În prealabil postat de sophia (Post 465047)

Ce inseamna a vedea duhovniceste? (Tot un simbol de fapt).
Si alt citat pe care nu-l inteleg. Tu intelegi ce scrie acolo? Eu m-am pierdut in termenii aia filozofici.

În prealabil postat de sophia (Post 465047)

Eu totusi cred ca majoritatea oamenilor care nu stiu carte, sau pricep lucrari din astea, se bazeaza si in credinta tot pe imaginatia si sufletul lor.
Si nu cred ca este ceva rau.

În prealabil postat de sophia (Post 465047)

Deci credinciosul si-l imagineaza cumva.
Fiecare sfant are pentru noi o imagine. Si asa sunt icoanele.
Avem si moaste de sfinti si ne ducem la ele, le pipaim, ne rugam lor.

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 465057)

"Înţelesul bogăţiei: Nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; precum nici bogăţia nu te mântuieşte, nici sărăcia nu te osândeşte, ci cum ai sufletul tău faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuieşte sărăcia ta. Eşti bogat dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Cum stai cu sufletul şi faţă de una şi faţă de alta, de la asta atârnă mântuirea sau osândirea ta".

Iată împăraţi care s-au mântuit: Sf Împărat Constantin şi maica sa Elena, Împărăteasa Irina. Sf Ioan Gură de Aur, Sf Vasile cel Mare erau de neam înalt şi aveau bogaţii, dar aveau inima dezlipita de acestea. Pescarii aveau oameni angajaţi.

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 465057)

Iată împăraţi care s-au mântuit: Sf Împărat Constantin şi maica sa Elena, Împărăteasa Irina. Sf Ioan Gură de Aur, Sf Vasile cel Mare erau de neam înalt şi aveau bogaţii, dar aveau inima dezlipita de acestea. Pescarii aveau oameni angajaţi.

În prealabil postat de Annyta (Post 465061)

Un gând pe care îl am în minte în ultimul timp, în urma convorbirilor cu prieteni/ colegi/ cunoscuţi: de ce încercăm să înţelegem Divinitatea raportând-o la noi, la legile societăţii, încercând să o adaptăm la ce trăim noi astăzi? Este un exerciţiu destinat eşecului, zic eu, căci cum am putea să cuprindem cu mintea noastră pe Cel fără de început şi de necuprins?
Şansa noastră este să facem tot posibilul să trăim viaţa noastră raportându-ne la Dumnezeu, să încercăm să ne ridicăm la "înălţimea" ascultării poruncilor sale, să ne împărtăşim de tainele Sale şi să ne rugăm sincer să-L iubim, să-L cunoaştem... Să-l rugăm pe Dummezeu să ne lumineze minţile şi inimile pentru a nu fi în rătăcire...

Este doar un gând, poate prost, poate off-topic.... Vă rog să mă iertaţi...

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 465048)

Va multumesc de pe acum tuturor celor ce ati dorit sa raspundeti.As dori sa va provoc :) desi termenul nu este cel mai fericit,putin mai mult.Nu este doar o problema de diferenta de stare sociala sau istorica,in acest caz Evanghelia ar fi limitata temporar doar la timpurile care ar fi permis aplicarea ei,ori noi stim ca mesajul ei depaseste timpul si oranduirile umane.

Luati o foaie,cand aveti timp,si impartiti-o in doua coloane.Deasupra la prima coloana scrieti ,,Primii crestini".Deasupra la a doua coloana scrie ,,Eu".Luati epistolele si Faptele Apostolilor si treceti in prima coloana cum traiau primii crestini,cu ce probleme se confruntau si ce le spuneau apostolii sa faca.In a doua coloana treceti cum traiti dvs,cu ce probleme va confruntati si cum procedati.In urma comparatiei va vor aparea concluzii interesante.Luati apoi o alta foaie si notati pe ea,ca la scoala :) pe puncte, ce a spus Hristos cu privire la mantuire in cele patru Evaghelii.Acum nu mai pot ascunde ca provocarea mea are in substrat cercetarea Sfintei Scripturi :) .Comparati invatatura lui Hristos cu modul cum au aplicat-o acei crestini.Aici concluziile s-ar putea deja sa ne puna in dificultate,in comparatie cu ce facem noi.Sa dau un exemplu.Stiti pilda tanarului bogat si stiti apoi ce le-a spus Hristos ucenicilor.Spre groaza noastra moderna s-ar putea sa constatam ca acei oameni,de la inceputuri,au facut exact ce a spus Hristos: ,,Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi."

Dupa ce analizati viata lor si modul cum isi traiau credinta puteti cerceta vietile sfintilor Bisericii.Veti observa ca absolut toti au urmat invatatura lui Hristos la fel ca si primi crestini,au renuntat la tot,si nu ma refer doar la partea materiala ci in special la renuntarea la sine, pentru EL.Deci in acele timpuri viata traita in sfintenie era regula.Sfintii ce au urmat au fost si ei regula.Insa acum ei au devenit exceptia si noi regula,care nu facem ce a spus Hristos.Sa fi fost prea radicala invatatura Lui si firea umana a cautat sa o atenueze,sa o faca mai abordabila?Am esuat oare in transmiterea invataturii Lui diluand-o in ceva de compromis?Daca am pastrat si transmis ceea ce EL a lasat atunci de ce sfintenia este exceptia azi si noi parem atat de indepartati?Am pastrat doar teoretic,marea majoritate,in timp ce un numar de sfinti,stiuti sau nu,au urmat trairea adevarata?Sa fim pe calea larga,nu pe poarta cea stramata si nici sa nu ne dam seama? Sunt constient de faptul ca sunt intrebari grele,cu raspunsuri foarte dificile.M-au framantat adesea si ma framanta in continuare.

Orice om ar putea sa-mi spuna:,,Si ce vrei ma,sa vindem casele si sa traim in strada?"As lasa capul in jos pt ca nici eu nu as face asta si acesta,aici vroiam sa ajung,este barometrul indepartarii noastre de Dumnezeu,slujirii idolilor din noi,masura atasamentului fata de lucrurile materiale.Noi nu vrem sa renuntam la ele,vrem si o viata buna si un drum in Rai.Oare o fi o cale de mijloc sau sunt doar unii care vor avea puterea sa urmeze calea aspra a lui Hristos?Unde este echilibrul,cum il obtinem,exista un punct la mijloc sau este fara nuanta de gri?

Ar mai fi ceva.Cum se raportau acei crestini la Parusie.Pentru ei era o speranta puternica,care le influenta viata.Urmand invatatura lui Hristos la modul real,surprins chiar in paginile Scripturii ca o fotografie peste timp,asteptau cu incredere revenirea lui Hristos.Noaptea aproape a trecut...Au fost voci,mai ales dintre comentatorii cinici,care au spus ca tocmai acesta asteptate le-a determinat comportamentul si ca fara ea ar fi fost ca noi.Cand a devenit evident ca intoarcerea lui Hristos nu va fi prea curand lucrurile au inceput sa se stabilizeze,sa isi piarda din forta inceputului.Concluzie falsa din doua motive:vietile sfintilor de atunci si pana acum arata ca asteptarea si trairea au depasit granita timpului biologic al acele generatii,nu a disparut intr-o dezamagire a unui esec precum in cazul unei doctrine pur umane.Al doilea motiv este dat de a doua epistola a lui Petru: ,,Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi."(II Petru 3,8).
Asadar si ei stiau ca este posibil ca Parusia sa nu fie atunci,in timpul vietii lor.

Insa pentru ei,aici am vrut sa ajung,timpul era acum.Totul era acum,azi,totul trebuia trait,nu lasat undeva in viitor,clipa putea veni oricand.Nu exista o separatie intre revenirea lui Hristos si trairea mea de acum.Ce traiesc acum,cum traiesc acum imi va influenta starea la revenirea Lui.Citit capitolul I din Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru si veti vedea cum priveau problema(am dat doar un exemplu,nici este aproape nici o epistola a Noului Testament care sa nu aiba relevanta pe acest subiect).Exista vindecare dar va fi si Judecata.Este un echilibru esential pt ca un dezechilibru va merge la extreme.Anularea certitudinii Judecatii,cu tot ce inseamna ea,te duce in delasare,este in firea naturii umane.Accentuarea ei la extrem,fara procesul de tamaduire existent inaintea sa te poate duce direct in bratele unei crancene disperarii.Dumnezeu este bland dar si drept.Dumnezeu iubeste dar va pedepsi pacatul.Dumnezeu tamaduieste dar sunt si vor fi si foarte multe sufletele care vor merge in intunericul vesnic.Timpul nostru are o limita,noi avem doua cai nu?A vietii sau a mortii,fiecare cu ce implica asta.
Cele sapte plansuri ale Sfantului Efrem Sirul nu ar trebui uitate,ar trebui luate asa,rand cu rand,in fiecare zi.Nu sunt exagerante pentru starea actuala si au echilibrul intre tamaduire si Judecata.

Parerea mea este ca pe masura ce timpul trece se confirma spusele Sfintei Scripturi cu privire la timpurile de pe urma.Imaginea prinde din ce in ce mai mult contur iar starea lumii,a noastra,arata spre ce ne indreptam.O sa inchei(intentionat nu dau referinta biblica sperand ca cine citeste va cauta pasajul si in acest mod Sfanta Scriptura nu va fi doar un element de decor)tot cu un citat din Apostolul Petru,ca sa,asa sper,sa ridicam capul cu speranta spre Dumnezeu:

,,Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume.Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi.A Lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!"

Sunt doar un pacatos asa ca tot ce scriu priviti prin acesta lentila,a unei lupte cu propria mea fire,propriile mele zbateri,exteriorizate si poate fara esenta care ar trebui sa o aiba.Dar cred ca Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit...

În prealabil postat de sophia (Post 465055)

O parte se vede prin icoana, o parte se simte doar. Si de ce avem nevoie de icoana totusi?

Hai sa renuntam, ca mai rau ne incurcam.Imaginatia este necesara. Simbolistica exista dintotdeauna.

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 465057)

Am să-ţi redau tâlcuirea părintelui Arsenie Boca cu privire la pilda Tânărului Bogat.
"Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menţine. Dar, dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu şi punem altă lege în iconomia lumii, avuţia se ia de la noi şi se risipeşte. Cu orice altă lege decât cea a lui Dumnezeu avuţia se risipeşte. În ceea ce priveşte avuţia, trebuie să fim cu aceasta ca şi când n-am avea-o".

"Înţelesul bogăţiei: Nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; precum nici bogăţia nu te mântuieşte, nici sărăcia nu te osândeşte, ci cum ai sufletul tău faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuieşte sărăcia ta. Eşti bogat dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Cum stai cu sufletul şi faţă de una şi faţă de alta, de la asta atârnă mântuirea sau osândirea ta".

În prealabil postat de glykys (Post 465060)

Nu l-ai amintit pe Sfantul Nicolae, episocp bogat si atent chivernisitor la averii sale, in sensul ca nu si-a vandut deodata averea sa, ca sa scape cat mai repede de ea, ci daruia cu masura tuturor pe care ii afla in nevoie.

În prealabil postat de glykys (Post 465064)

Hristos este acelasi mereu, oamenii sunt schimbatori.
Eu cel putin incerc sa inteleg niste oameni - pe cei de acum si pe cei din vechime - raportandu-ma si la cadrul socio-politic, la mentalitatile din jurul lor. Asa se reconstituie o epoca. Altfel, fireste, nimeni in afara Domnului nu stie ce e in sufletul omului. Sunt de acord ca, dincolo de aceste aspecte care tin de concret si de contingent, harul Domnului si Pronia divina sunt factorii de baza, dar totul se intampla intr-un anumit context de care e bine sa se tina seama.
Uite, vezi, de aceea mi-ar fi placut sa il cunosc pe centurionul roman, ca, in afara de credinta, curaj si dragoste de oameni (iata, mila fata de un sclav la un pagan, a propos de ce se discuta pe un alt topic), are si o intelegere foarte buna a lucrurilor din jurul lui. Fiind roman si soldat, trebuia sa fie, by default, o fire rationala, pragmatica, disciplinata, care stie ce inseamna si cum functioneaza ierarhia. Omul asta are o viziune unitara si corecta asupra celor de sus si a celor de jos, precum in cer, asa si pe pamant, nu e un schizoid, un habotnic, un inadaptat, asa cum, din pacate, tindem tot mai multi crestini sa fim.
Imi cer si eu iertare daca oi fi suparat pe cineva cu aceste idei personale ale mele.

În prealabil postat de sophia (Post 465065)

In fond vorbim toti aici despre acelasi lucru, dar ii dam alt nume.

"Credinciosul ortodox nu trebuie sa isi imagineze nimic duhovnicesc (Doamne fereste-ne de orice imaginatie duhovniceasca care este draceasca). Orice imaginatie duhovnieasca este minciuna, este inselare... este similar nebuniei in ca si cum cineva ar spune: "nu ma uit pe geam sa privesc afara cu ochii fizici sa vad (cu mintea, creierul) natura asa cum este (real, obiectiv), ci imi imaginez eu (in mintea mea) o fabulatie despre realitatea lumii fizice vizibila prin fereastra"

Asta ce mai vrea sa insemne? Ce inseamna pentru tine in fond termenul duhovnicesc daca zici ca este dracesc?

În prealabil postat de sophia (Post 465065)

Pentru mine duhovnicesc inseamna intru credinta.
Voi va dati seama cum smintiti aici oamenii?

În prealabil postat de sophia (Post 465065)

Ei partea asta eu o consider imaginatia credintei. Trairea credintei. Trairea concreta a unui lucru abstract. Na, sa va dau si eu ceva fiilozofic.

În prealabil postat de sophia (Post 465065)

Si eu spun la fel. Doar ca o numesc imaginatie, pentru ca nu pot pune mana pe dogma, regula, sfantul, sau Iisus, ci il port in minte si suflet.
Astea nu sunt lucruri dracesti.

În prealabil postat de sophia (Post 465065)

Si voi ati ajuns la filozofii fara margine.

În prealabil postat de sophia (Post 465065)

Mai clar de atat nu pot sa explic.

În prealabil postat de Annyta (Post 465071)

Nu am nimic împotriva acestui topic, cred că a adus la lumină răspunsuri interesante şi de folos. Eu m-am referit şi la ce vorbeam cu o prietenă de-a mea despre preoţi, biserică, taina cununiei... Ea ar dori anumite schimbări, fără să încerce să participe la Sfânta Liturghie, să se spovedească, adică fără să "trăiască" ceea ce oferă Biserica în prezent, ar dori să aplice anumite schimbări "după simţirea ei proprie". De-aia mi se pare ciudat, cum să te exprimi despre ceea ce nu trăieşti? Şi de aici am extrapolat, că gândirea noastră, este mai puţin luminată, este sortită eşecului... poate... Adică dacă încercăm să înţelegem ce zic Sfinţii Părinţi, ce zice Scriptura, e foarte bine, e necesar, dar şi astea sunt mai clare dacă ne spovedim, ne împărtăşim, ne rugăm, nu doar printr-un studiu arid... dacă avem un duhovnic care să ne răspundă la nelămuriri...
Voi ce credeţi?

În prealabil postat de Annyta (Post 465072)

Şi ca să răspund şi la obiect (sau subiect?), aş fi vrut să aud din gura Domnului "Iertate-ţi sunt păcatele" şi să nu mai păcătuiesc... Aş fi vrut să fiu, împreună cu femeile mironosiţe, martora Învierii Domnului...

În prealabil postat de sophia (Post 465045)

Da, unele pot sa fie inselari. Dar iarasi, lucrul asta de unde il avem?
De unde stim noi, cei care nu am trait in vremea Lui niste lucruri? Ne bazam pe ceea ce au inteles si scris altii. Acei altii, unde au trait in vremea Lui, altii au preluat si ei.

Inca o data. Eu ma refer la imaginatia care ne ajuta inclusiv sa intelegem si patrundem credinta.

În prealabil postat de Eugen7 (Post 465017)

si in inima noastra ESTE asa cum ne invata Sfintii Parinti: prin pocainta sincera, smerenie sincera, dragoste sincera, constiinta curata (curatata si functionala)... in Sfintele Taine, Sfanta Biserica... prin harul Duhului Sfant (confirmat inechivoc... dupa cum ne invata Sfintii Parinti.)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de sophia (Post 465047)

Ce inseamna a vedea duhovniceste? (Tot un simbol de fapt).
Si alt citat pe care nu-l inteleg. Tu intelegi ce scrie acolo? Eu m-am pierdut in termenii aia filozofici.

Eu totusi cred ca majoritatea oamenilor care nu stiu carte, sau pricep lucrari din astea, se bazeaza si in credinta tot pe imaginatia si sufletul lor.
Si nu cred ca este ceva rau.

Concret:

Ateul zice: Nu l-am vazut, nu exista. In cer nu este asa ceva.
Agnosticul sau cum se numeste, zice: exista, dar nu stiu exact ce si cum.
Credinciosul zice: nu L-am vazut, dar eu cred si simt ca exista. Si il descrie cum il "vede", picteaza icoane.
Deci credinciosul si-l imagineaza cumva.
Fiecare sfant are pentru noi o imagine. Si asa sunt icoanele.
Avem si moaste de sfinti si ne ducem la ele, le pipaim, ne rugam lor.

În prealabil postat de ioan cezar (Post 465093)

O clipa, va rog! Vederea duhovniceasca NU este un simbol, in sensul pe care il acordam noi de obicei termenului de simbol.
Ci este, pastrind diferentele, ca vederea noastra obisnuita, cu ochii. Dar e in alt plan al realitatii fiintei, cu alt "organ", nu cu ochii de carne. Este cu ochii omului launtric, duhovnicesc, pe care putini oameni il au activ, si mai putini il au crescut mai sus de varsta bebelusului (iar pana la masura devenirii ca "barbat" duhovnicesc, asadar la varsta lui Hristos, e insusi drumul sfinteniei).
Acum intelegem poate, mai clar, de ce nu e nevoie sa stii carte pentru a capata vederea duhovniceasca. Si invatatii si analfabetii, si cei mai dotati si cei cu mai putine daruri intelectuale, si cei scoliti la teologie si cei fara scoala - toti acestia pot avea acces la vederea duhovniceasca. Acest tip de vedere nu este "functie de" intelect si cunostinte academice, ci de modul vietuirii fiecaruia in raport cu Poruncile lui Hristos (precum si de participarea harului, intrucat aici e vorba de un dar al Duhului Sfant, iar "vantul sufla unde voieste").

Revedeti un pic scrierile Parintilor despre vederea duhovniceasca si o sa va lamuriti cat de cat, veti sesiza ca e vorba despre o experienta reala, cat se poate de reala, insa aceasta realitate nu e tocmai ce credem noi de obicei prin realitate. Stiti, din pacate noi avem o realitate ingrozitor de ingusta, de mica si pocita...
Eu va urez sa cunoasteti de-a binelea vederea duhovniceasca, prin proprie experienta, candva...! Atunci o sa stiti clar ca vederea duhovniceasca nu este simbol, ci vedere de-a binelea... Doamne ajuta!

P.S. Toate scrierile Parintilor duc pe om (si) catre vederea duhovniceasca. Sunt un ghid infailibil. Daca omul ar voi aceasta si daca il miluieste Duhul lui Hristos, desigur...

În prealabil postat de bluester (Post 465115)

Mi-as dori sa vad momentele , cand apostolii si mironositele au aflat ca Hristos a inviat. Si as mai vrea sa vad o minune facuta de Iisus si reactiile oamenilor din jur.

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 465116)

Antiecumenism, obsesiile pot deveni o boală ... s-au mai postat ideile ultimului tău mesaj.

În prealabil postat de antiecumenism (Post 465121)

nu s-au postat in intregime frate
-uite ce zice Sfantul Nicodim

"...Pentru odihna si buna stare a mintii tale, mai utilizeaza si a treia metoda. Imagineaza-ti tainele Vietii si Patimii Domnului, Nasterea si Pestera, Intampinarea in Biserica, Botezul in Iordan, Postirea de patruzeci de zile in pustie, Propovaduirea Evangheliei Lui, Minunile facute, Schimbarea la fata in Tabor, Spalarea picioarelor Ucenicilor, Darea Tainelor, Vanzarea, Patimile, Crucea, Ingroparea, Invierea, Inaltarea Lui, Chinurile de multe feluri ale Mucenicilor si indelungile vietuiri in pustie ale Cuviosilor.


Tot astfel, pentru disciplinarea inimii si pocainta, poti sa-ti inchipui taina si ceasul ingrozitor al mortii tale, grozava zi a judecatii, chinurile si muncile vesnice, focul nestins, temnitele intunecoase si de sub pamant, tartarul cel prea friguros, viermii care nu beau sange, tovarasia cu demonii, etc.
Imagineaza-ti dobandirea bucuriei negraite a dreptilor: Imparatia cereasca, Slava Vesnica, fericirea eterna, sufletul celor ce praznuiesc, unirea cu Dumnezeu, cunostinta si convietuirea vesnica cu toti Sfintii.


Dar aceasta nu inseamna sa te ocupi totdeauna de ele, ci foloseste-le numai uneori si ocazional, cand ti se va ingreuna mintea, ca iar sa se intoarca la inima si acolo vom putea lucra impotriva imaginatiei prin aceasta frumoasa aducere aminte de Dumnezeu...."

-cumva se apropie de tema topicului

În prealabil postat de antiecumenism (Post 465121)

-cumva se apropie de tema topicului

În prealabil postat de sophia (Post 465132)

Da, romanii, inclusiv Pontius Pilatus au avut o pozitie mai deosebita.
Pentru ei, Iisus nu era vinovat, nu era rau-facator si nu vroiau sa-l pedepseasca.
Ei aveau cu totul alta religie (politeista).
Unii (cum era centurionul cu sluga, sau eu am citit ca unuia i-ar fi salvat in acel fel, de la distanta, copilul) chiar erau atrasi de credinta noua adusa de Iisus.
Dar aveau mainile legate. Erau pusi sa faca ordine acolo, pentru imperiul roman.
Pe de alta parte sinedriul ii forta sa ia masuri sa-l pedepeseasca pe Iisus,
multimea la fel.
Erau multi raufactori, iar acel Barabas era capul lor.
Ce putea sa faca in fond Pontius Pilat? Era in fond o problema religioasa a iudeilor.
Citesc o carte despre Pilat, f.profunda si interesanta. Cine poate stii cu adevarat ce a simtit si trait el si familia lui.
Cine se mai gandeste si la altii din vremea aceea? Vinovati, oare?

Dar...asa au spus scripturile, asa s-a infaptuit. Si ce a fost cu ei dupa, ce a fost in Iudeea dupa aceea?
As fi fi vrut sa stiu.
Si as fi vrut sa stiu cum traiau atunci, ce fel de biserici aveau, ce fel de preoti.

În prealabil postat de glykys (Post 465140)

Stiu si eu cat ii interesa pe ei ce se intampla in acea margine prapadita de imperiu? Mie Pilat cel putin mi se pare un om tare dezinteresat. El judeca bine cand judeca, dar nu crede in nimic, nu vrea sa se implice, nu vrea sa se angajeze intr-o lupta care nu e a lui.

Sotia lui Pilat este sfanta in Biserica ortodoxa - http://www.crestinortodox.ro/diverse...at-121774.html
Pillat este sfant numai in Biserica etiopiana si a dezvoltat fascinatie de la inceput, apare in multe apocrife. Mi se pare ca cele mai multe surse spun totusi ca s-a sinucis, semn ca aintalnirea sa cu Adevarul a fost una ratata. De altfel, romanii nu au fost niciodata tari la filosofie...
Iudeii au facut in continuare ce stiau ei sa faca, sa se revolte impotriva stapanirii romane. Si bineinteles ca au fost infranti.

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 465136)

Bine spui "se apropie oarecum", dacă ai citi până la capitolul din care ai citat concluzia e cu totul alta. Concluzia sună cam aşa "Deci, cine nu vede cat de rea e inchipuirea si cat se cuvine a fugi de ea"? Iar ceea ce ai citat este doar o recomandare, o armă împotriva altor închipuiri sau gânduiri venite de la diavol care ne-ar putea razboi. Eu însă mă opresc aici pentru a nu strica bucuria celor sunt de acord cu subiectul acestui topic şi le cer iertare celor pe care i-am necăjit cu postările mele...

ps: după cum spuneam că ideea nu este una tocmai potrivită, iată au apărut deja şi elucubraţiile pe care le anticipam.

În prealabil postat de glykys (Post 464932)

Daca ati fi trait in vremea lui Hristos ce personaje biblice v-ar fi placut sa intalniti? :)


Dintre toate, cel mai mult si cel mai mult, mi-ar fi placut sa o vad putin, macar de la departare, pe Maica Domnului si sa il cunosc pe centurionul roman care L-a rugat sa ii vindece sluga.

În prealabil postat de ioan cezar (Post 465172)

Pe Iuda. O sansa unica sa ma vad pe mine insumi, in carne si oase, cel cu care ma lupt in fiecare zi.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 465018)

As dori sa va mai pun,daca nu va este cu suparare,o intrebare generala,cumva tot din perspectiva topicului,privind de la imaginea trecutului spre prezent.In Faptele Apostolilor capitolul 2,dupa cuvantarea apostolului Petru,este descrisa comunitatea primilor credinciosi sa spunem.Conform Sfintei Scripturi ea arata cam asa.Dupa predica apostolului starea lor era acesta: ,,Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?"Apostolul Petru le pune in fata urmatorul indemn: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru."Consecinta a fost urmatoarea: ,,Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.Si tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi."Modul de viata determinat de aceste aspecte a fost urmatorul:,,Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii."Efectul asupra altora era urmatorul:,,Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul."Iar actiunea lui Dumnezeu era acesta: Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.".

Pare o imagine parca idealizata in comparatie cu prezentul.Parca nu prea mai vezi azi asa ceva.De ce credeti ca aceasta stare de fapt esta atat de rara in ziua de azi?Ce anume aveau ei si nu avem noi?Ce anume face diferenta,ce anume ne desparte de modul lor de viata?V-a indemnat cineva,in viata dvs de credinta,sa traiti asa?Sa fi fost acele clipe doar exceptie sau am pierdut ceva pe drum?Sau ce ne-a schimbat,de ce ne-am schimbat?Am mai putea acum sa traim asa?

Astept cu mare interes opiniile dvs.Multumesc anticipat,Doamne ajuta!+