Iti multumim Vlad ca ne-ai anuntat si pe noi, este o veste trista dar care ne trezeste la realitate. Ma gandesc sa ne anuntam si pe privat, atat in acest caz cat si in alte situatii similare. Cu siguranta multi useri nu au vazut inca mesajul postat de tine.

O voi pomeni pe Carmen la Sfanta Liturghie, Dumnezeu sa o odihneasca in Imparatia Sa. Boala ei trupeasca a fost o adevarata mucenicie, mare rasplata au cei ce duc aceasta cruce cu incredere in Dumnezeu.

Dumnezeu s-o odihneasca!

Dumnezeu să o aibă-n grijă!

Dumnezeu s-o ierte şi s-o mântuiască!

Trag nadejde ca nu a urmat cursul tentatiei afisate aici pe forum si si-a dus crucea pana la capat..

Poate persoana care ti-a scris iti spune cate ceva si despre ultimele ei ganduri..

@ AlinB: nu indraznesc sa mai intreb fiindca nu stiu in ce suferinte e persoana respectiva si nu stiu cum ii pot pica mesajele mele

Asa este...iar citind ultimele ei mesaje si stiind faptul ca a murit doar la cateva zile dupa ele eu cred sincer ca Domnul a randuit-o in Imparatia Sa.

Dumnezeu s-o odihneasca!

In astfel de cazuri, cu sau fara dializa, pana la urma, tot voia lui Dumnezeu se face, noi nu o putem influenta cu nimic. Tot ce putem face noi ca oameni este sa discerenem si sa decidem ce e mai bine pentru bolnav, atat fizic cat si sufleteste. Cunosc si situatii cand chiar medicii decid sa renunte la un tratament sau procedura care ar face bolnavului mai mult rau decat bine (cand e inoportuna dializa, sau chimioterapia, sau interventiile chirurgicale). Alteori, din contra, se recurge la "paliative" radicale, cum ar fi de exemplu sectionarea unor nervi pentru ca bolnavul sa nu mai simta durerea. Din cate am vazut prin filme, totusi nimic nu se face fara acordul pacientului (am un lapsus,"informed" - nu stiu cum, si acum cateva secunde spusesem in gand... "consent?", parca?). Nu stiu insa daca si in realitate e asa... In orice caz, in putina mea experienta pe care am avut-o, am vazut situatii cand realizai (nu de la inceput, ci dupa cateva experiente similare) ca orice tentativa de a mai trata, orice injectie, orice tentativa de a introduce un cateter intravenos, nu face altceva decat sa sporeasca suferinta pacientului. Dar din pacate cateodata trebuie sa te conformezi si dorintelor bolnavului sau "celor apropiati". De multe ori m-am intrebat de ce se intampla ca unii bolnavi sa aiba parte de doctori mai competenti si altii nu, mai ales in momente critice. O fi tot voia lui Dumnezeu?

Oare si preotii or avea "framantari"? Daca au spovedit si au impartasit pe cineva de exemplu aseara si peste noapte moare, oare el e sigur ca persoana respectiva a ajuns unde trebuie, s-a mantuit? Nu cumva dupa plecarea lui, chinuit de dureri, a hulit si s-a lepadat de Dumnezeu?

Tocmai mesajele alea ma ingrijoreaza pe mine..

Dumnezeu s-o ierte si s-o aiba in paza!

Domnul Dumnezeu sa o odihneasca intru mare mila Sa!

Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, primeste-o pe roaba Ta, Carmen-Jeanette, in Imparatia Ta.

Domnul sa o ierte pe Carmen, si sa ii daruiasca Imparatia sa.
M-am emotionat vazand posturile.In primul rand, datorita atitudinii ei in fata mortii.Fata era asa linistita, impacata iar ceilalti au interpretat-o ca deznadejde. Ea vorbea cu usurinta despre moartea ei.O simtea ca e aproape! Mare lucru! un mare dar. Imi povestea sotul de o cunostinta care atunci cand a murit si i s-a facut rau, a strigat dupa sotie sa cheme salvarea sa il duca la spital. Omul murea si habar nu avea.
Fata asta vb cu usurinta despre moartea ei. Dupa atatia ani de suferinte, sunt convinsa ca Domnul ii curatise sufletul. Dovada e acel dar frumos: de a-si intimpina senina clipa mortii si de a o simti dinainte.nu oricine primeste un astfel de dar.

In al doilea rand, un fior m-a strabatut. Fiorul mortii.Acum scrii la calculator, iar peste o saptamana te odihnesti si pleci spre marea trecere. Infricosator moment. Cu atat mai infricosator cu cat avem sacul gol. Carmen il avea plin. Il umpluse cu rabdare.Grea cruce. Frumoasa cununa.Rabdarea in suferinta. Si iata ca atunci cand Carmen a simtit ca nu mai poate duce, ca e mult prea grea crucea, Domnul a hotarat sa i-o ridice. Ajunsese la capatul drumului. Probabil ca atunci cand ingerii i-au dat jos crucea de pe umeri, au imbracat-o in haina alba si i-au pus cununa pe cap. Cununa muceniciei. Dupa atatia ani de suferinta, Carmen a ajuns acasa!
Domnul sa intareasca inimile celor care au iubit-o si sa umple golul lasat de Carmen.
Iar pe noi sa ne ajuta sa ne purtam cu rabdarea crucea, fara sa cartim. Sa ne dea si noua mintea treaza pe care a avut-o Carmen, si seninatatea in fata mortii, determinata ca am facut tot ce era omeneste posibil ptr mantuirea noastra.

re
 

Nu va mai faceti griji despre Carmen, a murit ca un mucenic, nu a renuntat la tratament, a murit dintr-o infectie banala....am vb cu ea la telefon cu cateva zile inainte de a muri.
A trecut la Domnul ca un adevarat crestin, astepta de multa vreme acest moment,si Dumnezeu s-a milostivit de ea.
Pace si bucurii!

Multumim pentru aceste cuvinte, sunt spre folosul si intarirea noastra. Personal, am avut mult de invatat de la Carmen din postarile de pe forum. Taria, curajul si deschiderea in fata acestui moment greu din viata omului, de care a dat dovada, nu au lasat semne de indoiala. Oare cati dintre noi am putea purta crucea pe care a purtat-o ea?! Sa ne ajute Dumnezeu sa fim la fel de senini si pregatiti cand va veni ceasul sa plecam din aceasta viata. Dumnezeu sa o odihneasca in Imparatia Sa!

Cat de jenante si de penibile imi simt toate gandurile mele cele mai geniale, in fata unei experiente de viata precum a surorii raposate.