@glykys - eu nu vorbeam de obiecte (palton cu nu stiu ce in buzunare), sau casetofon, sau ce mai scrii tu acolo.
Acelea normal ca trebuie sa le duci undeva unde sa poat fi recuperate.
Mai ales ca tu vorbeai de obiecte lasate intr-o incapere, deci nu pierdute pe strada. Asa normal ca ai unde sa le duci, sau poti sa le lasi acolo cu sansa ca se intoarce pagubasul.

Eu spuneam de ceea ce a intrebat initiatorul firului, adica de o suma mica de bani gasita pe strada.

Ce lasi pe strada dispare oricum. Omul poate sa observe sau nu ca a pierdut 5-10 lei. Si nu cred eu ca se mai intoarce, cand poate nici nu mai stie unde a pierdut.

@mihaig - asa o fi legea in tara. Eu nu vorbeam de ea. N-o stiu.
In alte tari exista alte legi. De ex. pana la 10 Euro ai voie sa pastrezi. O suma mai mare o duci si o predai. Daca vine pagubasul ai dreptul la nu stiu cate procente recompensa. Daca nu vine in decurs de nu stiu cat timp, ai dreptul sa pastrezi banii sau obiectul gasit.

In tara nici nu stiu daca exista birou de obiecte pierdute. Nu stiu, poate ca la politie poti sa predai. Chiar sunt situatii in care nu stii unde sa te adresezi.
A incercat vreunul din voie sa mearga sa predea la politie o hartie de 5-10 lei, sau 20? Spuneti-ne si noua. Au primit-o? A venit pagubasul?
Sa vorbim la concret, nu asa, in rautate.

As ruga sa nu mai balacariti lumea aici, ca nu e ortodox sau mai stiu eu.
Fiecare stie anumite lucruri si cred ca nu intra sa scrie aici oameni care fura sau alti raufacatori.

V-as ruga mai degraba sa citati aici, in mod corect, ce spune legea romaneasca in astfel de situatii.

In descrierea vietii parintelui Cleopa se mentioneaza ca in copilarie acesta a gasit un capastru pe drum. L-a luat si l-a adus acasa. Ce a facut tatal lui cand l-a vazut cu capastrul in mana? L-a trimis sa-l puna in locul in care l-a gasit.

Nu stiu cati parinti ar mai reactiona asa daca fiul lor ar veni acasa cu o bancnota.

Mi-ar placea sa traiesc intr-o lume in care omul nu se apleaca sa ia bunul altuia. Dar e greu de realizat, avand in vedere ca se duce o lupta zilnic pentru insusirea bunurilor semenilor.

Nu este adevarat, sa nu exageram. Nu se duce zilnic o lupta pentru insusirea bunurilor altora. Poate ca unii o fac, dar acum sa generalizam si sa-i bagam pe toti in oala?

Eu v-as recomanda sa cititi si povestea parintelui Galeriu si cum proceda cu oamenii: sarmani, sau hoti, sau altii.

Si cu capastrul ce s-a intamplat pana la urma?

Si ce este mai grav este ca toti ne inchinam la acesti bani. Nimic nu se face fara bani. Cata suferinta este din lipsa de bani. E prea mult. Alti se umplu de milioane si nu-i mai intreaba nimeni nimic.

Si uneori ti-i mai trimite si Dumnezeu cand ai nevoie si nu ai. Dar asa e omul, sa mocirleasca totul.

În urmă cu aprox. două luni mi-am pierdut port-documentul (carte de identitate, card bancar ș.a.). Eram într-o situație foarte neplăcută, cu atât mai mult cu cât peste o zi trebuia să mă mut din oraș și nu mai aveam timp să-mi refac actele.
Însă, cum între acte era și o carte de vizită de-a mea, după un oarecare timp am fost sunat de către găsitor, ne-am întâlnit și m-a scăpat de necaz.
Dacă nu s-ar fi aplecat să-l ia, fie ar fi rămas într-un loc unde eu poate nu l-aș fi găsit, fie ar fi putut să se piardă într-un alt mod.

Nu trăim într-o lume ideală, ci în una reală. Dacă găsești o bancnotă într-un loc aglomerat și o lași acolo, o va lua altcineva, pierzătorul neștiind, bineînțeles, că a pierdut-o și nici unde s-a întâmplat asta. Părerea mea este că într-o astfel de situație trebuie să cauți pierzătorul, iar dacă nu-l găsești și e vorba de o sumă mare să o duci la poliție. Însă dacă e vorba de 10 lei cred că a-i da unui nevoiaș e cel mai bun lucru.

Cât privește povestea cu căpăstrul: e foarte probabil ca cel care l-a pierdut să știe cam pe unde l-a pierdut și să-l caute.

Nu exagerez, am convingerea ca zilnic exista cineva care lupta sa ia bunurile altuia.

Sophia, sunt semeni pentru care banii nu inseamna nimic, pentru ca inseamna foarte mult harul lui Dumnezeu. Asa ca nu toti se inchina in fata banilor.

Asa arata lumea cand Dumnezeu nu este prezent in ea. Oare nu poate Dumnezeu sa-l intoarca pe cel ce a pierdut sa caute bunul pierdut? Si nu poate el sa pazeasca acest bun pana la sosirea pierzatorului?

Eu nu ma mai aplec sa iau bani de pe jos de cand m-a pacalit cineva cu o ata legata de bani. A fost o gluma.
Pentru mine a fost o buna invatatura de minte.
Eu cred ca banii nu trebuie luati. Sa ii ia cine are nevoie disperata de bani (ca si resturile de vie ramasa neculeasa...pentru saraci).
Daca erau mai multi, eventual un portofel , etc trebuia mers la Politie, si asta cred e legea.
Nu imi place nici ideea de milostenie..milostenie pe seama altora?...Ne credem Robin Hood?

Cred ca reactia celui care gaseste bani pe jos depinde de varsta lui duhovniceasca. Sfantul Antonie, fiind ademenit de diavol in pustie cu argint, a sarit peste el ca peste un sarpe si a mers mai departe. Dar sfantul isi vanduse averile si voia sa dobandeasca votul monahal al saraciei, sa se desprinda complet de cele lumesti.

Chiar daca nu ne vede nimeni cand ne aplecam dupa o bancnota pierduta de altcineva, ne vede Dumnezeu. Pacatul lacomiei are multi frati. Daca suma e mica si avem absoluta nevoie de acesti bani, putem sa-i luam multumindu-i lui Dumnezeu si facand rugaciuni pentru pagubas. Dar daca nu avem absoluta nevoie de ei, fiind vorba tot de sume mici, nu e cazul sa ne hranim pacatul lacomiei. Putem sa-i lasam unde se afla, gadind ca-i va gasi ori pagubasul ori un om mai sarac decat noi.


In cazul unor sume mari, situatia se complica, asa cum deja s-a scris.

.................................................. ......

Draga Sophia, te rog sa ma ierti ca scriu iarasi, dar eu nu vad nicio diferenta intre 1-5 lei gasiti pe strada si un casetofon / telefon sau stiu eu ce. Pentru ca daca unui om ii sar ochii dupa un leu care nu e al lui, cum crezi ca nu o sa ii sara dupa o bancnota de 10 lei, dupa una de 100 sau dupa un bun care valoreaza mai mult? Eu cred ca zicala romaneasca "Azi un ou, maine un bou" e perfect adevarata. Vezi tu, lucrurile importante stau tocmai in detalii.
Stai linistita, ca si mie mi s-a intamplat sa imi uit, cand eram mica, la scoala, in sala de clasa, caciuli, fulare, pixuri, creioane, pe care, in majoritatea cazurilor, nu le-am mai recuperat.
Eu una am fost educata de mica sa nu pun mana pe niciun lucru strain, chiar daca proprietarul e sau nu prin preajma, si asta nu de frica politiei sau a pedepsei, nu, ci pentru ca nu este lucrul meu, nu am muncit pentru el si nici nu l-am capatat de pomana. Si nici sa ravnesc la lucru strain, ci sa ma multumesc cu ce am eu. De aceea m-am mirat foarte tare dand peste acest topic si citind anumite raspunsuri. Daca ar vedea aceste raspunsuri niste amici de-ai mei atei cu vederi liberale, ar avea o parere si mai proasta despre noi, crestinii.
Ultima ta replica mi-a adus de o colega varstnica, e pensionara, dar vine si la serviciu. Are foarte multe probleme de sanatate si de familie, dar cel mai des se plange ca nu are bani, ca e saraca, batuta de soarta, ca tot ce i se intampla e din cauza lipsei de bani etc etc. Are cel mai mare salariu din sectie, mai are si pensia, dar nu se indura nici sa isi ia de mancare, tot colegii ei mai tineri ii mai iau cate ceva... Pai daca ea e saraca, de colegii ei ce sa mai spun! Tare mi-e mila de ea, caci stiu ce necazuri are, dar totodata imi vine in mintea si cantarea finala de la vecernie:
"Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-l cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele..."

Iata un raspuns intelept si cu frica de Dumnezeu!
De aia am tinut eu minte de atatia ani patania mea cu paltonul in care se gaseau bani si acte... Am realizat ca nu il mai am dupa cateva ore si mi-a dat Domnul in minte sa imi amintesc unde il pusesem ultima data si l-a pazit pana am sosit, de nu a pus nimeni mana pe el sau pe ce se gasea acolo. S-a intamplat in lumea noastra reala, ce-i drept, intr-un alt oras. Deci se poate!

Ah si inca ceva petrecut tot acolo. Mi-am lasat intr-o sala de clasa niste notite, vreo doua foi scrise de mana, de care si uitasem, oricum, nu mai erau importante, de vreme ce examenul trecuse. Peste cateva ore, ma trezesc la usa cu niste fete dintr-un alt judet care imi adusesera foile. Ce se intamplase? Ma vazusera cand pusesem foile acolo, apoi au remarcat ca le-am uitat, s-au interesat unde stau in camin si au venit pana la usa sa mi le aduca. Doua foi scrise cu pixul, nu mai aveau nicio valoare, aduse de doua fete pe care nu le mai vazusem niciodata pana in ziua aceea! Se gandeau ele ca poate imi trebuie... Iata ce inseamna sa fii om!

Cat despre buletine, stiu ca si tatalui meu i s-au furat banii si actele in autobuz si in locul buletinului lui a gasit un alt buletin, pe care insa l-a inapoiat posesorului, la adresa inscrisa acolo. Ca el nu si-a mai gasit buletinul, e alta treaba, dar a facut ce trebuia in situatia de fata.

O să vă mai dau un exemplu cunoscut de mine.
Cineva a găsit pe trotuar un portofel grăsuț. Gândind că cineva l-a pierdut, l-a ridicat, l-a deschis... a găsit o sumă mare, echivalentul unui salariu bun la vremea aceea. S-a uitat în stânga, în dreapta (nu cu speranța de a nu fi văzut, ci din contră, de a-l găsi pe păgubaș)... nimic. Cu greu, căutând prin hârtiile din portmoneu a reușit să găsească persoana cu pricina, căreia i-a înapoiat absolut tot ce găsise, refuzând răsplata din partea aceluia, recomandându-i ca mulțumirile să I le aducă lui Dumnezeu, eventual să facă și o milostenie ca semn de mulțumire.

Ce credeți? Era mai bine să fi lăsat acolo portmoneul, trecând peste gândul că dacă l-ar găsi altul și l-ar putea însuși, mizând, eventual, pe intervenția excepțională a lui Dumnezeu? Sau e mai bine că poate a gândit că el însuși e dator să împlinească voia lui Dumnezeu și că poate de aceea i l-a și scos în cale?

Cristi, normal ca a facut bine. Intreaga discutie se invartea in jurul faptului de a-ti insusi sau nu niste bani gasiti pe strada. Cred ca suntem pe aceeasi pozitie.

în cazul ăsta, m-am liniștit :1:

Este destul de dificil de judecat acest aspect.
Multumesc Domnului ca nu m-am intalnit cu aceasta situatie,deoarece nu stiu ce atitudine sa adopt.Si voi explica de ce.

Daca banii nu sunt insotiti de actele pagubasului,atunci treaba devine mai complicata.Sa-i declari,dar unde?Daca-i declari in ziarul local multi profitori vor raspunde si se vor arata pagubasi.
Ii duci la politie,insa pagubasul nici nu are idee unde i-a scapat bancnota-de aceea nici nu stie unde s-o caute;daca nu stie unde a pierdut-o,nici nu stie la ce sediu de Politie sa se intereseze...
Daca ii lasi acolo,ii va lua persoana urmatoare care va fi in aceasi dilema si va alege sa-i insuseasca.

In mentalitatea mea,banii apar in calea saracilor sau a persoanelor care au nevoie stringenta de bani(poate gresesc).
M-am intalnit si eu cu cateva situatii,insa a fost simplu.In cazul meu,eu nu aveam nevoie de bani insa poate a fost doar asa un test...

Prima data,inRomania ma dusesem sa verific balanta contului la un bancomat chiar vizavi de cladirea unde locuiesc.In fata mea,era un domn,arab sau turc care utiliza bancomatul.Cand a plecat si a venit randul meu,in loc sa gasesc ecranul gata de o noua transactie,il gasesc inca in contul domnului respectiv,in dreapta imi arata cati bani avea in cont(11,500 si ceva de dolari) apoi intrebarea"ce operatie doriti sa efectuati?-extragere,tiparire chitanta sau exit...
Ma uit buimaca la ecran,incercand sa inteleg ce se intampla si mai vad inca un aspect,domnul respectiv isi uitase in bancomat chiar si cardul.
Am luat decizia fulgeratoare sa apas exit apoi am luat cardul si am alergat dupa respectivul,nu era departe.A ramas si el locului.

Anul trecut in drum spre job,gasesc un portofel urias pus asa ca in vitrina,pe o banca pe bulevard.In fata bancii,o pata dezgustatoare de voma.In momentul in care vad acestea imi fac un tablou mental,cineva in stare de ebrietate uita portofelul pe banca.Vizavi de banca respectiva,este un club de noapte.
Deschid portofelul,gasesc o gramada de acte:buletin,permis auto,Social Security card,carduri si bani(300+dolari).
M-am gandit sa-l duc la politie insa cineva de la serviciu imi spune sa incerc sa gasesc eu pagubasul sunand pe la banci sau la departamentul de permise auto.De fapt,asta a fost cel mai greu.
Cred ca mi-a luat in jur de 4 ore sa gasesc pagubasul,autoritatile nu m-au ajutat deloc banuindu-ma de intentii rele.

Pai tu o tii sus si tare ca este, dar nu vad nici un argument in favoarea acestei idei.

Inca o data, sa nu confundam banii cu portmonee cu acte, telefoane mobile, haine cu bani, obiecte personalizate in general.

Povestea asta cu 10 lei gasiti imi aduce aminte de o intamplare din viata mea, iar Dumnezeu mi-e martor ca nu e nici o exagerare. Eram casatorit de vreo 2 ani, locuiam cu chirie intr-o garsoniera ingusta si aveam primul copil. Intr-o dupa-amiaza, sotia m-a trimis la piata fiindca uitasem sa cumparam ceva in cursul diminetii. Si pe cat sunt diminetile de aglomerate in perimetrul pietii, pe atat de linistite dupa-amiaza. Mergand printre blocuri, am gasit 10 lei. Pe atunci aveau valoare destul de mare, fiindca inca nu incepuse inflatia sa galopeze. Era o bancnota aproape noua si nimeni in jur cat vedeam cu ochii. Nu mi-am pus nici o clipa problema s-o las acolo, iar cine spune asa ceva pur si simplu se lauda. Mi-am continuat drumul si ii tineam la vedere, dar tot n-am gasit pe cineva care sa lase impresia ca i-ar fi pierdut. Intors acasa, nu i-am spus nimic sotiei, si i-am asezat frumos intre paginile bibliei, promitand in sufletul meu sa-i dau cuiva care are mult mai mare nevoie de ei. La scurt timp, (cred ca intr-o joi) am vazut pe tvr 1 la o emisiune cam trista ("Iesirea din cerc") cazul unei fetite de vreo 12-13 ani care isi pierdea vederea, iar fratele ei mai mic ajunsese sa-i citeasca si lectiile ei din cand in cand, pentru a se pregati pe cat era posibil, la scoala. Acel caz m-a impresionat foarte mult si i-am scris o scrisoare de imbarbatare, rugand-o sa citeasca cu ajutorul fratelui ei Paraclisul Maicii Domnului, apoi i-am pus si acea bancnota de 10 lei. In scurt timp am primit si raspuns in care mi se multumea, dar ca ii era imposibil sa citeasca, fiindca fratele se plictiseste si adoarme citind. Atunci am inregistrat pe o caseta "Paraclisul" pe un fond adecvat, am facut 40 de copii, una i-am trimis ei, iar pe celelalte 39 le-am lasat la pangarul bisericii sa fie inmanate oricui are trebuinta. Si atunci s-au intamplat doua lucruri care pe mine m-au uimit: fetita nu doar ca si-a recapatat vederea, dar am vazut-o la o alta emisiune a Mihaelei Radulescu, unde putea "vedea" si distinge culorile, legata la ochi. Iar al doilea lucru uimitor, noi, desi nu aveam nici o perspectiva cu ceva timp inainte, ne-am mutat in casa noastra, pe care-am achitat-o integral in cativa ani. Si toate de la o bancnota de 10 lei. Eu cred ca aproape din orice putem sa facem o fapta ziditoare. Depinde cum privim lucrurile...

Frumoasa povestea...
Ar trebui sa ne gandim ca toate actiunile noastre au urmari.Daca vrei sa primesti bine,atunci fa Binele.
Sa nu te mire cand esti impresurat de rele,daca faci rele!

Inainte ca eu sa gasesc acel portofel,cineva apropiat mie a pierdut un portofel.Nimeni nu l-a inapoiat,desi cineva l-a gasit.
Avea toate actele acolo si ceva bani.Daca l-ar fi gasit numai cu acte probabil ca l-ar fi inapoiat,insa asa din cauza banilor ,cel care l-a gasit a ales sa pastreze banii si sa distruga actele.
Cata tragedie pt persoana care l-a pierdut,il pierduse chiar in aeroport,a fost chemat la un interogatoriu ale serviciilor speciale,nu cumva sa lucreze pt teroristi.A suferit 24 de ore de foame si sete fara a putea cumpara ceva-lipsa de bani si carduri.

A fost cumplit,si toate acestea deoarece cineva a ales sa beneficieze de pe urma unui accident :(

De foarte mult timp n-am mai gasit bani pe jos, insa cand eram mica mi s-a intamplat de mai multe ori. Ma bucuram tare mult atunci cand gaseam bani, insa la scurt timp mi se intampla sa pierd o suma dubla. Am patit lucrul acesta de fiecare data, incat daca mai gaseam bani nu mai aveam bucurie, ma duceam cu gandul la o viitoare paguba.

Am vazut ca de cate ori sunt corecta, ba chiar imi asum si o paguba materiala (in sensul ca prefer sa las de la mine) Dumnezeu inmulteste si am parte de tot ce imi trebuie.

Nici la voi nu e adresa vizibila pe buletin? E destul de enervanta treaba asta. Mai ales ca stai luni de zile pana ti se inlocuiesc actele. O.O Se misca ca mormolocii.

***
Legat de subiect. Am gasit bani pe jos si as minti sa zic ca mi-am facut griji a cui sunt si asa. Nu am gasit portofele sau bani multi, ci doar bacnote de 1 leu, de 10, de 5. Cand eram mai mica imi cumparam dulciuri de banii gasiti :D Recent insa nu am mai gasit deloc. Nu'i bai. De furat, mi s-au furat o gramada de lucruri de la telefon, mp3,camera(la scoala) la maruntisuri, insa nu am facut conexiunea cu banii gasiti pe jos. :39:
O singura data am gasit o geanta in autobuz. Am luat-o, m-am uitat inauntru, am vazut ca are portofel cu acte cu tot si am dus-o la proprietar. Norocul meu ca statea in acelasi cartier, nu a trebuit sa caut prea mult si adresa era vizibila pe buletin!

Cum s-a zis si mai jos. Daca gasesti asa bacnote de 1 leu,5,10-deci nu sume colosale- ori le lasi ori le iei si le dai unui cersetor, la Biserica si spui o ruga ptr. cel care a pierdut banii. Cand se gasesc portofele, genti, camere, telefoane etc. atunci normal este sa fie inapoiate, ori cauti tu proprietarul-daca se poate- ori le duci la politie, eventual mai dai un anunt pe net undeva. Ce fac cei de la politie, daca le pastreaza ori ba, e treaba lor, nu prea ai putere asupra lor. Tu poti sa faci doar ce trebuie si sa te rogi Domnului ca pagubasul sa recupereze ce a pierdut.

.................................................. .................................................. .........................

.................................................. .................................................. .........

Cand lucrurile stau in felul asta cred ca putem spune ca nu e.

Gresit - banii sunt proprietatea ta atat timp cat sunt in mana ta sau sunt legati de un obiect care il poti identifica indubitabil ca fiind al tau.

Nu cred. Ar fi absurd.

.................................................. ...............................................

Cred ca deja se exagereaza si se face din tantar armasar, va respect si accept ideea cum ca nu trebuie sa iei de pe jos ce nu este de al tau, dar de aici si pana la asta:

deja este prea mult, se exagereaza, iertati-ma daca gresesc dar asta este parerea mea, cand eram mica am gasit niste bani pe jos, i-am luat dar m-am uitat sa vad daca se vede cineva ca sa-i inapoiez, negasind pe nimeni...i-am luat , si acum am patit sa gasesc 5 euro dar niciodata nu m-am gandit ca e pacat. Asa cum am mai spus o sa-mi intreb duhovnicul si o sa fac asa cum ma invata.

Eu zic ca conteaza scopul cu care faci un lucru, fie ca iei banu de pe jos, fie ca nu iei, daca scopul este rau......normal ca nu e bine, sunt situatii si situatii.

Si mai zic ceva sa nu judecam, e mai bine asa, sa ne vedem de pacatele noastre si de slabiciunile noastre pentru ca nimeni nu este perfect.
Daca v-am suparat cu ceva iertati-ma.

Eu va rog sa ma iertati daca v-am suparat, bine, am exagerat eu, pentru mine cel 10 porunci nu sunt exagerari, asta e.

Ma retrag ca discutia nu mai are sens.
.Mi-am sters si postarile ca sa nu va mai deranjez cu postarile mele

Daca il iei bucurandu-te ca i-ai gasit fara sa te gandesti la durerea celui care i-a pierdut, este un lucru rau fara doar si poate, dar acesta atitudine face ca lucrul sa fie rau nu fapta in sine.

Si asa cum au spus si altii, cel mai sigur mod de a elimina egosmul este sa-l scoti din ecuatie cu o fapta altruista - daruind de ex. acei bani unei persoane in nevoie.

Depinde cum intelegi cele 10 porunci, uite adventistii de exemplu...

Nu cred ca s-a declarat nimeni deranjat atat de tare si oricum, daca ai un punct de vedere nu cred ca trebuie sa-l tii doar pentru tine pentru ca cineva ar putea fi deranjat.

Oricat de corect ar fi, cineva tot va fi deranjat iar rolul unui forum este schimbul de idei nu cultivarea orgoliului.

Interesant ca unii nu pot face diferenta dintre a fura si a gasi!!!
Poate ne ajuta dictionarul in acest sens!