Invatatura ecumenista e o pacoste care a diluat si invatatura ortodoxa pentru unii credinciosi. Chiar si ierarhii se feresc sa mai marturiseasca pe fata adevarul, ca sa nu supere pe cei din alte culte, sau sa nu fie priviti ca niste intoleranti. Sa nu mai punem la socoteala ca unii ierarhi si preoti (intr-un numar mic totusi) au ajuns chiar ei sa aiba aceste conceptii, sa ne amintim de IPS Corneanu (care s-a pensionat intre timp).
Ca sa intelegem mai bine ca nu toti cei ce cred in Hristos si isi zic crestini se si roaga lui Hristos de fapt (desi ei asa cred) si sa intelegem implicatiile mai adanci si consecintele unei erezii sau rupturi de Biserica, iata un fragment din Sfantul Teodor Studitul (se referea la iconiclasm, care azi nici nu mai e vazut ca o erezie prea importanta):
"Aşa­dar, du­pă cum dumnezeiasca pâine cu care se împărtăşesc ortodocşii îi face pe toţi cei ce se îm­păr­tă­­şesc de ea un singur trup, tot aşa şi pâinea ere­ticească îi face părtaşi unii cu alţii pe cei ce se împărtăşesc de ea şi îi înfăţişează un sin­gur trup po­trivnic lui Hristos."
Tot Sfantul Teodor Studitul: "Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş."
Sau: „împărtăşania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu şi îl predă diavolului. După măsura deosebirii dintre lumină şi întuneric, aşa e şi deosebirea dintre împărtăşania dreptslăvitoare (ortodoxă) şi cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl uneşte cu Hristos, cealaltă - cu diavolul; una dă viaţă sufletului, cealaltă îl ucide. Împărtăşania din mână eretică este otravă, nu simplă pâine".

De aceea canoanele Apostolilor si sfintilor spun sa nu se roage cineva impreuna cu neortodocsii, pentru ca ei se roaga in alt duh. Acum credinta a devenit un fel de act cultural, fiecare popor cu cultura lui, la el de buna. Ori vedem ca d efapt nu e asa, noi pe sfinti trebuie sa ii urmam si sa ii citim.
Imi amintesc ca am citit undeva, nu mai gasesc pasajul, unde un credincios dorea sa mearga la Vatican sa faca misiune ortodoxa, dar duhovnicul i-a spus ca atunci cand va vedea doar cladirile Vaticanului va si deveni catolic. Nu e vorba de a avea credinta puternica, pentru ca lupta noastra se da cu ingerii cazuti, e o lupta mult mai grea.

Pai, draga Catalin, cand un entuziast (ca sa nu zic de-a dreptul un aiurit) zice ca merge sa faca misiune ortodoxa taman la Vatican (in alta parte nu a mai gasit? Eu i-as fi recomandat pentru inceput in cartier, in bloc, in familia lui si desigur, mai mult ca toate, in el insusi!), ce-i poti spune?
Raspunzi ratacitului cu o trasnaie pe masura, ca sa aiba efect: adica hopa esti catolic de cum vezi Vaticanul. Amuzant, in fond...
Atunci cum de se straduiesc catolicii sa devina buni catolici (asa cum ortodocsii se strduiesc neincetat sa devina buni ortodosi), din moment ce vederea Vaticanului, gata, i-a si aranjat?

Hai mai, sa nu dramatizam atat ca devenim comici...

Si-acum sa-ti fac o marturisire (implicit marturisesc public): cu cat am cunoscut mai indeaproape pe crestinii de alte confesiuni, am trait o dubla experienta fericita:
- pe de o parte i-am indragit mai mult pe acesti oameni, intelegind sufletul lor si modul cum decurge viata lor de credinta (diferit pe alocuri, in puncte-cheie sau alteori cu diferente minore, fata de viata noastra ortodoxa);
- pe de alta parte, nu stiu prin ce minune, credinta mea ortodoxa s-a intarit, am devenit mai specific in credinta, mai bine delimitat de alte confesiuni. Mai lamurit cine sunt si ce caut: Ortodoxia, slava lui Dumnezeu!

Dimpotriva, cand nu stiam ce-i cu fratii catolici, cu protestantii, cu budhistii, cu musulmanii, nu intelegeam bine nici ce e cu mine ca ortodox.
Nu pot asadar decat sa multumesc pentru ca am cunoscut diversitatea. Mie mi-a adus mai multa unitate interna si lamurire. (asa a fost, ca sa dau un exemplu vecin privind rolul diversitatii/alteritatii in dezvoltarea specificitatii individuale, si cand am devenit constient de sex-rolul barbatului: cunoscind mai indeaproape cum sunt fetele/femeile, cum simt si gandesc, cum e alcatuita fiinta feminina, pe de o parte am indragit femininul omenitatii iar pe de alta parte m-am diferentiat mai bine ca barbat - altminteri riscam, inteleg acum, sa devin bruta/macho sau, cine stie, transsexual sau homosexual)

Nu stiu cum este la altii, vad ca voi priviti infricosat ceea ce mie mi-a ajutat... Poate onirismul si fantasmarea neincetata este, ca de obicei, preferabil sa fie inlocuit cu experienta reala, pentru cine vrea sa devina om iar nu sa viseze ca a devenit deja.

Repet: sunt (ma simt asa, imi dau seama, mi se da feed-back concret de la apropiati, in Biserica) cu atat mai ortodox cu cat inteleg si indragesc mai mult nazuinta oamenilor cu alte credinte catre Dumnezeu. Nu ma amestec ci dimpotriva, ma delimitez si cresc. Si scade si conflictualitatea dintre mine si ceilalti credinciosi ai Terrei. (doar cu ortodoxistii nu vreau sa ma amestec, precum nu vreau sa ma amestec cu nici un fel de fanatic; boala contamineaza, diversitatea credintelor religioase - nu, ci lamureste)

Si ma simt tot mai impacat, mai linistit, mai bucuros si recunoscator lui Dumnezeu ca a fost sfanta voia Lui sa fiu botezat in Hristos si sa traiesc, iata, in BOR.

Din nou mă regăsesc în mesajul tău

Cei care se luptau împotriva ereticilor, Sinoadele ecumenice care au anatematizat pe eretici, ăia erau ortodocşi sau ortodoxişti? Ăia care se luptau cu ereticii pentru ca nu cumva ereticii să pună mâna pe bisericile lor şi să distrugă Ortodoxia erau ortodocşi sau ortodoxişti? Ăia care erau de acord cu pedepsirea ereticilor prin exilare şi îndepărtarea găştilor de eretici din mijlocul poporului ortodox erau ortodocşi sau ortodoxişti? Apostolul Pavel când a anatematizat pe cei care ar propovădui o altă evanghelie era ortodox sau ortodoxist? Când Christos a vorbit despre Sinagoga Satanei era ortodox sau ortodoxist? Când Christos i-a numit pe iudaiştii care îl atacau fii ai Diavolului era ortodox sau ortodxist?

Cezar, nu stiu daca ai observat, era o gluma, o exagerare cu Vaticanul. Nu-mi mai amintesc exact cum era exact intamplarea, dar cred ca se referea la faptul ca ucenicul avea dinti de lapte si nu va converti pe cineva, ci el va lua conceptii din catolicism. De aceea parintii spun ca sa nu discute teologie cu neoprotestantii, pentru ca unii nu au cunostinte si aceia au mai multe si vor capata conceptii protestante, daca nu vor ajunge cumva sa se si converteasca la cultul neoprotestant. Cunosc o familie de intelectuali, care avand la serviciu un neoprotestant care cauta sa ii convinga, au incercat sa poarte o disuctie din Biblie, i-au contrazis, dar pana al urma au ramas cu conceptia ca nu trebuie sa se inchine la icoane.
Chiar asta spun si parintii, ca ratacirile si ereziile sunt ingaduite de Dumnezue, ca sa fie vadita dreapta credinta si sa se intareasca, sa straluceasca. Sa ne dam seama de frumuseatea ortodoxiei. Dar nu e deloc vorba de diversitate, ci de credinte gresite, diversitate e in viziunea seculara, religia fiind vazuta ca o parte a culturii, si fiecare popor, cult, are o cultura proprie, dar nu poti spune ca a unuia e gresita.
Ortodoxist e un termen folosit abuziv azi, de obicei de cei care au luat din conceptiile ecumensite si ii judeca pe cei care scriu despre dogme si relatiile fata de rataciri. Ca si in cazul altor termeni folositi gresit, nu are chiar acelasi inteles. De obicei sunt date citate din stilisti sau cei care s-au confruntat cu stilistii, acestia aveau o lupta care a dus pana la urma la tot felul de faramitari si exagerari. Cuv. paisie Aghioritul spunea ca si ecumenismul si zelotismul sunt fete ale aceleasi monede, era perioada in care unii doreau sa e desprinda de Biserica din cauza unor alunecari ale unor ierarhi. Parintele Serafim Rose a scris si el despre acest zelotism, si in SUA erau tendinte separatiste.
Fiecare il va folosi in functie de ce crede, la fel cum un credincios nepracticant va spuen ca cineav care merge in fiecare duminica la biserica e habotnic. Asa si cineva cu conceptii foarte liberale, ca toate cultele sunt la fel, ii va gratula pe cei ce spun ca ortodoxia ar fi putin mai buna ca ortodoxist sau chiar fanatic religios.

Decebal si Catalin,
pentru mine este ortodoxist tot omul bolnav de ura, de prostie, de nebunie
care, in loc sa mearga la doctor sa se trateze, nesimtitul
si in loc sa se tina cu umilinta in Biserica, fariseul
trambiteaza mai fin sau mai tipator, dupa cum si cat are mintea elaborata in viclenie pitonesca incoace si incolo, vrute si nevrute cum ca el e ortodox sadea iar toti ceilalti sunt caini, viermi, serpi si alte nevinovate vietuitoare.

Pe acest nesimtit fara egal eu il numesc ortodoxist si ma feresc sa am vreo legatura cu el.

Cat despre ce scrieti voi pe-aici, ca de obicei, sunt de acord in cea mai mare parte, uneori intrutotul si pe deasupra mai si invat multe lucruri bune de la voi, drept pentru care va multumesc si multumesc lui Dumnezeu pentru toate.

Mult prea grele intrebari pentru mine, recunosc ca nu stiu sa raspund acum, nivelul meu e cam acelasi cu al domnului din ultima mea postare, ultimul link, de pe topicul "Muzica ce ne incanta".
Poate imi spui tu, ca sa nu fac ardere la micutul bec pe care-l port sub fes.

P.S. Te vezi cumva vreunul dintre Parintii sinodali? Pe mine ma vezi Arie sau Pelagius? O, Decebal, mereu ma magulesti...

diversitatea bat-o vina
 

eu zic: nu e bine sa punem la indoiala invataturile sf.parinti.pai cum le punem? le mai rasverificam noi inca o data.teologiea este tehnologia ortodoxa,si nu trebuie rasverificata de noi ca,si mireni sau de dragul unora ce ne spun habotnici sau 'oi'.nu sunt nici habotnic nici oaie daca respect cu sfintenie invatatura sfintilor, ce s-au jertfit pe altarul dreptei credinte.ce facem noi ii mai verificam inca o data?.
concluzie: nu ne intovarasim cu nici un credicios de alta credinta,cind e vorba de credinta,insa o sa sarim in foc si apa cind e la necaz,si il ajutam.nici in casele lor de adunare nu intram. nici catolicii papistasi nu fac exceptie, ca noi stim ce au facut la 1054,s-au scos in afara legii, mai clar au luat-o pe linga cale.taiati raul de la radacina,dupa ce cresc buruienile eresurilor si ratacirilor e mai greu.

1. Consider ca a fi crescut in ortodoxie in ziua de astazi este aproape o minune.
Nu mi se pare absolut nimic in neregula sa te delimitezi de ceilalti, nu este mandrie.
Dimpotriva, a fi crescut in ortodoxie, dar impotriva canoanelor sa te apuci sa te rogi cu cei de alte credinte mi se pare o desconsiderare a darului facut de Dumnezeu.
Ca nu am ales (cu putine exceptii) sa fim ortodocsi, dar daca ajungem sa intelegem ce ni s-a dat, nu ne este permis sa ne batem joc de acest dar.
Nu este treaba mea de altii sunt catolici sau protestanti, daca se mantuiesc sau nu - mila lui Dumnezeu. Eu am grija de manturea mea. Stiu calea (macar teoretic).. Si atunci se pune intrebarea: ce fel de ortodox este acela care scuipa pe invatatura sfintilor parinti si merge in locasuri de cult lipsite de sfintele taine? Ce cauta acolo unde nu este nimic de gasit?
Nu este o bataie de joc?
Eu asa vad lucrurile: ca si cum un Imparat te-ar invita la cina Lui, dar tu (un cersetor flamand si bolnav) spui "dar eu vreau sa manac din gunoaie impreuna cu alti cersetori care au refuzat si ei invitatia crezand ca gunoiul este mai bun! Poate au si ei dreptate si in felul lor! Iar cei care cineaza cu Imparatul sunt niste oameni exclusivisti si plini de ura pt ca acum refuza sa manance gunoi."

2. Ortodoxia nu este o materie de studiu ca sa o compari, masori etc cu alte credinte!
O traiesti sau nu. Atat. Nu o traiesti? Pai nici nu o cunosti! Chiar daca ai morman de informatii despre ea, o examinezi doar din exterior.
Daca nu ajungi sa o traiesti, o poti compara la infinit, dar nu te mantuiesti.
Daca o traiesti, nu te duci sa cauti in gunoaie ("diversitate"). Cinezi cu Imparatul.

Cezar si Catalin, intamplarea cu Vaticanul si zidurile lui cred ca trebuie inteleasa sub incidenta proverbului "When you are in Roma, do as Romans do".

sfinta ascultare.
 

toti nevoitorii trebuie sa-si gaseasca duhovnic,deoarece in cele duhovnicesti,tot ce nu e din povatuire orinduita si sub ocrotirea smereniei duce la inselare si la mai mare ratacire,decit insesi patimile.

Asa e, frate, cu totii avem nevoie de duhovnic; in special de povatuitor incercat si lamurit.

Astept si eu raspuns la intrebarea ta dar vad ca Mihai a pus capul in pamant.

De fapt toti catolicii de pe forum ar trebui sa incerce un raspuns la intrebarea asta.

Ca sa nu zicem ca doar unul raspunzand, e ceva subiectiv.

Se pare ca pe acest forum doamnele au o problema cu "trairea". Pe alt topic, cineva tocmai ne-a lamurit ca miracolul Ortodoxiei este trairea. (Deocamdata nu soptesc nici un cuvant despre "trairism". Sunt destule carti pe tema asta, mai ales din perioada interbelica.)

Cine este oare procupat sa puncteze cu argumentul decisiv numit traire?... O fi vreo legatura intre traire si viata? Cine mai stie...

Ceea ce este o alta caracteristica a unora dintre doamnele si intelectualele acestui forum este legatura dintre traire si cunoastere. Suntem avertizati ca avem deci de-a face cu doamne cunoascatoare, si inca prin traire. Noua celorlalti ne ramane sa luam aminte ca, neavind traire, nu suntem nici cunoscatori. Suntem asadar ignoranti. Sau prosti.

Slava lui Dumnezeu!

Intrucat, prosti fiind, iata ca ne pocaim si punem mana (ca de obicei, as sugera timid) pe-o carte, pe doua, pe noua... Precum si pe frunte, piept, umeri si tarina, pentru a cauta trairea.

Nu stiu de ce, probabil pentru ca sunt ignorant si lipsit de traire (asta e chiar un caz de subdezvoltare grava a psihismului, de la idiot in jos, daca e posibil) am asa o dificultate cand citesc (pus de nu stiu cine) textele celor doua doamne intelectual-trairiste: nu simt nimic in inima, nici o vibratie, nici o energie, nici o bucurie, nimic... Parca ma uit pe un camp nesfarsit pe care nu creste nimic. Ba nu, mint: uneori cresc urzici si matraguna.
Bune si astea: in doze optime, ele pot fi de un real folos pentru reumatism si alte afectiuni. Sau poate ma insel, ca sunt ignorant... Mai bine ma intorc la ...durerea mea. (na, ca am totusi o traire!)

P.S. Pentru a cina cu Imparatul e nevoie de cel putin doua lucruri: sa Ii deschizi (in sfarsit!) si ... sa fii sigur(a) ca e curatenie in camera ta. Atentie si la miros (pe sub presuri, pe la colturi) ca Imparatul are simtul infailibil...

Ăsta este exemplu tipic de judecată prezumpţioasă, care este un păcat. Nu ar fi mai normal să presupuneţi că dl MihaiG nu "a pus capul în pământ", ci a avut treburi mai interesante de făcut în week-end decât să stea să vă răspundă dv ?

Până ce vă va răspunde dumnealui, am să o fac eu. Aşadar, catolicii pot intra în orice biserică ortodoxă, protestantă etc. Ei se pot şi ruga acolo, nu numai să intre ca turişti. Potrivit canoanelor actuale, se pot ruga inclusiv în cadrul serviciilor religioase acatolice, cu toate că interdicţia comuniunii (împărtăşirii) este menţinută în condiţii normale (ei nu pot primi Împărtăşania de la un preot acatolic decât in articulo mortis).

Pe de altă parte, participarea la o Sf Liturghie într-o biserică acatolică nu îndeplineşte obligaţia duminicală. Un catolic care nu are unde să se ducă Duminica la slujbă nu păcătuieşte neducându-se, fiind vorba de piedică materială. Dealtfel, canonul prezenţei duminicale fiind de natură disciplinară, Biserica poate să-l dezlege pe credincios de obligaţia lui.

În sfârşit, Biserica încearcă să înlăture asemenea piedici materiale, cadrilând fiecare teritoriu de reevanghelizare cu centre liturgice catolice. Spre exemplu, e greu să fii undeva în România şi să nu ai o biserică catolică pe o rază de 100 de kilometri de locul unde te afli. Este un aspect al caracterului universal al Bisericii Universale. Presupunând (de dragul ipotezei) că eşti neamţ şi ai venit la lucru la fabrică la Ţăndărei, ai la dispoziţie parohia romano-catolică "Preasfânta inimă a lui Isus" din Slobozia, unde te poţi duce la Sf Liturghie în zilele de obligaţie, precum şi în orice alte zile, dacă vrei să faci pentru mântuirea ta mai mult decât este minimul necesar. Sunt 58 de parohii romano-catolice răspândite în Muntenia, la care se adaugă 17 greco-catolice şi te poţi duce la oricare dintre ele. Întreabă-l pe episcopul locului, şi el îţi va spune unde să te duci. Dacă nu ştii unde este episcopul locului, întreabă-l pe primul preot catolic pe care îl vezi. Ce face soldatul rătăcit când caută în ce companie să meargă? Întreabă un ofiţer, iar acela îl îndrumă la general. Ofiţerii se recunosc după trese, preoţii catolici după coleretă. O modalitate mai modernă este să consulţi sit-ul Cartierului General al Bisericii Luptătoare: www.vatican.va.

Multumesc, Mihnea, pentru precizari.

(Pe de alta parte, eu inca astept textele ori poate vreun topic pe aici pe forum.
Nu am gasit deocamdata nici un thread, in care sa se fi dezbatut, cu argumente istorice si de alta natura, momentul sau mai bine-zis PROCESUL SCHISMEI.
Daca ne tot laudam fiecare cu apartenenta lui la Biserica Adevarata, nu cred ca ar strica nimanui o aprofundare a procesului de dezbinare dinlauntrul Bisericii, adica dinlauntrul relatiilor dintre oamenii crestini. Ca eu inca mai cred ca asta a fost realitatea omeneasca: duhul dezbinarii intre fratii de aceeasi credinta. Nu are decat sa spuna Catalin ca iar sunt victima ecumenismului, si poate chiar asa o fi, insa pana nu aflu clar cum au stat lucrurile, nu ma grabesc sa cred pe nimeni pe de-a moaca. E o mare problema aici, am studiat in parte la Bizant si IBU, un strop si la IBOR, candva. Cui foloseste s-o "rezolve" fara sa o cerceteze temeinic, mai intai?)

Imi place, domnule Mihnea, tocmai ati dat, voluntar sau involuntar, o pilda pe acest forum : parafrazand, catolic la catolic nu isi scoate ochii.
Noi, ortodocsii, vrem sa fim toleranti si sa ne purtam frumos cu toate denominatiunile crestine, numai cu ortodocsii nostri nu - sper sa nu se simta careva vizat, era doar un gand al meu citind aceste randuri.

Nu denominatiunea mai intai, ci omul, persoana!
A pune apartenenta la o formatiune supraindividuala, oricare ar fi ea, in detrimentul persoanei, inseamna deja ideologie. Inseamna iarasi "isme". (de pilda, esti roman deci esti hot, mincinos, needucat etc. - poti inlocui cu orice)
Ma port frumos cu un ortodox in masura in care imi dau totodata seama ca poate e mai bine sa il ocolesc. Nu eticheta e decisiva, ci omul, persoana. Printre asazisii crestini sunt oameni in locul carora prefer, daca sunt pus in situatie de alegere, sa socializez cu un ateu sau cu un musulman sau orice-ar fi. Alteori insa, depinde de situatie, in ciuda unui comportament indezirabil al ortodoxului, se poate sa il prefer pe el, iar nu pe ateu. Depinde, tine de multi factori, iar eu nu cred in generalizari abuzive. Ca sunt simpliste si false.

Nu eticheta confesionala este decisiva. Eu nu vreau sa am relatii cu etichete confesionale ci cu oameni, mai intai. Pentru ca sub eticheta de "compot de cirese" e posibil sa se ascunda salam cu soia. S-a intamplat, deja, in istorie.

izmenuzza este ceva normal sa te simti asa deoarece este o biserica catolica, iar diferenta o simti doar din ceea ce vezi dapai sa mai si auzi. Multi spun ca biserica ortodoxa este la fel cu cea catolica dar nu este asa. Catolicii au pe langa rai si iad un loc numit purgatoriu.Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea. Sfantul Evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin Fiul s.a. Dar poti incerca sa cauti o biserica ortodoxa, poate gasesti. Sau poate intalnesti un preot ortodox. In alta ordine de idei te poti ruga, poti citi carti ortodoxe, poti sa postesti.Si astfel ii vei simti prezenta lui Dumnzeu si Maici Domnului si a tuturor celor din rai oriunde vei merge si orice vei face. Cu mult post si rugaciune Dumnezeu este cu noi oriunde. Un citat din Biblie suna asa: "Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide, ca oricine cere ia, cel ce cauta afla, si celui care bate i se va deschide"(Mt7,7). Lasa-te in voia Domnului. Eu de cate ori ma simt singura rostesc urmatoarele cuvinte: Doamne fie mie dupa voia Ta.Doamne fie mie dupa cuvantul Tau. Dar eu nu spun sa rostesti si tu aceste cuvinte, tu roaga-te iar Dumnezeu iti va arata calea adevarata. Vei gasi o luminita care te va astepta deoarece pana la acea luminita drumul este anevoios, dar cu fiecare rugaciune rostita iti vei dori sa te rogi mai mult si mai mult. Doamne ajuta!

Situația de a nu avea unde să se ducă duminică la Biserică este o alegere liberă de a se duce unde nu este Biserică; deci situația este subiectivă, nu?

De fapt, nu în pământ, ci în apă :) Am fost într-o minivacanţă cu copilul şi soţia la Dunăre, într-un loc în care n-am avut nici semnal la telefon, cu atât mai puţin internet.

De asemenea, n-am avut biserică catolică unde să merg duminica aceasta. Deci, n-am mers la Liturghie, ci am citit din Scriptură.

În situaţia ipotetică pe care a prezentat-o colega de forum, probabil că aş merge din când în când la Liturghia ortodoxă, dar fără să mă împărtăşesc. De altfel, şi aici în ţară merg cam o dată pe lună să particip la Liturghie în biserici ortodoxe.

la Dunare...dar sper ca tot pe pamant banatean...?

Da, tot în Banat. Dealtfel, multe dintre localităţile din această parte a Banatului, chiar cele aflate pe malul stâng al Dunării, au nume sârbeşti şi populaţii care reflectă structura multietnică a Banatului.

De exemplu: http://en.wikipedia.org/wiki/Svini%C5%A3a cu 91% sârbi,

sau http://en.wikipedia.org/wiki/Dubova,_Mehedin%C5%A3i , cu 36% cehi etc.

Asa imi plac mie oamenii sinceri, mersi de raspuns.Eu nu te-am judecat asa cum sa inteles ci eram curioasa daca te-ai duce la munca in Grecia sau Rusia pe o perioada mai lunga si nu sint bis catolice ce ai face? atit