intemeierea celor spuse.. si apararea lor..
 

[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]1. "din prisosul inimii vorbeste gura.. adica daca ai pe Duhul Sfant nu poti sa stai, stiind ce va urma, indiferent, si sa-ti vezi doar de mantuirea proprie, adica sa fii egoist."[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]si Arie si Luther si Papa au vorbit din prisosul inimii, si au dus la erezie, proteste si cruciade.. deci e bine sa intelegem intai daca inima are pe Duhul Sfant, apoi sa vedem daca reactia nu este cumva mai mult decat ar vrea El sa ne spuna..[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]te intreb, parintii care alarmeaza, oare nu cumva vor sa imite pe profetii Vechiului Testament, care (intr-un fel) lucrau "in locul Sfantului Duh", care atunci nu venise inca in inima oamenilor.. aceasta atitudine de "a forma cete cete si de a lupta", nu cumva este mai mult vechi-testamentara decat hristologica?![/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]ar trebui sa intelegem si caut sa vedem ce inseamna "tacerea marturisitoare" a Sfintilor Parinti, care taceau si zideau, mai mult decat alarmau si dezbinau.. si inca ceva.. care este semnul prezentei Duhului Sfant, oare nu pacea si linistea cea cu nadejde?![/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]lamurire.. parintele Iustin este posibil sa aiba alta intelege a inimii, iar interpretatorii sa puna pe seama lui o intelegere a unei revolutii aproape fizice, si nu una a inimii, a postului si a jertfei cu dragoste.. parintele Iustin imi este drag, insa este bine sa nu ii punem in spate mai multe decat ar vrea sa spuna.. cat despre ceilalti "agitatori", ar fi bine sa se intrebe daca sunt smeriti si daca au dragoste.. si sa nu se mai vada "alesii" lui Dumnezeu pentru a lumina ochii celor orbi..[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]si mai e ceva.. babele si cei neinvatati au tinut Biserica, si nu teologii.. calugarii tacuti si retrasi din lume, care atrageau asupra lumii mila si harul lui Dumnezeu, si nu calugarii revolutionari care au iesit din manastiri pentru a lumina pe cei din lume..[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]2. „dar tu nu vezi ce vremuri traim? ia fa un exercitiu de imaginatie si spune-mi ce vezi peste 30 de ani numai”[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]imaginatia mi-a prea bogata ca sa ii dau curs.. nu este un lucru indicat, caci deznadejdea este singurul lucru pe care il poate naste.. insa stiu doar atat, anul trecut puteam merge cu masina prin oras, iar acum aproape ca a ajuns imposibil.. acum cativa ani, aerul de dimineata era mai racoros si mai curat, iar acum nu.. lumea era mai tacuta si mai linistita pe trotoare si in masini, iar acum isi dau din ce in ce mai multe coate..[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]da, s-a racit dragostea.. si ce inseamna asta, ca vine Antihrist, sau ca e deja printre noi ? mai bine ne-am gandi la sfarsitul nostru, decat la sfarsitul lumii, sa nu ne mai vedem "alesi" pentru a lumina pe altii, si sa inmultim rugaciunea din camara inimii..[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]erau "vremuri" mai bune in primele secole, cand oamenii erau rastigniti si arsi sau cand erau taiati cu fierastraul.. nu, si acelea erau "apocaliptice".. cum a fost comunismul simtit in temnite? cum a fost Razboiul Mondial ? [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]niciodata nu a fost pace.. nici macar in Bizant, caci riscul lenevirii si a mortii spirituale crescuse..[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]sa’mi fie cu iertare.. toate sunt pareri, si nu litere de lege..[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]zi cu pace ![/SIZE]

[quote=C.tin;109113]PELERINAJ LA MANASTIREA PETRU - VODA
Sambata 07.02.2009, ora 7.30 plecare de la Unirea (Bucuresti).
Oprire la man. Neamt, apoi se continua drumul spre Petru Voda.
07 - 09.02.2009Man. Petru Voda - participare la slujbele religioase
09.02.2009 intoarcerea în București
Cost 110 ron

Relatii la tel.

windorin a scris:
Ba din contra, astazi se pune accentul pe mantuirea proprie si mai putin pe incercarea de a atrage spre mantuire si pe altii, caci spunea Vladica Averchie [Tausev] de Jordanville, membru ROCOR si trecut in anii nostri [1977] la Domnul, citez:

"Termenul de <ortodox> nu mai are inteles astazi. [COLOR=#000080]Astazi, sub masca exterioara a ortodoxiei se ascunde neortodoxia.[/COLOR] Trebuie sa nascocim o alta denumire pentru ceea ce numim ortodoxie, asa cum odinioara a fost nevoie de a de nascoci termenul de <ortodox>. Si nu-i usor deloc” (Arhiep. Averchie Tausev).

[b]"“Nu avem de unde aştepta restabilirea creştinismului” - scrie mai departe Episcopul Ignatie: [COLOR=royalblue]“[/COLOR][COLOR=royalblue]Vasele Sfântului Duh au secat definitiv pretutindeni, chiar şi în mănăstiri, aceste tezaure de evlavie şi daruri harice. O[COLOR=#000000]r, substanţa Duhului dumnezeiesc poate fi suplinită şi restabilită numai prin uneltele Sale. Îndelungata şi milostiva răbdare a Domnului îngăduie să se prelungească şi să fie amânat deznodământul final pentru cei rămaşi, care se vor mântui, între timp, cei ce putrezesc sau au putrezit, vor atinge deplina putreziciune. [/COLOR][COLOR=#000000]Cei ce vor să se mântuiască, trebuie să înţeleagă bine acest lucru şi să folosească timpul dat spre mântuire, ‘căci timpul scurt este’, iar trecerea în veşnicie este aproape pentru fiecare din noi[/COLOR][COLOR=darkorange]. [COLOR=black]Se cuvine să fim mai împăciuitori faţă de starea Bisericii şi totodată înţelegători. Această stare jalnică este îngăduită de Sus. Stareţul Isaia spunea: ‘[/COLOR][COLOR=black]Înţelege vremea! Nu aştepta buna orânduire în structura bisericească îndeobşte.[/COLOR] [COLOR=black]Fii mulţumit că există posibilitatea mântuirii individuale a celor care vor să se mântuiască. Sfaturi care parcă ne sunt îndreptate direct nouă, pentru a nu ne descuraja, a nu cădea în deznădejde, văzând ce se petrece. Cel mai greu este, desigur, în aceste vremuri, după cum remarca Sfântul Ierarh Ignatie, de a suporta singurătatea spirituală.
“Mântuieşte-te singur! [COLOR=#ff0000]Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire: acesta e cel mai mare şi mai de preţ dar al Domnului, în zilele noastre. Păzeşte-te, vrând să-ţi salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul.[/COLOR]” Iată ce vremuri grele vor veni pentru mântuire, şi aceste vremuri au şi venit!" (Arhim. Averchie Tausev)[/COLOR][/COLOR][/COLOR]

"Arhiepiscopul Averchie adeseori cita din Sf. Ignatie Briancianinov: [SIZE=3][COLOR=red]“Să nu îndrăzneşti să ridici mâna ta cea slabă pentru a opri valul puternic al apostaziei. Evit-o, păzeşte-te tu însuţi de ea, şi-ţi va fi de ajuns. Cunoaşte duhul vremii, cercetează-l, ca să poţi evita pe cât posibil influenţa lui.“[/COLOR][COLOR=black][/COLOR][/SIZE]

Doar anumiti parinti binecredinciosi si plini de evlavie si frica de Dumnezeu precum parintele Iustin Parvu mai incearca in ziua de azi sa faca apel la constiinta credinciosilor, la verticalitatea lor, pentru ca ei sa urmeze calea cea dreapta a Ortodoxiei si sa nu faca compromisuri de niciun fel cu adevaratii stapani masoni si cu cipurile pe care acestia le propun pentru un asa-zis control al fenomenului terorist, stapani carora politicienii nostri le ciugulesc, la propriu, din maini.

Romeo

Atitudine
 

Aveti stiinta si despre alte atitudini luate vis-a-vis de subiectul pus in discutie in ultimul timp de Pr Iustin?
are sustinere si din partea altor preoti,monahi sau nu?

MISTAGOGIA III-de EP.DANIIL STOENESCU
 

PAG.116-117,CAPITOLUL CACI DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA[Luca6,45]-citeva fragmente pt a intelege ce inseamna aceasta expresie!
....".floarea cuvintelor oricui este expresia radacinilor inimii lui,iar pt ca[COLOR=red]'unde este comoara voasra ,acolo va fi si inima voasta"[/COLOR][COLOR=black][luca 12,34],putem spune ca izvorul cuvintelor noastre tisneste din comoara inimii noastre."[/COLOR]
.....
"cuvintele Domnului 'CACI DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA"ADEVERESC in acelasi timp prisosul si comoara inimii lui DAVID in alcatuirea inspirata a psalmilor,intelepciunea mintii si a inimii lui Solomon in Proverbe,Ecleziast si Cintarea Cintarilor,starea inimii regelui Manase in rugaciunea sa de pocainta,durerea Mariei si a Martei pt fratele lor lazar,iubirea curata si dorul cel dumnezeiesc al Sfintei Maria Magdalena la mormintul Domnului in dimineata invieriisi ,arderea inimiii celor doi ucenici pe drumul spre Emaus."
"Cuvintele"[COLOR=blue]caci din prisosul inimii graieste gura"[/COLOR][COLOR=black] arata smerenia si umilinta vamesului din candela rugaciunii lui"Dumnezeule,fii milostiv mie ,pacatosului",taria credintei in Hristos a sfintului arhidiacon STEFAN in predica si in marturisireasa din fata sinedriului,dragostea arzatoare si coplesitoare a sf.apostol PAVEL din imnul iubirii si din toate epistolele sale,zborul de vultur ceresc al sfintului apostol si evanghelist IOAN care razbate in toate scrierile sale din N.T.In sfirsitcuvintele Mintuitorului "DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA" EXPRIMA STAREA DIFERITA SI SOARTA DIFERITA A CELOR DOI TILHARI RASIGNITI IMPREUNA CU DOMNUL PE CRUCILE GOLGOTEI:rautatea ,batjocura si impietrirea inimii celui de-a stinga si pocainta ,smerenia,credinta si speranta inimii celui de-a dreapta....."[/COLOR]

Sint doar citeva fragmente din acest capitol superb ,asa cum superbe sint si cele 3 volume MISTAGOGIA a prea Sfintiei Sale.MERITA CITITE !!

biserica nu se roagapt cei care traiesc in concubinajul asta modern ,care de fapt este desfrinare,nici pt cei de alta religie decit pt ortodocsi ,caci ei preotii au a raspunde in fata lui Dumnezeu de sufletele crestinilor ortodocasi.Apoi rugaciunea pt cel aflat in ..altceva decit credinta ortodoxa ,este pierdere de timp pt preot ,el avind a se ruga pt scoaterea la lumina a sufletelor credinciosilor din turma pt care are sa deie sama in fata Domnului.

[quote=dorinastoica14;110554]Sunt interesata...imi puteti scrie va rog un numar de telefon in mesaj privat? as vrea sa intreb unde/cum fac rezervarile, multumesc anticipat.

O voce puternica.
 

Eu am citit cartea "Parintele IUSTIN PARVU si morala unei vieti castigate." O recomand tuturor care nu au citit-o!
Toate suferintele acestui parinte prin inchisorile comuniste, toate nedreptatile de atunci, dar si de acum, l-au calit si l-au sfintit. Nu se da niciodata deoparte cand este vorba de nedreptate, spune lucrurilor pe nume si de aceea este posibil sa nu fie prea agreat de cei care conduc destinele acestei tarisoare atat de incercata!
Si dau niste citate din aceasta frumoasa carte:

"Am ajuns cersetori ai Europei si ai lumii intregi. Bratul cel mai ieftin de munca este al bietului roman. In ce umilinta a ajuns neamul nostru crestinesc... Oare toata framantarea si durerea aceasta nu ne fac sa-l comparam cu poporul iudeu care merge in Pamantul Fagaduintei? Eu cred ca da. Dar in Pamantul Fagaduintei n-au intrat decat cei intai nascuti, care isi lasasera toate amintirile in urma, in casa robiei. La fel si astazi, doar cei care isi vor lasa toate amintirile din perioada comunista in urma vor trece in <Romania Fagaduintei> si se vor salva."

"Babilonul, haosul pe care-l traim noi astazi nu sunt decat rezultatul tendintei acesteia de schimbare esentiala a originii noastre, a traditiilor noastre, adica a ceea ce ne leaga ca neam."

"Preotul se comporta ca tot romanul. Vrea sa fie salariat, sa traiasca bine si sa moara pensionar."

"Calugarul isi are exemplul in lumina ingerului, iar crestinul, mireanul, o are in lumina monahului. Din pacate, nici monahul nu prea mai are lumina ingerului, cum nici crestinul nu prea mai zareste lumina monahului."


Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa:

"Cred cu tarie ca cel mai mare duhovnic in viata este Parintele Iustin Parvu de la Petru Voda. Este si cel mai puternic om duhovnicesc. Chiar daca nu are nici un rang ierarhic, are rangul Duhului care i s-a dat si care nu se va putea lua de la el. As vrea ca Sfintii Arhangheli si Maica Domnului sa-i pazeasca pe ucenicii sai de ispita mandriei de a-i fi ucenici." (2004)

La fel am patit si eu... Am dus un pomelnic cu nemele meu, al sotului si al copiilor, iar Parintele a taiat numele sotului de pe pomelnic... L-am intrebat de ce... si mi-a spus ca el nu mai e crestin ortodox, e o oaie ratacita si singurul lucru ce-l poate face e sa-l puna la Psaltire... Am ramas cu un gust amar, pentru ca sotul meu era crestin ortodox, dar... nu au durat mai mult de 3-4 zile si sotul meu mi-a dat "vestea" ca in cateva zile se va "boteza" la penticostali.... Asta cum o explicati?...
Parintele este un Sfant. Si a ajutat atat lume... Spune vorbe putine, dar "cine are urechi de auzit, sa auda"....
Dumnezeu sa-l aiba in paza sa pe Parintele Iustin.
Doamne Ajuta

Foarte interesant!
 

Pr Iustin interviu dat pe 23 septembrie 2010!


Interviul video (in 3 parti) se gaseste la
http://atitudini.com/parintele-justi...m-a-influentat

Buna ziua !
 

As vrea sa trec pe la parinte zilele acestea, stie cineva daca mai spovedeste sau daca mai sta de vorba cu pelerini ?

Mai frate din cate mi se pare mie primeste,dar intreaba pe fratele Victor Roncea ca tocmai a fost pe la Sfanta Manastire Petru Voda.
Pune-i intrebare pe blogul fratiei sale la comentarii acolo:
http://roncea.ro/2010/10/25/nu-nu-m-...arit/#comments
O sa iti raspunda cred.

Multumesc, am sa-l intreb.

La multi ani, scump parinte!
 

0.02.1919 - s-a nascut, in satul Petru Voda (in vecinatatea caruia a intemeiat, in 1991, pe pamantul sau parintesc, actuala manastire), marele duhovnic Iustin Parvu, intemnitat de comunisti intre 1948 si 1964.

Dar din… darurile duhovnicesti ale Parintelui: “Noi, da
 

Fuga de sine

Omul fuge de sine de frica; ii e frica de judecata constiintei pentru tot ce s-a intamplat in lumea noastra, in lume in general, in secolul trecut. Oamenii senini, care nu au pe constiinta pacate, care nu sunt datori nimanui, nu se grabesc niciodata, se opresc si vorbesc cu fiecare, cu vecini, cu frate, cu mama. Acestia au timp si pentru un bolnav si pentru un sarman si pentru un semen care are nevoie de un sfat, de un ajutor. Pe cand cei care au ceva pe suflet, care sunt cuprinsi de patima de a aduna continuu averi, fara masura, aceia sunt bolnavii adevarati ai vremurilor noastre. Cu ei nu poti vorbi normal, ei au ceva pe suflet mereu, ei evalueaza continuu, dar nu dupa masura lui Dumnezeu ci numai dupa masura oamenilor.
Greseala fratelui

Noi trebuie sa urmam pilda Mantuitorului, Care a luat asupra Sa pacatele intregii omeniri: atunci cand vedem ca fratele face o greseala, sa nu ne grabim sa aruncam degraba cu piatra in el, ci mai intai sa ne socotim noi vinovati pentru acea greseala si aceasta inseamna sa purtam slabiciunile fratelui si astfel el se usureaza. Cel mai mult iubeste Dumnezeu acest tip de jertfa si nu exista cununa mai mare ca pentru aceasta, pentru ca asa a spus Domnul: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta si cu tot sufletul tau si cu tot gandul tau”, aceasta este intaia si marea porunca. Iar a doua, asemenea ei: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Dar sa nu credem ca noi, daca suntem mizerabili la suflet putem ajuta societatea mizerabila de azi.

“Noi, daca nu traim in Duhul, nu avem cum sa ne vedem pacatele, nici sa iubim…”PR.IUSTIN PARVU.------------------Lipsa de iubire

De caderea celui din preajma ne facem vinovati si noi, fara discutie. Lipsa de iubire e ca lipsa de sprijin. Nu-l iubesti pe Dumnezeu, daca nu-l iubesti pe aproapele tau. De raul din lume suntem vinovati fiecare, daca tratam cu indiferenta ce i se intampla vecinului, fratelui, prietenului sotului, parintelui, atunci nu mai putem pretinde ca noua sa ne intinda mana cineva, degeaba asteptam ajutorul lui Dumnezeu. Spune Sfantul Evanghelist Ioan (4: 7-21).

Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el. Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.

Da!
E normal.
Si la Sihastria, la chilia Parintelui Cleopa, tot asa taiau de pe lista.

Se ajunge foarte greu la el.
Eu cand am fost ultima data nu am putut lua decat binecuvantare. Atunci era foarte slabit (in urma cu 3 luni).
O maicuta mi-a recomandat sa vin sa stau cateva zile la manastire ca am sigur sanse sa ajung.
I-am facut poze. Am sa le postez imediat ce le descarc.

Slava Domnului, am avut ocazia sa-l cunosc fata catre fata pe Parintele Justin Parvu. Am fost uimit de spiritul sau tanar, luciditatea, simplitatea, adanca sa smerenie. Dar mai ales m-a impresionat dragostea lui de oameni.
In privinta sfaturilor pe care le-am primit de la Parintele Justin, pot spune ca au fost echilibrate, intelepte. Nici urma de bigotism, de fanatism religios.
Il consider a fi un parinte de la care putem invata sa iubim.

Daca tot ai stricat scopul topicului imi permit sa zic si eu ca ortodocsii care tin la Biserica nu frecventeaza "saccsiv" si invers.

Etichetele sunt bune in alta parte. Nu putem vorbi despre parintele Iustin intr-un mod festivist, ignorandu-i sfaturile si predicile. Adica daca saccsiv posteaza invataturi ale parintelui Iustin nu tine la Biserica! Sa inteleg ca, in opinia ta, cine tine la Biserica nu posteaza cuvintele parintelui Iustin!

Cred ca in acest topic am sesizat doua moduri diferite ale parintelui Iustin de a se raporta la ascultare. Ma bucur ca in ultimul timp, parintele se lasa calauzit in primul rand de Duhul Sfant.

Nu am inteles niciodata de unde fobia fata de stiinta si tehnologie, doar datorita lor avem centrale de apartament sa nu murim de frig, aer conditionat sa nu murim de cald, telefonie mobila sa vorbim cu cei dragi, lapte pasteurizat ca sa nu se strice dupa 5-6 zile si sa nu ne imbolnavim de la microorganismele din laptele proaspat muls, sateliti GPS prin care sa ne putem orienta si sa ajungem la destinatie fara a ne pierde si cata si mai cate. Toate astea in doar 200 de ani de cercetare stiintifica, nici nu imi pot imagina cum o sa arate lumea peste 50 de ani.

Frica de nou! Corolar: frica tampeste! Corolar 2: Batranetea poate insemna intelepciune dar si senilitate!

Progresul e bun cat timp nu le strica zeul crestinilor. Masinile sunt bune pentru ca nu le afecteaza zeul in mod direct, desi valideaza stiinta care pe de alta parte spune ca nu am fost creati dupa pretentiile creationiste. Doi pasi logici nu sunt tocmai usor de facut si de aceea evolutionismul este atacat atat de ambitios. La fel si cu cipurile care au o analogie biblica(deci un singur pas), hopa, sare homo religiosus sa le deregleze nivelu' Fermi!

A cazut omul modern intr-o mandrie diavoleasca si intr-o slava desarta fara precedent. Iar Dumnezeu ne arata permanent ca exista, iar cuvintele Apocalipsei se implinesc pas cu pas. Fiecare suntem liberi sa ne raportam la ele cum dorim. Dar nu putem in acelasi timp sa le ignoram pe acestea si sa ne numim crestini.

Parintele Iustin, cand vorbeste despre cipuri, se adreseaza crestinilor. Ceilalti, daca n-au chef sa lupte pentru mantuirea lor, n-au decat sa-l ignore si sa se conduca dupa gandurile lor inspirate de nu se stie cine. Nu vor putea spune ca n-au aflat ca cipurile sunt contraindicate crestinilor. Sa vedem cine rade la urma: tu sau parintele Iustin si alti parinti care ne-au avertizat ca spusele Apocalipsei se implinesc in aceste vremuri.

Interviu cu Părintele Justin, realizat de monahia Fotini, 17 februarie 2011
 

Prima parte

Părinte, asistăm la o pasivitate generală şi la o paralizie a voinţei poporului român, încât aproape nu mai este nicio reacţie, nici atitudine faţă de toate aceste bombardamente anticreştine. Cum se explică acest fapt?

Asta şi pentru că sărmanul popor nu mai ştie ce să creadă, nu mai are încredere în niciun lider politic, în niciun formator de opinie, nici în Presă sau televiziune. De aceea este aşa de rece şi indiferent la tot ce apare. Această stare de lucru este de altfel şi indusă, programare la care s-a lucrat cu multă sârguinţă, astfel încât să desfiinţeze modelele şi elitele unui popor şi să strice reperele oamenilor. Acum are mai multă credibilitate în faţa omului de rând cel care ştie să ofere mai bine pâine şi circ. Se mai trezeşte câte unul din somnolenţa asta şi, supărat, caută să facă o mică revoluţie. Dar revoluţia asta ţine numai până la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni şi de acolo se împrăştie, nu mai rămâne nimic din revolta lui; rămâne el singur revoluţionar. Păi ce era o grevă altădată? Înspăimânta tot poporul, prin seriozitatea şi hotărârea protestatarilor. Acum sunt atâtea diversiuni că nu mai ştii pentru cine şi ce protestezi de fapt; acum nu mai ai încredere nici în fratele de lângă tine.

Mă uitam că foarte puţini medici au protestat împotriva regimului inuman sanitar prin care Ministerul Sănătăţii desfiinţează sute de spitale, introducând în schimb cardul de sănătate cu cip electronic…

Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima realitatea lucrurilor. Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obișnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Ei s-au aliniat partidelor politice în primul rând ca să-şi apere moşiile, averile.

Bine, dar salariile medicilor acum sunt foarte mici…

Ei, medicul acum e ca şi popa. Are el salariul mic, dar are şi salariul mare, pe care îl ia din buzunarele necăjitului, şi se îmbogăţeşte fără să aibă el salariul mare. Medicul nostru de azi nu mai are spiritul sacrificiului. Acum, pentru că au salariile mici, dau bir cu fugiţii în străinătate, unde să câştige mai mult, dar până la urmă şi statele occidentale vor ajunge la starea în care ne aflăm noi, nu va mai dura mult nici la ei, pentru că are grijă socialismul european de realizarea acestui plan. Sistemul a lucrat ca pe ţăran să îl tâmpească, iar pe intelectual să îl compromită. Păi capacitatea ruşilor de inteligenţă este foarte redusă, datorită alcoolului cu care au fost „hrăniţi” de către comunişti. Că dacă îi întrebai unde e Berlinul, îţi spuneau: „aici, după deal”. Copiii de beţivi ajung, sărmanii, majoritatea nişte analfabeţi, reduşi mintal.

Medicul a şi fost un factor prin care Sistemul şi-a realizat şi își realizează în continuare lucrarea satanică de decimare a populației prin vaccinuri şi alte otrăvuri chimicale.

Această calitate de toleranţă a avut-o românul dintotdeauna sau e recent dobândită?

Măi, nici vorbă, nu era românul nostru aşa. Păi Ştefan cel Mare a avut luptători din aceștia? Toleranţa a pătruns prin secolul 18 când a început omul să se degradeze moral, prin influenţa masonilor care au pus ochii pe frumuseţea aceasta a ţării noastre şi care au făcut orice au putut să ne dezmoştenească de bogăția Ortodoxiei. Bunătatea ţăranului a dat greş aici, pentru că nu şi-au dat seama ce înseamnă să vină un străin în ţara ta. Iar tinerii care au încercat să orienteze poporul în perioada asta ’22 – ’44 , să îl pună pe un drum bun, au fost denigraţi, ucişi de marea familie masonică carolingiană (Carol al II-lea). Atât răsăritenii cât şi occidentalii au fost nişte persecutori puternici ai ideii româneşti, ai neamului nostru. Şi azi când aud occidentalii de poporul român, e ca şi cum auzi de un călugăr din Petru Vodă. Se duce un călugăr din Petru Vodă undeva şi îl întreabă de unde este – „Aaaa… de la Petru Vodă”? Îţi întoarce spatele şi pleacă. Poporul este bine prelucrat mai întâi în şcoală, apoi în armată, şedinţe şi conferinţe prin care îţi aplicau o educaţie de aşa manieră încât nu puteai să mai vezi altfel decât ca un membru de partid. Nu crezi în nimic decât în ce îţi spune Partidul. Partidul gândea, Partidul conducea, Partidul era totul în viaţa poporului român.

Acum intelectualii noştri au văzut că e bine să ai o casă frumoasă, să mergi la băi, în staţiuni, în străinătate… şi nu mai au ei timp să ia atitudini de apărarea a neamului şi astfel ajung şi ţăranul şi intelectualul unelte ale „burgheziei”, de pe urma cărora ei trăiesc.

Dar cum poate totuşi un intelectual, care vrea să își depăşească condiţia asta mizeră, să iasă din ea?

Nu poate ieşi decât dacă are o elită intelectuală conducătoare, dar cu aşa paraziţi de conducători paraziți ies şi subalternii, medici sau primari, sau învăţători. Mai ales că nu e uşor să conduci poporul român, pentru că el are o rădăcină ortodoxă şi o sensibilitate aparte; tipicul masoneriei nu se aplică la poporul român cu o cultură şi spiritualitate atât de complexe şi bogate. Ca şi altădată, omul e cumpărat, condus de simţul de slugărnicie. Faţă de alte popoare românul nostru are o figură de amărât, chircit; unde îl vezi – stă cu pălăria în mâna şi cu capul de supus se închină la d-l secretar, la d-l primar, cu plecăciune până la pământ. Dar această slugărnicie s-a imprimat şi în viaţa bisericească. Păi grecul stă cu mâinile la spate şi aşa se uită şi la preşedinte şi la mitropolit, nu se pleacă chiar ca o slugă. A fi slugarnic nu înseamnă că respecţi Biserica. Respecţi Biserica dar cu demnitate, nu înseamnă să devii o râmă să lingi toate cizmele. Când am mers cu câţiva români în Sfântul Munte să ne închinăm la icoane, păi făceam metanii mari la fiecare icoană, cu trei închinăciuni în mijlocul bisericii, apoi sărutam mâna la stareţ, aşa cum se face la noi – se uitau foarte miraţi grecii la noi. Ei se închinau mai degajaţi şi nici vorbă să se ducă la stareţ, să se întoarcă înapoi. Noi suntem aici sub influenţa asta slavonească ce a format un alt soi de om, care ne-a adus la starea asta de deformare cu „smerenia”. Această aşa-zisă smerenie a luat naştere în urma terorii. Pe noi ne caracterizează acum frica şi ateismul. Românul nostru ştie să mai facă doar bancuri. Îmi povestea un cetăţean aici un banc ce circulă prin popor. Cică: „Un anume preşedinte merge să consulte o vrăjitoare. Vrăjitoarea închide ochii şi îi spune:

- Vă văd trecând pe un bulevard foarte mare, într-o maşină decapotabilă şi lumea strigând de bucurie.

Preşedintele zâmbeşte şi o întreabă:

- Deci mulţimea este fericită?

- Da, ca niciodată!

- Şi oamenii aleargă după …maşină?

- Da, aleargă în jurul mașinii, ca nebunii. Poliţiei îi este foarte dificil să facă loc mașinii.

- Sunt şi oameni care poartă drapele?

- Da, drapele şi bannere cu cuvinte de speranţă pentru un viitor mai bun.

- Chiar aşa? Şi oamenii strigă, cântă?

- Da, oamenii strigă fraze de speranță: Oh! De-acum încolo totul va fi mai bine! Poporul este în sărbătoare.

- Şi eu, eu cum reacționez la toate astea?

- Nu pot sa vad! Coşciugul este închis”.

Ei, cam aşa se amăgeşte bietul român, cu un banc, cu o glumă, dar să facă el ceva concret, o faptă eroică – nu.

Interviu cu Părintele Justin, realizat de monahia Fotini, 17 februarie 2011
 

A doua parte

Şi cei în care mai zvâcneşte încă o viţă de român, o viţă nobilă, cum pot depăşi această frică şi să îi poată mobiliza şi pe ceilalţi?

Nu se poate mobiliza acum nimic, pentru că nu ai ajuns nici măcar până acasă şi ei te-au şi depistat ce lucrezi şi ce vrei să faci tu. Ce era securitatea altădată şi ce este acum, vă daţi seama cu mult mai avansată. Nu are cine să se opună acum partidului, atâta vreme cât copiii celor ce ar avea un cuvânt de spus sunt în Germania, în Franţa, studiază, burse, toate pe seama poporului român…

Cu cardul de sănătate cum e bine să procedăm, că se trezeşte omul cu el la poştă şi trebuie să semneze pentru el?

Nu îl primim deloc. Nu semnaţi pentru el, ci îl trimiteţi prin poştă de unde a venit. Trebuie să fie un act de mărturisire al nostru şi este şi pentru ei o ocazie să vadă că poporul se opune în masă.

Dar de ce credeţi, părinte, că persecuţia asta electronică este mai antihristică decât celelalte persecuţii păgâne, în care te obligau să te închini şi la idoli?

Pentru că şi viclenia vrăjmaşului e mai mare conform cu vremurile în care trăim. El are mii de ani de experienţă şi e normal să îşi desăvârşească metodele de ispitire a lumii. Toate fenomenele care se aplică în istoria omenirii sunt în raport cu gradul de civilizaţie al omului. Observaţi acum la ce nivel de cunoaştere a ajuns ştiinţa, după cum s-a dezvoltat tehnica. Cu cât e mai performantă tehnica oamenilor, cu atât şi persecuţia este mai ascuţită şi mai subtilă. Şi pe oamenii aştia îi vad ca pe nişte slugi ale satanei şi eu aşa şi cred – cei care folosesc tehnica asta în rău, în defavoarea omului, sunt nişte înaintemergători ai lui antihrist.

Nu vedeţi cum au ştiut să protesteze grecii în jur de 15 mii de oameni împotriva actelor cu cip, şi numai pentru faptul că ulterior, oricând ei pot adăuga la acele informaţii din cip şi cifra 666?

Măi, eu am visat acum într-o noapte, după ce am venit de la Sfânta Liturghie, la o jumătate de oră după ce adormisem, şi am avut trei vise la rând chinuitoare cum erau pecetluiţi oamenii de către slujitorii lui antihrist. Îi adunau de pe stradă şi într-un laborator al lor îi pecetluiau forţat cu un cip electronic de mărimea unui sâmbure de prună. Bineînţeles că nu trebuie să dăm crezare viselor. Dar vedeam un lucru foarte interesant – cei care erau câte doi sau mai mulţi la un loc reuşeau să scape să rămână nepecetluiţi, dar cei care erau singuri, erau uşor răpiţi şi pecetluiţi. Şi spun aceasta, nu că sunt eu vizionar – nici vorbă! – cred însă că dacă vom crea o unitate duhovnicească şi ne vom opune împreună, Domnul îşi va face milă cu noi. Pentru că singuri nu vom rezista şi de aceea ei şi urmăresc să ne dezbine unul de altul. Dragostea şi rugăciunea vor avea multă putere şi tehnica lor va deveni neputincioasă, după cum spune şi Domnul în Evanghelie: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”(Mt. 18:20). Ei folosesc acum şi mijloace hipnotice. Nu vedeţi cum tehnica asta îl face pe om să nu mai poată dormi, să nu mai poată judeca, să obosească foarte repede? Această tehnică asupra psihicului uman are efect mai puternic decât alcoolul, e un drog periculos.

Consideraţi că pecetluirea este aproape?

Pecetluirea nu este chiar aproape, dar nici prea departe. Oamenii trăiesc acum într-un confort şi ateism, încât beau, mănâncă şi nu îi mai interesează de îi judecă Dumnezeu sau nu. Ei fac glume şi se amuză – ei, astea sunt poveşti popeşti. Dar nu este aşa. Tot ce s-a scris în Scriptură trebuie să se împlinească negreşit şi sunt evidente toate aceste fenomene premergătoare. Lumea a ajuns la culmea desfrâului şi imoralităţii, încât homosexualii şi criminalii au ajuns modelele societăţii. Eu văd că şi mentalitatea copilului este foarte mult schimbată, pentru că mamele îşi lasă copiii să petreacă foarte mult timp la calculator şi la televizor, care îi transformă pe bieţii copii în nişte monştri. Îmi povestea o mamă aici că băieţelul ei de patru ani, după ce a venit de afară de la joacă, îi spune mamei: Păi, mămică, eu am să iau pe Anişoara. Păi unde auzeai aşa ceva pe vremea mea? Nu se pomenea aşa ceva. Structura sufletească şi organică a copilului nu este pentru această tehnică satanică, că îl distrugi pe el la anii ăştia. Nu vedeţi chipul unui copil curat, sănătos, cu o educaţie creştină – cât de frumos arată şi ce judecată are? Dar ia-l dintr-o familie de desfrânaţi, de răutăcioşi – parcă şi copilul arată ca un monstru. Viaţa tehnică naşte monştri.

Părinte, dar celor care vor fi pecetluiţi forţat li se socoteşte lepădare?

Foarte puţini vor scăpa nepecetluiţi, dar dacă vom fi pecetluiţi cu forţa nu noi vom răspunde, ci ei. Important e să nu cedezi şi să ştii să mori martir. Asta este important.

Şi cum înveţi să mori martir?

Nu te supui la niciun soi de încercare. Dar aici are un rol şi partea spirituală. Cu cât eşti mai pregătit duhovniceşte, şi raţiunea îţi va fi mai puţin atinsă sau degradată, şi vei avea şi puterea de mărturisire. Toată viaţa creştinului trebuie să fie o pregătire pentru a şti să moară martir. Dacă vă uitaţi la copii veţi vedea întipărit pe chipul lor instinctul de a fi asemenea lui Dumnezeu. Întrebam aici un copil mic: ce vrei să te faci tu când vei fi mare? Şi el îmi răspunde: Sfânt vreau să mă fac! Copilul are sădit în el această forţă de a-şi desăvârşi sufletul. De la copii trebuie să învăţăm foarte mult cum să fim, „căci ca unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. „Până nu veţi fi ca aceştia nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu” – adică cu sufletul curat, cu curaj şi naturaleţe. Copilul este aşa de nevinovat că pentru el totul este sfânt.

Cum vă explicaţi faptul că noi, pe măsură ce avansăm în cunoaştere, ne îndepărtăm de Dumnezeu, când de fapt cunoaşterea ar trebui să ne apropie?

Asta e valabil pentru cei slabi, care mai mult se afundă în cunoaştere, pentru că nu au smerenie, cercetează cu mândrie. Trebuie să ne temem pururi să nu ne părăsească Dumnezeu şi să nu cădem în mrejele vrăjmaşului. Fără această frică sfântă de Dumnezeu cădem în înşelările minţii noastre. Să ne îngrijim să nu slăbească puterea noastră sufletească şi să nu cădem pradă răului.

Părinte, sunt unele persoane care se îndoiesc de această realitate a cipului, şi consideră că dacă cipul ar fi cu adevărat o problemă aşa gravă de mântuire, Dumnezeu ar lucra prin sfinţii săi şi ar vesti oamenilor exact ce să facă, cu argumente clare şi fără îndoială, că nu lasă Dumnezeu Biserica Lui fără povăţuire.

Eu consider că acesta însuşi e un semn că sfârşitul este aproape, prin faptul că nu mai avem proroci şi apărători sfinţi ai adevărului ortodox. Este o lipsă de povăţuitori, predicatori care să spună poporului de la amvon ce are de făcut. Nu, acum preotul trebuie să predice după cum îi dictează partidul, nu după cum îi spune Duhul. Mai are el habar de Duhul? Păi cum să mai lucreze aşa Dumnezeu, prin astfel de capi stricaţi? Ei dansează şi cu musulmanii şi cu ereticii şi vrem ca Dumnezeu să grăiască prin ei. Dar bietul om cade pradă tuturor minciunilor.

Cum vedeţi această măsură a Uniunii Europene, şi implicit a Guvernului, prin care ni se scot din farmacii plantele şi medicamentele naturiste, pe motiv ca au efecte adverse şi nu există o testare a plantei la nivelul populaţiei, dar în schimb ei introduc o substanţă extrem de toxică, initium, în culturile de cartof, ceapă, roşii şi alte legume, fără niciun fel de testare.

Este o măsură de distrugere a omului cum mai spuneam. Iar românul nostru nu deschide gura, acceptă încă şi ca pe ceva bun, aşa în inconştienţa şi prostia lui. El mănâncă tot ce i se oferă pe piaţă. Dacă ar pune otravă la pliculeţe şi pe aceea ar manca-o. Îmi amintesc în ’44 când au venit ruşii cu porumbul ăsta furajer, aparent mai frumos şi cu nişte grăunţe mai mari. Şi ţăranul nostru a aruncat porumbul moldovenesc, care era dulce şi mult mai sănătos. Şi a venit porumbul acesta furajer rusesc şi a înlocuit tot porumbul nostru, fără să grăiască unul ceva. Ţăranul nostru se uita şi se minuna: A, păi uite, măi, ăsta e porumb adevărat! Dar nu este o problemă asta aşa de mare dacă nu mai găsim plante medicinale în farmacii, că şi aşa numai sănătoase şi medicinale nu erau – că românul nostru ştie să culeagă şi singur de pe la ţară, de pe câmp, muşeţel, pătlagină şi usturoi. E bine să ne învăţăm să nu mai primim otrăvurile lor din medicamente, ci să căutăm să ne tratăm noi singuri, prin ierburile şi rădăcinile pe care le-a lăsat Dumnezeu. Pentru că nu am voie să mă sinucid, bineştiind că multe din medicamentele şi alimentele lor sunt pline de otravă.

În cele din urmă vă urăm şi noi Mulţi ani sănătoşi şi de acum înainte, odată cu împlinirea vârstei de 92 de ani şi dacă ne puteţi spune cum simţiţi acest an al sfinţiei voastre faţă de ceilalţi?

Ei, maică, anii grei pentru mine au trecut. Anii bătrâneţii care mi s-au adăugat, au însemnat durerile şi necazurile acestui popor. Dacă tu nu te gândeşti doar pentru tine, atunci ajungi să te confunzi cu nevoile şi greutăţile aproapelui. Aşa că eu chiar dacă sunt la 92 de ani, trăiesc totodată vârsta celui de lângă mine, fie că sunt 25 de ani, fie că sunt 45 de ani. Şi anii pentru mine nu mai sunt ani… Noi dirijăm timpul în raport cu nevoinţa noastră faţă de Dumnezeu. Sfârşitul lumii este sfârşitul nostru, pentru că păcatele noastre cheamă mai degrabă mânia lui Dumnezeu. Şi cu cât te nevoieşti mai mult pentru celălalt, cu atât eşti mai tânăr.

(din Revista ATITUDINI, Nr. 15)

http://atitudini.com/wp-content/uplo...rt_nr.15_1.jpg

Multumiri pentru articol, Laurentiu!

“Celor ce isi au mintea permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce le-ar spune” (Sf. Efrem Sirul)

zilele trecute am fost la parintele...asa vesel si zambitor.. linistit si EXTRAORDINAR de lucid..de ancorat in realitate..ca si celelalte dati cand am fost la el...imi este asa de drag acest parinte....e un drag aproape ca un drag de rudenie...parca ar fi bunicul nostru..al tuturor..cu barba alba..parul lung...ingrijit...
mereu stie sa vorbeasca...asa..pe intelesul tuturor...indiferent ca esti mai mult sau mai putin cunoscator intr-ale ortodoxiei...stie ce sa zica si cum sa zica...stie sa te apropie chiar daca esti un ortodox neortodox...
numai el stie de ce..cand ..si cum taie din pomelnic pe unii...nu e o regula cu concubinii,ateii etc etc...eu am avut in pomelnic si oameni care traiau in concubinaj...si ortodocsi neortodocsi...dar erau oameni ce imi erau aproape..si de aceea i-am trecut....si niciodata nu a taiat pe cineva din pomelnic..niciodata...
mergeti la parintele...cat il mai avem printre noi...nu mergeti cu gandul ca nu veti reusi sa ajungeti...veti reusi cu siguranta...am reusit si cand am fost numarul 100 si ceva pe lista....nici nu stii cum trece timpul acolo...desi sunt zeci de oameni care stau la usa lui..ca intr-o clinica in care pacienii asteapta la usa unui medic renumit
mergeti la parintele si chiar daca nu sunteti niste ortodocsi exemplari..parintele ii primeste pe toti cu drag...si stie cum sa vorbeasca oricui...asa cu stilul lui ...cu vorbitul in soapta...cu tonalitate de bunicutz care-ti citeste vreo povestioara..