Duhovnicul nu este doar spovadarul , omul la care mergi cu circa plina de pacate si el te ajuta sa le dai jos .
Duhovnicul nu este firma de salubritate , la care te duci cu tomberonul plin de necuratie si el ti-l desarta !
Duhovnicul este mult mai mult decit atit . El este cel care te invata sa traiesti in duh si adevar ... in masura in care si voiasti aceasta
Duhovnicul nu este psihologul, sociologul , profesorul de elocinta, sexologul, bioterapeutul . Nici nu poate fi substituit cu vreunul dintre acestia !
Cind vei incepe sa traiesti cu adevarat in duh si in adevar , adica , atunci cind vei tine cu dintii de duhovnic si de viata ta fara pacate dar plina din ce in ce mai mult de incercari si ispite , vei vedea ca in lumea aceasta exista o singura stiinta cu adevarat , cea a trairii in Dumnezeu si cu Dumnezeu !
Nu toate stiintele si meseriile sunt de la Dumnezeu , au binecuvintarea lui, dar pot fi ingaduite, in schimb, tocmai pt. a ne convinge de neputinta lor si in cele din urma de searbada lor existenta .
In paranteza fiind spus sa citesti pe parintele Paisie aghioritul si vei vedea acolo cum este cu aceste stiinte . Stareti precum Antonie cel Mare , Pahomie, Macarie , Eftimie, Onufrie, Paisie Velicicovski au avut obsti pornid de la 1.500 de monahi si mergind pina la 10.000, obsti mult mai mari decit o comuna mare din Romania cu 3.000 de locuitori . In aceste comunitati monahale s-au nascut sfinti din generarie in generatie iar cei care ii conduceau nu au avut nevoie nici de psihologie , nici de sociologie , nici de ETA nici de PSI, nici de alte lucruri , pt. a trai in Hristos .

Desigur , omul isi alege singur calea pe care o voieste ca sa se vindece sau sa vietuiasca . Numai ca rezultatele de fiecare data difera in functie de calea urmata !

Acestea au fost citeva vorbe despre cine este si ce vrea un duhovnic sa fie .
Dar sa nu uitam : nu ne obliga nimeni sa fim dependenti de un duhovnic . Putem sa il inlocuim , cit ai bate din palme , cu un psiholog . Si atunci , da ...

Hm, mi se pare cam ciudat daca te-ai descurcat cu 3 fratiori/surioare mai mici sa-ti fie teama ca nu te poti descurca cu propriul copil.
Macar un copil..

E bine ca incerci sa-ti salvezi casnicia, e bine daca ai inteles ce a fost gresit pana acum (spiritual in special).

"Pasiune care nu o poate stapini" - inseamna un singur lucru in special, trist dar adevarat.

Este in firea lucrurilor pamantesti pentru un barbat care are doar viata trupeasca sa caute "diversitatea" si sa treaca prin filtrul egoismului personal "avantaje", uitand de oameni si datoriile asumate.

Este o dezumanizare care deriva din lipsa de credinta (la modul practic).

Si poate este incurajat si de lipsa ta de fermitate - roaga-te sa-ti dea Dumnezeu inspiratie sa-i vorbesti despre o viata care poate sa-i ofere mai mult decat satisfactii trupesti, adu-i aminte de Dumnezeu in care poate a crezut candva (ceea ce face acum nici "credinta" lui nu-i permite) si roaga-l sa mergeti impreuna pe drumul asta.

Ai nevoie de fermitate insa in duhul blandetii, daca el e obisnuit sa plece de acasa si sa vina inapoi si sa te gaseasca tot acolo, poate ar fi bine sa incerci sa schimbi situatia in sensul sa-i spui ca daca are de gand sa plece iar (si sa pui in practica) ca nu o sa te mai gaseasca cand te intorci.

Dumnezeu stie ce va iesi pana la urma din situatia asta, dar cine stie, poate ii va veni mintea la cap si veti avea o casatorie in adevaratul sens la cuvantului, cu buna intelegere, copii si Dumnezeu.

În veci, Amin!
Apreciez foarte mult recomandarea părintelui pentru că rugăciunea ideală se referă la cele veșnice pe care Dumnezeu tocmai că le are în vedere atunci când ne pune în fața tentațiilor; toate evenimentele vieții noastre sunt încercări care ne dirijează mereu spre voința Lui în măsura în care înțelegem acest lucru.

Eu m-am referit la același lucru când speram să te rogi să nu te schimbi și să nu te ”răcești” pentru că dacă nu-ți protejezi iubirea din suflet nu vei mai avea ce să-ți oferi la întoarcerea lui, iar după aceea nu vei mai avea nimic.

Tu ești încercată în această situație, nu el; în toate situațiile de acum înainte cel mai mult de câștigat vei avea doar dacă nu te schimbi și aici nu mă refer la cont bancar, la siluetă sau relații ”comode”, ci la sufletul tău pentru care cu folos l-ai vizitat pe duhovnic.

Zaharia, sa stii ca nu m-am gandit la faptul ca un duhovnic este doar persoana unde mergi si iti golesti sufletul de toata incarcatura pe care simti la un moment dat ca nu o mai poti duce. Chiar cred ca e o persoana care are menirea de a te indruma astfel incat sa cresti spiritual. Doar ca nu m-am implicat atat de mult pana acum incat sa caut un duhovnic. M-am spovedit la biserica de care apartin (numai la ea) dar nu la acelasi preot. Stiu ca nu e bine si de aceea sper sa pot sa merg in continuare la preotul la care merg in prezent. Chiar am nevoie de indrumarea lui si sunt constienta ca nu pot sa gasesc credinta adevarata de una singura.
Alin, multumesc de sfaturi. M-am descurcat cu fratii mei dar.... acum e prea tarziu ca sa mai am regrete, din pacate. Acum as fi vrut sa fi avut macar un copil. Vorba aceea ”Da Doamne romanului mintea cea de pe urma”. E f adevarata.
Demetrius, am observat ca ai aceeasi atitudine ca si parintele la care merg. Poate ca am nevoie sa fiu ”scuturata” putin ca sa nu ma mai lamentez atat mai ales ca Dumnezeu mi-a daruit atat de multe alte lucruri pentru care nu imi ajunge o viata intreaga sa fiu recunoscatoare. Cuvintele tale, totusi imi mangaie sufletul si imi dau speranta ca Dumnezeu imi asculta vocea chiar daca implineste lucrurile dupa voia Lui nu dupa voia mea. Conteaza mult sa nu mai am sentimentul acela de deznadejde care in urma cu vreo 2 luni ma facea sa nu mai vreau nimic de la viata, nici macar viata insasi.
Doamne ajuta. (ar trebui sa spun mai des rugaciunea aceasta scurta)

Re:
 

Deci, revizuind: sotul tau este un bun crestin care castiga multi bani, intra in afaceri dubioase, joaca la jocuri de noroc si te traduce in mod repetat cu o individa din Spania, despre care nici macar nu banuiesti ce boli poate avea pe dinauntrul ei (nu, nu spirituale), dar banuiesti cam ce statut are relatia lor actuala din moment ce ii face vizite. Copii nu ai.
Daca il primesti inapoi, il primesti cu tot cu ce a adunat de la dulcineea respectiva, si poti primi si tu cadou cate ceva ca bonus. Adica, pe langa suferinta psihologica, risti niste Moldamin, niste multe analize pentru tot screeningul de boli cu transmitere sexuala (HIV/ SIDA, hepatite si multe altele cu nume dragute) pe care bunul crestin le poate imparti cu tine cu generozitate pentru ca, nu-i asa, l-ai luat la bine si la rau! Pe multe dintre ele fara ca macar sa stie ca le are si ca le poate transmite!
Trezeste-te! Ai de-a face cu un specimen de joasa speta si da, ai nevoie de duhovnic dar pentru a te vindeca TU!
Sa te ajute Dumnezeu, ca ai mare nevoie!

Fiecare pasăre pe limba ei piere. Sau: Cum îți așterni, așa dormi.

în realitate
 

Concepția din realitate care străbate din cuvintele tale are legătură cu nicu' ales.

Ai auzit de filme ? Ele nu reprezinta realitatea. Voi cei excesiv de credinciosi, judecati oamenii dupa chestii fara importanta, vezi cazul de fata, numele meu de forum si poza.

Daca alegeam acelasi nume de forum si vorbeam despre Dumnezeu, floricele pe campii, despre toti sfintii din calendar, era misto?

Fac pariu ca nu mai avea importanta numele! Pe voi va deranjeaza ca sunt intre putinii de pe aici care zice lucrurilor pe nume.

Sa nu intelegi ca eu te mustru sau te cert in legatura cu ceva anume . Nu asta doresc eu . Daca este vorba de gilceava , am cu cine aici aproape de mine !
Eu aduc in discutie sau dezvolt un subiect anume legat de trairea vietii in Hristos.
Nu este nevoie sa imi spui intimitatile tale , eu nu examinez si nu dau ratete, ci ma repet , aduc in discutie cite un subiect anume necesar induhovnicirii reale .
Ce faci tu , sau ce ai facut , sau ce vrei sa faci de acum in colo este doar alegerea ta .

Am sa spun pe scurt povestea unui om , pe care am avut sansa sa il cunosc si sa ii fiu prieten vreo 30 de ani , si care m-a impresionat prin evolutia sa si prin hotaririle sale luate atunci cind ajunsese matur cu adevarat si stia ce voieste .
L-am reintilnit intr-o minastire si aveam aproape aceiasi virsta . Era un om orgolios si pretentios cu el insusi mai intii .
Orgoliul sau nu era unul zdrentuit, prostesc (daca pot sa zic astfel , deoarece orgoliul tot orgoliu este !) ci era cumva distilat , bine titrat la exterior.
Dar , pacatele pe care le facuse ani si ani in sir l-au adus intro situatie asemanatoare cu a ta . Initial a ezitat dar pina la urma si-a adus aminte de cuvintele mamei spuse atunci cind a plecat de acasa la Bucuresti sa faca carte : cind iti va fi greu si nimic nu mai merge adu-ti aminte de Dumnezeu si de casa Lui.
Asa a ajuns la un vestit duhovnic ca sa se vindece numai ca nu a dorit sa se prezinte inaintea lui chiar profan si atunci a studiat o carte pt. spovedanie .
Cind duhovnicul l-a primit sub epitrafil penitentul a rostit : blagosloviti parinte ca sa ma pot marturisi si sa ma impartasesc cu sfintele ...
Duhovnicul a raspuns : usor cu impartasania , intii sa vedem cit de innamoliti de pacate suntem si apoi mai vorbim .
Spovedania a durat peste 2,5 ore . Trei ani a avut interdictia de impartasania , a primit canon si a plecat ca si cind ar fi scapat dintr-o bataie care a durat 2 zile ! In aparenta era deznadajduit , nu mai vroia sa auda nimic din cele lumesti si a devenit din ce in ce mai tacut .
Am crezut atunci ca dupa ce ii va trece "spinalizarea" nu va mai calca prin curtea vreunui duhovnic .
Insa el era din contra, absolut hotarit in ceea ce avea de facut . Nu a fost impartasit 12 ani (pt. pacate in care mai cadea din cind in cind) dar mergea pe zi ce trecea din ce in ce mai bine in viata duhovniceasca .
Am aflat la un moment dat ca il atragea monahismul si incerca sa se zeleasca pt. a vedea daca poate rezista.
M-am despartit de el in urma cu 6 ani (am mers catre duhovnici diferiti deoarece cel comun pe care il aveam a plecat din tara) si nu am mai aflat decit ca traieste in calugaria alba, dar temporar.

Am povestit deoarece m-a impresionart faptul ca a fost in stare sa inteleaga cit de pacatos este , ca asta nu ii place lui Dumnezeu deloc dar mai ales cit de mult a vrut si a putut sa se schimbe , ca de la un anumit timp vechile pacate reusise sa le biruiasca si sa nu mai recada in ele !
Pt. puterea si vointa aceasta mobilizatoare poate fi un exemplu de urmat .
Nu a dorit sa traiasca cu jumatati de masura si nici sa se vaite ca vezi doamne el nu se poate zeli intr-atit de mult precum un monah, ca el este mirean si ca mirenii trebuie sa guste din toate cit cred ca pot. Nu s-a mai pus niciodata pe primul loc , ci mereu pe ultimul . Iar dobinda i-a fost pe masura !

corect...numai ca din mesajul doamnei sotul DEJA are o amanta, deci a cazut in desfranare. Are tot dreptul, din punct de vedere biblic, sa divorteze...asta in cazul ca doreste acest lucru.
PS: tu amice ai trai alaturi de o femeie care NU te mai iubeste chiar daca nu te-a inselat cu altcineva, sa va certati zilnic, practic sa nu m-ai ai liniste in casa? Stiu, o sa zici ca rugaciunea ajuta. Numai ca Dumnezeu ajuta pe cel ce VREA sa primesca ajutorul sau. Daca sotia NU vrea, nici Dumnezeu Nu v-a ajuta pentru ca el NU ajuta cu forta respectand liberul arbitru. Asa ca degeaba se roaga omul...pentru cel ce NU doreste impacarea

daca femeia nu a inselat, cred ca sotul are toate motivele sa reinvie relatia de iubire care a existat odata (in momentul in care au decis sa formeze o familie).

dar sa vrea si sotia. Daca ea NU mai vrea atunci...TOTUL E ZADARNIC doamna. E bina ca omul sa NU se mai imbete cu apa rece

1-Atunci într-adevăr nicu' nu avea legătură cu realitatea, deci nu mai avea importanță numele.

2- Lucrurile cărora tu le spui pe nume nu sunt lucruri, sunt deșertăciuni.
Pe cuvântul meu că și eu am crezut că sunt așa cum crezi tu, dar m-am convins târziu, totuși mulțumesc lui Dumnezeu(!), că sunt rătăciri.

Daca ma numeam pe forum, x + y = z , era vreo problema din punct de vedere religios? Nu conteaza ce nume isi pune cineva pe un forum, unii in mod sigur si le pun la misto sau pentru ca pur si simplu suna interesant.

Sincer, in locul tau nu as fi putut sa-l iert (poate sunt prea orgolioasa sau geloasa)…daca era doar o “scapare de moment”, intr-un anumit context poate (dar asta cu greu) dar sa stii ca te inseala si iti si spune...si daca va impacati si peste alti cativa ani are alte tentatii?.. nu stiu cum mai poti avea incredere in el....e clar ca nu stie sa te iubeasca...o iubire adevarata implica sacrificiu si in primul rand sa te gandesti la celalalt....nu sa ezit unde imi e mai bine.
Divortul te poate ridica pe plan duhovnicesc atunci cand partenerul te trage “in jos” si cand esti indreptatit sa divortezi. Si iertarea este o solutie daca este dorinta celuilalt (nu pare a fi cazul tau).

In general,iti alegi un nick care sa te reprezinte sau in tot cazul sa aiba ceva de-a face cu tine.Fie ca este vb despre o preferinta,stare de constiinta,caracter sau hobbyuri.
S-a dovedit de-a lungul timpului ca multi pe aici,au scris in spiritul numelui ales.
Nu cred ca tu ai face vreo diferenta,dar nu vad care este nedumerirea ta...?

Apophis era un personaj negativ...de ce l-ai ales sa te reprezinte?De ce el si nu Scufita Rosie?
L-ai ales pt ca ti-a placut rautatea si perseverenta de a lupta si de a-i invinge cu sadism pe cei slabi si prostanaci(adica cei buni).
De multe ori,Binele apare ca si un defect,un handicap care in toate povestile vine de hac eroilor pozitivi.Intr-adevar,in scenariile de tot genul,bunatatea este o slabiciune care te costa imens,insa ai rabdare se sa termine tot filmul,apoi tragi concluzia cine a iesit in folos!


Ps=daca te numeai x+y=z atunci erai o persoana care iubea logica,ii placea sa spuna lucrurilor pe nume si gandea cam strict,neiesind pe islazul unor alte interpretari.

Ti-ai pus macar o data intrebarea ce ai fi dorit sa se intample cu tine,daca ai fi fost pusa in situatia lui?
Sa zicem,ca ti-ai pierdut mintile pt o zi sau o ora si ti-ai inselat sotul,la o petrecere de serviciu...poate ca scaparea nu ar fi avut atata importanta in relatie daca cineva nu va vedea si va poza atunci,apoi ar fi facut public descoperirea ajungand si la urechile familiilor voastre...

Ce ti-ai fi dorit atunci?
Presupun ca primul lucru pe care l-ai dori de la sotul tau ar fi SA TE IERTE!
Acum ,sa aplicam asta si celorlalti cu care intram in contact,adica sa-i tratam asa cum am vrea sa fim tratati!

Imi pare bine ca ai prevazut iertarea ca si o solutie,deoarece este intr-adevar una ,din pacate se apeleaza la ea mai rar in vremurile noastre moderne dar totusi nu a disparut cu desavarsire :)

Apophis e un personaj din serialul Stargate SG1. El era la baza un om, dar undeva in timpul vietii lui a fost infestat de o fiinta numita Goa'uld, fiintele astea erau asemanatoare cu tiparii, ca sa-ti imaginezi, in caz ca nu ai vazut serialul, ei preluau controlul asupra creierului victimei si astfel ii foloseau corpul, victima putand trai chiar si 2000 de ani. Astia se credeau zei, mai bine spus se dadeau drept zei si asupreau popoare mai slab dotate din punct de vedere tehnologic.
Asta pana au dat peste o echipa de soldati de pe Terra, echipa care cu ajutorul altor aliati din galaxie, aliati care si ei doreau distrugerea goa'ulzilor, au reusit sa-l invinga pe Apophis si mai tarziu, pe altii mai puternici decat acesta.

Totodata am ales numele asta ca sa vad cum reactionati voi la vederea lui. Ati facut-o exact cum ma asteptam.


Nu strica sa urmaresti serialul, are la baza principii religioase si o parte din istoria Egiptului. La final, ca in aproape orice film, binele invinge, adica oamenii.

Tocmai voiam sa te intreb care Stargate,ca eu am vizionat filmul ala din 1994 si nu era nici un Apophis acolo,dar deja mi-ai raspuns la intrebare.

Tot nu ai spus de ce ai ales acest nume?Ti-a placut personajul sau te-ai identificat cu el pe undeva?
Doar ca sa starnesti valuri de dizgratie,nu prea se merita...

Pe langa multe alte personaje da, mi-a placut si Apophis. Sunt multe seriale in care vilain-ul este mai bine conturat decat alte personaje " in slujba binelui".

Filmul din 1994 este filmul de la care s-a pornit aceasta mega poveste. Avand un succes imens, au continuat filmul cu un serial, Stargate SG1.

Din sezonul 8 al lui SG1 incepe, in paralel, Stargate Atlantis, dupa care Stargate Universe.

Daca ai urmarit filmul din 1994 iti recomand si serialele, sunt foarte interesante din multe puncte de vedere.

Lasa toate grijile tale in seama lui Dumnezeu.
Nu te gandi la vreo solutie : nici cum sa faci sa reinvie ceva ce aproape a murit,nici cum sa faci sa nu mai suferi .
Nu te gandi nici macar cu nostalgie si drag la el,ca de aici iti vin alte ganduri . Nu esti pregatita inca sa il iubesti neconditionat ,asa ca mai bine evita sa te gandesti la el
Singurul tau gand sa fie : 'Doamne,eu nu stiu cum sa managez aceasta situatie si sunt depasita .Nedreptatea care mi se face e prea mare,si suferinta e prea mare.Poate si eu am gresit pe undeva. Ajuta-ma Tu Doamne ,izvorul intelepciunii si al bucuriei ,dar nu dupa voia mea ,ci dupa voia Ta "
Lasa totul in seama lui Dumnezeu ,si vei vedea ca aceasta problema nu te va mai coplesi.
Incercarile ,oricare ar fi ele,sunt facute sa ne apropie de Dumnezeu ,in nici un caz sa ne copleseasca mai mult decat putem duce.

Cum scrieri voi ca niste oameni mari... Imi place ca dati sfaturi din astea, desi nu vreti sa va imaginati cum ar fi in situatia ei. Intelegeti ca nu e vorba de Dumnezeu aici, e chestie ce tine de psihologie.

Subscriu intru totul acestui punct de vedere.
Cand eram coplesit de situatie, ma rugam punind accentul pe formulari in genul acesteia: "Doamne, (sau Sfinte, Preasfanta, dupa caz), vezi necazul meu si pacatele mele, te rog cu umilinta ajuta-ma Tu, dupa marea Ta intelepciune. Faca-se Voia Ta, nu a mea."
Si lucrurile au evoluat cu mult mai bine, atat pentru mine cat si pentru sotia mea si copii, pentru intreaga familie, decat evoluau cand fortam spasmodic si dezorientat...

Pai haide omule, fa odata saltul asteptat: sesizeaza legatura intre psi (duh, suflare de viata sufleteasca) si Domnul, de binevoiesti...
Dumnezeu lucreaza in oameni la toate nivelurile: fizic, psihic, duhovniceste. Atunci fireste ca si omul se indreapta cu toata fiinta spre Domnul: fizic, psihic, duhovniceste.
Are sens, oare, pentru tine, ce iti spun?

Pai de psihologie tine .Cu cat te agiti,cu atat te scufunzi
Exista o cale naturala de a te vindeca,lasind timpul sa treaca,si consumand tot raul din tine
Apelul la Dumnezeu este calea supranaturala si accelerata ,prin care intorci raul,si il transformi in bine.
Descoperi cu uimire ca ai un sprijin,ca in bezna ta,care producea numai solutii ambigue si aducatoare de suferinta,intervine o lumina din exterior,si care iti aduce linistea.
Si cu cat suferi mai tare,lumina aceea iti este mai aproape, si descoperi uimit ca este chiar in tine.Ba chiar si in cel ce te a inselat ,ceea ce te face sa poti si ierta cu adwevarat,adica din tot sufletul.
Omul singur e fiinta ratacitoare,care poate trai si orb si schiop.Nimeni nu a murit dintr-un divort.Dar omul care se sprijina pe Dumnezeu,este ca un olog,care isi ia patul de suferinta in spate,si mai incepe si sa joace .Pentru ca,acolo unde picioarele nu il mai ajuta , ingerii lui Dumnezeu il poarta pe brate , aratandu-i toata dragostea .Mai multa chiar,decat daca lucrurile ar fi mers dupa mintea lui...

Ei,haideti acum nu mai bagatelizati astfel acest fenomen,ca n-o fi atat de usor ca si cum iti tai unghiile si gata!!!
Un divort este un motiv maxim de stres,angoasa si depresie;poate ca nu mori pe loc,dar daca nu stii cum sa-l contracarezi emotional,iti poate face debutul in boli cronice.
Poate nu stiti ca exista o legatura intre emotii puternice si boli(in special cancer)?!

Pai si ideea mea era ca ramai olog,infirm,ciunt.Dar ca nu mori .
Adica exista o cale naturala de aparare a echilibrului int6erior si exterior ,dar cu pretul distrugerii increderii,si al aparitiei deznadejdii,neincrederii , mortii sufletesti
Nelinistea si suferinta scad odata cu trecerea timpului ,dar cu ce daune interioare !
Pe cand depasirea acestei situatii punindu-ti toata increderea in Dumnezeu,poate sa te ajute la urcare spirituala,si nu la coborare

Înțeleg ce ai vrea să spui, dar în fond spui exact contrariul. Tocmai că nu e olog, infirm sau ciunt, ci mort sufletește(așa cum închei), adică mort.

60. Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu.(Lc9,60)

Neliniștea și suferința nu scad, din contră, se transformă în daune interioare tot mai mari.

Sincer nu. Dar raspunsul meu nu era pentru initiatoare topicului, ci pentru persoana care trata simplist casatoria unde fiecare face ce vrea ca sunt destui disponibili pe lume.

Acum ne-am luminat. Partea cu Dumnezeu e rezervata pentru unele dumninici cand ne mai aducem aminte sa dam pe la Biserica. E un fel de hobby, nu?

Conteaza de cate ori te duci la biserica? Dumnezeu e peste tot nu? Te poti ruga la el indiferent unde te afli, si pe camp.

Problema ei nu o sa se rezolve decat prin luarea unor hotarari, nu prin rugaciuni.

Nu ai inteles nimic din ce am scris eu. Ma bucur ca Stefan Florin a inteles problema reala si ceea ce spun eu.

Asa zis si protestantii. Dar daca era asa chiar nu mai era nevoie de intruparea Unuia din Sfanta Treime.

Si cum ajunge la deciziile respective? Cum le ia pe cele corecte?

Problema reala e destul de evidenta, discutia era despre cum trebuie rezolvata problema.

In mod sigur cantarind foarte bine cele intamplate si cele care urmeaza sa se intample, in functie de comportamentul sotului ei.

Lăudat fie Iisus!

Referirea la pierdut mintile pentru o zi sao o ora corespunde "scaparii de moment" intr-un anumit context (situatie precizata de mine), care am precizat poate fi o exceptie..adica este posibil sa iert...depinde de context si daca el isi doreste ca relatia sa mearga (si precizez o singura data).
Situatia prezentata de DianaRoxana este diferita si sincer nu cred ca o iubeste..vrea doar sa nu o faca sa sufere atunci cand se despart, atfel ar fi luptat pentru relatie.
Si eu tratez asa cum vreau sa fiu tratata (cu respect si multa, multa dragoste)...asta nu inseamna ca poate sa ma insele sotul "nestiind pe cine iubeste" (daca nu stii pe cine iubesti atunci nu iubesti).

Așa ai înțeles tu că ne învață Hristos?
Dacă nu, ce cauți aici?

10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia. (1Cor7,10-11)