![]() |
Citat:
Cosider ca inteleg cate ceva (foarte foarte putin), cu ajutorul si mila lui Dumnezeu, indrumat de Sfintii Parinti, Preoti in Sfanta Biserica, Prins Sfintele Taine si studiu si traire adecvata. Repet inechvoc: sunt novice... si nici macar atat nu ma pot numi. Ma osandesc pe mine insumi in fata lui Hristos Iisus, la Taina Sfintei Spovedanii si nu numai. Fara harul Sau, mila si dragostea Sa sunt nimic. Pentru mai multe detalii recomand: Sfantul Simeon Noul Teolog: Filocalia vol 6 sau Ediura Deisis http://edituradeisis.ro/opencart/ind...keyword=simeon Citat:
Citat:
Credinciosul ortodox nu trebuie sa isi imagineze nimic duhovnicesc (Doamne fereste-ne de orice imaginatie duhovniceasca care este draceasca). Orice imaginatie duhovnieasca este minciuna, este inselare... este similar nebuniei in ca si cum cineva ar spune: "nu ma uit pe geam sa privesc afara cu ochii fizici sa vad (cu mintea, creierul) natura asa cum este (real, obiectiv), ci imi imaginez eu (in mintea mea) o fabulatie despre realitatea lumii fizice vizibila prin fereastra. Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. |
Citat:
"Bogatia (lumeasca) de ar curge nu va lipiti INIMA de ea" (Psalmi) caci singura, bogatia duhovniceasca il poate ferici pe om. "Bogat (lumeste) nu este acela care are cat mai multe (bogatii, posesiuni etc) ci bogat este acela care are nevoie de cat mai putine lucruri lumesti". Bogat cu adevarat este cel "sarac (lumeste), dar cu duhul" Sfant bogat (duhovniceste). Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. |
Citat:
Nu toti sunt chemati sa fie calugari, fiecare are cate un talant sau mai multi in viata. Eu cred ca atata timp cat ne tinem de Hristos si ramanem in Biserica Lui, va avea grija sa ne arate calea pe care sa mergem. |
Un gând pe care îl am în minte în ultimul timp, în urma convorbirilor cu prieteni/ colegi/ cunoscuți: de ce încercăm să înțelegem Divinitatea raportând-o la noi, la legile societății, încercând să o adaptăm la ce trăim noi astăzi? Este un exercițiu destinat eșecului, zic eu, căci cum am putea să cuprindem cu mintea noastră pe Cel fără de început și de necuprins?
Șansa noastră este să facem tot posibilul să trăim viața noastră raportându-ne la Dumnezeu, să încercăm să ne ridicăm la "înălțimea" ascultării poruncilor sale, să ne împărtășim de tainele Sale și să ne rugăm sincer să-L iubim, să-L cunoaștem... Să-l rugăm pe Dummezeu să ne lumineze mințile și inimile pentru a nu fi în rătăcire... Este doar un gând, poate prost, poate off-topic.... Vă rog să mă iertați... |
Citat:
Eu cel putin incerc sa inteleg niste oameni - pe cei de acum si pe cei din vechime - raportandu-ma si la cadrul socio-politic, la mentalitatile din jurul lor. Asa se reconstituie o epoca. Altfel, fireste, nimeni in afara Domnului nu stie ce e in sufletul omului. Sunt de acord ca, dincolo de aceste aspecte care tin de concret si de contingent, harul Domnului si Pronia divina sunt factorii de baza, dar totul se intampla intr-un anumit context de care e bine sa se tina seama. Uite, vezi, de aceea mi-ar fi placut sa il cunosc pe centurionul roman, ca, in afara de credinta, curaj si dragoste de oameni (iata, mila fata de un sclav la un pagan, a propos de ce se discuta pe un alt topic), are si o intelegere foarte buna a lucrurilor din jurul lui. Fiind roman si soldat, trebuia sa fie, by default, o fire rationala, pragmatica, disciplinata, care stie ce inseamna si cum functioneaza ierarhia. Omul asta are o viziune unitara si corecta asupra celor de sus si a celor de jos, precum in cer, asa si pe pamant, nu e un schizoid, un habotnic, un inadaptat, asa cum, din pacate, tindem tot mai multi crestini sa fim. Imi cer si eu iertare daca oi fi suparat pe cineva cu aceste idei personale ale mele. |
In fond vorbim toti aici despre acelasi lucru, dar ii dam alt nume.
"Credinciosul ortodox nu trebuie sa isi imagineze nimic duhovnicesc (Doamne fereste-ne de orice imaginatie duhovniceasca care este draceasca). Orice imaginatie duhovnieasca este minciuna, este inselare... este similar nebuniei in ca si cum cineva ar spune: "nu ma uit pe geam sa privesc afara cu ochii fizici sa vad (cu mintea, creierul) natura asa cum este (real, obiectiv), ci imi imaginez eu (in mintea mea) o fabulatie despre realitatea lumii fizice vizibila prin fereastra" Asta ce mai vrea sa insemne? Ce inseamna pentru tine in fond termenul duhovnicesc daca zici ca este dracesc? Pentru mine duhovnicesc inseamna intru credinta. Voi va dati seama cum smintiti aici oamenii? Si exact asta spun si eu: mergem la moaste ca sa ne rugam la ele si sa le atingem spre mantuire trupeasca si ne rugam si le vedem/simtim si partea ne-trupeasca. Ei partea asta eu o consider imaginatia credintei. Trairea credintei. Trairea concreta a unui lucru abstract. Na, sa va dau si eu ceva fiilozofic. In toate absolut, si mai ales in credinta intervine, fie ca vrem sau nu, atat concretul, fiinta, cat si abstractul. Si in tot ceea incercati voi aici sa demonstrati, exact asa spuneti. Si eu spun la fel. Doar ca o numesc imaginatie, pentru ca nu pot pune mana pe dogma, regula, sfantul, sau Iisus, ci il port in minte si suflet. Astea nu sunt lucruri dracesti. Nu stiu sa explic altfel. Pe Iisus il iubim pentru ceea ce intruchipeaza El. Pe Iisus ca om, ca barbat, poate sa-l fi iubit mama Sa, unii apropiati din vremea lui. Mie mi-ar fi placut sa cunosc si partea aceasta a Lui. In fond asta a vrut Glykys sa spuna prin acest topic. pe cine am fi vrut sa cunoastem concret, ca latura umana. Si voi ati ajuns la filozofii fara margine. Mai clar de atat nu pot sa explic. |
Citat:
"in lupta vostra cu pacatul nu v-ati impotrivit pana la sange"... si consider ca pertinent este sensul: ajutati de harul Duhului Sfant, nu ati dorit sa va impotriviti pacatului, patimilor, atacurilor duhurilor deminice, pana la SANGE, adica pana la a dori mai mult impartasirea cu Adevarat Sangele si Adevarat Trupul, Domnului Iisus Hristos in Sfanta Euharistie... in locul pacatului. (Evident ca nu ma exclud acestei asertiuni, eu fiind primul care ma osandesc pe mine insumi in fata constiintei si in fata lui Hristos). Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. |
Citat:
|
Citat:
,,Nici slava stramosilor, nici puterea trupului, nici frumusetea, nici maretia, nici cinstea data de toti oamenii, nici chiar demnitatea de imparat, in sfarsit, nimic din cele ce pot fi numite mari de oameni nu le socotim vrednice de dorit si nici nu admiram pe cei ce le au, ci prin nadejdile noastre, mergem mai departe si facem totul pentru pregatirea altei vieti.Sustinem ca trebuie sa iubim si sa urmarim din toata puterea cele ce ne pot ajuta la pregatirea celeilalte vieti, iar pe cele care nu tintesc spre viata aceea, sa le trecem cu vederea, ca fiind fara de valoare. Care este aceasta viata, unde este si cum o vom trai, sunt intrebari la care n-am sa raspund acum, pe de o parte, pentru ca ne-ar departa de subiectul de fata, iar pe de alta parte, pentru ca ar trebui sa am ascultatori mai in varsta decat voi. Poate ca v-as arata indeajuns spunandu-va atat numai, ca daca cineva ar aduna cu mintea si ar strange la un loc toata fericirea de cand exista oameni, ar gasi ca nu poate fi egalata nici cu cea mai mica parte din bunatatile acelei vieti, ci, mai mult, toate bunurile din aceasta lume sunt mai prejos ca valoare decat cel mai mic dintre bunurile celeilalte lumi; si sunt tot atat de departe unele de altele pe cat este de departe umbra si visul de lucrurile reale. Dar, mai bine spus, ca sa ma folosesc de un exemplu mai potrivit, pe cat este mai de pret tuturora sufletul decat trupul, pe atat este si deosebirea dintre cele doua vieti. Spre viata aceasta ne conduc Sfintele Scripturi, care ne instruiasc cu cuvintele lor pline de taina. Pentru viata vesnica v-as indemna sa strangeti merinde, miscand, dupa cum spune proverbul, orice piatra de unde ati putea avea folos. Sa nu ne temem ca este greu si ca este nevoie de osteneala! Sa ne aducem aminte de inteleptul care ne-a sfatuit ca trebuie sa alegem viata cea mai buna si sa facem fapte de virtute, cu nadejdea ca obijnuinta va face placuta o viata ca aceasta. Este rusinos sa pierdem prezentul, iar mai tarziu sa rechemam trecutul, cand cainta nu ne mai foloseste." Doamne ajuta!+ |
Citat:
|
Citat:
Voi ce credeți? |
Și ca să răspund și la obiect (sau subiect?), aș fi vrut să aud din gura Domnului "Iertate-ți sunt păcatele" și să nu mai păcătuiesc... Aș fi vrut să fiu, împreună cu femeile mironosițe, martora Învierii Domnului...
|
Citat:
Citat:
Citat:
"Trairea concreta a unui lucru abstract" ce o mai fi si asta. Din cate cunosc, obiectele matematice sunt abstrace si de aceea realitatea lor (existentiala) obiectiva este discutabila. Deici cum poti trai concret un lucru abstract? Vederea duhovniceasca nu este abstracta... ci reala. Experierea harului lui Dumnezeu sub forma de lumina (taborica, Schibara la Fata) este REALA si nu abstracta sau simbolica. Citat:
Astfel orice credinta diferinta de cea a Sfintilor Parinti trebuie privita foarte foarte foarte atent duhovniceste (sub aspect teologic, teopraxic, teognostic) pentru a vedea daca este vorba de: nedeplinatate, schisma, erezie... dracovenie (evidenta in cazul bionergeticienilor, reiki...) Asadar, afirm ca nu stiu multe, insa stiu sigur ca Adevarul deplin (teologic, teopraxic, teolgnostic) este inechivoc si eshaustiv in filocalie, invatatura Sfintilor Parinti. Citat:
Filocalia = dragostea de frumos. Filocalia este adevarata filosofie. Caci Hristos Iisus este inzvorul intelepciunii si al frumusetii. Noi nu filozofam (adica nu cautam sensuri existentiale noi) ci noi incercam sa urmam pe Sfintii Parinti, filocalia cunoaste deja duhovniceste filozofia adevarata, cea duhovniceasca (are raspunsurile existentiale specifice filozofiei duhovnicesti, cauza si scopul universului: hristocentric). "va rog sa imi fiti urmaritori mie percum si eu urmez lui Hristos" Citat:
Iertati-ma daca v-am suparat (smintit) prin cuvintele mele... mai vorbesc si cand nu trebuie, si ce nu trebuie cateodata. Retinei va rog doar indemnul de mai sus. Doamne ajuta. |
Iisus nu a avut nici un păcat și, cu toate acestea, ce puțini L-au ascultat, chiar și dintre cei contemporani Lui.
|
Citat:
Sunt destui carora nu le palce Biseirca lui Hristos (conform Sfintilor Parinti) si in aceasta situatie sunt in mare 2 alternative: a) fie ma pocaiesc sincer, ma smeresc onest, renunt la voia mea egoista, egoncentrista, patimasa, robita mortii duhovnicesti... si doresc sa fiu asa cum vrea Hristos sa fiu b) fie in trufia, mandria si slava mea desarta incerc sa stramb Adevarul, incerc sa il schimb eu patamisaul, pacatosul... necuratul, nesocotitul, nebunul (lispit de minte)... pe Hristos Iisus si Sfanta Sa Biserica. Si astfel imi fac o biserica dupa placul patimilor mele cu un surogat de hristos supus egosimului, egocentirsmului meu, in care ii comand eu lui ce si cum sa faca... ca de' io patimasu' stiu mai bine decat Fiul lui Dumnezeu "prin care toate s-au facut si nimic nu s-a facut din ce s-a facut". Doamne fereste-ne, iarta-ne si tamaduieste-ne de o asemnea gandire luciferica. Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. |
Citat:
La fiecare Sfanta Liturghie suntem martorii invierii Domnului Iisus Hristos. Si dupa acesta inviere obiectiva... sa ne ajuta Domnul sa fim martorii propriei noastre invieri din moartea duhovniceaca (intai sufleteascas si apoi trupeasca). Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. |
Citat:
-prin imaginatie nu intelegem credinta,ci doar prin rugaciune -daca nu citim din cartile Sfintilor putem sa o luam pe aratura "Ce ne spuneti despre imaginatie care bantuie in vremea rugaciunii ? Parintele Cleopa: "Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si " caracatita sufletului cu opt brate " sau " octogon " . Mai este numita imaginatia si " pod al dracilor ". In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrude pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu." |
Nu doresc sa mă întâlnesc cu nici un personaj biblic. Știți de ce? Pentru că eu m-am întâlnit cu Toți! Da, acolo în Țara Sfântă am călcat pe urmele Mântuitorului, ale Maicii Domnului, am atins piatra Mormântului Sfânt și am sarutat lemunul Sfintei Cruci, am stat lângă dudul lui Zaheu, am privit măslinii milenari din Grădina Ghesimani și mi-a curs o lacrimă pe Piatra Ungerii. Pentru mine e deajuns. Atât este îngăduit muritorilor. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit acestă minunată șansă.
|
Citat:
In ultima vreme s-a intamplat ca m-a preocupat mai mult stihul "Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi." Ma tot gandesc la "jertfa" si la ce trebuie sa inteleg prin "urgisire". Cum e o inima urgisita, ma intrebam... Si am gasit ca o inima urgisita e totdeauna aceea care nu simte dulceata, mangaierea harului. E ca o pasare speriata, e rece ca un mort , e pustiita. Bolnava, foarte bolnava... E plina de tot intunericul, de toata uscaciunea, de toata pizma si invidia, de toate relele. E iadul pe pamant! Desi omul, luat cu satisfactii efemere, drogindu-se cu bombonele lumesti (putere, bani, "iubire", "pasiuni", ambitii, glorie, munca, diverse alte dependente si impatimiri) nu are constiinta clara a ceea ce i se intampla. Iar adeseori, prin mecanisme de autoprotectie si autoinselare: neaga, deplaseaza, interpreteaza, bagatelizeaza, viseaza, proiecteaza, "spera" etc. E un ocean de pacate, continuu (constientizate ca atare sau nu). Intrucat omul nu poate suporta ruptura de Dumnezeu si incearca, ranit fiind si parasit, sa isi aline cumva groaza adinca, suferinta... Cum o face? Pai toata lumea pare ca il ajuta, prin variate zadarnicii. Unii ajung la asa deznadejde incat isi ies din minti si chiar isi curma chinul prin pacatul sinuciderii. Atunci, pentru ce sa ramana omul asa? La ce bun autoinselarea permanenta prin cele lumesti, cand e limpede, la o privire mai atenta in landul "fericirii" , ca acolo drapelul e in berna?... Si cum sa faca pentru a nu mai trai "urgisirea" aceasta (asa resimte omul taietura de sabie a cordonului ombilical care ii leaga viata de Parintele tuturor)? Solutia e clara: duhul umilit, inima infranta si smerita... Astfel omul se intoarce treptat, cu toate ale lui, Acasa, precum fiul risipitor. Iar mangaierea este mare, inima e plina de bucurie, urgisirea s-a risipit... Omul e dezvrajit, idolii indepartati, distrusi. Mintea si inima sunt pasarea eliberata din lat. Acum sufletul zboara iarasi liber, precum ciocirlia in inaltul cerului... Insa aceasta vine cu vremea. Si vine vremelnic, ca o cina frugala. De fapt asa si este, doar o cina, tainica ("vom intra si vom cina cu el")... Ori poate o gustare mica, la pachet in ghiozdanul scolarului... Exercitii, asta e, exercitii de libertate, deocamdata. |
Citat:
Ci este, pastrind diferentele, ca vederea noastra obisnuita, cu ochii. Dar e in alt plan al realitatii fiintei, cu alt "organ", nu cu ochii de carne. Este cu ochii omului launtric, duhovnicesc, pe care putini oameni il au activ, si mai putini il au crescut mai sus de varsta bebelusului (iar pana la masura devenirii ca "barbat" duhovnicesc, asadar la varsta lui Hristos, e insusi drumul sfinteniei). Acum intelegem poate, mai clar, de ce nu e nevoie sa stii carte pentru a capata vederea duhovniceasca. Si invatatii si analfabetii, si cei mai dotati si cei cu mai putine daruri intelectuale, si cei scoliti la teologie si cei fara scoala - toti acestia pot avea acces la vederea duhovniceasca. Acest tip de vedere nu este "functie de" intelect si cunostinte academice, ci de modul vietuirii fiecaruia in raport cu Poruncile lui Hristos (precum si de participarea harului, intrucat aici e vorba de un dar al Duhului Sfant, iar "vantul sufla unde voieste"). Revedeti un pic scrierile Parintilor despre vederea duhovniceasca si o sa va lamuriti cat de cat, veti sesiza ca e vorba despre o experienta reala, cat se poate de reala, insa aceasta realitate nu e tocmai ce credem noi de obicei prin realitate. Stiti, din pacate noi avem o realitate ingrozitor de ingusta, de mica si pocita... Eu va urez sa cunoasteti de-a binelea vederea duhovniceasca, prin proprie experienta, candva...! Atunci o sa stiti clar ca vederea duhovniceasca nu este simbol, ci vedere de-a binelea... Doamne ajuta! P.S. Toate scrierile Parintilor duc pe om (si) catre vederea duhovniceasca. Sunt un ghid infailibil. Daca omul ar voi aceasta si daca il miluieste Duhul lui Hristos, desigur... |
@Ioan Cezar
Multumim ca ai mai risipit duhul ce pusese stapanire pe ultimele pagini. Inima urgisita nici nu putea fi descrisa mai bine :) |
Citat:
Sati putin, ca in alta fraza, ai stricat totul. Vederea duhovniceasca nu este vedere de-a binelea!!! Cum adica de-a binelea? Deci sa reluam. Vorbim aici si eu si tu si Eugen si cine mai vorbeste, despre mai multe feluri de vedere: - vederea ochii organici: de ex. vad lumina, vad sa citesc (pentru mine asta inseamna vedere de-a binelea) - vederea cu ochii sufletului - simtim ceva, o muzica, o culoare, un sentiment - vederea ? (nu stiu cum sa-i spun), voi o numiti duhovniceasca - adica perceperea unor intelesuri din scripturi, perceperea/trairea credintei. Ceea ce defineste Ioan Cezar aici. Eu o numesc pe asta imaginatie. Pentru ca o pot dobandi si oamenii analfabeti si cei supra-talentati in domeniul credintei/religiei. Iti poti imagina cumva credinta, pe Iisus si alte lucruri. Nu-ti trebuie carti, nici ceva palpabil, ci numai un anume fel de cunostinte si intelegere, un anume talent. Este legat de minte si simtire totusi. Este chiar un talent (pe care nu-l au multi). Si chiar as vrea sa ma retrag din discutie, ca vad ca nu ne intelegem. Si ma faceti sa ma simt rau. Ca si cum m-ati privi de undeva din susul piedestalului perfectiunii voastre si m-ati dispretui. |
Dacă cineva înțelege tainele vieții duhovnicești și modul tainic în care lucrează Dumnezeu, încetează să se mai mâhnească pentru tot ceea ce i se întâmplă, pentru că primește cu bucurie medicamentele amare pe care i le dă Dumnezeu pentru însănătoșirea sufletului său.
|
Chiar nu doreste nimeni sa revina la subiectul acestui topic,care ERA unul frumos,delicat...???
Cum din prea mult exces de zel deturnam orice subiect de discutie in interdictii duhovnicesti!!!Aceea nu se cade,aceea nu se discuta... Va rog sa scrieti pe cine ati fi dorit sa cunoasteti din personajele biblice care au trait pe vremea lui Iisus sau sa nu scrieti deloc! Imi scuzati lipsa de tact,insa eu chiar imi doresc mai mult de la acest forum decat obisnuitele dispute si luptele de suprematie intelectuala:107: |
-eu cred ca este important sa aflam ce zic Sfintii despre imaginatie si dupa aceea sa vedem daca este bine sa ne imaginam,ce sa ne imaginam,cand sa ne imaginam ...
Imaginația este, în accepțiunea Sfinților Părinți, un fenomen care apare în structura omului doar după cădere. Nu este o însușire cu care a fost înzestrat omul odată cu zidirea sa, ci un fenomen de după căderea în păcat. Prin urmare, mântuirea noastră este legată de ieșirea de sub înrâurirea ei cauzatoare de moarte. Sfinții Părinți deosebesc mai multe feluri de imaginație; însă, de obicei, se pomenesc patru. Primul tip este legat de imaginile așa-numitelor păcate trupești. Prin imaginație, simțurile proiectează aceste imagini pe ecranul minții, continuând s-o țină în sclavie. Al doilea tip de închipuire este așa-numita visare. Multor oameni le place să viseze cu ochii deschiși, lăsându-se purtați cu gândul în locuri ideale sau chiar reale. Mulți oameni, mai ales femeile, cad în această stare. Al treilea tip este îmaginația creatoare, care dezvoltă civilizația și arta. Oamenii încearcă să rezolve unele probleme sau să înainteze în dezvoltarea artei. Nu este ceva de condamnat, căci, așa cum am spus, este o stare firească după cădere. Dar trebuie subliniat că este foarte primejdioasă pentru rugăciunea curată. Al patrulea tip se înfățișează în străduința noastră de a-L închipui pe Dumnezeu și puterile îngerești în chip rațional, făcând speculații despre El. Dar acest lucru este foarte primejdios, fiindcă, creștinul ortodox urmează altă metodă, metoda liniștirii minții, spre a ajunge la părtășia și unirea cu Dumnezeu, dobândind astfel cunoașterea Lui. Iar meșteșugul (metoda) isihiei ține de curățirea inimii, izbăvirea de patimi, eliberarea de gânduri și îmaginație bolnavă. Cu cât imaginația cuiva este mai activă, cu atât mai mult dezvăluie faptul că acel om se află într-o stare căzută. Dacă cercetăm cu grijă fiecare păcat al nostru, ne dăm seama că la obârșia lui se află imaginația. Vedem chiar oameni care merg la biserică și vor să ducă o viață creștinească; dar continuă totuși să își cultive îmaginația. Și-L închipuie pe Dumnezeu, și-i imaginează pe îngeri, simt că atunci când se roagă stau înaintea tronului lui Dumnezeu, ș.a.m.d. Dar acesta este începutul unei anomalii duhovnicești, poate chiar psihice, care poate duce la tulburări și înșelări. -Sfântul Nicodim Aghioritul, despre imaginatie 1. Sa stii ca, dupa cum Dumnezeu este in afara de toate simturile si lucrurile ce se simt, afara de orice forma, culoare, distanta si loc, ca o fiinta fara forma, neinchipuita, fiind pretutindeni si mai presus de orice, – tot astfel este dincolo de orice inchipuire, in afara de orice imaginatie. Prin urmare, sa stii ca fantezia e o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor astfel de neajunsuri ale ei. - Al doilea, afla ca cel ce a fost Lucifer, (luceafarul) intaiul intre Ingeri, la inceput fiind mai inalt decat imaginatia irationala si in afara de orice forma, chip, simtire, cu minte rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi imaginandu-si si socotindu-si mintea egala cu Dumnezeu a cazut, dupa cum gandesc multi teologi, in aceasta mult divizata, grosolana si multiforma imaginatie. Astfel, din Inger fara forma, impasibil si imaterial a devenit diavol, oarecum material, in multe forme si patimas. -sa stii ca dupa conceptia marelui teolog, Sf. Maxim, Adam a fost creat fara imaginatie. Mintea lui era curata, uniforma, statornica, in aceeasi activitate. De aceea nu-si inchipuia nimic, nici nu se robea simturilor si formelor lucrurilor ce decad sub simturi. Ci fara a intrebuinta puterea inferioara a fanteziei a-si imagina forme, culori, chipuri si distante, el privea cu puterea superioara a suflelului, care-i intelectual, cuvintele imateriale, limpezi si spirituale. Oh! Dar diavolul cel ucigator de oameni, a facut ca, dupa cum el a cazut prin inchipuire, tot astfel si Adam sa-si intortocheze mintea socotindu-se ca Dumnezeu si prin aceasta inchipuire sa cada. Astfel din acea viata rationala, ingereasca, uniforma, unitara si statornica a fost aruncat de diavol in imaginatia perceptibila, multilaterala si nestatornica si in starea animalelor irationale. Pentru ca inchipuirea e o insusire a animalelor irationale, iar nu a celor rationali. Omul odata cazut intr-o astfel de stare, cine poate spune in cate patimi, rautati si greseli, n-a fost aruncat prin imaginatie ? A umplut etica filozofica cu diferite amagiri si fizica a umplut-o cu multe opinii neadevarate iar teologia cu dogme false. Nu-i nici o patima trupeasca sau sufleteasca care sa poata veni in minte pe alta cale decat prin inchipuirea celor simtite. Sarguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata fara forme, culori, distante, si orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu. Dar aceasta nu se poate face altfel decat prin intoarcerea si adunarea ei in locul cel stramt al inimii si al intregului om launtric. Si obisnuit a ramane, uneori sa se roage cu jale zicand: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Sa ia seama numai la cuvintele acestei rugaciuni. 2. Daca observi ca mintea se ingreuneaza si nu mai poate ramane in inima si in Rugaciunea mintala care-i in inima, foloseste si al doilea mijloc: adica las-o sa iasa afara si sa se cufunde in meditatii si contemplatii, in ganduri dumnezeesti si spirituale, cele din Sf. Scripturi si cele din stiintele lumii, care obisnuit se numesc metafizice si fara materie. Aceste ganduri duhovnicesti, fiind inrudite cu mintea prin subtilitatea si imaterialitatea lor n-o lasa a se vulgariza, ci o intoarce la loc in inima si iar o uneste cu pomenirea mintala a lui Dumnezeu. 3. Pentru odihna si buna stare a mintii tale, mai utilizeaza si a treia metoda. Imagineaza-ti tainele Vietii si Patimii Domnului, Nasterea si Pestera, Intampinarea in Biserica, Botezul in Iordan, Postirea de patruzeci de zile in pustie, Propovaduirea Evangheliei Lui, Minunile facute, Schimbarea la fata in Tabor, Spalarea picioarelor Ucenicilor, Darea Tainelor, Vanzarea, Patimile, Crucea, Ingroparea, Invierea, Inaltarea Lui, Chinurile de multe feluri ale Mucenicilor si indelungile vietuiri in pustie ale Cuviosilor. Tot astfel, pentru disciplinarea inimii si pocainta, poti sa-ti inchipui taina si ceasul ingrozitor al mortii tale, grozava zi a judecatii, chinurile si muncile vesnice, focul nestins, temnitele intunecoase si de sub pamant, tartarul cel prea friguros, viermii care nu beau sange, tovarasia cu demonii, etc. Imagineaza-ti dobandirea bucuriei negraite a dreptilor: Imparatia cereasca, Slava Vesnica, fericirea eterna, sufletul celor ce praznuiesc, unirea cu Dumnezeu, cunostinta si convietuirea vesnica cu toti Sfintii. Dar aceasta nu inseamna sa te ocupi totdeauna de ele, ci foloseste-le numai uneori si ocazional, cand ti se va ingreuna mintea, ca iar sa se intoarca la inima si acolo vom putea lucra impotriva imaginatiei prin aceasta frumoasa aducere aminte de Dumnezeu...." |
Mi-as dori sa vad momentele , cand apostolii si mironositele au aflat ca Hristos a inviat. Si as mai vrea sa vad o minune facuta de Iisus si reactiile oamenilor din jur.
|
Antiecumenism, obsesiile pot deveni o boală ... s-au mai postat ideile ultimului tău mesaj.
|
Citat:
Oare ei ce au crezut in clipa aia??? |
Citat:
-uite ce zice Sfantul Nicodim "...Pentru odihna si buna stare a mintii tale, mai utilizeaza si a treia metoda. Imagineaza-ti tainele Vietii si Patimii Domnului, Nasterea si Pestera, Intampinarea in Biserica, Botezul in Iordan, Postirea de patruzeci de zile in pustie, Propovaduirea Evangheliei Lui, Minunile facute, Schimbarea la fata in Tabor, Spalarea picioarelor Ucenicilor, Darea Tainelor, Vanzarea, Patimile, Crucea, Ingroparea, Invierea, Inaltarea Lui, Chinurile de multe feluri ale Mucenicilor si indelungile vietuiri in pustie ale Cuviosilor. Tot astfel, pentru disciplinarea inimii si pocainta, poti sa-ti inchipui taina si ceasul ingrozitor al mortii tale, grozava zi a judecatii, chinurile si muncile vesnice, focul nestins, temnitele intunecoase si de sub pamant, tartarul cel prea friguros, viermii care nu beau sange, tovarasia cu demonii, etc. Imagineaza-ti dobandirea bucuriei negraite a dreptilor: Imparatia cereasca, Slava Vesnica, fericirea eterna, sufletul celor ce praznuiesc, unirea cu Dumnezeu, cunostinta si convietuirea vesnica cu toti Sfintii. Dar aceasta nu inseamna sa te ocupi totdeauna de ele, ci foloseste-le numai uneori si ocazional, cand ti se va ingreuna mintea, ca iar sa se intoarca la inima si acolo vom putea lucra impotriva imaginatiei prin aceasta frumoasa aducere aminte de Dumnezeu...." -cumva se apropie de tema topicului |
Citat:
|
Da, romanii, inclusiv Pontius Pilatus au avut o pozitie mai deosebita.
Pentru ei, Iisus nu era vinovat, nu era rau-facator si nu vroiau sa-l pedepseasca. Ei aveau cu totul alta religie (politeista). Unii (cum era centurionul cu sluga, sau eu am citit ca unuia i-ar fi salvat in acel fel, de la distanta, copilul) chiar erau atrasi de credinta noua adusa de Iisus. Dar aveau mainile legate. Erau pusi sa faca ordine acolo, pentru imperiul roman. Pe de alta parte sinedriul ii forta sa ia masuri sa-l pedepeseasca pe Iisus, multimea la fel. Erau multi raufactori, iar acel Barabas era capul lor. Ce putea sa faca in fond Pontius Pilat? Era in fond o problema religioasa a iudeilor. Citesc o carte despre Pilat, f.profunda si interesanta. Cine poate stii cu adevarat ce a simtit si trait el si familia lui. Cine se mai gandeste si la altii din vremea aceea? Vinovati, oare? Dar...asa au spus scripturile, asa s-a infaptuit. Si ce a fost cu ei dupa, ce a fost in Iudeea dupa aceea? As fi fi vrut sa stiu. Si as fi vrut sa stiu cum traiau atunci, ce fel de biserici aveau, ce fel de preoti. |
Citat:
ps: după cum spuneam că ideea nu este una tocmai potrivită, iată au apărut deja și elucubrațiile pe care le anticipam. |
Citat:
Sotia lui Pilat este sfanta in Biserica ortodoxa - http://www.crestinortodox.ro/diverse...at-121774.html Pillat este sfant numai in Biserica etiopiana si a dezvoltat fascinatie de la inceput, apare in multe apocrife. Mi se pare ca cele mai multe surse spun totusi ca s-a sinucis, semn ca aintalnirea sa cu Adevarul a fost una ratata. De altfel, romanii nu au fost niciodata tari la filosofie... Iudeii au facut in continuare ce stiau ei sa faca, sa se revolte impotriva stapanirii romane. Si bineinteles ca au fost infranti. |
Oh, mie mi-ar fi foarte frica sa intalnesc in carne si oase un personaj biblic! Si asta pentru ca in capul meu ideea e indisolubil legata de Parusie.Atunci le voi intalni pe toate, dar cred ca numai de curiozitati nu o sa imi arda mie.....
|
Citat:
Si pe mine m-a fascinat parca intalnirea dintre Iisus si guvernatorul Iudeii. Cel care avea puteri nelimitate si isi putea spulbera inamicii printr-un gest al mainii,in acel context este chiar ca"un miel dat la junghiere"si ramane la judecata oamenilor(partinitoare,subiectiva). Totusi,m-as fi asteptat ca Pilat din Pont sa aibe o atitudine demna de un roman:sfidatoare,cruda,brutala;sa fie asemeni soldatilor,care au inmultit supliciile Domnului si i-au impartit hainele.Insa el cauta sa fie politic corect,adica nu cauta-chiar insista! Si aici,legat de acest tablou(cu toate ca ma abtin sa nu judec oameni antici)ma intreb cum de intalnirea cu Iisus nu i-a trasfigurat pe unii(pe Pilat,pe soldati)??? Chiar numai asa,uitandu-se la fata Sa sfanta?Observandu-i lipsa de agresivitate,smerenia si bunatatea privirii? Probabil ca acesti parametri spirituali nu erau la cautare in lumea antica;credinta oamenilor se ridica catre niste zei capriciosi,ranchiunosi-copiati din modelele umane. |
Citat:
-dar Sfantul zicea ca ne putem gandi,oarecum imagina "tainele Vietii si Patimii Domnului, Nasterea si Pestera, Intampinarea in Biserica, Botezul in Iordan, Postirea de patruzeci de zile in pustie, Propovaduirea Evangheliei Lui, Minunile facute, Schimbarea la fata in Tabor, Spalarea picioarelor Ucenicilor, Darea Tainelor, Vanzarea, Patimile, Crucea, Ingroparea, Invierea, Inaltarea Lui, Chinurile de multe feluri ale Mucenicilor si indelungile vietuiri in pustie ale Cuviosilor. " -de asta zic ca se apropie pt ca si ei se gandesc cum era in vremea Lui Iisus |
Citat:
|
Pe Iuda. O sansa unica sa ma vad pe mine insumi, in carne si oase, cel cu care ma lupt in fiecare zi.
|
Citat:
|
Citat:
Bune "adnotarile de pe marginea textului" (starea - indemnul - consecinta - modul de viata - efectul asupra altora - actiunea lui Dumnezeu). Ai oferit aici, ispravnice Pelerin, cateva criterii-cheie pentru o erminie complexa, transversala ca o sectiune radiologica, sintetica, privind relatia de iubire dintre Dumnezeu si om, dintre om si Dumnezeu... O radiografie a vietii Bisericii intr-un moment nu doar genuin, cat mai ales primordial, exemplar si roditor in intrega viata a Bisericii. Nu sunt in masura sa abordez asa cum as dori "provocarea"ta, insa voi incerca sa exprim o opinie naiva, intrucat nu ma lasa inima sa tac in fata unei asemenea oferte generoase. Iti multumesc pentru prilejul de a medita si de a resimti textul acesta minunat. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 00:10:11. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.