-ai dreptate dar acum nu vorbesc despre smerenie sau iubire...ci impotriva ecumenismului eretic si a masoneriei sataniste; este ca un strigat :CRESTINI TREZITIVA PANA NU E PREA TARZIU !

-daca citeai cartea
Arhim. Haralambie Vasilopoulos-ecumenismul fara masca

iti dadeai seama ca e un pericol; si asa cum masonii sau ecumenisti actioneaza impotriva noastra asa trebuie sa raspundem si noi,sau macar sa fim constienti ; simt o nepasare si o indiferenta fata de aceste lucruri din partea crestinilor,
-asta conteaza ca e cu bold ? sau ca e un pericol pt mantuirea sufletului daca acceptam ecumenismul?

Dragă frate, nu ne bagă nimeni ecumenismul pe gât - nici ţie, nici mie. N-ar trebui să ne alarmăm într-atîta, indiferent ce ar pune alţii la cale, dacă e aşa precum spui. Poate pe ierarhii şi preoţii (învăţătorii) noştri să-i privească problema; ei trebuie să fie vigilenţi ca învăţătura să rămână dreaptă. Dar pentru creştin lucrurile sunt simple, şi dacă vrea să-I urmeze lui Hristos ştie unde-L găseşte şi ce are de făcut. Nimeni, fie el mason sau orice altceva, nu-L va putea scoate pe Hristos din Biserica Sa.

Sunt multe alte pericole pentru mântuirea noastră, iar noi nu le băgăm în seamă; mă refer la păcatele noastre, care sunt cu duiumul. Priveşte şi tu la poporul nostru, uită-te cum trăieşte, cât de mult se fereşte de păcat, cât de mult Îl iubeşte, în faptele lui, pe Domnul. Poţi spune că masonii sunt de vină pentru asta? Pentru indiferenţa şi necredinţa noastră?

Mi s-ar părea mai îndreptăţit un strigăt de alarmă cu privire la starea de păcătoşenie în care ne aflăm; la cât de corupţi suntem; la cât de desfrânaţi, de egoişti şi răi... Dar cine poate face asta dacă nu s-a curăţit el mai întâi? Iar dacă s-a curăţit, s-a şi smerit, şi nu va dori să ridice glasul împotriva nimănui.

A fi creştin nu e egal cu a fi anti-ecumenist, anti-mason, anti-cip, şi aşa mai departe; ci înseamnă a fi pro-aproapele, a-i cuprinde într-o îmbrăţişare sfântă pe toţi cei pe care Dumnezeu i-a creat şi, fără doar şi poate, îi iubeşte.

Cum ar trebui să se înţeleagă creştinii cu evreii: aşa.

vorbim limbi diferite ,eu nu am zis ca nu trebuie sa ne intelegem cu oamenii de bine sa zic asa,eu ma refeream sa fim impotriva masoneriei si a sionismului-jidanesc care vor sa distruga crestinismul,sa creeze o religie unica antihristica
-normal ca si pacatele sunt foarte importante si trebuie sa ne lasam de ele ,sa fim impotriva lor;dar tot la fel de importanta este problema ecumenismului,acceptand ereziile ne pierdem sufletul; si nu trebuie sa lasam numai pe seama clerului aceasta grava problema a ecumenismului (multi ierarhi din pacate sunt ecumenisti in frunte cu Patriarhul Daniel); daca aveai bunavointa sa citesti cartea Arhim. Haralambie Vasilopoulos-ecumenismul fara masca

vedeai ca si noi ca simplii credinciosi trebuie sa luam atitudine,sa fim impotriva ecumenismului,sa raspandim aceasta carte si altele care sunt impotriva ecumenismului si sa postam articole si pe blog-urile noastre; de ce crezi ca acest preot a creat un sit impotriva ecumenismului daca aceasta problema nu era asa de importanta:
http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/

-nici nu mai zic nimic pana nu citesti si tu cartea sau cateva articole..

"Toţi creştinii ortodocşi din lume, toţi episcopii şi păstorii, preoţii şi teologii, tot poporul credincios, Ortodoxia de pretutindeni în mod unanim, trebuie să se opună vitejeşte planurilor unioniste ale ecumenismului.

Să opunem rezistenţă. Dar ce vom face când, din nefericire capii Bisericii şi străjerii credinţei se fac vânzători? Ce vom face când ei vor uita că sunt păstori şi leapădă Credinţa Sfinţilor Părinţi? Ce vom face când ei calcă în picioare Sfintele Canoane şi când, cu ajutorul stăpânitorilor lumeşti şi a ecumeniştilor, ajung patriarhi, arhiepiscopi şi episcopi, făcându-se „cozi de topor” ale ecumenismului? Vai! Pe unii ca aceştia avem datoria impusă de Dumnezeu să îi ignorăm. Şi nu doar să nu îi luăm în seamă, ci şi să-i punem în rândurile vrăjmaşilor Bisericii. Fiindcă ei nu sunt păstori. Ei sunt lupi. Sunt demnitari lumeşti, iar nu învăţători duhovniceşti. Pe aceştia nu-i alege Dumnezeu, ci viclenia unor arhonţi lumeşti, ce-i vor unelte oarbe ale lor, ca să lovească în Sfânta noastră Biserică. Ei nu sunt limanuri dumnezeieşti, ci sataniceşti. Mare-i păcatul lor. Ei trebuie caterisiţi.




Este război sfânt. Şi în acest război ce are loc, trebuie să ştim poziţiile de luptă şi mişcările inamicului. Sfinţiţi arhierei, preoţi, monahi, predicatori, teologi, profesori, bărbaţi, femei şi toţi ortodocşii pe picior de război. Este timpul. Acel cuvânt: „cel ce nu este cu noi, este împotriva noastră” pe care l-a spus Hristos se potriveşte mai mult ca niciodată, conjuncturii istorice bisericeşti în care ne aflăm. Ori cu Hristos, ori cu vrăjmaşii lui Hristos. De vrem să fim cu Hristos, trebuie să demascam ecumenismul antihristic. Este neapărată nevoie să ridicăm proteste şi să înfierăm orice acţiune, orice mişcare sau faptă, ce nu e în conformitate cu calea Credinţei Ortodoxe. Avem obligaţia să războim pe potrivnicii Credinţei noastre. Avem datoria să deconspirăm orice obscur plan de acţiune al lor şi orice activitate perfidă a unor teologi ecumenişti, a unor purtători de rasă unionişti şi a unor monahi influenţi, cât şi a puterilor întunecate ce se ascund în spatele lor. Avem obligaţia să cunoaştem adevărul, să luminăm şi pe fraţii noştri, poporul creştin-ortodox, ca să nu cadă în înşelare."

Scurt documentar referitor la ortodoxie si ecumenism, probabil realizat de Rafael Udriste la TVR 1:

http://www.youtube.com/watch?v=ZsS9fhnNjz4

Poate, ei ca oameni pot fi văzuţi ca parteneri de dialog. Dar în ceea ce priveşte credinţa, adevărul acolo nu prea mai merge prietenia. Duşmănia pe care catolicii şi protestanţii ne-au purtat-o de-a lungul veacurilor este încă vie, ea nu a murit, doar şi-a camuflat şi perfecţionat manifestările pentru a reuşi să inducă pe cât mai mulţi în eroare. În contextul însă al decalajului evident între Ortodoxia adevărată şi Ortodoxia istorică practic aşa zisul dialog ecumenic, care nu este în esenţă un dialog, ci doar o formă voalată de război religios şi spiritual tacit, a devenit oarecum inevitabil pentru că ortodocşilor le cam fuge pământul de sub picioare şi vor să facă cumva să îşi menţină poziţiile, bineînţeles cu preţul unor "umblături" la credinţă, directe sau indirecte, pe faţă sau pe ascuns. Pe de altă parte, pentru unii ortodocşi ecumenismul a cam devenit singura şansă prin care mai pot lupta împotriva nedreptăţilor şi alunecărilor de la Creştinism în general din Ortodoxia istorică, şi de aceea ei sunt favorabili ecumenismului, sau sunt chiar agenţi ai acestuia, pentru că nu mai văd posibilă a oarecare reformare a Ortodoxiei decât prin lupta în tabăra adversarului, adică în tabăra catolicilor, protestanţilor, ecumeniştilor şi / sau francmasonilor. Pentru că toate aceste patru categorii duc un război din ce în ce mai accentuat împotriva Ortodoxiei. În acest context practic ecumenismul a devenit una dintre cele mai puternice agresiuni exterioare la adresa Ortodoxiei şi una dintre cel mai perverse forme de neutralizare a misionarismului ortodox autentic.

Evident că şi ceilalţi au dezvoltat foarte multe valori, pe anumite secţiuni cu mult mai multe decât ortodocşii. Dar toate aceste valori nu le validează ceea ce din punct de vedere ortodox este erezie, şi nu le validează tradiţiile lor ca elemente ale Sfintei Tradiţii. Pe de altă parte acest sentiment de inferioritate al ortodocşilor în faţa celorlalţi este cauzat în esenţă chiar de rigiditatea şi alunecările de la Tradiţie ale ortodocşilor sau aşa zişilor ortodocşi înşişi. Greşelile ortoodcşilor au lăsat şi lasă celorlalţi câmp de acţiune şi de pretenţii de legitimitate ca Tradiţie autentică a Bisericii. Iar soluţia nu era şi nu este în mod absolut necesar vreun dialog, mai ales pentru o Biserică ce se consideră Biserica cea una şi adevărată instituită de Iisus Hristos, deşi este în mod evident necesar şi un anumit tip de dialog cu ceilalţi, ci era şi este adevărata ortodoxie practicată de ortodocşi în toate vremurile vieţii fiecăruia, în toate contextele şi de la primul până la ultimul. Nici ecumenismul şi nici nimeni nu vor salva Ortodoxia istorică de la prăbuşire în afară de întoarcerea autentică la Dumnezeu, schimbarea vieţii şi trăirea practică a unei vieţi în Hristos. Nu există altă cale. Dar ştiţi cum vine vorba la rumâni, cu cine s-o (mai) parcurgi? În cine să te mai încrezi? Şi-atunci o dăm pe ecumenisme făcându-ne iluzia că această făcătură care nu are legătură cu Sfânta Tradiţie poate cu adevărat să slaveze ceva.

Later edit: Şi apropo, cum se face că unii ortodocşi sunt atât de aprigi să dialogheze, eventual chiar în numele întregii Ortodoxii dacă s-ar putea, cu heterodocşii, dar sunt atât de distanţi, atât de aroganţi, atât de indiferenţi şi cu atâtea aere şi gesturi de superioritate şi de lipsă de iubire frăţească elementară faţă de chiar confraţii ortodocşi? Cum de sunt ei atât de însetaţi după dialogul cu catolicii, protestanţii şi ecumeniştii dar atât de reci şi de rigizi, de distanţi şi de intoleranţi, în "dialogul" cu confraţii lor ortodocşi?

Ortodocşilor le fuge pământul de sub picioare??... Cum aşa?
Poate argumentezi un pic, dacă îţi pare nimerit.
Eu unul mă îndoiesc de adevărul afirmaţiei; le fuge pământul de sub picioare tocmai celor care nu sunt ortodocşi. Altminteri rămâneau în Biserică şi n-o rupeau la fugă, speriaţi şi iluzionaţi că au găsit ceva mai stabil decât acasă.

Pământul fuge de sub picioare acolo unde credinţa-i cvasinulă. Unde lipsesc încrederea şi nădejdea în Dumnezeu şi în Biserica Lui. Eu aşa cred, să fiu iertat de opinie.

Din punctul meu de vedere, aceste afirmaţii ţin de orice dar nu de duhul Ortodoxiei.

Cam aşa ceva, de nu cumva: chiar aşa!

Din documentarul recomandat de Decebal, care abordează problema ecumenismului: http://www.youtube.com/watch?v=ZsS9fhnNjz4:
Ce spun episcopii noştri?
Cum analizează şi cum argumentează unii dintre teologii ortodocşi contemporani - găsim în documentar.

Subscriu acestui punct de vedere.
(Exceptînd pasajul cu sentimentul de inferioritate al ortodocşilor faţă de ceilalţi. De aşa ceva eu nu am cunoştinţă şi mă mir că se poate pune aşa problema... Tare mult mă mir şi mă necăjesc acum, Decebal. Cum vine asta, frate? Unde creşte sentimentul ăsta de n-am auzit de el în Biserică, printre credincioşii de la noi şi din alte părţi ale lumii creştin-ortodoxe?)

este doar parerea ta,parerea unor calugari,preoti,stareti,duhovnici ,sfinti este alta:

-in primul rand dusmanii crestinismului in general si ai ortodoxiei sunt satanistii,masonii,vrajitorii...care sunt de fapt dusmanii Bisericii si ai lui Hristos.
-noi nu ii consideram pe credinciosii catolici,protestanti...dusmani ci aflati in ratacire,inselare..si deci departe de lumina si adevarul ortodox

-Pr.Theodor Zissis- Edictul de la Mediolan (313 d.Hr.) și manifestările festive plănuite în Biserica Serbiei
http://carteromaneasca.wordpress.com...erica-serbiei/

-zicea Pr.Theodor Zissis ca papa al romei cu episcopii lui se imbratiseaza cu ierarhii ortodocsi si zic ca asta e dragoste,dar nu este pt ca dragostea inseamna si adevar,aflarea adevarului de credinta
-un adevarat ortodox care ii iubeste pe ceilaltii de alte confesiuni crestine nu ii lasa in ratacirea lor ci le zice ca sunt bolnavi duhovniceste si trebuie sa renunte la ereziile lor aceasta e dragoste adevarata
-daca la tine ar veni un pacient bolnav tu i-ai zice ca totul e in regula ,mergi acasa sau ai incerca sa-l vindeci asa e si cu atitudinea ortodocsilor antiecumenisti fata de confesiunile crestine:trebuie sa le zica ca sunt in ratacire,sa nu faca compromisuri cu ei...
-pe de alta parte trebuie ca ortodocsii sa se opuna si sa poarte un razboi duhovnicesc impotriva masoneriei si a altor organizatii derivate din ea(consiliul mondial al bisericilor...) si a unor reprezentanti ai bisericii chiar care sunt in ratacire si vanduti masoneriei:

nu inteleg de ce nu citit anumite carti si articole ca sa intelegi ca masoneria chiar lupta impotriva ortodoxiei prin ecumenism,consiliul mondial al bisericilor,prin unii ierarhi pe care i-a corupt,prin toate mijloacele:

Arhim. Haralambie Vasilopoulos – DATORIA ORTODOCŞILOR pentru demascarea ecumenismului satanist

http://carteromaneasca.wordpress.com...ului-satanist/

Arhim. Haralambie Vasilopoulos -ISTORIA ECUMENISMULUI. Ecumenismul antihristic,papal,protestant,sionist.Masoneria

Arhim. Haralambie Vasilopoulos – Stadiile ecumenismului

Arhim. Haralambie Vasilopoulos- SCOPUL SI PLANUL ECUMENISMULUI

Arhim. Haralambie Vasilopoulos-Ecumenismul duşmanul de moarte al Bisericii Ortodoxe Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească

Arhim. Haralambie Vasilopoulos- MIJLOACELE PE CARE LE ÎNTREBUINŢEAZĂ ECUMENISMUL IMPOTRIVA ORTODOXIEI

Arhim. Haralambie D. Vasilopoulos- PE CINE FOLOSEŞTE ECUMENISMUL DREPT UNELTE DE-ALE SALE

"Acum se pune o întrebare capitală: ce vom face faţă de această ofensivă generală ale puterilor întunecate şi a ecumenismului împotriva Bisericii lui Hristos? Care este datoria noastră imediată? Cum să ne protejăm credincioşii de ecumenism? Ce vom face noi ortodocşii? Cum vom evita confuzia, tulburarea, naufragiul spre care încearcă ecumenismul să aducă omenirea? Ce să facem ca să păzim credinţa noastră nefalsificată şi autentică faţă în faţă cu agresiunea ecumeniştilor împotriva Bisericii lui Hristos? Avem să rămânem cu mâinile în sân, nepăsători, cuprinşi de o catastrofală apatie şi lipsă de combativitate? Vom lăsa pumnalul ameninţător, liber şi neîmpiedicat, să lovească Biserica lui Hristos? Nu! Pentru Dumnezeu!"

Textul Conferintei de la Iasi al domnului Dimitrios Telenghidis: “Credința ortodoxă și viața bisericească” in care se arata ca trebuie sa luptam impotriva ecumenismului.

"Lupta creștinilor ortodocși, chiar dacă este pentru viața lor însăși, nu este îndreptată împotriva ereticilor ci împotriva ereziei, care amenință să erodeze adevărul in constiinta membrilor Bisericii și prin extensie viața Ei. Ortodoxia nu a adoptat niciodată violența împotriva ereticilor, ci elaborează teologia apologetică, pentru a convinge cu rațiunea și cu argumente corecte, subliniind în principal trăirea în Duhul Sfânt a membrilor Ei.

Scopul acestei poziții a Ortodoxiei în fața provocării ereticilor este dublu. Pe de o parte apără trupul bisericesc de a nu fi molipsit, iar pe de alta parte dă posibilitatea ca rătăciții să revină la credința sănătoasă a Bisericii. Aceasta se adeverește și din faptul că Părinții apologeți, deși folosesc un limbaj dur la adresa ereticilor, nu simt ură față de aceștia. Vis-a-vis de ei părinții sunt neținători de minte a răului, blânzi și iubitori de oameni, deși aceia sunt puși pe ceartă. În mod evident socotesc prietenia și tovărășia cu ereticii ca o Ť stricăciune ť și ca o Ť pierdere a sufletului ť. Dialogul cu ereticii trebuie să se desfășoare numai în cadrul recomandat de Sfântul Apostol Pavel : Ť de omul eretic, dupa întâia și a doua mustrare depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit ť . Dialogul trebuie să se limiteze Ť numai până la sfatul pentru întoarcerea lor la dreapta credință ť după Sfântul Atanasie cel Mare. Fiind mișcat de același duh al Sfintei Scripturi și al practicii Sfinților Părinți, marele teolog al vederii luminii necreate, Sfântul Grigorie Palama, pune ca și condiție pentru un dialog cu Romano-catolicii scoaterea lui Filioque din Simbolul de Credință. După cum este Hristos, așa sunt și Sfinții Săi, întotdeauna cer credința curată ca și condiție absolut necesară pentru vindecare și mântuire. Este specifică, în mod deosebit, condiția pe care o pune Marele Atanasie în privința dialogului cu ereticii. Nu se poate să se discute nimic altceva cu aceștia, spune el, până când nu se va verifica chestiunea credinței. Mai întâi trebuie să fie acordul în credință. Aceasta metodă eclesiastică este întemeiată de însuși Hristos, care nu vindeca pe cei ce pătimeau până nu își exprimau credința lor către El."

ECUMENISMUL FARA MASCA – O carte ce cuprinde tot ce nu s-a spus pana acum despre erezia ereziilor: ecumenismul
Ce poti sa faci in calitate de credincios laic atunci cand preotul de la biserica unde mergi invata public erezia ecumenismului (in predici, conferinte) si boteaza prin stropire sau aduce papistasi sau alti eretici in Sfantul Altar?
MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI
Ecumenismul în Biserica Ortodoxă Română: profanare a Bisericii si o pustiire a Ortodoxiei
Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor
Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine in afara Bisericii Ortodoxe, nici erezia “Biserici surori”, nici “teoria ramificatiilor”.
MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

http://carteromaneasca.wordpress.com...ecumenismului/


"...Atâta vreme cât ereticii continuă să rămână în rătăcire, respingem comuniunea cu ei, şi în mod deosebit rugăciunile în comun. Sfintele Canoane, în întregul lor, interzic nu doar coliturghisirile şi rugăciunile în comun în biserici, ci şi simplele rugăciuni în comun în spaţii private.

Poziţia severă a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevărată iubire şi dintr-un sincer interes pentru mântuirea lor şi dintr-o grijă pastorală ca nu cumva credincioşii să fie atraşi în vreo erezie. Cine iubeşte, arată adevărul, nu-l lasă pe celălalt în minciună; altfel, iubirea, concordia şi pacea cu el sunt prefăcute şi false. Există un război bun şi o pace rea. „Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care desparte de Dumnezeu” – spune Sfântul Grigorie Teologul. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă: „Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul”


Prin conștiința martirică și mărturisitoare care caracterizează viața Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți trebuie să ne întărim în zilele noastre, în fața furtunii ereziei ecumenismului și a nepocăinței papismului, care în mod demonic impune să i se închine toți, așa cum din păcate, de multe ori în trecut și foarte pe față astăzi fac mulți dintre ierarhii și arhipăstorii noștri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere. Însă nu ne temem și repetăm cuvintele marelui mărturitor al credinței, Sfântul Grigorie Palama, si căruia ne rugăm, măcar într-o mică măsură, să ne arătăm următori: ”Însă noi, văzând sfârșitul vieții acelor sfinți, îi urmăm în cuvânt, fiind împreună cu Dumnezeu, cu răbdare, bucurându-ne cu nădejde, suferind dureri. Să fiu ispitit, să fiu ucis, să fiu ars, să fiu tăiat de sabie, să mi se smulgă unghiile; orice tortură să mi se dea, o primesc cu bucurie, însă rămân nemișcat, sprijinindu-mă pe acest duh (n.tr. – al mărturisirii adevărului); de toate acestea mai mult mă bucur decât mă întristez. Căci așa eu voi mări darul dumnezeiesc față de mine, înțelepciunea îmi va deveni o soție de nedespărțit și voi fi un vas mai încăpător al duhului și egoul mi-l voi sfâșia prin nădejdile fericite, primind un inel de logodnă nepieritor. Am norul de martiri, cu care eu mă voi număra la întâlnirea cea așteptată (n.tr. – cu Hristos); am mulțimea drepților, cu care voi fi pus moștenitor al învierii; cu mărturisitorii sunt în aceeași Biserică, iar la sărbătorirea celor întâi-născuți voi fi și eu numărat cu ei; voi fi părtaș la puterea și cinstea cea nemuritoare. Și atunci ce pot oare să-mi facă injuriile și calomniile; nimic nu pot să îmi facă care să fie mai copleșitor sau mai puternic (n.tr. – decât bunurile enumerate mai sus).”

Sinodului al VII-lea de la Niceea (787)

Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli (sec.II)

Canonul 15 al Sinodului al IX-lea din Constantinopol (861)
***
Canoanele si cele 7 Sinoade Ecumenice sunt in duh Ortodox si sunt destul de clare. Nu stiu de ce tot cautam motive, scuze si potecute. Sau este la moda acum sa zicem ca, canoanele sunt invechite sau ca nu mai sunt valabile pentru ca cei care le-au infaptuit nu mai sunt in viata?! Am auzit aceste doua motive, de parca Dumnzeu si Capul Bisericii, Domnul Iisus Hristos, se invechcesc sau se schimba dupa cum se schimba omul. Uitam ca ecumenismul a produs schisma in sanul Bisericii in 1920?

http://mirem.ro/index.html

http://www.mirem.8k.com/prezentare.html

Sf. Iustin Popovici - Biserica Ortodoxă şi ecumenismul



PARINTELE STANILOAE: Ecumenismul este produsul masoneriei si este pan-erezie! Nu exista “Biserici surori”! (si AUDIO)

Parintele Calciu Dumitreasa - Ecumenismul si Masoneria - planul diabolic de astazi

(interviul complet cu Parintele Calciu: https://www.youtube.com/watch?v=nzzPjfWfEEw)


Sunt atatea carti, articole, conferinte impotriva ecumenismului si a conceptului de Biserici surori si din Romania si din celelalte tari ortodoxe. Eu personal merg pe mana acestor parinti marturisitori. Am incredere ca dansii nu au tras semnale de alarma degeaba, plus ca ei sunt in masura sa judece aceste situatii, nu eu.

mai las-o incolo cu atatea ziduri de text bolduite si linkuri, ca devine obositor.

si nu, nu e marturisirea Ortodoxiei, ca asta poate sa o faca si un spambot.

editat .

Dusmanii principali ai Bisericii sunt aceeasi care sunt si ai tuturor oamenilor, ingerii cazuti. Cum spun si sfintii, in spatele tuturor ereziilor si schismelor stau tot ingerii cazuti.
Ereziile neputand surpa Biserica (rupand doar credinciosi din cadrul ei), ingerii cazuti au gandit ceva mai subtil, dar mai periculos pentru credinciosi. In timp ce in cazul unei erezii aceasta incerca sa inlocuiasca invatatura adevarata, oamenii trebuind sa aleaga intre cele doua, ecumenismul nu propune inlocuirea invataturii adevarate (poate doar la inceput sau in cazuri extreme, cand se gandeau si la armonizarea invataturilor cultelor), ci acceptarea si a invataturii gresite alaturi de cea adevarata. Credinciosul nu trebuie sa-si schimbe invatatura, trebuie doar sa accepte si celelalte invataturi, ca fiind egale cu cea ortodoxa, sau, cel putin, mai jos, dar nu gresite. Ca si cum am spune ca pacatul este la fel cu virtutea, in cazul acesta adevarul e la fel cu neadevarul, invatatura revelata cu invatatura facuta de ingerii cazuti. Nu mai are importanta erezia, preotii (pentru ca unii nu au preoti, si totusi nu sunt diferiti de ortodocsi), Biserica, Sfintele Taine (petru ca, tot asa, unii le au doar simbolice, si fiind in aceeasi conditie ca si ortodocsii o duc bine si fara ele). Si in final toti ajung la acelasi rezultat, mantuirea, indiferent ca au crezut intr-o erezie, ca nu s-au Impartasit, etc. Ba, mai mult, au patruns si ideile new-age, care spun ca si paganii au aceeasi soarta, ba chiar si ateii pentru unii, o mare invatatura flower-power.
Aceste conceptii alaturate celei crestine sau celei ortodoxe sunt absurde, de aceea unii cauta sa le armonizeze, iar altii (cei care au conceptii ecumeensite mai radicale, de genul ca toate cultele sunt la fel), resping chiar invatatura ortodoxa in mare parte, considerand ca sfintii s-au inselat cand au condamnat ereziile.
Conceptiile acestea sunt, dupa parerea mea, o imbinare intre cele protestante si umanismul ateu. Adica din protestantismul liberal, unii protestanti adaptand umanismul secular la protestantism si astfel a rezultat protestantismul liberal. Sunt chiar ortodocsi care au adoptat aceste conceptii moderniste intr-o masura mai mare (eu spun ecumenism radical), cei care spun ca toate cultele sunt la fel, iar acestea spun exact aceelasi lucruri ca si un protestant (de exemplu Adriana, care a fost pe forum in trecut). Practic nu stii daca sunt protetanti sau ortodocsi, si pe forumul catolic au intrat cativa ortodocsi cu aceste conceptii, chiar si catolicii au crezut ca sunt protestanti, pana au explicat mai in detaliu ce cred.
Desigur ca e un mare pericol ecumensimul, deja s-a infiltrat si in ortodoxie, multi credinciosi avand intr-o masura mai mare sau mai mica aceste conceptii. Din aceasta cauza nici nu isi pot da seama ca e un pericol. Pacate au fost dintotdeauna, dar fara credinta dreapta nu mai e nimic, pentru ca se pierde harul si putem dupa aceea sa tot facem fapte bune, ca sunt fara rezultat pe planul mantuirii.
P.S. Eu nu sunt adeptul conspiratiilor, adica implicarea masoneriei, iudaismului, societatilor oculte, etc. Poate are un rol si masoneria sau altele, dar cat timp e ceva ce doar se banuieste nu merita efortul de ne axa pe asta. Stim doar ce se vede, iar ecumenismul se vede.

Ortodoxia trebuie sa ramana neschimbata dupa cum a fost intemeiata si sustinuta de cele 7 Sinoade Ecumenice, cand Sfintii Parinti s-au adunat sa apere credinta adevarata, savarsind si minuni.

Fraţi şi surori antiecumenişti,

dacă suntem şi voim să rămânem în Biserică nu ne schimbăm învăţătura de credinţă,
nu facem rabat de la hotărârile sinodale,
nici nu vom lua în braţe mişcările veacului acestuia, oricum s-ar numi ele: ecumenism, masonerie etc.
Şi pururea ne vom cinsti înaintaşii îmbunătăţiţi prin nevoinţe şi har şi ne vom apropia cu evlavie de sfinţii noştri, pe care îi considerăm luminători ai Ortodoxiei.
Asupra acestor aspecte cred că suntem cu toţii, noi cei ce ne numim creştini ortodocşi, în deplin acord.

Cum vom proceda, însă? Ce sentimente vom nutri atunci când ne facem lucrarea; ce şi cum vorbim, ce şi cum făptuim?

Unii, găsind în cuvintele Păstorilor o delimitare clară faţă de mişcări precum ecumenismul sau alte orientări schismatice, s-au grăbit să se creadă îndreptăţiţi să îşi exprime caracterul, fără nici o măsură de igienă personală. Caracter care nu înseamnă altceva decât valorile şi acţiunile cu încărcătură morală, devenite active/manifeste în relaţiile cu semenii. În relaţii, da, întrucât caracterul are sens şi rost doar în întâlnirea omului cu alt om.
Să listăm câteva trăsături de caracter care alcătuiesc şi exprimă personalitatea: toleranţa sau intoleranţa, sinceritatea (onestitatea) sau ipocrizia (făţărnicia), modestia sau aroganţa, curajul sau laşitatea, altruismul sau egoismul, individualismul sau comunitarismul, independenţa deciziei sau sugestibilitatea. Şi multe altele care nuanţează relaţia cu aproapele.
Dar cum se exprimă aceste însuşiri ale omului, pe care în Biserică le lucrăm împreună cu Duhul Sfânt şi le numim virtuţi?
Mai ales când întâlnim oameni, concepţii, simţăminte diferite de ale noastre sau chiar potrivnice: cum ne exprimăm caracterul şi, implicit, cum urmăm poruncile Domnului?

La această întrebare, unii antiecumenişti au găsit de cuviinţă să răspundă înverşunat, pătimaş, cu desconsiderare şi aroganţă, intolerant şi egoist. Nu cred că au folosit cu înţelepciune prilejul de a-şi face roditoare credinţa, ci dimpotrivă, cred că s-au vătămat şi pe ei şi au vătămat şi pe semeni.
Alţii caută să înveţe cum să dialogheze cu semenii. Fie, aceştia, chiar şi ecumenişti. Spre folosul tuturor, întru îndreptare în Hristos Domnul.

I-am mai spus si eu, dar nu intelege.
Se pare ca nu a ajuns inca la varsta la care poate procesa personal informatia.

Am mai spus-o şi altora, care se arată atât de stricţi şi războinici pe aici, susţinînd creştinismul de parc-ar fi jihadul islamic, nu alta:
Tradiţia Bisericii este o împletire continuă între statornicie şi dinamică vie. Păstrăm neschimbat, mai întâi, Duhul Părinţilor noştri, iar nu litera legii.
Pentru Biserică a fost mereu necesar să îşi păstreze miezul şi să îşi nuanţeze suplu forma de expresie, adaptat la timpuri şi epoci.

Când, însă, creştinul ţine tare de cuvinte, adică de coaja Învăţăturii, dar nu trece dincolo de ea şi nu degustă miezul dulce, se întâmplă cam ce văd pe aici: o limbă de lemn (când de fapt credinţa ar trebui să fie de piatră), utilizabil eventual pe post de bâtă în capul semenilor care nu declamă spumos împreună cu noi.

Ce e mai bun? Un comportament care se mlădiază cu înţelepciune pe formele lumii ("Daţi cezarului ce-i al cezarului...") şi păstrează nealterat şi trofic duhul vieţii lăuntrice, ori un discurs cu aparenţă creştină dar plin de mizerii ofensatorii şi simţăminte din cele mai odioase?

Cei care nu disting bine litera de duh, aparenţa de esenţă, coaja de miez, fac mare deserviciu semenilor şi lor înşile.
Un discurs sforăitor, fără pic de evlavie şi înfrângere a inimii, un discurs triumfalist şi gol pe dinăuntru, un discurs care flutură demagogic formule de credinţă dar dincolo de care cineva fluieră a pustiu: asta vrem să fie Biserica Ortodoxă?
Ferească Bunul Dumnezeu!

Una e să deviezi învăţătura spre inovaţii străine, alta e să jonglezi cu mijloacele de expresie pentru a păstra miezul şi a duce mai departe focul viu al credinţei mântuitoare.
Nu ştiu unde e mai mare răul: la cei care se vădesc cu totul schismatici prin inovaţiile lor lumeşti
sau la cei care au rămas împietriţi în forme fără fond, arătîndu-şi în schimb o goliciune sufletească străină cu desăvârşire de Duhul Adevărului, de Mângâietorul?

Biserica ne solicită simultan atât capacitatea de a păstra neştirbit adevărul de credinţă, cât şi plasticitatea isteaţă a nuanţării formelor (măcar a unora dintre ele). Rigizii împietriţi în formule verbale şi alte conduite stereotipe şi imperative nu prea dau semne de sănătate şi Viaţă, ci de boală şi moarte.
Eu aşa cred, să fiu iertat dacă am greşit sau dacă am supărat prin intervenţia mea.

Repet ce am scris in mesajul meu: In timp ce in cazul unei erezii aceasta incerca sa inlocuiasca invatatura adevarata, oamenii trebuind sa aleaga intre cele doua, ecumenismul nu propune inlocuirea invataturii adevarate (poate doar la inceput sau in cazuri extreme, cand se gandeau si la armonizarea invataturilor cultelor), ci acceptarea si a invataturii gresite alaturi de cea adevarata. Credinciosul nu trebuie sa-si schimbe invatatura, trebuie doar sa accepte si celelalte invataturi, ca fiind egale cu cea ortodoxa, sau, cel putin, mai jos, dar nu gresite.
Asadar se incearca reafirmarea invataturii ca sa fie in consens cu acceptarea si a invataturii altor culte. Dar asta in mod subtil, pastrandu-se o aparenta de invatatura ortodoxa. Pentru aceasta se da o definitie mai laxa, se interpreteaza altfel un citat din Sfanta Scriptura sau din sfinti. Rezultatul final este ca nu conteaza in ce cult esti (eventual religie), te poti mantui la fel.

Cataline, ti-o zic pe bune: ai fi fost un catolic excelent, pe vremea cind marele Huss a fost ars. Sau un stalinist excelent: argumentele "dusmanilor poporului" s-ar fi lovit de rigoarea ta ideologica ca un F-16 de scutul energetic al Stelei Mortii.
Fascinant sa studiezi si perspectiva adversarului ideologic. Marii generali ai Asiei, de nivelul lui Sun Tzu sau Damdeok, excelau si in aceasta arta, caramida a intregului care este arta razboiului. Caci, fara iluzii pacifiste: de la leagan pina in mormint, traim intr-un univers sub asediu. Intr-un razboi spiritual cu infinite nuante si nenumarate fronturi. Eu nu cred in nimic, sau poate maschez cu asta credinta in ceva mai presus de religiile oamenilor...cine stie? Insa tu, stimate coleg, crezi in sfinta ascultare. De credinta si institutie deopotriva. Tu si Mihnea, sau baba care a pus vreascul sub curul lui Jan Huss, sau agentii Contrareformei, sau, pe partea ailalta, ala de l-a capturat pe Michel Servlet, sunteti mai asemanatori decit pareti.

Sper, Cătăline, că postarea ta din urmă nu are legătură cu ce am scris eu mai sus.
Nu de alta, dar în acest reprobabil caz mă văd legat fără voia mea de un obsesional mai năpraznic decât omu cu şobolanii, al lui Freud.

Obsesionalitate fără frontiere. Vivat!
Trăiască nebunia, slavă democraţiei făr de limite!

Nu domnule profesor, traiasca "sendero luminoso", die Rote Armee si PKK, si toti ca ei!
Jos democratia burgheza si drepturile europeanului innebunit de cosumerism!
:) :) :)
Habar nu am daca sunt un obsesiv. Oricum, mi se rupe. Ecumenismul imi repugna, tocmai pentru ca este creat, coordonat si impus de fortele gloablizatoare. Nu imi pasa ce se intimpla cu religiile si instituriile religioase: mie imi pasa de specie, de cum vom mai fi definibili ca oameni, intr-o lume care a declarat razboi diversitatii. Adica, indirect, dar clar, Celui Care a creat un Univers plin de diversitate, vigoare, pace si armonie: Facatorului.

Frumos respingi bârfa, recunosc.
Să fiu iertat că iarăşi nu vorbeam despre tine, ci cu tine, trăgîndu-te iată în păcatul bârfirii aproapelui.
Mea culpa!
Deşi aluzia făcută public e deja bârfă pe jumătate iertată, sper.

Cătăline, în ce lume de ecumenişti imaginari joci tu pe computer?

În lumea celor care cred că Botezul e un lucru opţional de vreme ce (din dragoste, nu?) Cuvântul S-a întrupat.

Scuzaţi-mă că m-am băgat neinvitat în discuţie.

Ecumenist II: Catalin fights back. Limited Edition.

Eşti în stare să combaţi ideile lui? Fă-o!
Nu? Lasă omul în pace!

ce dur ai fost aici amice!

Collector's Edition, te rog!

Omul care-L descoperă pe Hristos și încearcă să trăiască viața în El constată destul de repede că singurul dușman pe care-l are este păcatul. Înțelege că în timp ce Hristos este Viața, păcatul îi infiltrează în ființă, printr-o sumedenie de mijloace, moartea.

Lupta lui devine, prin urmare, o luptă pentru viață, pentru Înviere, căutând să se ferească de tot ceea ce-l omoară. Caută să se lipească de Hristos cât mai mult, căci fără El nimic nu poate.

Dacă ne preocupă (și nu se poate altfel) și starea semenilor noștri, pentru că între – și cu – ei trăim, pentru că împreună ne mântuim, putem ușor observa că păcatul este extrem de prezent, că moartea este mult mai prezentă decât viața. Mă refer la moartea ca păcat, manifestat sub forma multelor boli ale spiritului.

Dacă privești lumea prin ochii televiziunilor nu se poate să nu te cuprindă o neliniște soră cu deznădejdea. În primul rând constați că sexul a devenit un ingredient atotprezent, începând de la emisiunile pentru copii și filmele pentru adolescenți, la publicitate și emisiunile de știri. Cum să mai vorbești de unicitatea căsătoriei unor tineri care s-au hrănit zi de zi cu promovarea libertății sexuale? Cum să le explici că sexualitatea este doar un început, și că finalitatea ei este nașterea? Și că asta înseamnă o viață sănătoasă?
Cum mai poți arăta că ceea ce este atât de dulce si seducător este, de fapt, un fruct otrăvit?

Se promovează, apoi, agresiv, consumerismul. Omul trăiește ca să mănânce, ca să se bucure de viață. De această viață, evident. Idealurile autentice, cele pe care orice suflet curat le caută, sunt confiscate perfid de reclamele publicitare, care vor să-l orienteze pe om tot mai mult către cele materiale, către țărână, în cele din urmă, golindu-l de duh dacă se poate.

Însă nu se poate până la capăt, omul nu se poate înstrăina cu totul de chipul dumnezeiesc din el, însă se îmbolnăvește și trăiește schizoid, duplicitar, nu mai deosebește normalul de anormal, binele de rău. Dacă am ajuns să avem nevoie de o definiție a căsătoriei, înseamnă că ne-am înstrăinat cu totul de firescul dumnezeiesc și că primim exact opusul roadelor pomului la care au râvnit Adam și Eva, opusul promisiunii pe care Vicleanul le-a făcut-o în Rai.

Deci dacă vedem că lumea noastră decade, se prăbușește, înnebunește, se descompune, coruptă fiind în profunzime de păcatul-moarte, și noi ne orientăm lupta către altceva, către atacuri mai mult sau mai puțin conspirative la adresa nuanțelor subtile ale credinței, dacă ni se pare că lucrul cel mai important pentru mântuire este exprimarea corectă în teorie a adevărurilor teologice, dacă răul cel mai mare și care l-ar putea pe cineva arunca în iad este rugăciunea cu unul de altă credință, mă tem că riscăm chiar ratarea Vieții celei adevărate.

Pentru că teologia este viață; nu formulă. Mărturisirea dreaptă este cuvântul Mântuitorului, cel pe care l-a dat ucenicilor să-l împartă neamurilor care vor dori să-l primească. Iar dacă am trăi acel cuvânt, lumea noastră s-ar transfigura.

Pentru că asta face cuvântul adevărat, care este în același timp și viu: transfigurează, înviind lumea.

O viață în Hristos nu se poate împăca cu lumea, așa cum viața este incompatibilă cu moartea. Nu poți trăi în spiritul pe care lumea ți-l inoculează zi de zi și să fii, în același timp, viu în Biserică. Nu se poate ca, atunci când te întorci de la Biserică, de la rugăciune, să nu recunoști mrejele pe care Seducătorul lumii le aruncă asupra noastră, îndeosebi prin mass-media.

Deci dacă mai avem speranța și dorința unei însănătoșiri a noastre, ar trebui în primul rând s-o rupem cu ceea ce ne omoară duhul; să ne schimbăm viețile. Să nu mai stăm pasivi în fața televizorului; să nu mai facem compromisuri morale (cum ar fi mita pentru un post mai bun sau pentru o afacere), să nu-i mai admirăm pe cei care propășesc prin tot felul de șmecherii, convinși fiind, însă, de dreapta lor credință... Să respingem, într-un cuvânt, păcatul.

Dacă nu ne vedem destul de bine pe noi, să privim la frații noștri greci și vom vedea ce înseamnă riscul unei ortodoxii declamative: O țară unde afirmarea Ortodoxiei este cea mai puternică, dar afectată de o corupție profundă.

Botezul este, da, opţional. Doar nu ne forţează nimeni...:)
Fericiţi cei care îl doresc şi îl primesc!
Fericiţi şi pruncii care primesc Botezul pentru că părinţii lor doresc o viaţă în Hristos pentru copil, cât mai devreme posibil.

Poftim: în lumea celor care cred că botezul NU e obligatoriu. Şi deci nici viaţa în Hristos.

Păi... nu e obligatorie nici viaţa în Hristos. Cum să fie obligatorie?

Fericiţi, însă, cei care aleg şi păstrează până în sfârşitul zilelor viaţa în Hristos! Că a lor este Împărăţia Cerurilor. AMIN+

Adrian, e si amuzant ce spui, tu ai fost ortodox si ai ales tocmai cultul care a facut aceste lucruri si imi spui ca eu as fi fost atras de asta. Chiar acum cateva zile spuneai ca BC s-ar apropia de crestinismul perfect. Deci incearca sa nu ma mai compari doar pe baza conceptiilor tale, te-ai gandit vreodata ca s-ar putea sa te si inseli si sa nu fie chiar adevarul ce crezi? Daca doresti sa arati ceva argumenteaza unde e gresit si unde e bine, dar nu doar pe baza perceptiilor tale, pentru ca sunt doar pareri pe care le are orice om, si nu toti cred adevarul. Si imi ei spune ca acolo e gresit sau nu e adevarat, pentru ca... si urmeaza argumentatia, nu doar parerea ta.

Userului Cezar i-am raspuns aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...9&postcount=95
Nu doresc sa imi pierd vremea cu alte mesaje pe aceeasi tema, cearta.

S-ar apropia de crestinismul perfect daca si numai daca renunta la spiritul hiperobedient si continua pe linia noua, de dupa Vatican II, de condamnare a aiurelilor criminale gen arderea pe rug de eretici. Sau cruciade, sau alt eidiotenii medievalist-totalitar-fantice. Cred ca ai observat; eu cind glumesc pe seama preocpuparii tale privind ecumenismul nu o fac agresiv/insultator. Pe mine, sincer, ma amuza stilul tau. Sincer, chiar te consider o persona agreabila. Cu vinatoarea ta de ecumenisti am ce am. Pe vremea javrelor de Papi fanatici, este exact spiritul difuzat in masse, care ajuta la persecutiile bolnavilor de la putere din Roma de atunci. Adica, tu ai ceva de catolic d erind, a carui credinta si evlavie sincere, dar hipertrofiate ajuta indidrect calaii. Nu sunt bolnav la cap sa urasc colegi de forum (cu exceptia unei singure persoane: neica geocentratul la minte).