|
@nesperatu: ne cunoastem de undeva? ma indoiesc. Dvs credeti ca eu habar nu am care este mesajul filmului, eu cred ca dvs. sunteti un user foarte agresiv (intentionat agresiv) si atat. Am vazut filmul despre care este vorba de multa vreme. Prezinta ortodoxia si pe practicantii ei ca pe ceva anacronic si periculos. Cine vine din afara si vrea sa isi faca o parere despre ortodoxie nu are cum sa vada ceva frumos/ pozitiv din acest film.
Asta este parerea mea (si nu doar a mea) despre mesajul filmului. Sunt de acord cu fraza "acest film este o rusine". Domnule/doamna user nesperatu, daca nu avem pareri comune asta nu inseamna ca trebuie sa fim agresivi si necivilizati fata de cei care scriu pe acelasi forum. Sa aveti un an bun! |
“Dupa dealuri” – poveste romaneasca de lesbianism cu sfirsit tragic
Citat:
"Filmul vine sa pecetluiasca imaginea unei Romanii ortodox-handicapate pe care a faurit-o presa dimpreuna cu unii oameni ai bisericii in stradania lor de a judeca intimplarea nefericita de la Tanacu. Este un film frumos colorat, bine paginat, cu portrete si dialoguri potrivite cu talent, dar care sufera de vesnica meteahna a artistului roman: lipsa de profunzime si teama de a nu placea strainului. Si daca nu se sugera relatia diderotiana in numele careia practic se jerfeste Alina filmul nu mai era film. Caci nu-i asa, filmul este o poveste tragica de iubire dintre doua fete, foste colege la un orfelinat, in care una ajunge la manastire, iar alta, dupa ce face ceva bani in Germania, vine sa-si scoata iubita din robia calugariei pentru a fugi amindoua in lume unde sa-si traiasca nestingherite dragostea. Dar n-a fost sa fie, caci bigotismul, cruzimea si prostia calugarilor au vazut in crizele de gelozie ale Alinei un drac si, legind-o, i-au facut molitfe pina au ucis-o. Iaca asa sfirsesc homosexualii si lesbienele in Romania… Dar treaba lui Mungiu cum si pentru cine face filme. Eu nu-l judec. Lectia care a trebuit invatata din cele intimplate la Tanacu si apoi mai sus la cei care i-au judecat este ca daca ti se murdareste o mineca la camasa trebuie sa o speli, nu sa o tai. Altfel, tot tragindu-ti umarul si sucindu-ti cotul pentru a masca lipsa minecii ajungi sa pari calic." http://savatie.wordpress.com/2013/01...firsit-tragic/ |
Am văzut și eu filmul.
Mi-a lăsat un gust amar. Recenzia din "Lumina" e 1000% adevărată. Citat:
|
Sunt in asentimentul autorului acestui articol, Pr. Constantin STURZU:
Ne ascundem "Dupa dealuri"? "[...] nici un preot nu are ceva de la el insusi, ci are doar harul pe care Dumnezeu il face lucrator prin intermediul sacerdotului. Una peste alta, intreaga atmosfera din manastire, de "plumb", cum o numea cineva, nu are, in afara aparentelor, nimic in comun cu duhul monahului ortodox ce tanjeste dupa unirea cu Dumnezeu, ci mai degraba, cu nevoia unor suflete bolnave de a se strange in jurul unui "tati" si a unei "mami". Te simti indreptatit sa te intrebi ce vor intelege spectatorii americani sau cei occidentali din monahismul prezentat astfel (si din crestinism, in general)? Vor mai avea ei, oare, sansa de a viziona si pelicule precum "Ostrovul", spre a se edifica asupra autenticului crestinism ortodox? Din punctul acesta de vedere, ii inteleg prea bine pe cei care sunt suparati pe Cristian Mungiu. Pe de alta parte, o astfel de suparare ar fi sora buna cu aceea pe care o incercam cand ne declaram scandalizati de faptul ca occidentalii nu ne mediatizeaza decat aurolacii, infractorii, gunoaiele de pe strazi etc., creand o falsa imagine despre Romania. La ce ne foloseste doar sa ne inflamam si sa ne declaram indignati? La ce ar folosi acum sa (ne) ascundem (de) acest film, "Dupa dealuri"? Vrand-nevrand, el vorbeste despre derapajele pe care le poate cunoaste un crestin neluminat de Duhul Sfant: formalismul, fatarnicia, bigotismul, dorinta de a fi oameni "duhovnicesti" (dupa principiul tragicomic "sunt smerit si vreau sa stie") nu sunt inventate de Cristian Mungiu si nu sunt de ieri, de azi. Dintotdeauna, in Biserica a existat aceasta ispita, sesizata si de Sf. Ap. Pavel care avertizeaza ca "litera ucide, iar duhul face viu" (II Corinteni 3,6). Daca i-am acorda (de ce nu?) regizorului iesean premisa unor bune intentii, de a atrage atentia asupra nefastelor consecinte izvorate dintr-o superficiala si ignara abordare a vietii duhovnicesti, atunci gasim si multe elemente care sa ne puna pe ganduri. Biserica este provocata acum sa ia atitudine nu atat vizavi de un film, ci fata de un mod gresit de a trai credinta. Spre exemplu, atunci cand, in film, fiind singura in biserica, Alina intra in altar sa se roage unei icoane facatoare de minuni despre care a auzit ca ar fi acolo, preotul doar o cearta aspru pentru acest gest (evident, necanonic), dar nu se apleaca asupra insistentei cu care aceasta tanara bolnava spune ca are o dorinta pentru care se ruga. Pe fundal, intre cei doi, se contureaza icoana Invierii, cu Mantuitorul prinzand de mana pe Eva, femeia ce cazuse, spre a o ridica din iadul in care a ajuns ca urmare a neascultarii si a ruperii de Dumnezeu. E un contrast izbitor intre atentia, dragostea si fermitatea cu care Hristos Domnul o trage la Sine pe Eva, si tonul aspru, inchizitorial, al slujitorului altarului, mai degraba preocupat de incalcarea unei porunci, decat de a intelege ce se afla in spatele acestui gest, ce rana sufleteasca se ascunde, ratand sansa de a se comporta... parinteste. La fel de brutala este si interventia sa in viata Alinei atunci cand, inca din prima zi in care ajunge la manastire, ii cere sa se spovedeasca (desi tanara nu ceruse acest lucru si nu avea inca o intelegere asupra tainei spovedaniei). Si sunt foarte multe astfel de elemente care apar in film, incat el ar putea fi studiat de cei preocupati de edificarea duhovniceasca atunci cand li se preda lectia lui "asa sa nu faceti!". Filmul ar putea fi un excelent material didactic, dar nu poate fi o icoana a crestinismului ortodox.[...] " http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/ne...dealuri~ni92g3 Doamne ajuta. |
Citat:
Ca dovadă că a și spart-o când preotul i-a arătat-o. Deci? Tu Eugen, măcar ai văzut filmul? |
Citat:
Daca nu e ceva scris la comanda pentru a fi degradant pentru Biserica si monahism, in mod clar a fost facut pentru a satisface cei care prefera sa vada mai degraba o astfel de "realitate". Imi aduc aminte de niste literatura "proletara" de pe vremea "regimului" care prezentau tot in genul asta, o "realitate" monahala deprimanta, seaca, fara continut duhovnicesc, doar marcat de slabiciune omeneasca, monotonie, ce mai - depresie curata asociata acestei ocupatii. |
Citat:
"[...]Vrand-nevrand, el vorbeste despre derapajele pe care le poate cunoaste un crestin neluminat de Duhul Sfant: formalismul, fatarnicia, bigotismul, dorinta de a fi oameni "duhovnicesti" (dupa principiul tragicomic "sunt smerit si vreau sa stie") nu sunt inventate de Cristian Mungiu si nu sunt de ieri, de azi. Dintotdeauna, in Biserica a existat aceasta ispita, sesizata si de Sf. Ap. Pavel care avertizeaza ca "litera ucide, iar duhul face viu" (II Corinteni 3,6). Daca i-am acorda (de ce nu?) regizorului iesean premisa unor bune intentii, de a atrage atentia asupra nefastelor consecinte izvorate dintr-o superficiala si ignara abordare a vietii duhovnicesti, atunci gasim si multe elemente care sa ne puna pe ganduri. Biserica este provocata acum sa ia atitudine nu atat vizavi de un film, ci fata de un mod gresit de a trai credinta. [...]" "Alina" cauta tamaduirea. Doamne ajuta. |
Citat:
Sunt de parere ca in monahismul ortodox crestin contemporan coexista "Ostrov" si "Dupa Dealuri". Doamne ajuta. |
Filmul asta nu pretinde a fi un documentar despre viata monahala.
E doar o povestire a unui episod dramatic din viata unei fete, episod care s-a petrecut in preajma unei manastiri. Despre fata e vorba in film, nu despre biserica. Oricum, modul cum au reactionat calugaritele si preotul din film la problemele fetei a fost mai mult decat exemplar, in contrast total cu medicii din spital, despre care nu am auzit nici o vorba de ocara inca in acest forum, sau pe web. Totusi, am citit pe forum undeva ca cineva cataloga drept SF acest film. Atunci Ostrovul ce mai e ? Daca nu stiti, in Ostrovul un calugar putea ghici viitorul si avea clarviziune, lucru care nu e vazut cu ochi prea buni de Ortodoxie. |
L-am văzut și eu, cu garda sus după atâtea proteste și invective emise mai ales dinspre latura evlaviei nevrotice a ortodoxiei digitale. Mă așteptam cel mult la o suită vizuală de blasfemii strigătoare la cer sau cel puțin la niște exagerări produse de aripa jună a liberei cugetări contemporane.
Când colo m-am trezit urmărind un reportaj cinematografic realizat cu foarte mult talent, o adevărată probă de măiestrie în complicata artă a regiei de film. În afară de câteva cadre cu conținut discutabil, n-am găsit altceva decât o poveste despre neputință, disperare și ignoranță. Nici vorbă de un atac la ortodoxie, în esența ei. Surprinzător, autorul și-a documentat bine filmul și a arătat încă de pe la început că obștea și duhovnicul ei se aflau într-un conflict mocnit cu ierarhul locului. Nimic nou până aici, o cincime din mănăstirile românești sunt în aceeași situație. Personajul duhovnicului este tipul de ieromonah preoțit în grabă, probabil în contul asumării unui radicalism al credinței dobândit compensatoriu în momentul convertirii, trimis de tânăr la maici (ascultare discutabilă din punct de vedere canonic), autoritar, aspru și sfătos fiindcă are ambiția de a fi perceput ca un mare duhovnic. Ca el cunosc vreo cinci personal, dar sunt zeci de alți popi mănăstirești croiți după același tipar. Despre filmul ăsta se poate vorbi zile întregi, mă mir cum de ați reușit "performanța " de a nu spune aproape nimic în 49 de postări. |
Citat:
Faptul că unele daruri pot avea un caracter extraordinar a întărit concepția că doar acele daruri sunt harisme care au ceva ieșit din comun. Astfel s-a încercat de către teologia contemporană lămurirea a ceea ce înseamnă o harismă și care este scopul ei final. http://ro.orthodoxwiki.org/Harism%C4%83 Harisme Dar al Sfantului Duh, impartasit fiecarui credincios. Biserica este un trup format din diverse membre, care au slujiri diferite, dar care lucreaza impreuna (I Cor. 12, 14). Orice slujire se intemeiaza pe o harisma primita in sfintele Taine, deoarece Biserica este intemeiata in Duhul Sfant (I Cor. 14, 35). Insa nu toate slujirile au o consacrare sacerdotala si sunt primite prin hirotonie. Nu exista o lista completa a slujirilor harismatice si nici o definitie absoluta a acestora (Rom. 12, 6-8). Exista totusi numeroase marturii despre formele diverse ale harismelor in comunitatea primara: apostoli si profeti (Ef. 2, 20 ; 3, 5); episcopi si diaconi (Fii. 1, 1), didascali, pastori si evanghelisti (Rom. 12, 4-8 ; Ef. 4, 11), tamaduitori (I Cor. 12, 28-31); prooroci (I Tes. 5, 20). http://www.crestinortodox.ro/diction...sme-85393.html |
Citat:
|
Citat:
Ce anume din recenzia facuta de par. Savatie nu corespunde cu filmul? |
Citat:
Explicatie: dansul a facut o recenzie la un film despre viata monahala si biserica. Acest film este despre viata unei fete (ma rog, un episod din viata ei). Viata monahala si biserica in film sunt doar un decor, asa cum e si spitalul, despre care parintele nu a zis nimic. Pot sa demonstrez ceea ce am zis aici, cuvant cu cuvant, pe textul parintelui daca vrei. |
Amuzant, intr-adevar.:36:
|
Citat:
|
Citat:
|
film
am luat azi de pe net filmul și dacă nu este ceva interesant la tv, diseară îl vizionez.
că să nu mai îmi dau cu presupusul. |
Citat:
Dacă vorbim de detalii, n-am observat nicăieri să amintească cineva de faptul că mănăstirea respectivă, deși săracă și presată de propriile-i urgențe, ajuta cu alimente un orfelinat din sistemul public. Sau că mănăstirea a făcut tot ce i-a stat în putință să-i acorde sprijin creștinesc Alinei, înainte ca să recurgă la dezlegări și alte soluții extreme. Că de fapt, mănăstirea s-a trezit în situația de a gestiona eșecurile sistemului social, preluând-o pe Alina ca pe un deșeu abandonat la marginea drumului. Uite că sunt și niște detalii unde se poate ascunde chiar Hristos. |
Bun, am zis sa te cred pe cuvant, sa fac o incercare.
Am ajuns pana la faza cu tabla de gard cu "Aceasta este casa lui Dumnezeu. Interzis celor de alte religii. Crede si nu cerceta". Oricat ai zice ca de fapt nu intentioneza sa fie definitoriu pentru ortodoxie ci pentru mentalitatea acelui calugar, nu pot sa o inghit. Iar faza cu "Crede si nu cerceta" e chiar cireasa imputita de pe tortul stricat. Las pe altii mai rabdatori sa urmareasca pas cu pas, adica sa mai scobeasca prin tort poate gasesc si perle. Io poate mai incolo, da' nu promit, ca deja ma strange la stomac. |
Dupa ce am vazut filmul si fara sa citesc multe comentarii, pot spune:
1. Mult trambitatele aluzii la homosexualitate, dupa parerea mea- exagerate si privite de noi prin ochii unei societati in care ne-am obisnuit sa manjim prea mult; de altfel, atunci cand Alina merge sa se spovedeasca din nou, prietena ei ii spune daca a spus tot- tot- inclusiv despre malahie- care insemna altceva, chit ca comportamentul respectiv este uneori inclusa, pentru femei, in pacatul homosexualitatii. Este singura relatare explicita despre pacatele privind sexul ale Alinei. 2. Am vazut o manastire cumplit de saraca- dar cu niste femei impacate si solidare, care sunt gata sa ajute cum pot, din (foarte)putinul lor; 3. Am vazut un personaj discret, un om simplu, mirean- care le ajuta pe maicile de la manastire si nu revendica nimic. 4. Am vazut adulti proveniti din copii orfani a caror singura sansa (aratata de film, eu nu zic ca e asa in realitate) de a trai e apropierea de Biserica. Voichita este numai un exemplu, dar fratele Alinei- tot fara capatai si , in plus- cam retardat- sfarseste prin a avea un trai uman langa...un schit. 5. Am vazut maicute care, cu rabla personajului mirean de la punctul 3, cara mancare la copiii de la orfelinat, care se duc si viziteaza si ajuta bolnava din spital, care o iau la ei. Medicul face sugestia:"luati-o la voi, sa se linisteasca". 6. poate ca mai sunt amanunte- dar, in final- am vazut o scena care pe mine m-a impresionat enorm; cand vine Politia sa ridice "suspecti", se suie in dubita preotul, apoi maicutele una cate una, de buna voie, fara sa fie chemate,fara macar sa se ganseasca ca s-ar putea fofila; ele si-au asumat consecintele faptelor lor, chiar daca stiau ca vor fi interpretate altfel decat au intetionat; demnitatea acestui moment este impresionanta. Am vazut ca a dat de pamant cu tot ce inseamna societate romaneasca: relatii sociale, Scoala, Politie, Sistem medical- lucru pe care il facem zilnic si noi, uitand prea adesesa ca suntem parte a problemei. Filmul este sumbru si cam ostentativ in a face diferite declaratii- cam cum imi par mie filmele lui Cristian Mungiu, dar privit fara idei preconcepute, nu gasesc ca este un film anticrestin. |
Citat:
Dupa atata hir si mir pe forum,trebuie sa-l vizionez sa stiu despre ce se vorbeste atata. |
Citat:
|
Vad ca e aici dar e cam greu de pornit,trebuie lasat sa se incarce:
http://filmeromania-hd.blogspot.ro/2...12-online.html |
Citat:
|
Citat:
In filmul pe care l-am vazut eu, preotul in repetate randuri a alungat-o pe Alina din manastire, si numai la insistentele prietenei sale, si cu inima indoita, dar totusi muiata, a acceptat-o de vreo doua ori inapoi, cu conditia sa respecte o anumita conduita. In ceea ce priveste moliftele, preotul a facut ceea ce ar trebui, si ceea ce se face in religie, doar nu era sa o supuna la un tratament psihiatric, sau sa-i faca operatie pe creier. Asta spune religia ortodoxa: ca sunt duhuri rele care pun stapanire pe sufletele pierdute, nu? Preotul si-a facut meseria. Si apropos, i-a facut si o spovedanie mai la inceputul filmului, care nu a rezolvat problemele Alinei. Iar in ceea ce priveste cruzimea, sunt foarte surprins de spusele parintelui. Maicile plangeau, spuneau rugaciuni si vorbe linistitoare cand o legau pe Alina, care si-a dat foc si musca tot ce prindea. Au gresit maicile ca nu au lasat-o sa-si dea foc ? Sau poate au gresit cand nu au lasat-o sa se arunce in fantana. Asta da dovada de cruzime, nu se face asa ceva, au dat dovada de prostie. Pana la urma, cumva acest parinte Savatie mie mi se pare ca face mai mult rau bisericii decat filmul, prin modul ostentativ prin care comenteaza filmul. Face rau prin faptul ca unu ca mine, un simplu mirean, neobisnuit cu canoanele stricte din manastiri, care am vazut mai mult virtuti exprimate in film decat defecte, dintr-o data vad o recenzie a unei fete bisericesti care neaga ceea ce mie mi se parea virtute. Si tinand cont ca eu nu sunt un mirean dus la biserica prea mult, care are obiceiul prost sa incerce sa mai gandeasca si cu propriul cap cate ceva, incet-incet o sa resping tot mai mult tagma preoteasca, ajutat si de obiceiurile impamantenite ca taxa de inmormantare, de sfintire, de vizita la domiciliu, etc si alte tot felul de minuni cu 4 roti cu nume de sfant precum Audi. Si ca mine sunt multi, si iata asa a scazut increderea populatiei in biserica la 66%. P.S. Alina a murit dupa ce moliftele pareau ca au avut succes. Ea a murit cu zambetul pe buze, linistita. Deci nu i-au facut molifte pana au ucis-o cum spune parintele Savatie. Moliftele s-au terminat demult cand ea a murit. |
Citat:
Cum spui si tu, parintele din film nu era de acord cu ramanerea Alinei la manastire, Alina a murit cu zambetul pe buze, ai descris bine anumite aspecte, dar trebuie sa privesti intr-un context toate acestea. Primul lucru care m-a iritat in acest film a fost spovedania publica. S-au strans un grup de maici pe biata fata si o fixau sa bifeze pacatele pe care ele le citeau. Trebuie sa stii ca aceasta nu este o practica pe care o veti regasi in credinta ortodoxa. Apoi modul in care erau conturate personalitatile maicutelor, toate la fel, suflet bun, dar inchise in sabloane, nimic viu, nimic miscator, erau impresionate de o cruce aparuta in lemn, dar moarte la suferinta semenului (reactionau doar daca li se impunea asta). Mai sunt si altele, importante si mai putin importante. |
Citat:
Si inca este facuta prin lucruri care nu tin de tipicul sau dogma ortodoxa, dar data fiind natura filmului, cei mai ignoranti, fie chiar si ortodocsi (nu mai zic de cei care nu sunt) in mod sigur le vor lua ca fiind definitorii. "interzis celor de alte religii" la poarta manastirii - nu se gaseste la nici o manastire ortodoxa si vadeste o brutala lipsa de compasiune si intelegere, in contrast cu oricare alte gesturi umanitare care in aceasta lumina pot fi suspectate de falsitate "crede si nu cerceta" - nu face parte din dogma ortodoxa, este imaginea ignorantei care s-a vrut sa fie construita de propaganda atee si comunista vizavi de religia crestina. Daca pe timpul comunistilor o astfel de eticheta aplicata ortodoxiei ar fi avut o scuza prin politica partidului, ce scuza are Mungiu? Probabil una asemanatoare. asa zisa spovedanie colectiva - nici macar nu e o spovedanie pentru ca doar preotul are autoritatea sa ceara socoteala moral pentru pacate celui care i se incredinteaza de buna voie, maicutele ar fi putut cel mult sa o indrume spre un ghit de spovedanie, nu sa-i ceara sa-si declare public pacatele. Acest gen de elemente strecurate se pare suficient de subtil ca sa fie usor trecute cu vederea, se pare chiar de ortodocsi cu pretentii intelectuale - raman in subconstient cel putin la omul obisnuit, construind o imagine hada, deformata, a monahismului ortodox. Probabil mai sunt si altele dar nu am rabdare sa urmaresc filmul, nu se merita. |
Citat:
Putem sa credem ca aceste detalii au fost create pentru a da un farmec aparte filmului, dar ele au bataie lunga. Alte aspecte in neconcordanta cu realitatea: preotul intrerupe Liturghia si iese afara cu maicile si Alina. Unde s-a mai pomenit asa ceva? Parintele este cel care hotaraste si conduce obstea de maici, stareta facand ascultare de acesta. Din cate stiu, intr-o manastire de maici, stareta este cea de care asculta maicile si chiar parintele. |
Citat:
Deci nu era o spovedanie acolo, ci o pregătire pentru spovedanie! |
Am vazut filmul. Mi se pare realizat intr-un mod echidistant.
Filmul nu arunca vina nici asupra calugarilor, nici asupra medicilor sau a familiei fetei, sau arunca vina in egala masura asupra tuturor. Poate fi privit si ca un film care descrie situatia sociala a copiilor fara parinti. Dar poate fi privit si ca un film despre ignoranta. Nu e vorba doar despre ignoranta unor calugari, ci despre ignoranta unei societati intregi care poate duce la astfel de cazuri nefericite. |
Citat:
|
Ekaterina,
Total de acord. Am avut si eu acel indreptar si trebuie sa spun ca acolo sunt trecute multe lucruri care nici macar nu sunt pacate. Lucruri neeseintiale, cum spuneai si tu. Asemenea indreptare (nu ma refer la toate, bineinteles), aduc mai multa sminteala si indeamna mai mult la formalism decat la o marturisire autentica. |
Citat:
Oricum, se vede ca oarecum esti marcat in directia intentionata de regizor - calugarii sunt prosti (cel putin aia care au facut indreptarul) tu stii mai bine ce e pacat si ce nu. |
Citat:
Ori, cum s-a scris deja pe pagina precedenta, lucrurile sunt mai subtile si se pare ca multi nu reusesc sa le vada. Citat:
Restul e o farama de umanitate cat sa faca asertia de inceput credibila, altfel chiar si ignorantii ar fi sesizat ridicolul. Citat:
Iar oamenii tind sa invinovateasca oameni, decat un sistem. |
Citat:
Fiind vorba de un grup, cum spune Ekaterina, lucrurile capata un alt caracter, impersonal, indiscret, abuziv, etc. Stim si de problema care o au unii cu respectivul indreptar, probabil tocmai pentru a castiga simpatia lor a si fost scos la interval. Eu nu sunt un fan al acriviei, dar nici al dispretului pentru ea - in unele cazuri poate fi absolut necesar. |
Alin,
De unde ai scos asta ca eu as fi zis despre calugari ca sunt prosti sau ignoranti? Nu am afirmat niciodata asa ceva si nici nu puteam formula o asemenea aberatie cu caracter general. Sigur ca exista printre calugari unii ignoranti, tot asa cum exista ignoranti intre medici, profesori, avocati etc. Dar nu am zis niciodata ca toti calugarii ar fi ignoranti si nici macar ca majoritatea calugarilor ar fi asa. Nu stiu de unde scoti aberatiile astea. |
Si apropos de indreptarul acela.
Tu cum privesti faptul ca acolo e trecut ca pacat ceva de genul : "am stricat aerul la rugaciune sau in sfanta biserica sau acasa etc"? Mai demult si eu am marturisit asemenea chestii la spovedanie si pe vremea aceea mergeam la spovedanie la unul din marii duhovnici ai acestei tari. Nu ii dau numele dar dau un indiciu: manastirea Antim. Stii ce mi-a zis parintele? Raspunsul lui a fost : " Asta nu e pacat. Invata sa deosebesti ce e pacat de ce e neputinta omeneasca." Si ca ala mai sunt multe asa. Nu mai dau exemple dar am dat exemplul asta ca sa se inteleaga la ce fel de "pacate" ma refer. |
Am citit cu atentie ultimele postari ale lui Ekaterina, Alin, MihailC si ceilalti.
Cred ca o sa incerc un fel de concluzie destul de pertinenta. In ochii unui om obisnuit ( si in mod special in cazul strainilor ), nici nu poate fi vorba de un atac la adresa Ortodoxiei. In ochii parintelui Savatie, care, dupa cum a spus Ekaterina, discuta la alt nivel despre film, e posibil sa iasa la iveala neconcordante mai mici sau mai mari cu practica teologica din manastiri. El vede filmul prin ochii unui profesionist in domeniu. Acuma, pot sa pun pariu ca diferiti profesionisti din domenii diferite, cum ar fi: arta cinematografica, sonorizarea, amenajari interioare, costumatie, machiaj, medici, politisti etc. ar putea gasi diferite hibe la acest film, totusi fara sa afirme sus si tare ca a fost o adevarata bataie de joc la adresa spitalelor, modei, culturii, etc. |
Citat:
Citat:
Pai ce parere sa am, este poate nitel ridicol - daca tii neaparat, desi sa zicem mai degraba hilar prin gradul de acrivie dar in nici un caz nu cred ca tine in mod expres "de o neputinta omeneasca" pentru ca in general este un act voluntar si acolo unde sunt si alti oameni asta spune ceva despre modul in care te raportezi la ceilalti si asta poate fi pacat. Nu e o crima e drept, dar ceva este. Mai ai si altele? |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 00:15:10. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.