Adevarat, vitaminele hidrosolubile in exces se elimina iar cele liposolubile se stocheaza, iar excesul de vitamine, in special cele liposolubile produce efecte asemanatoare cu deficienta de vitamine.

Aviz in special celor care folosesc vitamine din suplimente, mancand verdetzuri nu cred ca a juns nimeni la hipervitaminoza.

Exact asa mi se intampla si mie.
Sunt persoane si subiecte care ma smintesc rau si imi fac mult rau.
Pur simplu lovesc pe fata in oameni. Oare de ce?
Si am reusit ca de o vreme sa nu mai scriu, sa ma retrag de pe forum.
Dar mai citesc, pentru ca apar unele lucruri interesante.
Imi doresc sa nu mai scriu, sa nu mai intervin in discutii, dar gasesc de multe ori unele atat de deplasate incat nu ma pot abtine.

De ce trebuie neaparat sa pui la punct pe cineva si sa nu-l lasi sa-si expuna niste pareri, chiar daca sunt altele decat ale tale?
De ce trebuie sa-l ataci peste tot pe forum?
Nu ne cunoastem, nu stim fiecare ce varsta, ce experienta de viata are.

Pe mine ma deranjeaza mai degraba subiecte si opinii si pe alea le combat si nu oamenii, autorii lor. Asa mi se pare normal.

Pe acest fir mi-au placut mesajele lui Lore si ale lui Zaharia (ultimul cu explicatii medicale).
Sa avem grija mai degraba de sufletul nostru. Nu mancarea ne face rai si pacatosi.

Aici un articol cu explicatii stiintifice (revista medicala) si studiu, legat de vitamina B12. Cine stie limba, poate sa se lamureasca.

http://www.aerzteblatt.de/archiv/61696/

P.S Exista tot felul de studii care se contrazic unele pe altele. Este f.derutant. Nu mai stii ce e bun si ce e rau.
Fiecare imbratiseaza un anumit stil de viata si alimentatie si i se pare ca ala este cel corect si pe urma ataca pe ceilalti.
Nici nu stiti de derutant este.

Exemple:
1. A aparut ideea asta noua cu raw vegan. Altii vin spun cate chimicale si cati microbi se afla pe si in legume si fructe.
2. Pareri legate de cartof:
a. cartoful are o substanta in el care este toxica pentru noi. Nu avem voie sa-l consumam crud.
Acum a aparut o reteta a cuiva de suc de cartof crud, care este anti si anti si bun la toate.
b. cartoful are pe el pamant, chimicale, urme de insecte etc., in coaja sunt substante toxice. Cartoful trebuie curatat si gatit.
Vine altul si zice : Ba nu! Sa fierbem/coacem cartoful in coaja.

Unde este adevarul?
3. Iaurtul si co. (Actimel si alte cele) erau bune, sanatoase. Acum brusc nu mai sunt. Acele bacterii sunt daunatoare.
4. Mananca omul de sute ani lapte, branza. No, e gresit! Boala curata.

Si uite asa. Aia ingrasa, ba nu tocmai aia e buna pentru slabit.

O lume intreaga spune ca alimentatia unilaterala (adica numai un fel de alimente) este nesanatoasa pentru ca lipsesc anumite substante utile. Nici vegan, nici carnivor 100%. Unuia ii lipseste ceva, altuia altceva.
Si totusi vin altii si spun: numai vegan, mai ales crud. Nu manancam lapte, oua, peste alte cele.
Trebuie din toate cate putin si mai ales cat mai sanatoase.
Si trebuie mai ales somn si pace si liniste in suflet. Asta face si mai sanatos.

Cum aflam si mai ales de unde, unde este adevarul? Ce e bun si ce rau pe lumea asta?
Cum selectam aceste studii si pareri contradictorii si exagerate de cele mai multe ori?

Apropos de idei:
Citeam zilele trecute despre cazul unui baiat din nu stiu ce tara. El are o boala rara prin care organismul nu poate prelucra glucide si carbohidrati de nici un fel. Copilul asta nu are voie sa manance decat carne si mezeluri, mai ales grase.
In rest in toate exista glucide si substante care lui ii fac rau.
Acum nu stiu unde este adevarul si ce se va intampla cu el. Nu cred ca acest regim este solutia, dar ce alternativa ar avea?

Cei care consuma "raw vegan" consuma alimente prepondere din surse exotice.

Din ceea ce se gaseste la noi, foarte putin.

Nu vad cum ar manca un raw vegan fasole, porumb, grau, linte, naut, cartof, etc.

Daca este adevarat, f. probabil nu va trai prea mult.

Proteinele si grasimile produc multe deseuri toxice cand sunt folosite pentru producatia de energie (necesarul majoritar in aportul zilnic de calorii).

O să-şi revină stai lniştită. Până el singur nu ajunge la concluzia că nu va putea convinge pe cineva doar dacă acel cineva îi cere ajutorul şi este deschis noului, nu se va convinge că iubire cu forţa nu se poate. Fiecare am trecut sau trecem prin faze de genul acesta. Şi eu când am descoperit bogăţia acestui domeniu avem impresia că trebuie să-i schimb pe toţi...dar nu e chiar aşa...poţi să faci mai rău decăt bine deşi tu eşti convins că faci binele. Eu am ajuns la o concluzie: nu poţi schimba destinul omului decât dacă el îţi dă acceptul. M-am gândit că poţi face un om să devină vegetarian...dar poate asta nu-i spre mântuirea lui...poate el din omul care era devine mai rău, mai mândru... şi atunci ce voi face? ce rapuns voi da la Judecată? Corect este să dăm exemplu prin fapte...iar când ni se cere să şi vorbim.

Mântuirea nu stă în faptul că mânânci sau nu peşte sau altele. Noi cei care suntem vegetarieni nu ne vom mântui mai repde ...sunt convins de asta...mântuirea ţine de cum înclinăm noi spre pofta stomacului. Am dat eu un exemplu mai sus: "Şi mai cred că "a nu consuma carne" nu ne va mântui mai repede, ci mântuirea va depinde de cum avem sufletul legat de aceste mâncăruri. De exemplu degeaba eşti vegetarian şi mănânci mult şi cu poftă şi îţi stă mintea tot la carne. În cazul acesta mai bine stă cel care mănâncă o bucăţică de peşte făcând acest lucru ca pe o necesitate sau ca pe o iubire faţa de cel care l-a îmbiat cu această bucată de peşte. Însă, renunţarea la mâncărurile grele sunt sfaturi pe care le găsim la Sf Apostol Pavel şi la sfinţii noştri părinţi. Să nu ne îngrijim de trup (respectiv ce mâncăruri) mai mult decât de suflet, de biserică, de rugăciune, de spovedanie, de milostenie."

Acum tu nu ştii ce mănâncă respectivii oameni în particuar. Ei se feresc de a-i vedea oamenii că postesc. Părinţii înaintaţi duhovniceşte mănâncă cu ce sunt îmbiaţi..bineînţeles au şi ei limitele lor.
Iar dacă mănâncă aşa cum spui tu înseamnă că acesta este nivelul la care ei au ajuns. Asta nu înseamnă că nu se poate mai mult. Părintele Ghelasie de la Frăsânei spunea:"Sfântul Antonie cel Mare mânca o astfel de pâine (pâine pustnicească) şi a trăit peste o sută de ani. Mulţi pustnici, ajungând să folosească pâinea coaptă, s-au îmbolnăvit, făcând carenţe de hrănire. Această pâine aduce o ameliorare îndeosebi în bolile psihice şi în potolirea patimilor. Indeosebi în specificul tradiţiei carpatine este folosită această pâine pustnicească, deodată cu gestul iconic al închinării (rugăciunea)." - extras din "Reţetele Medicinii Isihaste"
Părintele Paisie Aghioritul spunea "Noi trebuie să-L ajutăm pe Dumezeu ca El să ne ajute". Şi cum îl ajutăm: prin rugăciuni, post s.a.m.d

Te contrazic. Să ştii că cee ce bagi în gură poate genera ceea ce vei scoate din gură. Un om care mănâncă des carne este mai mai agitat şi mai predispus mâniei. Deci este posibil ca ceea ce scoate din gură într-un moment de cumpănă să nu fie tocmai plăcut. Părintele Arsenie ne explică frumos aceste aspect. :1:

De acord cu tine. Pe primul loc să fie Dumnezeu, rugăciunea şi faptele noastre şi apoi grija pântecului. Un lucru te rog ... să încerci să înţelegi ...nu ai cum să judeci ceva ce nu trăieşti...eu te îţeleg pe tine...tu pe mine mai greu. Nu spun acest lucru din mândrie ci doar pentru a mă face înţeles. Că sunt unii care nu au altă preocupare decât ceea mănâncă ...da nici eu nu sunt de acord cu ei. Mâncarea mai uşoară te ajută să te eliberezi de patimi .. sunt lucruri atât de frumoase în noi care stau blocate din cauza patimei stomacului. După un timp de regim vegetarian... mi-am descoperit pasiunea cititului. Înainte greu deschideam o carte...acum mă simt neîmplinit dacă trec câteva zile şi am mai citit nimic. Şi sunt multe altele de spus ...dar mă opresc aici...:Nu mai judecaţi aşa uşor şi nu vă opuneţi unor lucruri folositoare care de altfel le regăsim în sfaturile părimţilor care ne sfătuiesc să ne ferim de mâncare grea care ar putea să ne ţină departe de rugăciune. 1:

Hăi să vedem ce spune părintele Ghelasie:

“Locul memoriilor păcatului” este în “trup” şi Sufletul este doar “rănit” de acestea. Sufletul “participă” la “memoriile păcatului trupesc”, dar “Firea de Suflet” este dincolo de acestea.

Biblic, DUMNEZEU face mai întâi “Trupul” şi apoi Creează Sufletul pe care îl “Suflă” după “măsurile Trupului”. Sufletul este Creat după “Memorialul-măsurile” Trupului. Anticii filosofi, consideră Spiritul -Sufletul ca “Informaţia” corpului, pe baza cărei se “formează Corpul. Biblic, este tocmai invers. “Trupul” este “Informaţionalul” Sufletului.

Marea importanţă a Trupului din Creştinism, trebuie cu insistentă evidenţiată.
Omul nu este UNIREA Spiritului cu Trupul, ci tocmai în orientarea cealaltă, a UNIRII Trupului cu Spiritul.
Atenţie la această distincţie, ca “sens de la “Trup” spre Spirit (nu de la Spirit spre Trup cum zic anticii).
Omul nu este “Spirit întrupat”, ci este “Trup În - Spiritualizat”.
La antici, Spiritul se face şi '“materie”, pe când Biblic, “materia” nu se face şi “Spirit”, ci “UNEŞTE “materia cu Spiritul” şi face un “COMUN neamestecat”, adică se “face Trup”.
Atenţie la accepţiunea Creştină a Trupului, care nu este “simpla materie”, ca la antici, ci este “UNIREA materiei cu Spiritul”.

Concepţia că Spiritul se poate “face o_manifestare materială” este tot aşa de greşită ca şi considerarea că “materia poate evolua şi deveni şi Spirit”.
Spiritul nu se face “manifestare materială”, ci “Participă” la “manifestarea materiei”. Şi de asemenea, “materia” nu devine Spirit, ci “Participă” la cele Spirituale.
În sensul Creştin, nu se pune problema “Spirit şi materie”, ci problema “'Suflet şi Corp”. Corpul este “întâlnirea” într-un “Comun” al Sufletului şi al materiei. Ca Antropologie Creştină, Fiinţa Omului este „SUPRAFORMĂ - Asemănarea” CHIPULUI Lui DUMNEZEU, este Formă Creată ca Suflet şi energii de Suflet ca materie şi UNIREA acestora într-un “Comun”, ca_Trup.

Trupul-corpul nostru nu este simpla materie, ci un “Memorial de Comun Fiinţial propriu”.
Paradoxal, “Centrarea Fiinţialului” nostru nu este în Suflet, ci în Trup, care devine astfel “Templul Sacru” al Fiinţei. Şi păcatul a atins tocmai “SACRALITATEA” Trupului, care 1-a făcut “casa păcatului şi a morţii”. De aceea DOMNUL HRISTOS a ÎNVIAT cu TRUPUL şi L-a RIDICAT la Cer, că TRUPUL este UNITATEA SACRĂ a Fiinţialului Propriu.
Încă odată menţionăm, ca Trupul să nu se confunde cu simpla materie, ci să fie considerat “Comunul de Întâlnire” dintre Suflet şi materie. “HAINA de DUH”, ca “Trup înduhovnicit”, este tocmai această SACRALITATE” a Trupului - UNITĂŢII, ICONICUL Creştin.

A reface “Sacralitatea” Trupului, este “metoda” Medicinii noastre Isihaste. Şi Omul a stricat această Sacralitate prin “mâncarea păcătoasă”, deci prin “Mâncarea ne-păcătoasă” să se revină la Sacralitate.

Ovidiu, observ doua tendinte destul de diferite intr tine si Ionut.
In mare suntem de accord. De fapt, vedem lucrurile diferit in mici puncte.

Personal,un lucru nu reusesc sa il impropriez in conceptia mea de romanca autentica.: tot soiul de semninte si fructe exotice. Ma multumesc cu ce ofera gradina noastra romaneasca , precum si livada noastra.

Acum extra: cred ca e destul de riscant sa devi dependent, mai mult sau mai putin constient, de o alimentatie exotica. S-ar putea sa vina timpuri in care nici banalul grau nu il vom gasi cu usurinta. Cred ca o simplificare a vietii in sensul cunoscut de stramosii nostri este cea mai benefica. Sa invatam sa mancam simplu, dar cu multumire.

Eu duc o lupta extrem de grea ptr intoarcere la origini. Adica este foarte greu sa renunti la alimentatie fast-food, la mezeluri, la margarina, la painea pufoasa cu 3 euri, la ultragustoasele iaurturi din comert--cu sau fara fructe--, la lapte si lactate din comert, . s.a.
Dar prin darul Domnului aproape am reusit.

Am ramas la mancarea fiarta ca mancare de baza, avand cateva suplimente de fructe si legume crude pe zi. De asemena lactatele de la tarani, cerealele integrale s.a

Nu mi-am propus si nu cred ca as vrea sa trec pe alimentatie exotica. Incerc sa mananc cel putin ca bunicii mei, ne indreptam spre simplitatea lor.(desi abia am facut primii pasi)
Desi , repet, e o lupta extrem de grea in conditiile in care societatea promoveaza o viata cu totul diferita.
A...si desi mananc asa, am o dorinta foarte mare de citit in ultima vreme:)

Dar ideea principala ramane: intai cele duhovnicesti, apoi restul...

Iarna se mai gaseste si varza,sfecla,morcovi,salata verde,spanac,dovleac,ciuperci-nefiind deloc exotice.

Cred ca degeaba incercam sa facem o regula generala pt ceea ce este ideal pt toata lumea.
De exemplu,unii sunt raw vegani si iubesc acest lucru,spunand ca se simt excelent;eu nu pot sta pe acest regim decat vreo 2-3 zile si atunci cam cu neplaceri deoarece cruditatile creaza gaze si forfota(subliniez,in cazul meu).

Mie nu mi-au placut proteinele animale de mic copil,cu exceptia untului, a branzei si a pestelui.Imi amintesc gustul de carne,oua sau grasime care imi ramanea in cerul gurii,unul metalic,un gust care imi facea scarba,inghiteam in greu.
Eram obligata sa le mananc dar cand parintii nu erau atenti,le dadeam pisicii care astepta sub masa,cu speranta.
Mai tarziu,am observat ca daca folosesti condimente poti sa ascunzi gustul natural al carnii si al oualelor,ca idee pt a manca un ou fiert consumam un sfert de borcan de mustar,sare si piper.
La fel si cu carnea,am inceput sa pun mustar peste tot.

Anii copilariei au fost groaznici la capitolul hrana,ma duceam in fiecare zi la scoala cu dureri insuportabile.Nimeni nu stia ca am intoleranta la lactoza si colita,iar micul meu dejun consta intr-o cana cu lapte si zahar,plus o felie de paine cu unt si gem.Colita si zaharul,intoleranta la lactoza si laptele...dureri si stari insuportabile.
Fara a mai vorbi de mancarea care se facea atunci:toate mancarurile se faceau cu untura si rantas,ceapa prajita,sosuri grase,carne grasa.

Asa ca in cazul meu,nu-i de mirare ca am revenit la gusturile cu care m-am nascut,adica vegetariene.
Si acum ca adult,zaharul si deserturile sunt ceva tabu pt mine,mi-ar place insa imi fac deosebit de rau,la fel si alcoolul,chiar si un nevinovat pahar cu vin.

Pai nevoile metabolice sunt diferite in functie si de activitatile omului.
Daca studiezi toata ziua carti de epistemologie genetica, sa zicem, sau de fiziopatologie nu stiu de ce nivel de dificultate, pesemne ca ai nevoie mai mare de anumite vitamine, glucide, calciu etc.
Iar daca lucri in mina sau esti alergator de maraton, iarasi cred ca iti trebe o alimentatie aparte.
Dar daca petreci in convorbire cu Dumnezeu...

Eu cred ca sfintii de care pomenesti se mai hraneau si cu altceva, nu doar cu alimentele pomenite. (prin asta nu vreau sa spun ca papau friptane pe ascuns)
Asa cum si evreii s-au hranit, ori mai corect au fost hraniti cu mana in pustie...

Ce vreau sa zic de fapt e ca mie imi place cum il hranea corbul pe Sfantul Ilie... Am aici o icoana cu momentul hranirii si privesc chiar acum la ea, Sfantul sa ne ocroteasca cu rugaciunile lui, AMIN+

Eu am vizitat mănăstiri unde se consumă carne, mai exact la Timişeni (doar jumate de obşte se abţin) şi la Bodrog. Nici alimentaţia unora, nici a celorlalţi nu este model pentru mine. Dacă vorbim despre vieţuirea lor duhovnicească, da, ei sînt exemple demne de urmat, dar aici criticăm aspectul materialnic al vieţii, adică partea Martei fără de care Maria ar muri de foame.

O bunică de-a mea a trăit 88 de ani. La bătrîneţe muncea "mai mult ca unul tînăr", cum obişnuia să zică. Programul de lucru era de la 04:00 la 20:00. Era o femeie zveltă, se mişca uşor, mînca orice, nu mult, fără complicaţii gastronomice. Cealaltă bunică a fost prin construcţie mai mare, greoaie. Muncea şi ea, dar uite că stilul greşit de alimentaţie i-a stricat echilibrul şi ajunsese corpolentă, ceea ce nu-i uşor pentru nimeni.

Uită-te şi tu cîţi oameni de la ţară, în special femei, sînt la limita obezităţii. De ce? Pentru că mănîncă dezordonat, mult, şi deşi nu stau toată ziua, grăsimea nu se topeşte de la sine.

În Filocalie am găsit că ignoranţa este un foarte grav păcat. Ignoranţa faţă de ceea ce îţi face rău.

Da, grija pentru ceea ce mîncăm trebuie să fie pe planul secund, de acord. De aici pînă la ignoranţa totală este mult, Loredana. Iar ăsta este un flagel, este dezastrul zilelor noastre, deoarece trăim într-o lume care nu realizează pericolul alimentaţiei greşite, al otrăvii pe care o consumăm noi şi familiile noastre. Dacă nu ne pasă, vom sfîrşi tragic.

Asta rămîne la stadiul de teorie, că practica... ştii tu.

Nu e culmea deloc. Prin tratare termică se distrug enzime şi vitamine. Recunosc că este posibil să mă fi înşelat afirmînd sus şi tare că toate vitaminele sînt distruse prin fierbere, dar trebuie să fii de acord că o parte sînt distruse sau alterate prin coacere, fript sau fierbere - chiar şi prin expunere la aburi. Voi mai căuta opinii ale nutriţioniştilor şi ale fitoterapeuţilor care au un cuvînt greu de spus în ce priveşte metodele corecte de gătit.

Tit 1, 15: "Toate sunt curate pentru cei curaţi"

Asta apropo şi de discuţia despre aghiazmă pe care am avut-o cîndva. Totul trebuie să fie sfinţit, începînd cu mintea noastră şi pînă la apa pe care curge la robinet.

"Alte lucruri asemănătoare" sînt pentru cazuri-limită, cînd vrei să-ţi salvezi viaţa şi nu ai ce mînca. Nu interpreta greşit.

Dar hai să te întreb şi eu: cînd pregăteşti carnea, asta nu-ţi provoacă repulsie? Ai tăiat vreodată o găină cu cuţitul sau cu toporul? Ţi se pare normal să faci aşa ceva? Cînd prepari peştele cum miroase în bucătărie? E simplu să-l tranşezi, eventual să-l cureţi? Nu mai spun de curăţatul unei păsări sau ce mai pomenesc de animalele mari...

Trupul trebuie să devină templu al Duhului Sfînt şi trebuie curăţat şi pregătit o dată cu sufletul la locaş al Domnului. Prima grijă trebuie să rămînă pentru suflet, evident. Ea nu trebuie "să înlocuiască" grija pentru trup, nicidecum! O dată ce apar bolile, nu te mai poţi ruga corect, mintea nu mai este la fel de clară şi de zveltă. Durerile copleşesc atenţia faţă de ispite, viaţa omului se schimbă, programul îi este afectat. Omul nu mai poate fi prezent la Liturghie săptămînal din cauză că nu mai rezistă sau trebuie să stea internal în spital sau chiar la pat. Este o eroare pe care o fac cei ce amînă pocăinţa pentru la bătrîneţe, dar atunci se trezesc neputincioşi şi incapabili de a mai duce o viaţă creşninească din cauza trupului afectat de tot soiul de probleme.

Nu căuta în cuvintele lui motive pentru o sinucidere lentă şi voită. E ca şi cum te-ai apuca de fumat sau de băut, este perfect similar. Nici măcar nu ştim sigur dacă prigoana va începe în timpul vieţii noastre.

Despătimirea include şi lupta împotriva lăcomiei pîntecelui, nu uita. De ce crezi că s-au inventat posturile, degeaba? Iar dacă posturile sînt bune, de ce să nu postim în continuu? De cînd am început a ţine posturile împreună cu soţia, ne-am simţit atît de bine mîncînd vegetale încît am tras concluzia că este de preferat modul acesta de alimentaţie. Bravo Sfinţilor care au rînduit peste jumătate de an de post, măcar să forţeze deciziile creştinilor cînd aşează bucate pe masă în faţa membrilor familiei.

Destul de ok presupune că o parte din componente se pierd sau cel puţin structura lor se alterează. Este?

Şi eu trebuie să-l cred pe cuvînt pe AlinB de pe crestinortodox.ro , nu pe nenea doctor în fitoterapie care a inventat "aiurelile" vegane. Vino cu studii şi cercetări ştiinţifice care să ne arate cum respectivii au luat diverse alimente şi le-au fiert, copt, fript trăgînd concluzii că atîta proteină s-a pierdut, atîtea vitamine şi enzime s-au distrus şamd. Altfel nu văd de ce aş crede ce spui.

Ce se întîmplă, îşi fac cuib în intestine?

Mergînd pe ideea că prin fierbere ne păzim de paraziţi, ar trebui să nu mai consumăm nimic crud, nu? Parcă tu aveai replica aia că hai să nu mai trecem strada că s-ar putea să ne calce maşina... Iar dacă pe adulţi îi calcă maşina, atunci duc mai uşor boala, deci ei pot totuşi să se rişte trecînd strada. :)

Păi domnule Zaharia, puneţi pe ecran cîteva titluri de lucrări competente care tratează problema în discuţie. Să vedem cine le-a scris, ce studii a făcut, cum a făcut acele experimente, să vedem tabelele deduse după teste şi apoi mai vorbim. Căci dacă este să mergem la bibliotecă sau la librărie, mergem!

Vieţile Sfinţilor care au dus o existenţă ascetică nu sînt model pentru noi, cei din lume. Aşa cum nici postul negru care se ţinea în vremuri imemoriale nu se mai practică astăzi decît poate de către nevoitorii care s-au retras prin munţi şi prin pustii. Ei se alimentează direct cu energiile Duhului prin convorbirea continuă cu Dumnezeu şi prin prezenţa Lui nemijlocită în trupul lor. Aici nu mai discutăm despre o vieţuire lumească obişnuită, ci despre una îngerească; e cu totul altă poveste pe care puţini creştini o mai cred.

Cît despre vitamina C, hai să vă spun ce am mîncat dimineaţă (şi acum nu mi-e deloc foame, după aproximativ 4 ore): un pumn de fructe de goji, care scrie acolo pe sait că:

"Este al doilea in lume ca continut de vitamina C, contine mai mult beta caroten ca morcovii si mai mult fier decit o friptura dar este bogat in vitamina B si altele.
Este cel mai eficient antioxidant – consumul a numai 2o grame de goji asigura necesarul zilnic de antioxidanti!! "

Apropo de chestii exotice, măsline cumperi? :) Dar portocale, lamîi...

Am mai întîlnit părerea asta, că e mai bine să consumăm alimente care se găsesc numai în zona unde trăim. Pentru că o dată ce distanţa creşte, produsele trebuie conservate mai intens, se culeg crude ca să se coacă pe drum sau pe raftul magazinului şamd.

Eu nu văd o problemă în a înlocui ciocolata cu curmalele, "sucurile" acidulate cu ananasul... De ce să nu cumpărăm semniţe de fistic, caju, migdale? Dacă ţi se par scumpe, compară-le cu cît cheltui pe bomboane, ciocolată, carne şi alte lucruri pe care vegetarienii nu le cumpără.

Ieri am mîncat pentru prima oară amaranth. Este interesant, ca şi quinoa. Asta da seminţe exotice! Dar hrişca, năutul, soia şi fasolele nu-s nici pe departe în categoria lor, se găsesc de multă vreme în România. Ucrainienii consumă frecvent hrişcă, francezii şi multe alte ţări o cultivă pe suprafeţe mari.

Să ştii că vegetarienii trebuie să consume cît mai divers şi mai mult decît ceilalţi, ca să compenseze spre exemplu proteinele care se găsesc în carne. De aia avem acum năut (făcut cu usturoi crud) în frigider, de aia am atîtea boabe în cămară. Altfel ajungem la deficienţe şi la boli, după cum am constatat citind despre vitamina B12.

Nu am pretenţia să înţelegi toate acestea dintr-o dată, dar văd că ai pus început bun şi pe partea asta, alimentară, şi mă bucur foarte mult pentru că începi să te gîndeşti mai mult la sănătatea ta şi a familiei tale.

Ce te face să crezi că o bucată de carne îţi dă mai multă energie decât anumite cereale, fructe şi legume? Mă refer în cazul celui care lucrează în mină sau care aleargă? Că oamenii nu vor să priceapă că poteinele se găsesc şi în vegetale este cu totul altceva. Fiecare are liberatatea de unde să aleagă...viaţa este pomul cunoştinţei binelui şi răului, pomul de încercare a omului. :1:

Da se hrăneau şi cu altceva - cu cuvântul lui Dumnezeu. Dar ştii cum? Mâinile lucrau iar mintea şi inima le aveau îndreptate către Dumnezeu. Ce uşor găsim noi explicaţii pentru modul nostru de viaţă. Spre exemplu Sf Ioan Iacob Românul ziua nu mânca nimic până la apusul soarelui şi rostea neîncetat rugăciunea din inimă, iar cu mâinile lucra la grădină, la întreţinerea schitului şi odihnea cu dragoste pelerinii care poposeau acolo. Mânca o dată în zi, pesmeţi, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.

"Şi a văzut acolo pre bătrâni strălucind cu lucrurile cele bune şi cu gândirea de Dumnezeu, cu duhul arzând, Domnului slujind; pentru că cântarea lor era neîncetată, starea de toată noaptea, având pururea în mâini lucrul şi Psalmi în gurile lor. Hrană aveau neîmpuţinată, pre cuvântul lui Dumnezeu; iară trupul îl hrăneau cu pâine şi cu apă, precum fieştecăruia îi era înfocarea cea spre dragostea lui Dumnezeu." - extras din viaţa Sf Maria Egipteanca

Şi ca să trăieşti trebuie să ucizi...nu? E şi asta un scop care scuză mijloacele. :1:

http://drcalinmarginean.blogspot.fr/...-in-dieta.html

Vă recomand şi conferinţele dînsului, aveţi ce învăţa din ele.

subscriu, si eu le recomand.

Sînt totuşi cîteva puncte cu care nu pot fi de acord. El susţine că e suficient ca o mamă să alăpteze pînă la 6-9 luni, nu ţine cont prea mult de combinaţiile nepermise între unele alimente, zice că soia trebuie neapărat fiartă (deşi aici recunoaşte că e în dubiu). O laudă adeseori pe E. White, fiind adventist, şi probabil mai sînt şi altele.

Cu toate acestea, merită să urmăriţi filmele, aveţi ce învăţa de la dînsul. Tot respectul pentru campania lui de informare şi pentru cunoştinţele acumulate.

N-am auzit partea cu E. White si nici cu soia care trebuie fiarta.
In privinta alaptarii OMS recomanda sa fie facuta pana la un an, insa nu se spune nicaieri ca nu sunt suficiente 6-9 luni.

Eu ştiam că OMS recomandă alăptarea minim 2 ani.

Am văzut pînă acum filmul despre soia şi cel despre lactate versus calciu. Depinde la ce părţi te-ai uitat.

Nu! OMS recomanda alaptarea 1 an. Nu spune ca nu e bine sa se depaseasca acest an insa e suficient 1 an.
Eu am urmarit toate documentarele doctorului Calin Margineanu de pe site dar recunosc ca acum ceva timp si poate sa nu fi remarcat partea cu soia.

Deoarece este foarte important, e bine să clarificăm:

http://www.who.int/topics/breastfeeding/en/

Exclusive breastfeeding is recommended up to 6 months of age, with continued breastfeeding along with appropriate complementary foods up to two years of age or beyond.

Adică:

OMS recomandă alăptarea exclusivă pînă la 6 luni şi continuarea alăptării după diversificare pînă la 2 ani sau chiar mai mult.

Nu am spus ca nu recomanda ci doar ca am citit ca este suficient si pana la un an. Daca se poate alapta bineinteles ca e bine sa se alapteze cat mai mult, laptele de mama nu-si pierde din proprietati in timp asa cum gresit se credea acum ceva vreme.

Grijă ci doctorul Călin Mărginean! E adventist! Nici eu nu mi-am dat seama ca e adventist...doar când a început să vorbească de alăptat și de recomandarea numărului de copii. Cu toată știința lui, e pe arătură când vine vorba de credință.

Nu spune nimeni ca trebuie sa si aplicam 100% toate recomandarile lui. Insa in cea mai mare parte, informatiile pe care le vehiculeaza sunt sustinute de multe studii de cercetatori. Cine este curios gaseste sursele demne de incredere.
Si nu cred ca are vreo legatura credinta lui caci asta ar insemna ca daca maine un om de stiinta musulman face o descoperire insemnata dpdv medical ar trebui sa nu-l credem din cauza credintei sale.

Recomandat este să se alăpteze cât mai mult posibil, hrană mai bună laptele de mamă nu există pentru prunc. Alăptatul întărește sistemul imunitar al copilului.

complet de acord. Eu vorbeam de cazurile in care dintr-un motiv sau altul trebuie intrerupta alaptarea.

Nu neg faptul că științific omul nu este documentat. Dar omul ăsta cu toată știința lui e pe lângă credință, iar la capitolul câți copii să facem...el recomndă să nu facem prea mulți copii pe considerentul că mama pierde mult calciu în timpul sarcinii. Criminal cu știința lui cu tot! E clar ce am vrut să sugerez?

Nu ar trbui să existe ”motive”, prunculețul ar trebui să fie pe primul loc.

Bravo Ovidiu, uitasem de bomba asta. De aceea trebuie să filtrăm cele auzite nu numai de la el, ci de la oricine.

cred ca putem avea discernamantul intre a cerne informatiile medicale de sfaturile care tin de credinta personajului.
Cu toate ca are dreptate cu faptul ca fatul consuma f mult din rezervele de calciu ale mamei. Insa asta nu inseamna ca-i dau dreptate si ca eu una nu as mai face copii din cauza ca asa imi recomanda dansul.

Când spune o prostie nu poți în același timp să-i dai drepate. Și spune multe prostii...nu are sens să intrăm detalii...așa cum pune el problema sănătatea și să trăim cât mai mult sunt cele mai importante, am deveni niște roboți preocupați zilnic de un program strict dedicat trupului, dar de suflet nu mai zice nimic. Tipic secatar...și iată cum fără să ne dăm seama spunem că avem dicernământ...dar fără să vrem ne sunt induse în subcoștient idei sectare, idei distructive.
Poate mai de folos ți-ar fi să-l studiezi pe Pr Ghelasie, decât pe Călin Mărginean.

pruncul este un membru al unei familii. Poate si TREBUIE sa fie pe primul loc in masura in care nevoile lui nu se suprapun cu cele ale celorlalti membri ai familiei. De ex, daca mama trebuie sa se intoarca la munca pentru a intregi veniturile familiei care depinde de ea pruncul va fi intarcat.

Mda...o alegere păgânească. Noi astăzi suntem preocupați de a le da copiilor ce e mai bun legat de partea materială, suntem preocupați de le oferi ”nebunia” acestei lumi, în loc să ne preocupe a le oferi copiilor sănătatea trupului și a sufletului după învățătura credinței noastre.

Frate judeci in necunostiinta de cauza. Nu era vorba de a da copiilor "ce e mai bun" ci de pura supravietuire, a parintilor si poate si a altor membri ai familiei.

Se poate să greșesc. Dar ai spus pentru a întregi veniturile familiei.

Da, asa am spus. Venituri care sunt necesare supravietuirii in conditii omenesti a tuturor membrilor familiei nu rasfatului pruncului.

Să clarificăm un aspect...după cât timp de alăptat este vorba de înțărcarea pruncului?