală şi morală a preoţilor este pe cale să se manifeste? Dacă evlavia e minimală, dacă inimile sunt împietrite atunci ştiu sigur de unde se trag aceste fenomene, pentru că evlavia, credincioşia, dragostea se transmit de la suflet la suflet, iar un "preot de dinastie", sau un şpăgar, sau un cantor care a apucat un loc vacant, sau tot felul de astfel de specii de specializaţi în mânuirea cădelniţei fără experienţă spirituală reală, autentică în spate nu pot să transmită nici un fel de evlavie, nici un fel de dragoste, nici un fel de respect faţă de sfinţenie, nici o fervoare pentru moralitate de vreme ce nici ei nu au aşa ceva, nici ei nu au cultivat la modul serios şi profund valorile adevărate. În materie de spiritualitate se apelează în primul rând autoritatea spirituală, nu la cea de poziţionat în mânuirea harului şi a cădelniţei, la slava interioară, la morala şi spiritualitatea proprie iar nu la toate lanţurile atârnate ca ancorele la gât şi care să arate strălucirea exterioară a acestei lumi şi să sugereze autoritatea lor, autoritate pe care de cele mai multe ori încearcă să şi-o justifice chiar pentru poziţia pe care o ocupă, fără ca să mai arate şi de ce au ajuns pe anumite poziţii.

2. Cateheză? Mă bucur să aud că există unii care fac cateheză. Eu nu am prea întâlnit până acum aşa ceva. Totuşi "credincioşii" au obligaţia să vină la cateheze, alea nu sunt nişte privilegii opţionale. Dar de câte sute şi sute de ani avem noi biserică eu zic că noi trebuia la ora actuală să fim la nivelul să catehizăm alte popoare, nu să ne milogim de unii să vină la catehizare "dacă au ei chef". Pare-se că avem totuşi perspective foarte diferite asupra fenomenelor.

3. Mersul cu "Botezul"? La început nu ştiam la ce vă referiţi, dar în sfârşit m-am prins. Nu ştiu la alţii cum este dar nu cred că vreun preot are timp de catehizare la cântarea unui tropar. La mine vin să cânte, să stropească cu apă sfinţită, să închine un pahar cu vin şi să ia banii.

4, 5. Eu nu tăgăduiesc aceste fapte foarte binevenite, dar dacă biserica este compusă din cei cărora într-adevăr le pasă de viaţa spirituală a lor şi a altora, atunci ceilalţi la ce mai taie frunza la câini degeaba. De ce când vreau să mă duc la spaţiul sacru, la biserică, la locul sfânt trebuie să suport tot felul de dubioşi "credincioşi" care mă calcă în picioare şi îmi distrug orice dorinţă de rugăciune, de rit, de cântare, de comuniune. Şi de ce în afara bisericii acei mulţi dubioşi se comportă cu totul altfel decât ar trebui creştineşte să o facă? Nu mă apuc să dau exemple că ar fi prea multe; de atâtea ori am avut nevoie de sprijin, iar "credincioşii mei" "nu şi-au rupt o coajă de pâine cu mine", în schimb au ştiut şi ştiu să (îmi) înfigă cuţite în inimă, să mă calce în picioare, să mă marginalizeze, să mă discrimneze, să mă umilească, să mă înjosească, culmea tocmai ei necreştinii pe mine care am fost chemat şi mi-am dorit să fiu creştin. Şi în general să trăiască oricum, numai după îndemnurile Scripturii, ale Tradiţiei, ale lui Christos şi ale Sfântului Spirit nu!

Vorbesti patimas si fara dragoste. Ai fi putut gasi si alte interpretari la faptele pe care le cunosti., dupa cum statea in puterea ta sa alegi si alte fapte, mult mai luminoase.
Ai fi putut, de vroiai, de picura in tine un strop de compasiune, de daruire sufleteasca, sa privesti lucrurile prin alt telescop, in alta lumina...
Dar ai ales sa te uiti chioras, sa te tii cu nasul pe sus, fariseu, sa subliniezi neajunsuri fara a propune in schimb vreo asezare mai rodnica; ai criticat si defaimat fara pic de bunavointa. Ca sa obtii care folos? Ce tinta urmaresti de fapt?

Eu ti-am aratat clar o serie de argumente care pun in lumina nu doar munca preotilor, daruirea lor si organizarea Bisericii, dar si (IAR ASTA E LUCRUL CEL MAI IMPORTANT) responsabilitatea personala a fiecarui crestin pentru devenirea sa duhovniceasca, pentru mantuire.
Dar tu astepti sa pice para malaiata. Si culmea, desi chiar pica, desi posmagii iti sunt muieti de mult, tu nu te obosesti sa deschizi gura decat pentru a injura. Ce sa mai zic... pacat de asa risipire!... (Vezi sa nu mori de inanitie, intr-o zi...)

Si iarta-ma de cearta, ca nu ti-am zis cu rautate, de ma poti crede pe cuvant.

P.S. Ca nu si-au rupt o coaja de paine pentru tine... deh, te inteleg si imi pare rau (pentru tine, pentru ei ca fusera nemilostivi cand iti era greu). Pentru mine uneori si-au rupt, fix cand ma asteptam mai putin si taman de la cine nici nu-mi trecea prin minte (de pilda, nu rareori am fost miluit de ... cersetori). ALteori nu doar ca si-au rupt o coaja dar chiar m-au coplesit. Iar alteori, ei bine, ca si in cazul tau, nu si-a rupt nimeni o coaja de paine si am suferit crunt. Si de-as fi fost doar eu in necaz...
Insa, hai s-o privim si pe-asta nitelus, drept in ochi: oare singura ratiune pentru care nu am fost miluiti, atunci cand aveam nevoie, este rautatea si necredinciosia crestinilor? Mai, mai, mai... Alte ratiuni nu mai sunt?
De pilda, daca tot am trecut prin aste incercari grele, ce invatam oare de aici, ce alegem sa descoperim,sa retinem, sa folosim mai departe? ... Ce usor sa alegi o concluzie mizantropa si sa spui: rai oameni, necredinciosi (iar eu bun de rup pamantul, ca daca eram eu in locul lor... hehei, faceam si dregeam si-nvarteam... Daca eram! dar nu sunt...). Mai bine caut aliati noi, ca sa-mi fie bine! Merg la altii care da de pomana pe bune, nu ca astia care doar se prefac...
Nu simti un val de rusine pentru asa atitudine? Iaca eu deja il simt.
Pai ce, noi suntem pomanagii? Si suntem noi in masura sa spunem cu toata precizia si increderea cam prin ce situatii de viata o fi trecind omul care nu ne face binele dorit de noi, fix cand vrea muschiul nostru stomacal?
In ce ma priveste, multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit prin purtarea de grija a semenilor, atat cat a considerat si cat a fost posibil la semenii mei. Si inca, ma bucur cand, in ticalosia mea, pot eu insumi sa intind o mana de ajutor, cat de mica, minuscula poate, unui om.
Domnul lucreaza dupa Marea Sa Pronie, dupa Dreptatea si Intelepciunea Sa. de ce Il dai mereu la o parte si vezi doar caderi si nedreptati omenesti?.... Si mai vorbesti despre Spirit si altele asemenea... Prostioare, amice, prostioare, fitze si sclifoseli. Si-n orice caz, raspunzi de pe pozitia razbunarii, a resentimentelor, iar aceasta nu te ajuta ci te roade inlauntru si nici pe semenii tai, pe care poate candva ii indrageai, iarasi nu ii ajuta.
Asa ca iata, ai ales sa te asezi in barca uriciunii, singur, si sa cultivi buruieni otravitoare.
Deie Domnul sa gasesti ca nu e bine asa si sa faci cale-ntoarsa, la cele ale iubirii de oameni. AMIN+

Ştiu de la ce specie de ortodocşi survine acest tip de tentativă de manipulare făcută în special asupra ortodocşilor, şi exact asta semnalasem şi la Mihailc. Este vorba despre cei care într-un fel sau altul se află "la butoane" sau în legături strânse cu cei de la butoane şi care vor să arunce întotdeauna responsabilitatea pe spatele prostimii, a celor simpli şi fără putere în biserică.

Citind rapid, in diagonala - ce inseamna sa ai net limitat! - acest schimb de replici, mi-am adus aminte de o stire de la PROTV de acum ceva timp - e bun si TV-ul acesta la ceva! In stire era vorba despre persoanele care se pregateau sa dea un examen pentru a obtine cetatenia romana. Cateva dintre acestea erau interviecate. Imi amintesc si acum tonul surprins al reporterului care i se adresa unui tanar de culoare - nu am retinut cetatenia in care se nascuse, dar stiu ca era de culoare - intrebandu-l de ce doreste cetatenia, ce crede el ca ii poate oferi Romania. Tanarul, cu zambetul unui om care stie ceva ce nu stiu altii, a raspuns: "Eu nu ma gandesc la ce imi poate oferi Romania, ci la ce pot oferi eu Romaniei." Ala roman!

Mereu ne gandim la ceea ce ne pot oferi - si nu ne ofera - altii, credinciosii, oamenii, Dumnezeu, dar nu la ce le putem oferi noi lui Dumnezeu, credinciosilor, oamenilor...

Bine punctat, Ana-Maria!