|
Citat:
Totusi, consider ca nu putem afirma ca a avut loc o modificare fiziologica (functionala) in trupul omului dupa cadere (in sensul ca nu au aparut organe noi, sau organele trupului si-ar fi schimbat scopul sau modul initial de functionare, "programat" de ADN...). Citat:
Dupa caderea omului structura materiei (tarana, atomii) nu s-a schimbat, modificat. Viata biologica (cu referire stict la fiziologica si nu la latura psiho-somatica) a organismelor nu s-a modificat. Ce s-a modificat, schimbat dupa caderea omului in cadrul creatiei (naturii, universului) a fost latura psiho-somatica a organismelor. Animalele s-au "revoltat" impotriva omului si nu au mai "ascultat" de el ca "cununa a cratiei" menita sa aiba grija de creatie prin conlucrarea cu harul Duhului Sfant, insa fiziologia organismelor nu s-a modificat. "Intreaga creatie sufera pentru omul cazut" se refera tocmai la aceata latura emotionala, sentimentala a organismelor si evident nu se refera la materia neinsufletita care nu se poate manifesta intr-un mod inteligent. Observam in filocalie multe istorisiri in care parintii ajunsi pe nivelele superioare de contemplare si indumnezeire vorbesc cu animanele cu plantele, inteleg rostul fiecarui organism. Fiarele salbatice slujesc omului nu din constrangere (prin dresare ca la circ) ci prin voia lor proprie caci "vad" in om prezenta harului Duhului Sfant, vad omul hristificat si astfel stapan al creatiei impreuna cu Hristos ("celui ce va birui (moartea si pacatul cu ajuotrul Meu evident) ii voi da sa sada pe tron cu Mine precum si Eu am biruit si am stat pe tron cu Tatal Meu" Apocalipsa 3) Citat:
Citat:
Trupul lui Hristos dupa inviere era pnevmatizat (trecea prin usile incuiate, a mancat peste si miere - Luca 24), insa trupul lui Adam inainte de cadere nu avea aceste proprietati specifice indumnezeirii. Astfel trupurile sfintilor prin harul Duhului Sfant au aceleasi proprietati ca si trupul lui Hristos Iisus cel inviat din morti. |
Citat:
a) In primul rand universul este in Dumnezeu si nu Dumnezeu este in univers. Asadar cate maini are Dumnezeu, cate degete la maini? (daca va place sa interpertati ad litteram Sfanta Scriptura)? b) In al doilea rand oare "mana" este mai "importanta" ca manifestare a lucrarii decat Cuvantul, Fiul, Logosul? Membre (maini) au si animalele si lucreaza cu ele si isi fac culcusuri etc (spre exemplu castorul, sau coloniile de furnici...). Care om sau animal poate crea prin cuvantul sau desi poate lucra cu mainile (mebrele)? Nimeni (nici ingerii) in afara de Dumnezeu nu poate crea prin Cuvant! Antropologia (filocalica, academica) ortodoxa este inechivoca: viata duhovniceasca a omului (ce are efecte directe asupra cognitiei umane), urmare a harului Duhului Sfant este cea care face diferenta intre om si animale si nu MODUL in care a fost creat Adam din punct de vedere al vietii biologice (fiziologie). Teologia patristica este inechivoca cand afirma ca: Omul lucreaza cu ajutorul mainilor si de aceea in sens metaforic Sfanta Scriptura vorbeste de Mainile lui Dumnezeu, pentru a arata lucrarea Lui si nicidecum pentru a indica prin aceasta ca Dumnezeu are maini, picioare, ochi, urechi... Citat:
Teologia academica contemporanta, fidela antropologiei patristice si filocalice respinge creationismul interpretat ad litteram (inclusiv "intelligent design"). In postarile de la inceputul topicului am prezentat explicatia elocventa a antropologiei filocalice ortodoxe (Sfantul Serafim de Sarov, Gheron Iosif) in care se precizeaza inechivoc faptul ca Adam a primit harul Duhului Sfant (viata duhovniceasca) ulterior momentului creatiei biologice (fiziologice), adica Dumnezeu nu lucra cu mainile si sufla suflarea de viata duhovniceasca in timp ce lucra trupul lui Adam din pamant; ci este vorba de doua evenimente disticte in crearea lui Adam: inceputul vietii biologice (specifice animalelor, momentul in care trupul a fost facut din tarana) si inceputul vietii duhovnicesti (momentul in care a primit suflarea de viata duhovniceasca). Iar din punt de vedere ontologic, antropologic, a treia etapa din crearea omului este cea mai importanta: intruparea Cuvantului (Logosului, Fiului) in om, pentru ca doar intru Hristos Iiisus prin harul Dhului Sfant omul este indumnezeit prin har si nu prin fire. Citat:
Adam si Eva stiau, erau constienti ca sunt creati, adica au un mod existenta (vietuire duhovniceasca evident) "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" si NU identic fiintial cu Dumnezeu. Si ingerii buni au viata duhovniceasca asemenea lui Dumnezeu. Diavolul a amagit pe Eva si Adam ca "vor fi ca Dumnzeu" adica asemenea si nu "identic". Hristos Iisus ofera omului in dar indumnezeirea prin har, la care nici Adam si nici ingerii nu indreazneau sa cugete, gandeasca. Astfel indumnezeirea este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru om, numai si numai intru Hristos Iisus. Omul poate accepta acest dar sau il poate refuza. Omul alege. Citat:
Mai intelept ar fi sa nu filozofam "ce ar fost daca..." "ce ar fi daca..." ci sa studiem, sa traim, scrierile filocalice care vorbesc duhovniceste despre aceste lucruri duhovincesti ce pot fi intelese evident duhovniceste. Pe scurt, potrivit spiritualitatii ortodoxe, pe trapta iluminarii (contemplarii) omul intelege (are cognitie duhovniceasca specifica) prin conlucrare cu harul Duhului Sfant (de care este consitient) cauza si scopul creatiei (univers, organisme, "limbajul" animalelor...) dar inca nu "vede" duhovniceste "lumina necreata" a lui Dumnezeu (pe care Hristos Iisus a aratat-o la Schimbarea la Fata pe muntele Tabor), aceasta fiind posibila doar pe ultima treapta spirituala: desavarsirea (indumnezeirea). Citat:
Teologia protestanta si neoprotestanta urmareste in principal doar asprectele juridice ale filiatiei divine, si nu cele duhovnicesti in care dragostea (emotiile si sentimentele duhovnicesti, cognitia duhovineasca) sunt baza filiatiei (firesti in cazul Fiului, Iisus Hristos) si adoptiei (oamenilor intru Hristos Iisus). Teologia filocalica vorbeste de nemasurata iubire a lui Dumnezeu (atat reciproca in cazul persoanelor Sfintei Treimi) cat si iubirea pentru om (Ioan 3,16). (Recomand Pr.Prof Dumitru Staniloae - La inceput a fost iubirea) Iubirea lui Dumnezeu pentru om nu poate fi inteleasa in sens juridic ci doar in sens Duhovnicesc. Astfel indumnezeirea trebuie analizata exclusiv prin prisma iubirii, deci cu cat avem mai multa iubire prin harul Duhului Sfant cu atat ea trebuie sa fie lucratoare in iubire pentru iubire spre slava Lui Dumnezeu ("Datori suntem noi cei puternici sa purtam suferintele celor neputiciosi"). Citat:
P.S. Sper ca si folositi ivatatura patristica si filocalica si nu doar o iscoditi. |
Citind topicul de față, mi-am adus aminte câtă dreptate avea părintele Ioannis Romanidis când spunea că neopatristica prost înțeleasă poate conduce la scolasticizarea discursului teologic și transformarea exegezei scrierilor rămase de la Părinți în sisteme narative închise în ele însele, structurate în tot felul de discipline atomizate sub influența metodologiilor hermeutice seculare aplicate în special marilor sisteme filozofice.
Doar așa s-a putut trezi Biserica colonizată abuziv cu o grămadă de antropologii, epistemologii, cosmologii etc, toate purtând epitetul legitimant de "ortodoxă/e", care n-au făcut altceva decât să arunce pe piața ideologiilor cu pretenții globale un alt competitor: teologia "ortodoxă". După cât de întrăinate sunt aceste contrucții intelectuale, altminteri fascinante pentru pasionații genului, de exigențele urgente și reale ale vieții ar trebui să mulțumim Domnului pentru aparenta dezbinare a ortodoxiei, fiindcă în acest mod toate scolasticismele astea sunt ținute totuși departe de ispita omologării doctrinare și a validării dogmatice. |
Citat:
Teologia ortodoxa este chemata sa raspunda nevoilor ontologice ale omenirii (ce includ mantuirea) "in toata vremea si in tot locul" rafinandu-si adevarurile teologice in functie de limbajul stiintific si filozofic al vremii. Antropologia patristica si filocalica ortodoxa este inechivoca. In ceea ce priveste cosmologia pentru ca tot ati adus vorba, modelul functional geocentrist pentru univers, conform paradigmei stiintifice din epoca patristica este "depasit" din punct de vedere intelectual si stiintific; iar din punct de vedere teologic nu a avut niciodata eticheta de "infailibil" asa cum are antropologia, soteriologia, spiritualitatea ortodoxa. Incercari furibunde creationiste in interpretarea ad litteram a Sfintei Scripturi (precum "intelligent design") nu au facut decat sa accentueze raspandirea ateismului filozofiei materialiste in cercurile intelectuale. O cosmologie rigida axata pe limbajul "depasit" al filozofiei si paradigmei stiintifice din epoca patristica nu mai este pertinent astazi din punct de vedere teologic. Sfintii Parinti cunosteau stiinta vremii lor. Cati dintre teologii ortodocsi de astazi inteleg paradigma stiintifica actuala? Cati dintre ei sunt capabili sa ofere discursuri apologietice opuse ateismului implicat de filozofia materialista (care a acaparat rezultatele stiintifice)? Cati dintre teologii ortodocsi de astazi sunt capabili asemenea Sfantului Pavel, asemenea Sfintilo Parinti sa "aruce mreaja evangheliei in adacul lumii" civilizate, dominate de ateismul filozofiei materialiste si de idolatria placerii urmare a preceptiei senzoriale? In aceste "adacuri" (ale intunericul lumii acesteia) sunt "pesti" mari care zac (stare care corespunde mortii sufletesti, duhovnicesti) si care prin harul Duhului Sfant pot fi adusi la viata adevarata in Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica. Latura misionara ortoxa nu cumva sa limiteaza astazi la arucarea mrejelor la malul apei, unde sunt cativa pestisori ce pot fi vazuti cu ochilul liber si care pot fi prinsi cu orice mreaja filozofica? Oare vedera duhovniceasca pe care au avut-o parintii nostri nu mai este accesibila astazi teologiei orodoxe, oare metodologia lor este "depasita" astazi... sau mai degraba teologii nostri nu mai nazuiesc catre vederea duhovniceasca si se limiteaza la redarea sterila a unor pasaje pe care nu le inteleg; si nu mai studiaza stiinta actuala asa cum faceau Sfintii Parinti cu stiinta din vremea lor, pentru a putea raspunde nevoilor Bisericii care sunt atat interioare cat exterioare? Ortodoxia nu inseamna egoism, egocentrism, izolare. Nu inseamna nepasare fata de semeni. Noi suntem in Biserica, pe drumul manutirii si gata... nu ne mai pasa se restul lumii. La Sfanta Liturghie ne rugam "pentru pacea lumii" pentru ca toti sa vina la Hristos Iisus care spune "pe cel ce vine la Mine nu il voi scoate afara". O frumoasa istorisire filocalica spune ca un sfant moare (adoarme) si ajunge la poarta Raiului si bate... si de acolo o voce ii raspune: "Cu cine esti"? Iar sfantul nedumerit spune: "Cum cu cine sunt? NU ma intrebi cine sunt?" Vocea din Rai rapunde: "Cu cine esti? Caci pe tine te cunosc... caci harul Duhului Sfant te-a sfintit dar tu cum au conlucrat cu Domnul Iisus Hristos imnultind talantii primiti?" "Celui ce mult i s-a dat mult i se va cere" si "Datori suntem noi cei puternici sa putram suferintele celor neputinciosi". |
Tocmai că o "metodologie patristică" ca atare nu există și n-a existat niciodată, doar dacă cineva își pune mintea să o inventeze prin manipulare textuală.
Totuși mai citiți odată textul meu, fiindcă nu mă regăsesc în contraargumentația dumneavoastră. Vreau doar un singur lucru să scot în evidență: 1. Tradiția nu e ferecată așa cum vor unii ortodocși să creadă, pentru că obârșia ei ultimă este Duhul Sfânt. Ea continuă și astăzi să transfigureze oameni, fapte, idei, stări de conștiință. Așa cum a ridicat la putere, în primul mileniu, limbajul filosofiei grecești și înțelepciunea orientală semitică, acordându-le cu adevărul, așa poate și astăzi să realizeze joncțiuni esențiale cu reflecția contemporană asupra realului și a valorilor, îmbogățindu-le cu darurile Cinzecimii. Pentru că, să ne fie clar: Biserica nu e o instituție, nici o societate alternativă a unor privilegiați, ci Împărăția în faza copilăriei ei terestre, cu o continuare în eshaton. Prin urmare, influența ei asupra cosmosului și a lumii nu poate fi determinată, nici îngrădită pastoral sau prin alte mijloace. Omul eclezial nu relaționează shismatic cu lumea, în sensul că nu atomizează la nesfârșit cunoașterea prin expandarea babiloniei teoretice, ci îmbisericește casa, profesia, cercul afectiv, grădina și cam tot ce vine în contact cu el. Asta nu înseamnă deloc propagandă și critică exclusivistă sau propovăduiri sectare, ci inducție duhovnicească prin arătarea iconică a unei existențe însămânțate cu germenii învierii. |
Il pe rog pe discipolul :) parintelui Ioannis Romanidis sa nu se limiteze la a-i critica pe diletantii alde mine pentru necunoasterea si neintelegerea patristicii si transformarea exegezei patristice intr-un sistem narativ inchis in el insusi, ci sa ofere si o solutie, pt. ca sistemul asta narativ inchis in sine sa nu duca la „scolasticizarea discursului teologic”, il rog deci, sa se implice direct in contextul concret al topicului, unde unii incearca sa ne convinga ca prin suflarea primita de la Dumnezeu, omul n-a primit nimic altceva decat viata biologica la fel ca restul vietuitoarelor.
Desi Scriptura nu afirma nicaieri ca Dumnezeu ar fi suflat suflarea Sa de Viata si asupra animalelor. Afirma doar ca au suflare de viata biologica dar nu primita prin suflarea directa, acordata exclusiv omului. De aici pana la conceptia adventisto-iehovista ca sufletul omului si sufletul unui animal nu difera ontologic prin nimic, nu mai e decat un pas. Dupa conceptia unora (az7), sufletul Maicii Domnului de ex., a avut aceeasi soarta dupa moarte ca si sufletul unui popândău. Le-a inghitit pamantul iar oamenii si-au facut din el caramizi, oale si ulcele. Iar de aici pana la ateism, e doar o juma’ de pas. Asa ca, il invit in calitate de „om eclezial” sa contracareze tendinta asta si „sa îmbisericeasca, pe langa propria casa, profesie, cercul afectiv , grădina și cam tot ce vine în contact cu el ” si acest topic :) Multumim de pe acum pentru ceea ce urmeaza sa ne „arate iconic: existența însămânțata cu germenii învierii”. |
Citat:
|
Citat:
As avea o nedumerire pornind de la aceasta informatie interesanta a lui Eugen, fiindca mie imi lipsesc si cunostintele in domeniu si cele duhovnicesti. Stiu si ca poate fi daunator sa iscodesti taine inca nerevelate, inainte de a-ti fi curatit mintea pentru primirea lor. Nedumerirea nu e doar pt. Eugen (n-am de gand sa-l bombardez :1: si eu cu un tir de intrebari la foc automat ca Adriana ). Nici nu e vreo graba. Imi amintesc ca s-a discutat mai demult pe un alt topic despre trasaturile trupurilor inviate, pornind de la intrebarea domnului Mihnea Dragomir, daca dupa Inviere, cei ajunsi in Imparatie vor mai manca sau nu, si ce fel de hrana va fi. Si, incercam in acea discutie sa fac un paralelism intre vietuirea edenica si vietuirea post-edenica. De fapt, ca un contra-argument la ideea ca „fructul adamic” ar fi fost un mar la fel ca merele de azi, asa cum eronat ne-a fost inoculat prin naratiunile materialist-fanteziste, in acea discutie adaugam doar alte intrebari, nu neparat iscoditoare, ci problematizatoare. Nicidecum nu am avut si nu am pretentia ca detin eu raspunsuri infailibile. Aminteam atunci, ca inainte de cadere, neexsistand nici stricaciune, nici degradare, „digestia edenica” nu avea cum sa fie la fel cu ceea ce stim astazi ca este „digestia post-edenica”. Nici la om, nici la animalele din Eden. Pe de-o parte, stiu ca mintii noastre de fiinte cazute ii e imposibil sa aiba acces la realitatile dumnezeiesti, daca nu e luminata de har, pe de alta parte, cand se afirma ca materia nu s-a schimbat, e greu sa nu te intrebi daca materia roadelor edenice ale pamantului e identica cu materia roadelor de dupa alungarea din Eden? In interpretarile parintilor bisericii, pomul cu roade din care nu trebuia Adam sa manance reprezenta cunoasterea sensibila prin simturi. Roadele celorlalti pomi din care putea manca, precum si „toata iarba datatoare de samanta de pe fata intregului pamant”, erau extensia in creatia materiala a ratiunilor dumnezeiesti, exprimarea lor palpabila, comestibila, (plasticizarea lor) pt. ca hranindu-se cu ele, sa cunoasca motivatia pt. care Dumnezeu le-a facut special pentru om si i le-a pus la indemana. Daca despre hrana omului se poate spune ca ii era data in scopul cunoasterii lui Dumnezeu, despre hrana pusa la dispozitia animalelor, nu. Animalele nu-L pot cunoaste pe Dumnezeu si ratiunile Lui. Daca materia n-a suferit modificari si daca intre un „mar sau o conopida edenic(a) ” si un ”mar sau conopid(a) post-edenica”, nu este nici o deosebire, atunci ar trebui sa raspundem si la o intrebare de ordin practic: in ce fel digerau Adam si Eva acele roade? Stiu ca nu ne e de folos sa iscodim cu mintea noastra ingusta, ceea ce nu ne-a fost revelat, insa, dupa parerea mea, (evident imperfecta), acele roade aveau alta consistenta decat roadele din afara Edenului de dupa cadere. La fel si trupul adamic caruia inca nu i se daduse vesmantul grosier al corporalitatii instinctuale. De aceea, afirmatia ca materia nu s-a schimbat, naste intrebarea legata de hranirea biologica, de consistenta materiala a roadelor pamantului, de metabolism si digestie, si la om si la animale, in conditiile de nestricaciune ale Edenului. Iar raspunsul la intrebarea daca omul dupa inviere se va hrani si cu hrana in acceptiunea noastra de acum, in afara de Fructul Pomului Vietii de pe Gologota, cred ca e legat si de altceva. Metabolismul lui Adam si al animalelor inainte de cadere, cred ca difera de metabolismul de dupa cadere. Cel al omului are oarecum legatura cu metabolismul lui Hristos in intervalul de 40 de zile dintre Inviere si Inaltare, cand trupul Lui pnevmatizat nu era supus necesitatilor materiale, fiziologice sau de alta natura. La finalul acestei postari, imi fac anticipat si autocritica pt. a-l scuti pe Mihai sa-mi reaminteasca, pe buna dreptate, ca nu detin nici cunostintele necesare unei astfel de discutii, nici un mental bine chivernisit duhovniceste, pt. a sti cat se poate inainta in speculatii si de unde ar trebui sa las necuprinsul in pacea lui insondabila. In concluzie, stiu ca prioritatile mele din aceasta viata sunt altele, ca altfel degeaba teoretizez si speculez eu pe un forum cum arata un „mar paradisiac”, daca era de natura materiala sau spirituala, din ce materie o fi fost facut, cum se metaboliza etc., daca ratez ajungerea acolo ca sa-l gust pe viu. Imi cer iertare de pe acum :63: „cârcotașului de serviciu” :3: pentru excesul de speculatii fara reverberatii pentru mantuire, limitat la naratiuni bovariste pe negustul sofisticatelor lui exigente. |
Citat:
Cum sa nu ne bazam pe el? Nu el ne-a invatat ca „omul eclezial nu relaționează shismatic cu lumea, ci îmbisericește casa, profesia, cercul afectiv, grădina și cam tot ce vine în contact cu el” ? Sau vrea mai bine la topicul Umanitare? Ii dau dreptate, sa stii. Ar fi cazul sa renunt si eu la hobby-ul de aici si sa ma concentrez mai mult pe cauze mai stringente si mai nobile. :103: |
ai ales din lac în puț
Citat:
Sper să-ți revii, în sensul bun! |
Multumesc de raspunsuri.
In legatura cu modul in care a fost creat omul, fireste ca a fost si Cuvantul: "Sa facem om dupa Chipul si Asemanarea Noastra". Insa nu a fost numai Cuvantul ci mai mult de atat. Tocmai prin acele "maini" omul a primit viata duhovniceasca. Daca ar fi primit-o prin suflare ce rost ar mai fi avut "mainile"? Si daca prin suflarea de viata ar fi primit viata biologica + duhovniceasca, credeti ca nu s-ar fi specificat in nici un fel acest lucru? Dvs. doriti cu orice pret ca in suflarea de viata sa fie cuprins totul, iar restul sa nu mai aiba nici un rost si nici o semnificatie, in conditiile in care explicatiile date initial aici afirmau ca animalele nu ar fi fost fiinte cu suflare de viata, si iata ca era fals. Vad ca sunteti atasat de invatatura filocalica, eu insa nu o pot considera infailibila. Daca imi zice ca animalul nu este fiinta vie cu suflare de viata iar eu vad nu numai ca nu-i adevarat dar din acest punct de vedere omul este pus in aceeasi oala cu animalele inainte de Potop iar suflarea lor de viata este pur si simplu ceea ce azi numim viata, pai cum sa cred orbeste in niste explicatii doar pentru ca suna frumos? Trebuie sa fie si coerente si cuprinzatoare. Nu pot fi deacord cu extrema de a interpreta oricum ca doar nu-i adliteram, asta nu mai este interpretare ci inventie. Si nu se poate pune monopol pe conceptul de iubire care apare in Evanghelie pentru a-l atribui doar ortodoxiei si a-i face pe altii legalisti. Dvs. cunoasteti cu siguranta canoanele ortodoxe, eu personal nu am vazut ceva mai legalist in crestinism. Se motiveaza iubirea in aceste canoane si se da exemplul clasic cu medicul. Eu insa vad exact contrariul iubirii si principiilor medicale si contrar invataturii Domnului. Dar inteleg ca atunci cand au fost date, gandirea umana inca era foarte legalista, nu ii judec. Spun doar ca ortodocsii nu prea au dreptul sa ii acuze pe altii de legalism, si nici sa monopolizeze conceptul de iubire evanghelic. Evanghelia nu este proprietatea exclusiva a Ortodoxiei ci apartine tuturor asa ca si altii aplica principiile de iubire continute in ea, fiecare dupa pricepere. Insa legalism mai mult la neoprotestanti fata de canoanele ortodoxe si regulile ortodoxe in general este exagerat ca afirmatie. Va rog sa nu va suparati. Nu am inteles prea bine in ce constau cele 3 trepte, o sa mai studiez problema, insa nu m-ati convins cu raspunsul la treapta 3: daca Adam si Eva nu greseau Domnul Iisus nu venea si fara El nu se ajungea la treapta 3. Fie ca doriti fie ca nu, este ilogic. Domnul a venit sa plateasca pacatele noastre cu sangele Sau, nu scrie nicaieri in Biblie altceva. Expresia de "Fii lui Dumnezeu" este folosita inclusiv pentru cei din Vechiul Testament, asta nu inseamna ca era vreunul indumnezeit. Cand s-a formulat pentru prima data ideea de indumnezeire si de catre cine? Nu prea inteleg in ce sens folositi dvs. termenul de iscodire. L-am simtit cu o conotatie negativa, si asta ma face sa cred ca nu sunt multi cei ce cauta intr-adevar Adevarul. Am impresia ca multi fac dupa sistemul de la noi de a invata lectia si a o recita pentru ca asa trebuie si nu altfel, asa ca este interzis a gandi cu mintea proprie, ca si cum "cauta si vei gasi" inseamna "primeste asta si limiteaza-te la ea, orice alta intrebare in plus este rau venita". Pacat. Mai aveam mai multe a raspunde dar ma opresc aici. Multa pace! |
Citat:
Cum eu sunt un ecumenist ferm diagnosticat aici pe forum, cu accente ateiste si agnostice si cu unele delirari episodice intense si furibunde, sper ca nu veti lua deloc in serios ceea ce voi scrie. Totusi, pana se aduna iarasi redactorii principali ai topicului, iata un intermezzo, un respiro fie si amuzant. 1) Mainile lui Dumnezeu trebuie sa fie o preocupare serioasa pentru noi. Aspiranti la mantuire, la desavarsire chiar, cum vom putea sa ne prezentam inaintea Domnului fara sa cunoastem, inca de pe aici din excursia noastra in pepiniera/gradinitza terestra cum arata morfologic Dumnezeu (chit ca unii cu barbi lungi ne asigura de mii de ani ca pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut, iar unul numit Grigorie Palama ne scrie de sute de ani niste scrisori in care ne propune sa pricepem cumva diferenta dintre fiinta lui Dumnezeu si lucrarea Sa). Nu, e musai, e obligatori pentru mantuire si celelalte, din treapta-n treapta de 3 ori, sa stim precis cateva lucruri precum: cate degete are Dumnezeu la o mana, daca mainile sunt doua sau mai multe, ce culoare au, daca pigmentii pielii sunt distribuiti uniform de-a lungul intregii suprafete, daca are par, daca din pricina muncii colosale de a crea intreaga lume nu cumva a facut bataturi sau poate chiar s-o fi julit de crestele muntilor. Apoi e important foarte cum sunt distribuiti muschii degetelor, din ce fel de fibre sunt alcatuiti (albe? rosii? galbui?), cum arata miozina Domnului, care e rata metabolizarii acidului lactic (pesemne ca mai rapida ca la noi, altminteri ar fi facut febra musculara dupa prima zi a Creatiei si nu ar mai fi muncit a doua zi din pricina durerilor insuportabile). Mainile Domnului trbuie sa ne atraga atentia mai ales ca se pare ca sunt mari. Si, nu-i asa, noi avem meeu respect pentru marime, grosime si alte dimensiuni, de se poate gigantice. Zic bine? Cu totul secundar este insa ca mainile Domnului ne indreapta gandul spre elaborare, spre un act creativ de o complexitate absolut naucitoare si categoric de neprins cu mintea omeneasca, spre o zidire, spre o treaba bine facuta. Care, ca orice lucrare a unei PERSOANE, are un motiv si un scop, precum si un mijloc, fie acesta chiar tainic (intrucat mesterii mari au mestesugul lor tainic...). E secundar desigur ca aflam din textul Hexaimeronului ca Domnul precede lumea, ca El este din vesnicie, dincolo de timp si ca lumea este creatia unui Creator, ulterioara deci Creatorului, asadar ca ea nu este co-eterna cu Dumnezeu. Astea sunt lucruri neesentiale, sunt niste mofturi acolo inventate de "niste filocalici", deloc infailibili pentru ca traiau pe vremea cand nu fusese inca inventat computerul si becul cu electricitate... Ce incredere putem avea in preocuparile si raspunsurile unor primitivi, majoritatea oieri, niste aproape aborigeni care nu stiau sa invarta rotita dusului dar bolboroseau cuvinte de neinteles pe la urechile detinatorilor puterii, spre a-i ameti si zapaci de cap. Nu-i asa? Cat priveste suflarea de viata, asta e asa un fel de abur scos pe nari sau printre buze tuguiate. Cred ca Dumnezeu si-a tuguiat buzele, a strans din muschii abdomenului si a expirat un fel de aer care, prin nu stiu ce magie, iata, il rspiram si noi cata vreme suntem in viata. Apoi nu, nu mai respiram. E bine asa? Ah nu, cum sa fie suflarea aceea duh si vehicul de sfintire a omului? Nici vorba. Cum sa aasociem aici pneuma, cum sa ne ducem cu gandul (si simtirea si alte insusiri la care omul poate avea, prin har, acces) la Duhul Sfant, de pilda? Nu, categoric e mai bine sa iscodim, adica sa ne punem intrebari de genul: oare Dumnezeu statea in picioare cand a suflat suflarea de viata peste om? Him... poate statea pe burta sau pe spate? Sau, poate ca sedea pe un scaunel, de genul aceluia pe care stau cu anii rugatorii in chiliile lor. Si sigur scaunelul avea 3 picioare, ca doar e vorba despre Sfanta Treime. Zic bine asa? Ce obtuzi si ce lacomi suntem noi care tinem mortis ca in suflarea de viata sa fie cuprins totul!.... Bine ziceati ca era si altceva pe acolo. Maini, picioare, abdomene, fese, rotule, pomi, ape, case, autostrazi, de toate erau pe langa exagerat de considerata suflare de viata, pe langa exagerat de consideratul Cuvant, atunci cand s-a facut (evident singura, asa prin taina mare, dintr-un bob de energie colosala) lumea asta mare. Nu, categoric avem o invatatura falsa, puerila, cand repetam ca papagalii si fara sa gandim nimic cuvintele lui Moise si ale Sfantului Ioan Teologul. De fapt, misterul facerii lumii si a omului e cu totul altul si tare mult am vrea si noi sa avem macar o firimitura din taina pe care sigur o detineti dvs. |
2) Aveti mare dreptate! Invatatura filocalica nu este infailibila, e chiar penibila. Acolo, o dezlanare, care cica suna frumos (ce gusturi ciudate au unii...), desigur deloc coerenta si deloc argumentata. Mare dreptate aveti!
Acuma stau si eu si ma uit la mine: ce boala grava oi fi avut eu, cu pusee repetate mereu de cativa ani incoace, de am gasit in Filocalia cea mai minunata scriere din tot ce am citit in viata mea de pasionat cititor? Ce dereglari cerebrale oi fi avind de nu pot compara nimic, decat eventual in registrul minor, cu ametitoarele si tamaduitoarele si datatoarele de viata cuvinte ale Parintilor filocalici? Cum oare de ma simt satul ca un cerb adapat din izvorul cu apa curata si limpede, dupa fiecare sau aproape fiecare lectura din Filocalia? Cum de traiesc pace, liniste sufleteasca si imi curg lacrimi din ochii mei miopi adeseori intimpul lecturii, adseori dupa, iaca nitel si acum ca m-a purtat scrisul si gandul o clipa peste textul de aur stralucitor al volumelor din Filocalia? Cum de imi este dor mereu de biblioteca mea aflata departe, departe... Cum de ma minunez neincetat si dau sa trag si eu la rugaciune, in nemernicia mea, cand mi-e gandul si inima la Filocalia? Cum de pot simti si pot spune ca ii iubesc pe Parinti, desi nu pot sa spun mai mult oricat m-as forta? Ca nu stiu, mai intai, cum sa exprim ce simt in intalnirea bietei mele fapturi cu Filocalia. Oh, cata dreptate aveti, ce incredere sa avem in Filocalia cata vreme aceasta colectie de carti prafuite si galbejite, cu niste adnotari aberante ale unuia numit Staniloae, ne smulge din ale noastre si ne face sa cadem retezati ca brazii inaintea icoanei, cu hohot de plans ori, uneori cu suspine, sau poate cu tacere si-atat. Cand ne purtam ca epilepticii si ca socatii, intrucat, atentia noastra nu mai e pe lumea asta, nici nu mai stim cine suntem si pe unde, aproape ca nu mai vedem si nu mai auzim, doar suntem... doar mai suntem... prin nu stiu ce mirari... Ce incredere in astfel de carti care ne altereaza comportamentul, ne modifica constiinta, ne aduc in stari de duiosie fara egal si de adanc regret ca nu suntem deloc cine suntem de fapt... E doar un sir de carti de magie, a caror dulceata e asa de mare incat precis ca-i otrava acolo. Io zic sa va feriti de Filocalia, sa nu cumva sa o deschideti vreodata iar daca totusi aveti ghinionul sa vi se intample, rugati pe cineva sa va ciupeasca tare de brat ca sa va treziti si sa reveniti cu picioarele bine infipte in pamant. Nu, nu e infailibila, e doar o scorneala, acolo. O inventie din minti omenesti tulburate. Sunteti multumita? |
3) Nici aerul nu e proprietatea exclusiva a vreunui muritor.
Dar unii il imput, in timp ce altii se straduiesc mereu sa il mentina curat, nepoluat etc. Si aduc multumire lui Dumnezeu pentru darul de a respira noi aer. Nici focul nu e proprietatea exclusiva a vreunui muritor sau grup de muritori. Dar unii il folosesc pentru a arde casa vecinului, altii pentru a face la nesfarsit mititei asezonati cu bere, iar altii pentru a tine candela aprinsa. Nici pamantul nu e proprietatea exclusiva a vreunui muritor, in ciuda titlurilor de proprietate femere. Dar unii il folosesc pentru orgii si crime, in timp ce altii il sfintesc, acolo unde calca si faptuiesc. Asa si cu Evanghelia. E Cuvantul Domnului catre toti oamenii, e Ultimul Legamant, dar unii Il batjocoresc neincetat in vreme ce altii se straduiesc, in fel si chip, sa Il urmeze si sa Il traiasca. |
4) Din pacate, in treapta unde va tineti, s-ar fi cuvenit sa cautati si alte trepte. Dar stiu, din proria experienta, ca unde Domnul nu a dat... nu se cade sa cerem, noi ceilaltide la semenul nostru. Si, pe de alta parte, dimpotriva: tocmai aceasta sa cerem - sa dea, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi si pe semenii nostri, ca un Bun si de oameni Iubitor.
Problema nu e cu treptele, le veti cunoaste cand si cat va voi Domnul, cat va veti sili atunci, acum. Deocamdata nu pot sa nu vad acelasi reflex intunecat de a gasi un merit (asa fac nebunii: se lauda cu boala lor, ii gasesc merite si mari virtuti) in ratacirea protoparintilor. Nu Dumnezeu are puterea, sustineti de fapt, ci protoparintii prin pacatul lor, implicit dracul, detin puterea sa dirijeze faptele Domnului. L-au constrans pe Dumnezeu, nu-i asa? sa coboare din turnul Sau de fildes... Asta spuneti de fapt, inteleg bine? Vedeti ce inseamna o lentila pe ochi care rastoarna totul si aduce strambatate? Iata asta inseamna! Cand inima vi se va inmuia, cand ochiul tainic vi se va deschide, cand plansul eliberator va va inflori in piept, cand amaraciunea caintei va fi insotita de mangaierea harului, atunci nu veti mai avea nevoie sa faceti afirmatii ticaloase si nici sa primiti vreun cuvant de invatatura de la unul sau altul de pe forum. Dar mai intai trebuie sa vina dragostea. Macar ca ea intotdeauna vine, nu pleaca... Deocamdata va tineti la impietrire si emanatii din cap, din isteata naostra minte mult prea sloboda si orgolioasa, mult prea omeneasca si incantata de sine. |
5) A, nu, nici vorba! A iscodi nu are conotatie negativa. Dupa cum nici a fura nu are. Nici a minti, nici a ucide, nici a te sinucide.
A iscodi inseamna a te preface ca vrei cunoastere, cand de fapt vrei sa inmultesti, ca unul ce esti fur de cele sfinte, babilonia si mizeria acestei lumi sfasiate de pacat, de boala si moarte. A nu mai iscodi inseamna pocainta, dragoste de Dumnezeu, a te lasa in mainile Domnului pentru intreaga invatatura, pentru intreaga viata. Iscoditorul nu intreaba manat de dragoste si de cainta, ci doar pentru a-si intari inca si mai mult cazemata de respingeri si incapatanate cerbicii. Nu spre smerenie cata, ci spre trufie. Nu in micsorare si lepadare de sine, ci in preamarire si fala. Nu voieste sa primeasca ajutor intru Adevar, ci doreste sa isi afirme un adevar personal. E suspicios si priveste chioras la cele sfinte, gasindu-le ba saracute, ba amagitoare, ba neeficiente (oh), ba lipsite de pragmatism (fals!), ba nedemne de incredere, precum spuneati. Dar cand va veni Mangaietorul, Duhul Adevarului, Acela pe toate ni le va reaminti, pe toate le vom intelege, in sfanta lumina Lui le vom vedea si faptui. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! AMIN! AMIN! AMIN!+ |
Multumesc de raspunsuri.
Aveti o ironie tare simpatica ;-) si o judecata taaare partinitoare ;-) Nu am spus muuulte din cele ce ma acuzati, dar am inteles ca iubiti inca si mai mult Filocalia, ca atare ati fost atins intr-un punct sensibil. Sunt unii oameni care iubesc in acelasi fel Cuvantul Domnului, care spune ca El este singurul invatator iar Tatal Ceresc este singurul parinte. Deci nimeni nu este infailibil in afara de Dumnezeu. Nici macar apostolii, vedeti ca Ap. Pavel se autointituleaza parinte asa cum era obiceiul la evrei sa ii numeasca parinti pe invatatorii mai importanti. Nu intru in amanunte legate de acel pasaj, cu atat mai mult cu cat paternitatea anumitor scrisori este tot mai mult discutata, spun doar ca asa cum dvs. iubiti Filocalia, altii iubesc cunoasterea nepartinitoare dupa Cuvantul Domnului "cauta si vei gasi". Cine insa nu cauta ci este convins ca-i cum crede el, aceluia nici Dumnezeu nu-i va descoperi adevarul pentru ca Dumnezeu nu forteaza pe nimeni. Sunt convinsa ca si Saul avea indoieli cand martiriza crestinii, altfel Dumnezeu nu i-ar fi aratat adevarul despre Persoana lui Hristos. Revenind, chiar daca aveti o ironie simpatica, tot nu-i bine sa o folositi cand este vorba despre Dumnezeu, chiar daca intentia dvs. este de a-mi da mie in cap si a-l slavi pe El. Sunt oameni care interpreteaza ca tocmai faptul de a fi facuti cu "mainile" Sale dupa Chipul si Asemanarea Sa arata cat de mult ne-a pretuit Dumnezeu fata de animale care nu au fost create in acest mod. Tot universul a fost creat prin Cuvant, absolut tot, toate animalele au primit suflare de viata pentru a deveni fiinte vii, absolut toate, numai omul insa a fost creat de "mainile" lui Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa. Duhul Sfant este o Persoana a Sfintei Treimi, deci prin aceasta asemanare cu Dumnezeu, omul primeste partea duhovniceasca. Daca modul prin care o primeste este suflarea de viata, vedeti ca Dumnezeu isi retrage Duhul Sau la Potop rezultatul fiind limitarea vietii omului la 120 ani. Omul insa tot om era, nu a devenit prin asta animal, chiar daca se comporta mai rau ca animalele, deci diferenta ramane totusi in modul in care a fost creat si care nu se sterge. Suflarea de viata insa a fost luata de ape la Potop asa cum arata Biblia si ca atare toti au murit cu exceptia celor din barca. Nu eu am zis ca diavolul l-ar forta pe Dumnezeu ci am zis exact contrariul, ca asa ceva nu se poate si deci este ilogic sa se spuna ca lui Adam si Eva le-ar fi lipsit o treapta din cauza ca Domnul Iisus nu venise. El a venit tocmai ca sa ridice natura cazuta a omului la ceea ce a fost candva la Adam si Eva inainte de cadere. Pe alt topic am vazut ca prin indumnezeire intelegea desavarsirea asemanatoare Tatalui ceresc pe care ne-o cerea Domnul, ori in cazul asta am dreptate, Adam si Eva se aflau pe ultima treapta a perfectiunii inainte de cadere, erau desavarsiti ca si Tatal Ceresc. Ca veni vorba de Moise pe care l'ati adus in discutie: asa cum noi avem traditia filocalica si multe altele, tot asa evreii au traditia talmudica si rabinica, mai veche ca a noastra. Aceasta traditie a lor spune ca Geneza i-a fost dictata lui Moise de insusi Dumnezeu care printre altele i-a explicat lui Moise ca sensul pluralului folosit atunci cand a creat omul dupa "Chipul si Asemanarea Noastra" este acela ca Dumnezeu s-a consultat cu ingerii (creati de El in a doua zi dupa spusele aceleiasi traditii evreiesti) atunci cand a creat omul si de aceea Dumnezeu a folosit pluralul. Ati vazut ce raspuns am primit la acestea de la interlocutorul meu? Si totusi conform traditiei evreiesti aceste lucruri i-au fost spuse direct de Dumnezeu lui Moise in momentul in care ii dicta Geneza. Deci cata valoare sa ii dam? Si ati vazut ca am dat si un citat din care reiese ca omul ar fi fost creat de la inceput muritor. Cu ceva timp in urma l-am intrebat si pe un prieten de-al meu protestant ce crede despre acest paragraf. Mi-a raspuns cu o intrebare: "este asa de important pentru mine paragraful? Pentru ca la ei acea carte a Eclesiasticului este ne-canonica si deci la ei nu se poate baza invatatura pe ea. Si asa am aflat de ce la protestanti unele carti sunt ne-canonice: nu sunt recunoscute in mod oficial de autoritatile evreiesti si in plus contin si contraziceri fata de cele canonice... De cand a venit Domnul si pana azi, s-a dezvoltat multa Teologie si obiceiuri fata de credinta simpla dar sanatoasa a primilor crestini. Am un prieten care, dupa ce a studiat Teologia (ortodoxa) si dupa ce a fost extrem de pasionat (facea seri de discutii cu colegii care durau si cate o noapte intreaga), a inteles pana la urma ca de fapt credinta si mantuirea se rezuma la nivel teoretic la cateva concepte simple si ca toti oamenii au sansa lor la mantuire, si acum ii pare rau de anii pierduti cu Teologia ca atare acum lucreaza cu bolnavii si este foarte multumit. Daca mantuirea omului ar depinde de cunoasterea zecilor si sutelor de carti ortodoxe, nimeni nu s-ar mai mantui. Eu am o natura studioasa, vreau sa cunosc, insa pentru mantuire ajunge cunoasterea Evangheliei si punerea ei in practica conform Matei 25. Dvs. insa judecati fara sa cunoasteti si uitand ca cele de la Matei 25 se fac in asa fel incat sa nu stie dreapta ce face stanga, in ascuns pentru ca in ascuns sa multumeasca Dumnezeu, deci niciodata nu o sa puteti judeca cu dreptate un om doar pe baza cautarii sale la nivel de cunoastere. Un cioban de pe munte care nu cunoaste decat esentialul, jerfa lui Hristos pentru noi si faptele bune, are tot atatea sanse de mantuire ca si un altul care cunoaste milioane de alte lucruri si aceleasi fapte, pentru ca faptele sunt mereu aceleasi: a da de mancare flamandului, imbracaminte celui gol etc. Nu intra aici robinetul de la baie si ceea ce ati mai insirat dvs. in mod ironic. Chiar si in ceea ce priveste rugaciunea, vedeti in ce mod invata Domnul sa ne rugam. In practica am vazut pe pielea mea ca are dreptate. Judecati mult pe omul din fata dvs., dar nu neaparat drept pentru ca sunteti partinitor si atasat acelor pareri umane care va emotioneaza cel mai mult prin modul in care sunt exprimate si prin modul in care va fac sa visati si va dau speranta. Insa o faceti intr-un mod simpatic si asta va salveaza oarecum ;-) Eu sunt atasata doar cuvintelor Domnului Iisus, in ele regasesc ceea ce cred si eu. Restul le judec la rece si fara partinire. Multa pace. |
Eu ma tin la Ortodoxie. Am toate motivele din lume (si macar unul din afara lumii...) sa fac aceasta.
Dvs. va ocupati cu alte lucruri, calatoriti cu largheta.... Am acordat atat de multa atentie celor 5 afirmatii pe care le-ati facut deoarece ele sunt straine de Ortodoxie si am aratat, atat cat pot eu acum ca om crestin ortodox, ca afirmatiile dvs. nu pot fi acceptate de un credincios ortodox. Nu va aflati in contradictie cu mine, nu suntem in conflict. Sunteti pur si simplu in opozitie cu Biserica! Personal, imi pare rau ca aveti o astfel de asezare. Dar nu doresc sa ma implic mai mult in discutii pe forum, deoarece stiu ca as face o greseala serioasa, pentru mine, pentru dvs., pentru altii. Ma bucur ca sunt partinitor, chiar va multumesc pentru feedback! Si nadajduiesc ca ma va ajuta Dumnezeu sa fiu mereu partinitor, atunci cand e vorba de El. Fericit voi fi daca voi invata, prin Mila Domnului, sa fiu nu doar partinitor CI CHIAR PARTAS cu El si cu Sfanta noastra Biserica, in intreaga ei Traditie Filocalica. |
Citat:
Deschide Filocalia,incepe cu cartea intaia si o sa te convingi singura ca iti va placea. Toata iubirea este data intradevar in Evanghelie . Si intreaga Evanghelie catre aceasta se indreapta : ca pacatele vin din interiorul nostru ,din inima,si ca acolo trebuie sa fie teatrul nostru de razboi,iar nu in confruntarile cu ceilalti. Pentru ca inima trebuie sa ramina curata si dragostea sa salasuiasca in ea. 2000 de ani de crestinism nu aveau cum sa ramina fara cautari si ecouri pe aceasta tema. Iar Filocalia reprezinta un bun indreptar ca sa poti ajunge la dragostea desavirsita.Daca citesti,fie si cateva pagini,vei fi uimita sa constati cat de multe pacate ne stapinesc,de care poate noi nici nu stim,si cat de finut lucreaza ele. Filocalia nu exclude in nici un fel Evanghelia.Daca poti sa iubesti din tot sufletul ,conform Evangheliei,fa-o si fara Filocalie. Dar cu ajutorul ei vei constata cat de departe esti de iubirea desavirsita ,si vei gasi si leacuri pentru grabirea urcusului tau. In rest ,pastreaza tot ce e frumos in tine ,nu se pune problema sa renunti la ceva,ci sa te completezi cu orizonturi noi,care in alta parte decat in Ortodoxie nu le vei gasi P.S. cat despre metodele lui Cezar ,incearca si tu sa vezi ce e bun la fiecare ,si nu judeca,caci devii ca si cei judecati de tine |
Multumesc de raspunsuri. :)
Prin "partinire" am vrut doar sa spun ca omul spune mere si celalat intelege pere, convins fiind ca inteles bine si ca ar fi contrazis. Dar aveti dreptate, in sine este o judecata, asa ca o sa ma abtin pe viitor. Din Filocalie am citit cate ceva mai demult si la vremea respectiva m-a incantat foarte mult, dar pana la urma Evanghelia m-a incantat si mai mult datorita iubirii ei fara limite fata de om. Nu am citit pana acum ceva mai frumos ca Evanghelia de aceea ma mira (si ma intristeaza) sa vad cum este data oarecum la o parte in favoarea altora iar cei care o iubesc sunt catalogati eretici pentru ca intr-adevar spiritul evanghelic nu este perfect superpozabil peste cel Filocalic sau invers. Si totusi Domnul a adus Evanghelia bunei vestiri, a adus un mesaj de bucurie pe care ne-a cerut sa-l transmitem mai departe, Cerurile s-au apropiat. Un mesaj de bucurie ca vom primi ceea ce cerem, vom gasi, vom cunoaste, ca toate acestea vor fi in sfarsit accesibile celor mici si ascunse celor mari. Un mesaj de bucurie ca toti suntem frati, ca va inceta superioritatea dupa modelul lumii acesteia, superiori sunt acum cei ce se aseaza la picioarele celorlalti pentru a le sluji. Un mesaj de bucurie ca Satana a cazut si a fost invins prin credinta, boala a fost invinsa prin credinta pentru ca moartea a fost invinsa prin Jertfa Domnului si prin credinta. Un mesaj de bucurie pentru ca pacatul poate fi in sfarsit invins prin jugul Domnului care este usor. Toate mesaje de bucurie si speranta dupa cum a zis Domnul "bucurati-va si va veseliti". Unde sunt toate acestea la interlocutorii mei ce iubesc Filocalia? De ce mesajele evanghelice sunt repede catalogate ca fiind ne-ortodoxe si eretice? Doar pentru ca se prefera scrieri filocalice in loc? Si de ce sa le iau ca infailibile acolo cand ele spun una, de exemplu ca animalele nu ar fi fiinte vii cu suflare de viata cand Biblia spune contrariul? Si de ce trairea unui om ar trebui sa o imite pe cea de acolo cand fiecare om estd o fiinta unica si irepetabila iar ceea ce ii cere Dumnezeu sa faca si sa traiasca se afla in Evanghelie? De ce iubitorii Evangheliei trebuie sa fie mereu aspru judecati de iubitorii filocalici?... Mereu acuzati ca nu ar intelege bine desi pana la urma si Filocalia ajunge la aceleasi concluzii dar pe o cale mult mai complicata si care il face pe om sa creada ca jugul Domnului cel usor ar fi de fapt atat de greu... Cred ca nu voi gasi niciodata explicatie la acest paradox, dar cu siguranta voi ramane fidela Evangheliei pentru ca jugul ei este intr-adevar usor atunci cand se iubeste. Multumesc mult de postare! Un cuvant bun este mereu bine primit :) |
.................................................. ..............
|
Citat:
Ma uit la afirmatiile extrase mai sus si nu imi vine sa cred ca un om a putut sa scrie asa ceva. De pe ce planeta va fi sosit?........ Cine v-a bagat asemenea aberante idei in minte, domnisoara? Sarmane om, cine te-a mintit ca Biserica si Parintii Duhului Filocalic traiesc vreo clipa si in vreun fel in afara Evangheliei sau ca vreo farama din viata lor ar fi in contradictie cu Ea? Pai nu stiai ca Sfintii nostri sunt Evanghelii vii? Adrianna, reciteste, te rog, macar un volum din Vietile Sfintilor. Si macar o parte dintr-un volum din Filocalia (ti-as recomanda ceea ce m-a trezit pe mine din coma: Sfantul Isaac Sirul si Sfantul Maxim Marturisitorul). Apoi vei intelege ca ai fost mintita si batjocorita de niste nenorociti. Te rog cu adevarat, urmeaza-mi indemnul. Iti va lua cel mult cateva saptamani de 2-3 ore de lectura pe zi. Eu cred ca merita, pentru a iesi dintr-o cursa care, din lateralul unde ma aflu eu fata de tine, crede-ma ca arata ingrozitor de rau. Adrianna, eu am fost in rataciri cu siguranta mai mari ca ale tale. Ajuns prin Mila Domnului la limanul Bisericii ma uit acum inapoi si nu pot sa cred cat de oribil am gandit si simtit ani in sir. Daca as fi avut experienta ultimilor ani, multe nenorociri (unele ireparabile) as fi evitat. Asa incat, daca ai vreun impuls catre cartile pe care ti le-am recomandat, te rog sa il creditezi si sa te pui pe treaba: vei intelege singura cat de greu i-a fost Fiului Ratacitor in peregrinarile sale si te vei bucura de Intoarcerea Acasa. Citeste! Pentru inceput, doar citeste! Apoi Evanghelia iti va parea cu adevarat frumoasa. Cu muuult mai frumoasa decat (iti pare) acum! Fie sa simti, prin intermediul lecturii din cartile Sfintilor, deosebirea dintre otet si vin. AMIN+ P.S. Problema nu e sa citim Evanghelia. N-ar fi exclus ca si dracii s-o citeasca... Problema e IN CE DUH o citim si o traim. Iar Filocalia, ca opera si ca lume induhovnicita aflata dincolo de text, este tocmai DUHUL care ne transporta, insufletindu-ne, in oceanul Evangheliei. |
Citat:
In alta ordine de idei ,daca ai trecut si tu prin indoieli si ganduri rele,fii mai intelegator cu cei care vad o ruptura intre Evanghelie si Traditie. Pentru ca ei nu cunosc suficient de bine Traditia,dar cunosc Biblia ,si vad doar contradictiile fata de ea. Ei ar trebui facuti sa vada ca Traditia nu se opune Bibliei ci doar ne ajuta la intelegerea ei,asa cum precizezi in pasajul de final. Dar asta nu se poate decat cu rabdare si intelegere fata de starea celuilalt, fata de contradictiile care el le vede. Si fara judecati si un ton jignitor la adresa lor ca persoane ,caci altfel se vor supara,si nu mai asculta ,oricata dreptate ai avea. Tu ai o mare bogatie in suflet .Gusta dar si din aceasta nu mai putin pretioasa : incearca un dialog calm ,fara jigniri, cu argumente ,si vei vedea ce mare posibilitate de evolutie a ta ratezi. |
Citat:
Cand insa amusinez vreun strop de interes real pentru vreun lucru de folos din cele ce ne mai sunt dragi unora dintre noi (de pilda un zvac catre bun-simt ori catre impaciuire), fii linistit ca fac tot efortul de a fi si eu de folos cu ceva. Numa sa-l vad, sa constat ca exista acolo o inima iubitoare de Adevar, adica implicit de Frumos si ca se manifesta in intalnire - asta e conditia mea minimala. Or, in cazul unora de aici, e limpede pentru oricine nu e surd si orb ca ei au scopuri, motive si mijloace straine de orice directie spre induhovnicire. De smecheri sunt satul, pana peste cap. De aiuriti, inca si mai mult. De rautate, birrr.. c-o am pe-a mea.... Cum nici eu nu sunt prea curat, in ciuda bunavointei, singurul lucru e sa fac cam ce ai vazut ca am facut pana acum. Multumesc pentru interventie, am reflectat cu atentie la mesajul tau, multumesc! |
Citat:
Pentru antropologia teologica ortodoxa (academica, patristica, filocalica) recomand: Conceptia iudaica despre trupul si sufletul spiritual al omului, care sta la baza antropolgiei teologice ortodoxe crestine: 1. PHILON din Alexandria, Comentariu Alegoric al Legilor Sfinte după Lucrarea de Șase Zile, trad. Zenaida Anamaira Luca. București: Paidea, 2002. Teologie ortodoxa si stiinta: 2. PUHALO Lazăr, IPS, Dovada lucrurilor nevăzute. Ortodoxia și fizica modernă, trad. Corina Stavinschi, Doina Ionescu. București: XXI Eonul Dogmatic, 2005. 3. NESTERUK Alexei, Light from the East: Theology Science and the Eastern Orthodox Tradition, Minneapolis: Fortress Press, 2003. 4. NESTERUK Alexei, Universul in comuniune, trad. Mihai-Silviu Chirilă. București: Curtea Veche, 2009. 5. LEMENI Adrian, Repere patristice în dialogul dintre teologie și știință. București: IBMBOR, 2007. 6. LEMENI Adrian, Teologie ortodoxa și știință. București: IBMBOR, 2007. Antropoligie ortodoxa (precum si implicatii cosmologice) 7. LUCA al Crimeei, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010. 8. MOORE Lazarus, Arhimadrit, Sfantul Serafim de Sarov. O biografie spirituala, trad. Paul Balan, Bucuresti: Agapis, 2002. 9. ICĂ Ioan, Pr., Alexandros Kalomiros, Andrei Kuraev, Doru Costache, Sfinții Părinți despre originile și destinul cosmosului și omului. Sibiu: Deisis, 2003. 10. PUHALO Lazăr, IPS, Sufletul, trupul si moartea, trad. Fabia Anton. Cluj-Napoca: Eikon, 2005. 11. PUHALO Lazăr, IPS, Teologia vie in ortodoxie, trad. Fabia Anton. Cluj-Napoca: Eikon, 2005. 12. PUHALO Lazăr, IPS, Caile Ortodoxiei Contemporane, trad. Mihnea Gafita. Cluj-Napoca: Eikon, 2006. 13. MATSOUKAS Nikolaos, Teologia Dogmatica si simbolica vol.II, Expunerea credinței Ortodoxe, trad. Nicușor Deciu. București: Bizantină, 2006. Este trist ca inca exista voci precum site-ul: www.hexaimeron.ro care se doreste a fi teologic ortodox (la nivel de studii univesitare si postuniveristare) si sustine fatis pseudo-stiinta "intelligent design" cu ridicola cosmologie si antoropologie. Consider ca atitudini extreme de acest gen fac un deserviciu Bisericii atat pe plan intern cat si extern, intrucat "Omul este cununa creatiei" numai si numai prin harul Dunului Sfant, iar iluminarea si desavarsirea sunt posibila doar intru Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica. Multi intelectuali sunt "opriti" astfel sa vina la Sfanta Biserica sa fie partasi vietii adevarate (duhovnicesti) prin haului Duhului Sfant, intru Hristos Iisus. Afirm cu toata onestitatea ca orice incercare de justificare a maretiei omului bazata pe argumente ca: a) planeta Pamant e mai "tanara" si are doar vreo 7 mii de ani de la inceputul existentei sale b) planeta Pamant este localizata spatio-temporal in centrul universului, ceea ce implica ca geocentrismul (model functional pentru univers) sa fie pertient chiar si in contextul stiintific actual (paradigma stiintifica actuala) ce descrie exclusiv modul in care functioneaza universul (intrucat stiinta nu poate si nu va putea niciodata explica si descrie care este cauza si scopul existentei universului). c) materia din care e facut trupului omului e diferita de cea din care e facut trupul animalelor; fiziologic functionarea organismului uman (descrisa de ADN) e diferita de cea a animalelor e) sufletul uman care are un inceput in momentul zamislirii, poate exista prin sine (ontologic, si nu exclusiv prin harul Duhului Sfant) f) timpul nu depinde de creatie ci creatia depinde de un timp prestabilit ce este absolut pentru toti observatorii (oamenii) (adica evenimentele apar in aceeasi oridine) ceea ce implica ca "ziua" (inclusiv cele ale creatiei) are exact 24 de ore... g) calendarul nu depinde de creatie, ci creatia depinde de calendar... sunt forme de idolatrie, intrucat omul este cununa creatiei exclusiv cognitiv, prin harul Duhului Sfant ce ii confera omului viata duhovniceasca pe langa viata biologica (asa cum afrima inechivoc Sfantul Serafim de Sarov in lucrarea mentionata mai sus la pag 148) si repet: iluminarea si desavarsirea sunt posibile numai intru Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica (incepand cu Taina Sfantului Botez si culminanc cu Taina Sfintei Euharistii). |
Citat:
Important este sa ne dorim mantuirea, sa lucram "cu frica si cutremur" la ea impreuna cu harul Duhului Sfant... si in toate, mai ales in cele duhovnicesti sa "cautam si vom afla". Omul cat traieste invata... si bine ar fi sa invatam pentru noi, pentru mantuirea noastra in primul rand si nu doar pentru "infatuare intelectuala" si ca sa avem cu ce ne "mandri" si a fi cuprinsi de trufie si slava desearta fata de cei "nestiutori si neintariti". Citat:
Asertiunea Sfantului Serafim de Sarov este pe aceeasi linie cu cea a lui Filon din Alexandria, iudeul. Astfel consider pertinenta afirmatia conform careia in cazul lui Adam fiziologia umana a fost "patrunsa" de harul Duhului Sfant insa in nici un caz pana la pnevmatizare asa cum s-a intamplat in cazul trupului inviat al Mantuitorului. Gheron Iosif in "Marturii din viata monahala" afrima inechivoc: "...Asemenea si harul. Cand se apropie de om, nu preschimba firea omului, ci atributele naturale si privilegiile cele bune cu care este inzestrata firea - atat cat pot cuprinde vasele fiecaruia -, suplineste si adauga sau, dimpotriva, micsoreaza si inlatura. Si asa cum crearea (biologica) precede suflarea de viata (duhovniceasca)...". Astfel, sunt de parere ca este imporat de subliniat ca proprietatile trupului pnevmatizat al Mantuitorului dupa inviere (trecerea prin usile incuiata, posibilitatea de a manca implica digestia reala si nu aparenta, desi dupa inviere hrana trupeasca nu mai este necesara intrucat moartea biologica este si ea inlaturata, pe langa cea duhovniceasca. Din punct de vedere fiziologic putem afirma ca are loc o conservare a enregiei trupul pnevmatizat fiind astfel inutila orice aport de energie materiala provenita prin nutritie, insa aceasta nu inseamna ca trupul isi pierde capacitatile fiziologice nutritionale ci doar ca nu mai are nevoie sa le utilizeze pentru existenta. Hristos cel inviat a mancat peste si miere in chip real avand ca scop nu nutritia ci sa ne ofere noua certitudinea ca a inviat cu trupul pe care il avea din Maica Domnului cu care a patimit, care purta semnele patimirii... ) Citat:
Asa cum spune Sfantul Ioan Damaschin in Dogmatica, harul Duhului Sfant care ii invaluiau pe Adam si Eva in rai ii si "nutrea". Consider ca aceasta nutritie (care priveste strict metabolismul, fiziologia) trebuie privita in sensul conservarii energiei materiale (a nu se confunda cu energia ca lucrare a Duhului Sfant sau cu energia ca lucrare a mintii umane) din trupurile lor. Astfel consider pertinenta pozitia Sfintilor Parinti care considera ca indemnul la "mancare" adresat omului in Eden se referea exclusiv la hrana contemplatiei duhovnicesti si nu avea conotatii fiziologice, nutritonale intrucat materia (energia) trupurilor lui Adam si al Evei erau in stare de conservare (nu oboseau, nu le era foame, nu le era sete) datoria harului lui Dumnezeu. Citat:
Animalele si plantele din Eden se impartaseau prin om de harul Duhului Sfant. Recomand lucrarea lui Filon din Alexadria precizata in postarile anterioare. Citat:
Metabolismul lui Adam, patrus de harul Duhului Sfant care asigura conservarea energiei (materiei trupului) facea inutila orice macare fizica (nutritie) din moment ce asa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul, inainte de cadere Adam nu stia ce este (nu experimentase): foamne, sete, oboseala. Citat:
si in acest sens consider ca as putea adauga: teologia strict intelectuala, nepracticata garanteaza nebunia... intocmai ca si practica (duhovniceasca) fara teologie duhovniceasca filocalica. Doamne ajuta. |
Citat:
Consider insa pertienta subliniera faptului ca discutii pe subiecte de acest gen sunt menite sa ne indemna la cautatrea si trairea vietii duhovnicesti (filocalice) autentice (specifice ortodoxiei), al carei scop este dobandirea harului Duhului Sfant pana la cel mai inalte nivele: iluminarea, indumnezeirea. Sfinti precum Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Luca al Crimeei sunt exemple vii, relativ recente de viata duhovniceasca autentica. |
Citat:
Sfantul Semenon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Luca al Crimeei... prin sfintenia lor, urmare a conlucrarii cu harul Duhului Sfant in procesul manturii, confera scrierilor teologie valoare inestimabila (si implicit infailibila) caci "noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut marturisim" (ceea ce implica inclusiv vederea duhovniceasca). Citat:
Interpretarea mantuirii, rascumpararii in sens juridic (inceputa de teologia romano-catolica) este exacerbata de teologia protestanta si invatatura cultelor neoprotestante. Cui a platit Hristos pretul de rascumparare? Lui Dumnezeu Tatal? Hristos ne-a rascumparat (mantuit) pe noi din "mainile" dornice de razbunare ale lui Dumnezeu Tatal ca i-am jignit onoarea prin neascultare? Oare chiar nu observati ca o asemnea "logica" nu este in harul Duhului Sfant? Teologia ortodoxa afirma inechivoc ca mantuirea nu trebuie privita sub aspect juridic (am postat pe alt topic o paralea intre viziunea mantuirii conform teologiei ortodoxe si viziunea teologiei protestante si a cultelor neoprotestante) ci sub aspect curativ, de vindecare de moarte in primul rand sufleteasca duhovniceasca si apoi biologica; si in al doilea rand de robia satanei. Astfel, conform teologiei filocalice, Hristos Iisus ne-a rascumparat (mantuit) in sensul izbavirii de moarte (duhovniceasca si biologica) ce implica pacatul ("boldul mortii este pacatul" 2 Cor 15,56). Sangele Domnului Hristos Iisus nu a fost dat ca schimb (troc) mortii si diavolului (care ne tinea robiti in moarte si in pacate) pentru ca astfel sa fim noi sloboziti - Doamne fereste o asemnea cugetare! - ci sangele Sau si trupul Sau datatoare de viata au biruit moartea (duhovniceasca si biologica) si pe diavol (care este mort duhovniceste si stapan si prototip al mortii duhovnicesti) si astfel moartea si diavolul au fost fortate de sangele si trupul Domnului Hristos Iisus (mai ales prin taina Sfintei Euharistii) sa se retraga (sa se departeze, sa fuga), din persoana umana (patrunsa de Hristos Iisus prin harului Duhului Sfant, prin Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales Taina Sfintei Euharistii) si astfel sa o slobozeasca. Deci sagnele si trupul Domnului Iisus Hristos sunt doar pentru viata (duhovniceasca si biologica), caci sunt datatoare de viata (duhovniceasca si biologica) si nicidecum nu pot fi date in schimb(troc) pentru noi oamenii, nici lui Dumnezeu Tatal si nici mortii si diavolului. Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta. |
Citat:
Pentru clarificare, mesajul evanghelic conform interpretarii teologiei protestante si a invataturii majoritatii cultelor neoprotestante este diferit de duhul Evangheliei intrucat asa cum a fost prezentat pe scurt in postarea anterioara are la baza o conceptie eronata a notiunii de mantuire, intrucat este privita sub aspect juridic si nu tamaduitor (vindecator, de viata -duhovniceasca si biologica- datator). Astfel scrierile filocalice nicidecum nu se substituie ci completeaza, detaliaza mesajul Evangheliei. Doamne ajuta. |
Citat:
Observ totusi ca ne indepartam de la subiectul topicului si de aceea indemn sa ramanem la subiectul discutat fara divagatii. |
Scuze de bagarea in seama, promit sa nu mai fac..
Eugen, citesti mult da' cam degeaba. Bine ar fi sa te trezesti. Asta apropo de somnul ratiunii, infailibilitatea sfintilor, s.a.
Dar pana una, alta, binecuvanteaza-te in continuare cu Delia, poate pana la urma da Domnul sa iasa ceva bun! :)) |
Citat:
Consider pertinenta afrimatia ca sfinteia este infailibila. Asa cun afirma inechivoc Sfantul Grigorie Palama: "orice cuvant are cuvant de impotrivire dar viata nu". Astfel teologia Sfantului Serafim de Sarov, Sfantului Luca al Crimeei, Sfantului Grigorie Palama, Sfantului Maxim Marturisitorul, Sfantului Semeon Noul Teolog... este corecta si relevanta. Stiudiul este una, cititul este alta... trairea (duhovniceasca) de asemenea. Domnul sa ne binecuvinteze pe toti... nu doar pe Delia si pe mine :D Si intreb (retoric) in contextul "iesitului bun": oare poate fi ceva mai bun decat sfintenia (indumnezeirea prin harul Duhului Sfant intru Hristos Iisus)? Doamne ajuta. Har si pace Domnul sa ne daruiasca. |
Scuze ca promit, dar chiar ca m-am bagat in seama...
Citat:
Am facut aceasta introducere deoarece am avut impresia ca la fel stau lucrurile si cu teologia, iar mai restrans, ca tot suntem pe topicul acesta, cu antropologia crestina. Putem vorbi la nesfarsit pe subiectul "omul" in viziunea Bisericii. Si cred ca nu facem deloc un lucru rau, intrucat o teorie buna deschide partie unei practici bune. Ramane insa mereu deschisa si continuu angajanta pentru devenirea de sine, vietuirea fiecaruia in acest duh al antropologiei crestine. De aceea amintim mereu, de pilda, ca "credinta fara fapte moarta este" si altele asemenea. Legat de asta (si aici incep sa ma bag ca musca-n lapte, dar repejor si scurt, ca poate frige), daca am inteles bine mesajul tau catre Eugen, te refereai tocmai la deja lunga, poate suficienta demonstratie de cunostinte teologice ortodoxe ale lui Eugen, solicitind in schimb o implicare ceva mai personala, mai concreta, mai putin literara, mai putin copy-paste la evenimentele (dezbaterile) de pe forum. Un schimb de opinii, impresii, poate chiar experiente concrete... Asa incat intalnirile noastre sa castige in caldura, in empatie, in sentimente de comuniune - cata vreme cu teoria stam bine, indiscutabil. Buna si absolut necesara este dogmatica, bune foarte si citatele din Parinti, nu incape vorba. Uneori insa, de nu suntem prea timorati sau prea incovoiati de lecturi, de nu suntem prea pretiosi ori poate prea livresti, se cuvine sa riscam si cate-o interventie personala, fie si un pic aiurita sau doar hazardata, pentru a simti ca aici se intalnesc si corespondeaza oameni vii, vointe si sentimente intregi, oameni dornici de urcus duhovnicesc, iar nu tratate de teologie... Eu sunt inca departe de a detine cunostintele teologice ale unora dintre noi: Eugen, Mihail'c, Delia, Pelerinul, Mihnea, ca sa amintesc doar cativa dintre oamenii pe care ii stimez, ii pretuiesc si pe care ii consider bine pregatiti teologic. Si spun acest lucru (ca sunt departe...) cu parere de rau, intrucat a avea o lacuna importanta, cum e aceasta din planul pregatirii mele teologice, nu poate fi decat spre paguba, si sigur spre rusine, iar nu spre lauda... Cu toate acestea, sau tocmai din acest motiv - ca unii dintre noi detin cunostinte apreciabile in Teologie, mi-as dori ca aceste comori obtinute prin ani de munca si prin har sa fie aduse la viata, coborind in istoria concreta a discutiilor noastre, iar nu mentinind comunicarea in turnuri de fildes sau in sabloanele de piatra ale formularilor-concept. Citatele si trimiterile, cand abuzam de ele, imi pare ca mai degraba ne indeparteaza de oameni si de sentimente bune, decat sa ne zideasca in comuniune. Devin ziduri, favorizeaza schisme s.a.md., imi pare. Daca ai adresat mesajul tau in acest sens, al invitatiei la non-formal, la concretete si invigorare emotionala (cu sens duhovnicesc, desigur, mai intai), atunci imi ramane doar sa ma bucur ca am nimerit-o, iar in caz contrar sa ma ierti ca m-am bagat ca musca-n lapte. Promit, ca si tine, ca nu mai fac!... |
Multumesc de raspunsuri.
Eu nu consider sfintenia umana infailibila, dimpotriva, dupa parerea mea, cine o considera infailibila, inca nu a inteles ce este sfintenia. Singurul infailibil este Dumnezeu, este si sensul cererii Sale de a nu numi pe nimeni Invatator decat pe el. Nu numai ca invatatura filocalica nu este superpozabila 100% peste cea evanghelica (si exemple sunt multime) dar citind ceea ce s-a postat la topicul despre gandirea patristica, inteleg tot mai mult de ce Ap. Pavel a atras atentia sa stam departe de filozofi si de invatatura lor (Coloseni 2:8). Dumnezeu este atat dreptate cat si iubire. Din iubire a vrut sa ne ierte de pacatele noastre, dreptatea insa cere plata pacatului iar noi nu puteam plati. Asa ca a platit El insusi iertandu-ne datoria cea mare din parabola, cu conditia ca si noi sa iertam datornicilor mai mici ai nostri. Evanghelia este una, filozofia este alta, iar faptul ca a fost dezvoltata de unii crestini nu schimba cu nimic lucrurile. Concluzie: a stiut bine Dumnezeu de ce ne-a cerut sa nu numim pe nimeni Tata si nici Invatator in lumea asta decat pe El. Multa pace! |
Dar ce intelegi prin Sfant si sfintenie, daca (SI) infailibilitate nu este?
Tu vezi sfintenia ca pe o insusire (DOAR) omeneasca??? Daca o vezi asa, trasatura omeneasca, desigur ca nimic omenesc nu e infailibil. Dar este oare sfintenia un dat omenesc? Nu umbla Dumnezeu pe-acolo? (prin harul Sau, prin Duhul, prin Biserica?) Valeu, valeleu, ti-am spus eu c-o ducem greu... (de fapt, Eugen a insistat in special asupra termenului de "inechivoc", ceea ce, in contextul discursului sau, e cu totul altceva) |
Draga Adrianna, ma bag si eu aici numai putin, pentru o scurta precizare:
Filocalic nu inseamna filosofic, desi incep la fel. Filocalia inseamna etimologic iubirea de frumos, iar filosofia iubirea de intelepciune. Aproape niciun autor filocalic nu a fost erudit (filosofii sunt niste oameni scoliti, fie ca iei termenul in sensul pozitiv, fie in sensul negativ, de palavragiu care stie sa potriveasca frumos cuvintele), ci au fost niste calugari neinvatati, care nu au facut altceva toata viata lor decat sa stea in pustie si sa traiasca in asceza si in rugaciune, de i-a luminat Duhul Sfant, sa scrie ce au scris. Acelasi Duh Sfant care i-a luminat si pe autorii Bibliei sa scrie ce au scris. Acelasi Duh Sfant traieste in Biserica Ortodoxa. Noapte in pace! |
Filocalic nu este totuna cu filozific, sunt perfect deacord. Asta nu inseamna ca multi dintre sfinti nu au studiat filozofia. Cei trei mari ierarhi de exemplu tocmai pentru ca au studiat-o sunt astazi considerati ca un fel de parinti ai invatamantului iar ziua sarbatoririi lor este dedicata invatamantului.
Daca cititi textele postate pe acest site la topicul Gandirea patristica o sa vedeti cate paralele sunt facute cu filozofia si cate au fost luate si adaptate din filozofie. Daca aveti prieteni care au studiat filozofia o sa vedeti ca nu exista nimic mai frumos pentru ei decat filozofia. Iubirea de frumos filocalica este in mare parte iubire de filozofie, filozofia este vazuta ca si frumoasa si incantatoare inimii si asa se intampla in absolut orice religie. Si bine-nteles fiecare adapteaza aceasta filozofie cultului sau, si locului si timpului sau. De aceea Ortodoxia este atat de bogata in timp ce teologia cultelor (neo)protestante pare prin comparatie atat de saraca. Sfintenia este acordata de Dumnezeu celui ce se straduieste sa faca ceea ce a cerut El, asta nu implica perfectiunea din partea omului ci doar stradanie. Daca s-ar impune perfectiunea si infailibilitatea, nimeni nu ar mai fi sfant. De aceea una din povestioarele ortodoxe care imi sunt cele mai dragi este aceea cu femeia simpla de la tara ce a fost sfintita de Dumnezeu pentru simplul fapt ca, atunci cand isi facea curatenie in casa, cerea non-stop lui Dumnezeu sa ii curete inima asa cum ea isi curata casa. Iar Dumnezeu i-a facut dupa credinta ei, si deci a sfintit-o. Asta nu inseamna ca la nivel dogmatic acea femeie a devenit infailibila putand raspunde fara greseala la toate intrebarile. Nici pomeneala. Dimpotriva, aceasta povestioara este de meditat pentru a intelege de ce Domnul Iisus a multumit Tatalui Ceresc pentru faptul de a descoperi Adevarul Sau celor mici si a-l tine ascuns de cei invatati. Asa poate intelegeti ce inseamna cu adevarat Adevarul lui Dumnezeu... Multa pace! |
Citat:
Hristos este mantuitorul si El vrea ca toti sa alegem sa ne desavarsim (indumnezeim) cu ajutorul harului (energia, lucrarea) lui Dumnezeu! "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este". Dumnezeu (Persoanle Sfantei Treimi) sfinteste prin harul Sau. Sfintii reflecta in ei harul lui Dumnezeu si noi vedem inechivoc acesta... asa cum noaptea luna este luminata de lumina soarelui iar noi vedem atat luna luminata, precum si lumina soarelui... si noi insine suntem lumintati de lumina soarelui care ajunge la noi reflectata de luna! Astfel noi cinstim pe sfintii lui Dumnezeu si adoram pe Dumnezeu. Stim ca Dumnezeu este sfintitorul iar omul este praf si tarana fara Dumnezeu. Toti Sfintii chiar si Maica Domnului (Pururea Fecioara, Nascatoarea de Dumnezeu) sunt nimic fara Dumnezeu, fara conlucrarea cu harul (energia, lucrarea) lui Dumnezeu. Sfantul e cinstit nu prin sine (datoria lui ca om exclusiv ), ci numai si numai datorita conlucrarii cu harul lui Dumnezeu prin faptul ca orice sfant al lui Dumnezeu marturisete fara tagada (nu doar in cuvinte ci mai ales in modul sau de viata, faptele, lucrarea sa): "nu mai traieste eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni) |
Citat:
Sfintii sunt infailibili prin insasi viata lor care arata ca Hristos locuieste in ei si ei fac nu voia lor ci voia lui Dumnezeu. Indemnul lor este identic cu indemnul lui Dumnzeu: pocainta, iubirea semenilor si slavirea lui Dumnezeu in adevar. "În numele lui Hristos, așadar, ne înfățișăm ca mijlocitori, ca și cum Însuși Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu! "(II Corinteni 5,20) Un exemplu elocvent este Maica Domnului al carei unic indem adresat oamenilor, mentionat de Sfanta Scriptura, este acela de a asculta de Hristos Iisus si a face TOT ce ne spune Dumnezeu, si nu doar ce vrem noi (Ioan cap 2) Citat:
Sfantul Grigorie Palama spune: "orice cuvant are cuvant de impotrivire dar viata nu". Astfel ce om intreg la minte ar contesta sfintenia (exprimata foarte clar de viata, faptele ce arata conclucrarea cu harul lui Dumnezeu): Sfantului Serafim de Sarov, sau a Sfantului Luca al Crimeei sau a Sfantului Simenon Noul Teolog... si exemplele ar putea continua Citat:
Se pare ca nu ati inteles si nici nu ati cunoscut urmatoarele pasaje ale Sfintei Scripturi "În numele lui Hristos, așadar, ne înfățișăm ca mijlocitori, ca și cum Însuși Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu! "(II Corinteni 5,20) "Așa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos și ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu." I Cor 4,1 Doamne ajuta. |
http://www.youtube.com/watch?v=Hjlhc8CKD64
http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-...conferinta.php Ia sa vedem nitel cum e cu filocalicii astia, ca avem iata doi dintre ei sub ochi si in urechile noastre. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 02:03:53. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.