Cand am citit prima data cate ceva din ce a scris Parintele Pruteanu mi s-au parut unele lucruri ciudate. Dar am zis ca e doar o mica nuantare. Apoi am citit tot mai multe lucruri ciudate, printre care si ca cei casatoriti sunt deja considerati casatoriti de Biserica si nu mai traiesc in pacat daca fac nunta la sfat , chiar daca nu fac nunta la Biserica. Dupa cum scris chiar domnia sa la sfarsitul fiecarui articol e tot timpul contestat, asa ca trebuie ales cu atentie tot ce scrie. De exemplu am observat ca a pornit-o pe calea reintoarcerii la origini, a eliminarii greselilor din Biserica. O prostie care apare la unii teologi neopatristici, de parca toti sfintii de pana acum n-au stiut nimic si au gasit astia ca s-a gresit (mie imi par mai mult influente protestante).

Sfantul Ieronim sustine ca Maica Domnului ar fi fost hranita cu ,,hrana cea cereasca"in Templu iar sintagma in sine conduce catre mana.Teofilact si Teodorit spun ca Maica statea in Sfanta Sfintelor in rugaciune desi,intradevar,textul in sine nominalizeaza Templul per ansamblu si nu Sfanta Sfintelor in particular.Cel mai probabil parintele face o corelatie in extenso intre textul Protoevangheliei (mai exista si versiune armeana) si comentariile ce au urmat in traditia ulterioara.Flavius Josephus spune ca in Templu(cel putin in cel al lui Solomon)erau 90 de camere: 30 pt vaduve,30 pt nazirei si 30 pt fecioare aduse la Templu inaintea casatoriei.La momentul cand este dusa in fata altarului Templului Maria danseaza pe a treia treapta(in total erau 15 trepte si trebuia sa te opresti pe fiecare si sa reciti un psalm)deci pe treapta cea mai inalta(ultimele trei trepte,numarate de jos in sus erau sectorul ultim),pe platforma si in mod normal in acel loc nu puteau calca decat strict slujitorii Templului.Insa dansul ei,cel putin in viziunea autorilor/autorului protoevangheliei are o semnificatie simbolica: pe 15 Av tinere evreice dansau in vii cand tinerii trebuiau sa-si aleaga logodnicele.Ar rezulta ca dansul micutei Maria( un dans care aminteste de cel al lui David in jurul Chivotului) era un semn simbolic al alegerii ei de catre Dumnezeu,un dans care subliniaza ,,consacrarea copilei de catre Dumnezeu" dupa cum remarca un comentator al textului apocrif.

O alta prostie, cu un pic de manipulare. Da exemplu un parinte, Agapie Corbu, care scrie de fapt despre pietismul adogmatic (prima fraza), iar apoi despre falsa aghiografie, dar nu se refera la Vietile Sfintilor, ci la false istorii, cum e acea apocrifa, adaptare dupa viata lui Budha. Dar parintele Pruteanu foloseste in mod fals citatele din Parintele Agapie pentur a demonstra ca Vietile Sfintilor ar fi false aghiografii, desi chiar domnia sa recunoaste ca Parintele Agapie da de exemplu doar acea apocrifa.

Da, in vest erau si moaste contrafacute. Dupa Schisma nu au mai existat moaste in catolicism, au ramas cele dinainte de Schisma. Odata cu cucerirea Constantinopolului de catre cruciati au fost luate si sfinte moaste si duse in apus. S-a creat astfel un fel de comert.
De exemplu de curand am citit ca s-au cercetat ramasite care se presupunea ca ar fi apartinut Ioanei D'arc, considerata sfanta in apus. S-a dovedit a fi un fals (cred ca erau oase de pisica).

Catalin, daca se poate , imi poti spune concret in ce studiu sau articol al Par. Petru ai citit asemenea minune? Imi poti da un link? Eu nu cred ca a spus parintele asa ceva. este adevarat ca foarte multi oameni citesc studiile si articolele dansului insa nu toti inteleg cum se cuvine ceea ce spune parintele.

Stiu ca tu ai un respect deosebit fata de Parintele si e bine asa, nu ma indoiesc ca in majoritatea lucrurilor face bine ce face. Articolul l-am citit si eu, l-a mai dat cineva pe forum, nu mai am timp acum sa-l caut.

Cand ai timp sa cauti , daca se poate, eu astept, nu e nici o problema. Dar as dori sa vad articolul.

Si insist , pentru ca eu am citit articolul dansului despre casatorire si recasatorire, divort (daca despre aceasta este vorba), si nici pe departe nu a fost vorba de ceea ce s-a insinuat aici legat de cununia in Biserica. Par. Petru este cel mai aprig critic al celor ce traiesc in curvie.

Confirm, l-am citit și eu.
Cred că-l găsești pe teologie.net.

L.E. L-am găsit eu: http://www.teologie.net/data/pdf/PP-studiu-cununie.pdf

Am cautat o ora, pana la urma am gasit. Chiar e o minunatie, i-a uimit si pe toti cei ce dialogau acolo: http://forum.teologie.net/viewtopic.php?f=54&t=1599
"O familie căsătorită civil (adică şi responsabil), în cazul în care soţii sunt fideli unul altuia, relaţia lor nu poate fi numită curvie. Pentru o astfel de afirmaţie sau catalogare în Biserica Rusă eşti caterisit, nici mai mult nici mai puţin. (În Rusia sunt milioane de familii necununate.)"
"Eu vă rog insistent să-mi daţi măcar un argument (de până în sec. 17 când lucrurile s-au cam infectat) că relaţia dintre doi soţi căsătoriţi civil, dar necununaţi este curvie. Vă daţi seama ce prostie spuneţi? Înseamnă că peste 2 miliarde de familii necununate ortodox câte există pe faţa pământului trăiesc în curvie? Un soţ şi o soţie de confesiune baptistă, de exemplu, dacă sunt fideli unul faţă de altul, dar nu sunt cununaţi (ci doar căsătoriţi civil), trăiesc în curvie? Mai citiţi Scriptura şi lăsaţi prejudecăţile ortodoxiste(nu ortodoxe). "
Si cea mai tare: "Mai scolastic şi chiar eretic nici că se putea. Păi eu care sunt ieromonah nu mă mântuiesc pentru că nu sunt cununat?"
Vedem iar afirmatia pe care Parintele o foloseste des, ca de la un timp lucrurile s-au stricat in Biserica, mitul reintoarcerii la origini. Sper ca in acest caz sa nu ne intoarcem pana la perioada in care se putea avea mai multe sotii.

Imi pare rau ca intervin, dar totusi trebuie sa o fac pentru ca se vede clar ca nu s-a urmarit catusi de putin firul discutiei ca sa se inteleaga exact despre ce este vorba. E simplu sa scoatem din contextul unei discutii cateva fraze si sa catalogam.

Daca se intra pe linkul respectiv este, la inceputul paginii, o indicatie cu un link: discutia a pornit de aici. Daca ne ducem pe acel link vom vedea despre ce este vorba. Parintele expunea pe forum un caz al unei femei casatorite cu un necredincios, care pe la 60 ani, a inceput sa mearga la Biserica, sa se spovedeasca, sa se indrepte si care ducea o viata duhovniceasca. Preotul care o spovedea, odata s-a intalnit cu sotul acestei femei pe strada, care fiind beat , i-a promis ca se cununa cu femeia la Biserica. Atunci preotul respectiv, s-a dus la ei acasa, si profitand de betia omului l-a botezat si i-a cununat.
Acesta este cazl pe care l-a expus Par. Petru pe forum , intreband interlocutorii ce parere au.

Un user Ioachim i-a raspuns atunci astfel:
" Intr-un fel (dar asta nu inseamna ca aprob sau sunt de acord) o canonisea pe biata femeie pt. pacatele ei, ale lor impreuna de fapt.... de a fi ajuns pana aici (la urma urmei nu trebuiau sa traisca impreuna deloc....INAINTE de cununie). In fapt ea era cea care prin desfrau s-a oprit de la comuniune."

Ceea ce, fie vorba intre noi este o mare prostie.
Iar Par. Petru a raspuns cu citatul dat de tine.

Catalin, deci este vorba despre o femeie care este credincioasa ce are o credinta ortodoxa traitoare dar care in tinerete s-a cununat cu un necredincios. Acela a fost si este barbatul ei, iar Par. Petru chiar face trimitere la 1 Corinteni 7 prin care barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si invers.

La aceasta situatie s-a referit Parintele cand a postat cele spuse. Acum nimeni nu va putea veni aici sa sustina ca un barbat sau o femeie credincioasa , cununata cu un necredincios/a este curva sau curvar.

Usor catalogam si judecam dar nu ne gandim ca adunam pacate pe sufletele noastre. De la o discutie pe un caz particular sa generalizam si sa denigram eu zic ca e mare greseala.

Imi pare rau ca ne inecam in litera legii dar uitam de duhul ei. Eu personal, nu cred ca o femeie credincioasa si traitoare a credintei casatorita cu un necredincios traieste in curvie. A crede invers , dupa mine este habotnicie sau extremism.

In incheiere , iata un articol al parintelui, care condamna pe crestinii ortodocsi care traiesc fara cununie , intr-un mod destul de aprig.

http://www.teologie.net/2014/06/24/t...-te-cine-esti/

"Tu în ce stare eşti? Fii sincer(ă) şi recunoaşte asta înaintea lui Dumnezeu! Nu te ascunde după cuvinte! Mergi la mărturisire (spovedanie) şi spune exact cine eşti! Nu încerca să-ţi lustruieşti imaginea, părând un „om de treabă”… Pocăieşte-te şi cere un canon de îndreptare! Şi nu folosi măreţul cuvânt: „dragoste / iubire” pentru aţi justifica poftele şi patimile, căci pe Dumnezeu, Făcătorul tău, nu-L poţi minţi… Iar dragostea, al cărei izvor este chiar El, înseamnă de fapt altceva. Vei înţelege asta numai dacă vei fi într-o legătură vie şi permanentă cu El. Nu-i păcat să iubeşti, dar e mare păcat să curveşti!

În prezent, tineretul nu doar că s-a obişnuit cu curvia, ci i-a găsit şi denumiri alternative, care să-i scutească de ruşine, numai că nu-i scuteşte nici de păcat şi nici de consecinţele lui. „Concubinajul”, „relaţia [sexuală / amoroasă’], „căsătoria de probă” etc., tot curvie sunt, iar cei care fac asta sunt curvari şi curve! Şi nu contează cum vă văd oamenii (căci mulţi sunt ca şi voi), ci contează cum vă vede Dumnezeu! Dacă nu vreţi să fiţi curvari şi curve trebuie ori să vă căsătoriţi, ori să trăiţi în feciorie. Altă cale nu există! "

PS. Indemn pentru toti cei care vor sa fie cu adevarat bine informati: cand cititi, cititi tot, luati toate informatiile, duceti studiul pana la capat, nu va opriti la jumatate de drm, caci riscati sa ramaneti pe jumatate informati.
Este doar un indemn, daca voiti urmati, daca nu, nu.
Iertati.

Acum, cred ca ar fi noua de folos sa pornim o discutie, chiar de la acest fir.
Credeti ca daca un cuplu casatorit in Biserica, insa unul dintre ei este ortodox cu numele insa cu inima si sufletul este mai degraba necredincios, iar celalalt este ortodox traitor, are Cununie binecuvantata de Dumnezeu? Lucrurile stau chiar atat de simplu? Taina cununiei intre doi oameni , in care unul este fariseu si paras, mai este binecuvantata de Dumnezeu?
Si daca nu, (caci stim foarte bine ca de Dumnezeu nu se ascunde nimeni) atunci acestia cum sunt in fata lui Dumnezeu?
Exista vreo diferenta intre necredinciosul declarat si necredinciosul ascuns sub numele de ortodox?
Prea ne punem cu totii pe frunte stampila de ortodox, si gata suntem pusi la adapost .

Studiul prezentat este foarte bun. Iata un extras concludent:

"Pe lângă Slujba primei şi celei de a doua Cununii – ambele cu rânduială deja stabilită în
Biserică, s-a practicat, pentru situaţii de excepţie, şi o Slujbă specială de Cununie a celor
vârstnici (peste 40-45 de ani), care au trăit mai mulţi ani căsătoriţi civil, nefiind însă cununaţi
în Biserică. În astfel de situaţii, chiar dacă este vorba de prima Cununie, preotul va exclude
din Ectenia Mare şi din celelalte rugăciuni cererile ce se referă la naşterea de prunci. În rest,
slujba rămâne neschimbată.
Trebuie menţionat faptul că astfel de slujbe „s-au impus” mai ales pornind de la ideea
că un bărbat şi o femeie, chiar dacă sunt căsătoriţi civil şi sunt fideli unul faţă de altul (!), dar
dacă nu sunt şi cununaţi, trăiesc în desfrânare. O astfel de idee s-a acreditat, mai ales în
ultimile secole, datorită Pidalionului (sfârşitul sec. XVIII) şi a altor cărţi de drept bisericesc
sau îndreptare de spovedanie. Mai mult decât atât, unii preoţi îi îndeamnă foarte insistent pe
cei necununaţi să se cunune, fie şi mai târziu, iar dacă nu o fac, îi opresc şi la împărtăşire şi îi
canonisesc destul de aspru.
Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil,
dar el nu trebuie făcut doar în virtutea unei tradiţii, ci trebuie pe deplin conştientizat şi liber
asumat de ambii miri, atât ca act în sine, cât şi ca responsabilităţi ce rezultă din acest act.
Pe de altă parte, aşa cum am arătat şi în partea istorică a studiului, un cuplu care este
căsătorit civil (ceea ce deja nu este concubinaj), nu poate fi învinuit de adulter. Evident,
această problemă nu se pune în ţările sau regiunile unde toate familiile obligatoriu se cunună
– ceea ce e foarte bine şi lăudabil (mai ales dacă Cununia e făcută conştient), dar se pune
foarte acut acolo unde există foarte multe cupluri necununate: fie din cauza prigoanei
comuniste care a avut loc (în spcial în fostul spaţiu sovietic), fie din cauza că unul dintre soţi
este ateu sau de altă religie/confesiune. Tocmai de aceea, pornind de la aceste considerente
istorice, dar mai ales de la cele pastorale şi misionare, Marele Sobor Arhieresc al Bisericii
Ruse, în Fundamentele Concepţiei sociale (din anul 2000) recunoaşte, prin iconomie,
valabilitatea căsătoriei civile, chiar şi în lipsa celei bisericeşti, dacă aceasta nu s-a putut
săvârşi din motive obiective. Acest document, plus altul din 1998 destinat duhovnicilor, arată
clar că însoţirea celor căsătoriţi civil, dar necununaţi, nu este adulter, şi mai ales în cazul în
care unul dintre soţi se opune Cununiei, celuilalt i se dă voie să se împărtăşească, fără vreo
epitimie specială.
Repetăm că în acest caz este vorba de iconomie şi nu de o regulă a Bisericii. Această
excepţie, des întâlnită mai ales în Rusia, dar pe alocuri şi în Republica Moldova, este valabilă
doar în condiţii speciale bine cunoscute de duhovnic.
În mod normal, regulile canonice ale Bisericii Ortodoxe obligă mirii ortodocşi să se
cunune în Biserică, de către preot, fără ca această Cununie să suprime procedura civilă de
căsătorie, şi ea foarte importantă."

Deci este foarte clar, ideea este ca daca unul dintre cei doi se opune Cununiei, fiind ateu, de exemplu, atunci cred ca ne aflam exact in situatia din I Corinteni 7. Iar Parintele spune clar in studiu ca hotararea este al Marelui Sobor arhieresc al Bisericii ortodoxe ruse.
Eu personal cred ca este nedrept sa oprim o persoana credincioasa si traitoare de la Sfintele Taine doar pentru ca este casatorita cu un necredincios.

De altfel situatiile particulare aparute in perioada comunista sunt foarte multe, chiar tatal meu, fiind secretar de partid, nu s-a cununat religios cu mama mea, insa la batranete , inainte de a muri, inima lui s-a indreptat catre Dumnezeu, iar participarea lui la Sfanta Liturghie era un continuu plans si zbucium sufletesc. A murit insa necununat, Dumnezeu sa il ierte , iar mama mea care traieste, se spovedeste si participa activ la viata Bisericii.

Studiul o fi bun.
Chestia e că astfel de concluzii, colportate fără discernământ sunt smintitoare. Da' rău, încurajând pe față curvia.

Evident ca am citit toate discutiile. Dar nu avea relevanta, conteaza ce afirma in final parintele.
Preotul nu voia sa o impartaseasca pentru ca nu era casatorita, in schimb parintele Pruteanu o impartasea. Pana la urma preotul i-a cununat, nu putem stii exact cum, asta era doar versiunea parintelui.
Problema aici se pune diferit, pentru ca daca sotii, la acea varsta inaintata, nu mai au relatii trupesti, inseamna ca nu traiesc in pacat. Deci femeia putea fi impartasita.
Nu stiu daca ai inteles, e vorba de cei care nu sunt casatoriti la Biserica. Doar la primarie, care din punct de vedere religios nu inseamna nimic. Parintele inventeaza o noua definitie, traiesc in curvie doar cei care isi insala partenerul, ceillalti nu, chiar daca nu sunt casatoriri la Biserica. Adica nu are mare importanta casatoria la Biserica, pana la urma pot sta si casatoriti doar la sfat.
Vezi, aici scrie altceva, e un articol scris anul acesta, acea discutie era in 2010. Se pare ca nu mai sustine aceleasi lucruri ca atunci.

Parintele nu inventeaza nimic. Spune clar ca e vorba de o hotarare a Soborului arhieresc al Bisericii Ruse. Consider ca ati citit totul foarte superficial. Parintele vorbeste clar despre situatiile casatoriilor dintre un necredincios cu un credincios care nu pot fi cununati in Biserica.
De altfel comunismul a facut mult rau in Rusia, incomparabil cu Romania. Ororile din perioada comunista in Rusia , in randul populatiei, au fost la un nivel mult mai mare decat in Romania.

Am inteles foarte bine, este vorba despre cei care nu sunt casatoriti in Biserica , insa aici nu vrei tu Catalin sa continui, caci este expus clar si motivul, adica necununati pentru ca unul dintre ei este ateu, sau de alta confesiune. A omite din context cu intentia de a denigra nu este deloc benefic.

Oricum ma opresc cu contrazicerea aici, este mai bine asa pentru toata lumea.

Aceeasi problema cu schimbarea din ultimul timp, pe care parintele o foloseste la orice. Acesta e un curent foarte gresit, aparut la teologii postpatristici (adica ecumenisti, pe scurt).
Deci aceeasi greseala, ar fi ceva recomandabil Cununia, dar daca nu merge si fara. Incredibil ca un preot, monah, sa spun asa ceva. Vad ca in anii de acum si-a schimbat opinia spre bine.
Eu cred ca aici e vorba de altceva (am observat ca parintele are obiceiul sa dea alt inteles citatelor folosite). E vorba de iconomie, asa cum botezul nu se mai repeta la cei ce vin la ortodoxie, desi nu e valabil inainte sa vina. Si cei care sunt casatoriti si vin in Biserica se considera ca au deja casatorie, probabil nici nu li s emai face slujba, din iconomie. In Rusia sunt multi oameni care nu au avut biserica, din cauza regimului comunist, altfel stau lucrurile la noi.
Am mentionat in mesajul precedent, e ceva total diferit daca sotii nu mai au relatii trupesti. Nu casatoria e problema, ci relatiile trupesti. Daca doi parteneri stau impreuna necasatoriti dar nu au relatii trupesti nu inseamna niciodata ca ar trai in desfranare.

Par Petru spune asa:
"Bineînţeles, obligativitatea Cununiei este şi va rămâne un ideal general recomandabil,
dar el nu trebuie făcut doar în virtutea unei tradiţii, ci trebuie pe deplin conştientizat şi liber
asumat de ambii miri, atât ca act în sine, cât şi ca responsabilităţi ce rezultă din acest act. "

Aceasta este fraza completa care este cat se poate de corecta si adevarata.
Astazi multi ortodocsi cu numele se cununa in virtutea unei traditii dar habar nu au de importanta momentului, efectiv nefiind constienti de asumarile pe care trebuie sa si le ia in urma acestei taine. De aceea curvarii dupa casatorie, de aceea neintelegeri, de aceea minciuna, ura si egoism in multe familii asa zis ortodoxe.

reamintesc ca , cu toata Taina cununiei savarsita de preot intre doi ortodocsi, daca cei doi s-au dus ca fariseii in fata altarului, purtand in inima minciuna, sau neiubire , indemnati de alte scopuri decat dragostea si dorinta de a da nastere de prunci (aranjamente materiale, etc) atunci Dumnezeu nu cred ca va binecuvanta o astfel de casatorie. Aceasta taina a cununiei nu se concretizeaza cu harul pe care noua familie ar trebui sa il primeasca in urma Tainei cununiei.
Iar acest fapt este confirmat de multitudinea de divorturi, de multitudinea de casnicii esuate in diverse compromisuri care mai de care mai pacatoase.
E usor sa aruncam cu noroi (facandu-i curvari) in oamenii care incearca sa traiasca crestineste si care poarta o cruce grea avand ca sot sau sotie un ateu sau o persoana de alta confesiune. Aceasta este iubirea de semeni pe care vrem sa o aratam oamenilor? Si asa am ajuns sa aplicam canoanele ca pe niste sabloane ca la examenul pentru permis?
Esti cununat in Biserica? da, atunci nu esti curvar.
Nu esti cununat? atunci esti curvar.
Ei bine, daca Dumnezeu, in mare mila si dreptatea Sa, tine cont de toate conjuncturile si situatiile prin care trece un om in viata sa atunci cand il judeca, noi de ce nu am face acelasi lucru cand catalogam oamenii? Dar oare nu ar fi mai bine sa nu mai catalogam noi pe nimeni ? nu ar fi mai intelept asa?

Doar aici am inca nelamuriri. Adica Dumnezeu, daca cei doi ajung ca fariseii in fata altarului, purtand in inima minciuna sau neiubire sau indemnati de alte scopuri decat dragostea si dorinta de a naste prunci.. nu da harul? Acea casatorie e tinuta doar de hartia de la primarie si nu e pacat sa divortezi?

V-am remarcat din postarile anterioare iar acum vreau doar o confirmare ca am inteles bine ce ati spus.

Eu zic că ai înţeles bine, după cum, pe de altă parte, dacă tot nu crezi în Dumnezeu, nu e curvie dacă trăieşti necununat în faţa Lui.

Cam asta reiese.:13:

Harul lui Dumnezeu vine acolo unde este primit. Doi creștini care se căsătoresc se unesc în și prin Hristos, prin viața de credință pe care și-o asumă împreună. Slujba cununiei, care a ajuns în timp la forma pe care o cunoaștem astăzi, înseamnă o asumare în Biserică a căsătoriei, un legământ public și o mărturisire de credință.
Taina, însă, ține de conlucrarea mirilor cu harul care li se dă. Fără participarea ta, fără dorința ta de a spori în unirea cu Hristos și cu soțul tău, de a-l cunoaște prin Hristos pe cel de lângă tine și de a crește duhovnicește în timp, prin prilejurile pe care viața ți le oferă, căsătoria nu este taină.

Niciuna din Tainele Bisericii nu operează magic, din afara noastră, adăugând un har peste noi indiferent de participarea noastră. În toate suntem chemați să ne întâlnim cu Hristos și să-L cunoaștem conștient și asumat.

Ca o completare la articolului părintelui Pruteanu, de data asta cu referire chiar la Taina Nunții, nu la ritualul Cununiei, iată ce spune părintele Stăniloae: Taina Căsătoriei.

Revenind la întrebare: Harul celor în situația de mai sus este refuzat de către ei, prin atitudinea și starea lor sufletească. Este ca și cum s-ar uni doi oameni morți duhovnicește. Ei pot ieși din starea asta nu divorțând, ci, din moment ce s-au unit doar trupește, să se unească și sufletește și prin credința în Hristos. Ai putea spune că dacă rămân la această stare, divorțul este păcat în aceeași măsură în care este lipsa iubirii dintre ei.

Da, aveti perfecta dreptate!
Si tu ai spus acelasi lucru ca dobrin7m, doar cu alte cuvinte. Multumesc.

E adevarat ca Sfintele Taine nu ar trebui administrate oricui, ca pana si ateii se casatoresc la Biserica.
Dar nu despre asta era vorba, ci ca Parintele considera ca nu e mare diferenta daca cineva e casatorit doar la sfat, nu si la Biserica. Si nu se referea doar la situatiile speciale din Rusia, ci la toti, inclusiv de alte religii.
Dar eu am amintit doar aceasta inadvertenta, dar in alt mesaj era un articol in care spunea ca majoritatea vietilor sfintilor sunt false hagiografii. Cum poti sa spui asa ceva, nici macar un simplu credincios nu spune asa ceva.
Nu doar astea, la articolul despre impartasirea deasa spune ca nu trebuie sa ne spovedim inainte de Impartasanie, e de ajuns si o spovedanie la o luna si te poti impartasi in fiecare duminca. Ce sa mai zici?

Catalin, nu stiu daca noi suntem indreptatiti sa credem ca stim foarte bine ce considera Parintele. Cred ca trebuie sa recunoastem ca tot ceea ce noi credem despre altcineva este mult infuentat de propriile noastre porniri, inclinatii si cunostiinte (mai multe sau mai putine, mai duhovnicesti sau mai putin duhovnicesti) de aceea exista pareri diferite despre un acelasi lucru. Tot ce pot sa spun este ca noi , sub nici o forma, nu vom putea sa ne punem pe acelasi picior de egalitate cu Parintele, nici in domeniul liturgic , nici in domeniul dogmatic. Macar si pentru aceasta nu ar trebui sa rastalmacim noi cuvintele dansului dandu-le intelesul pe care noi il dorim sau il intelegem.

Articolul despre Vietile Sfintilor, vine si din experienta dansului ca si duhovnic , fara sa mai amintesc de studiile sale.
Si eu, cand am inceput sa citesc Vietile Sfintilor, am avut ca piatra de poticnire tocmai o anume intamplare gasita identica la cel putin trei sfinti. Imi amintesc ca am fost extrem de nedumerita.
Sf Macarie Egipteanul, a fost condamnat de satenii unui sat cum ca ar fi abuzat o fata lasand-o insarcinata. Fata respectiva, a dat vina pe sfant ca sa ascunda greseala facuta. Sfantul a muncit si a intretinut fata pana a sosit sorocul sa nasca. Si atunci fata nu a putut naste fiind la un pas de moarte, pana ce nu a recunoscut minciuna si nu a venit sfantul sa o ierte.
Ei, aceasta intamplare este gasita la mai multi sfinti si nedumerirea mea de atunci a fost cum anume se poate aceasta in mod identic? eu nu mai am nedumeriri in acest sens acum, dar un incepator se poate sminti.
Un lucru este sigur, tocmai aceste lucruri sunt speculate de catre cei de alte credinte, sau de catre heterodocsi, smintind astfel multi dintre crestinii nostri buni. vremurile se schimba, astazi crestinii se confrunta cu situatii mult mai complexe, mai ales in interactiunea cu heterodocsii. E nevoie de multe cunostiinte chiar si in sanul familiei, unde apar discutii teologice aprinse, si intrebari care uneori raman fara raspuns.

Vietile Sfintilor trebuiesc citite ca atare, sa fie luate drept pilda, sa ne ajute sa sporim in credinta. Insa acest indemn este greu de urmat asa simplu , de catre un om care are multe intrebari fara raspuns si care se mai afla si la inceput de drum.
In practica, oamenii nu ajung sa traiasca crestineste din diverse motive. Unul are o problema cu botezul, altul cu pacatele ortodocsilor, altul cu preotii, altul cu istoria, altul cu icoana sau cu moastele si poate altul chiar cu situatii neintelese din Vietile Sfintilor.

Cred ca taina lucreaza indifferent de starea mirilor in momentul savarsirii ei.
La fel cum si Botezul lucreaza ,indiferent de starea care o are omul la un moment dat.
Legatura e la fel de puternica ,chiar daca mirii se gandeau la altceva in momentul slujbei , si o priveau usor iornic si cu neincredere
Pentru ca nu omul savarseste aceasta taina ci Dumnezeu.
Si aceasta taina are putere de a proteja si indrepta ulterior viata celor cazuti la un anumit moment ,sau poate a urmasilor lor
Taina face primul pas ,da harul , apoi omul va da si el faptele, si in final harul si faptele se vor contopi plenar in om
Chiar daca acum nu vedem aceste fapte ,sa avem credinta ca taina va rodi intr-o buna zi in sufletul si viata celor doi.

Depinde ce intelegem exact prin "Taina lucreaza".

Daca intelegem "Taina este valida", altfel spus "casatoria a avut, cu adevarat, loc", desigur ca ea lucreaza. Cum ar spune scolasticii, Tainele actioneaza ex opere operati. Poti nu numai sa te gandesti la altceva, ci chiar sa citesti si ziarul: esti casatorit pe bune.

Pe de alta parte, daca intelegem "Mirii culeg roadele pe care Taina le da", atunci lucrurile se schimba un pic. Fiindca, pentru a fi de folos oamenilor, nu e suficient ca Taina sa opereze, ci e nevoie ca recipientul sa fie in dispozitie necesara. Iar dispozitia necesara oamenilor in fata Sfintelor Taine este dispozitia aluatului care se lasa prelucrat in mainile Olarului.

De aceea, daca as fi preot, as avea toata intelegerea pentru cineva care se gandeste la altceva in timpul slujbei de casatorie. Dar pentru cineva care vine sa se casatoreasca nespovedit, nu as avea de loc aceeasi intelegere.

Iustin, problema nu se reduce doar la cei cazuti, ci ea e mult mai complexa. Caci astazi multi sunt cazuti pentru ca asa vor ei sa fie, asa aleg ei sa traiasca si asa vad ei normalitatea.
Astfel ajung in fata Altarului cu o anume vointa si o anume dorinta. Iar Dumnezeu in marea sa iubire, iubire nebuna a lui Dumnezeu, cum se exprima Evdokimov, respecta pe deplin alegerea fiecaruia. Iata suprema iubire, desavarsita iubire.
Cum sa lucreze harul acolo unde nu este primit? Trebuie sa existe lucrare din ambele directii. Harul vine, omul il primeste. Iar acest act al primirii harului este si un proces de vointa, de alegere, de constientizare de catre om a ceea ce inseamna taina sfanta.
Harul lucreaza asupra intregii creatii insa asupra omului este o conlucrare.
Iar omul nu este doar barbat sau doar femeie, ci omul este barbat si femeie, iar prin taina sfanta a cununiei omul este chemat sa fie trup si suflet, in iubire si dragoste si fata de om si fata de Dumnezeu. Noi in casnicie, in casatorie, suntem chemati spre a lucra nu doar cu noi insine ci si cu trupul si sufletul a ceea ce ar trebui sa fie cei doi.

Eu nu am avut astfel de nedumeriri cand am citit o parte din vietile sfintilor. Pentru ca daca un sfant s-a nascut in Egipt nu inseamna ca daca alt sfant s-a nascut tot acolo inseamna ca sunt false vietile lor. Mai mult, parintele spune ca o buna parte a vietilor sfintilor sunt false, desi mai jos recunoaste ca nu e tocmai expert. Aceasta se inscrie in parerea repetata tot timpul ca in ultimele secole aproape totul s-a stricat in Biserica si sfintii nu au fost in stare sa observe asta pana acum.
O sa dau doar un exemplu, aratand ca e complet fals ce spune parintele, nu vietile sfintilor. Se intreaba parintele de unde se stiu acele detalii din vietile sfintilor, ca n-a stat cineva sa le consemneze. Ba da, acestea au fost relatate de martorii prezenti acolo. De exemplu sfintii descoperiti in Dobrogea. Exista viata lor, iar la descoperirea sfintelor moaste s-a observat ca semnele de pe trupuri corespundeau exact cu ceea se relata in viata lor, chinurile din timpul martiriului.
Nimeni nu mai afirma ce spune parintele din Portugalia, e singurul. Deci e normal ca nu sunt de acord. Ce preot nu-l spovedeste pe cel ce se impartaseste daca s-a spovedit acum o luna? Nu-i asa ca e practica luata de la catolici? Iar Portugalia e tara majoritar catolica, oare de unde s-a inspirat parintele?

Ei, ei, repede acuzi un om pe care nici macar nu il cunosti.
Dar in fine, fiecare cu indoielile, intrebarile, suspiciunile si judecatile sale.

In incheiere, iata un copil orb si autist , care atunci cand s-a nascut a avut doar 800 grame, cu o voce dumnezeiasca care din pacate nu e ortodox. Dar inima imi spune ca acest copil va fi mantuit mai repede decat multi dintre noi ortodocsii.

https://www.youtube.com/watch?v=-F_W_zl61bI

https://www.youtube.com/watch?v=eh3SMUxh47E

Domnul sa ne aiba in paza Sa!

Eu nu acuz pe nimeni, spun doar ce a scris. L-a obligat cineva sa spune acele lucruri? Nimeni nu e mai presus de Biserica si de invatatura revelata.

Si la noi la biserica americană unde merg (rusă la origini) este această practică. Te spovedesti o dată pe lună, de obicei, dar dacă ai ceva pe constiintă si ai făcut ceva rău ce te apasă între timp, desigur că te mai spovedesti si atunci. La biserica românească unde merg se practică împărtăsania rară, cu spovedanie musai de fiecare dată, în dimineata zilei respective.
Ambele biserici apartin de OCA, doar că una tine de Dioceza de NY si NJ, iar cealaltă de Episcopia Română.

Nu e singurul, se mai practică în lumea ortodoxă, doar pentru români pare o ciudătenie.

Nu prea inteleg: cum sunt ambele in OCA daca una apartine de Episcopia Romana ? Adica OCA are episcopii pe nationalitati si nu teritoriale ? Sub al cui omofor este aceasta ? Si de cand episcopiile ortodoxe se numesc "dioceze" ? Dioceza (de fapt, diEceza) este un termen apusean. Episcopiile rasaritene se numesc eparhii.

OCA are episcopii si pe nationalităti, si teritoriale.
Termenul folosit în engleză este Diocese, de asta l-am folosit si eu.

aici sunt website-urile, dacă vreti să cititi despre organizarea lor -

Episcopia Română a OCA, sub Bishop Nathaniel : http://www.roea.org/

Dioceza de New York si New Jersey (OCA), sub Bishop Michael : http://nynjoca.org/

Este foarte greu sa inteleaga ortodocsii nostri din Romania, care au Biserica in fiecare cartier, ce inseamna sa fi ortodox in diaspora si mai ales preot duhovnic in diaspora.
La Biserica ortodoxa din centrul Londrei, vinerea se face maslu si de regula se aduna toti preotii, si acolo cheama enoriasii pentru spovedanie. Nu toti slujesc duminica in Biserica lor ci inchiriaza vreo Biserica sau o capela a unui cimitir. Deci nici nu incape vorba sa aiba un loc unde sa faca spovedanii oricand.
Nici pentru un ortodox aici nu este usor, transport, timp, distante, asteptare, etc.
Ce usor vorbim, si judecam, ca X ce spune si ce face, dar habar nu avem ce misiune fac preotii acolo unde sunt.

Am devenit rigizi, aspri, ne-am pus ciucuri imaginari la poalele hainelor, ca sa aratam ca nu uitam litera legii.

Tocmai asta spuneam, exact ca la catolici. Si doar in tarile care nu sunt majoritar ortodoxe. Citeam inainte ca in aceste tari preotii ii impartaseau si pe cei din alte culte, la gramada.

Nu, asta nu e adevărat. Chiar se anuntă înainte de împărtăsanie că nu pot primi comuniunea decât ortodocsii, si aceia spovediti recent.

In tara oamenii nu se impartasesc in fiecare duminica, ca sa aiba nevoie sa se spovedeasca tot timpul. De obicei se impartasesc in cele 4 posturi mari (sau de Craciun si Paste), deci oricum nu e bun argumentul pentur sustinerea a ceea ce spune parintele Pruteanu. Asadar, nu e nevoie sa se casatoreasca neaparat, sa se spodeasca doar daca vrea, n-are rost sa citeasca vietile sfintilor, sunt majoritatea false. Plus ca in ultimii cateva sute de ani aproape totul s-a stricat in Biserica, practici gresite, invataturi luate de la altii, etc. Desigur, parintele are dreptate ca e teolog si nu sminteste pe nimeni. Bine ca nu apartine de BOR, daca nu ma insel.

Spuneam ca inainte, acum oricum nu se mai poate in BOR, pentru ca s-a dat acea hotarare in 2008. Nu cred ca era vorba de SUA, ci tari din Europa.

Catalin intreci orice masura cu minciunile si denigrarea. Eu zic sa nu mai adaugi pacate in plus la cele pe care le ai deja, asa cum le avem toti.
Ori tu ai probleme de intelegere ori esti de rea vointa.

Este foarte putin sa te impartasesti doar in cele 4 posturi de peste an. Ori ortodocsii nostri sunt excesiv de pacatosi , ori unii preoti au rationalizat impartasania.

Nu emiti pareri din auzite, ce a mai denigrat, pardon , scris, unul sau altul.
Daca te voiesti informat atunci fa o calatorie Cataline in Portugalia, ca tot ai treaba cu acea zona a Europei, si convinge-te tu cum traiesc ortodoxia , romanii nostri ortodocsi de acolo.

Si ce e cu remarca aceea ca bine ca nu apartine de BOR?
E cumva BOR mai presus de alte biserici ortodoxe? Te-ai molipsit cumva de filetism?

Oi fi si tu cumva mai special decat ortodocsii din Statele unite sau din Rusia, sau Grecia? Sau crezi cumva ca practicile celorlalte Biserici ortodoxe sunt diferite de cele ale lui BOR?

Eu am dat link-uri, asa ca arata-mi unde am scris eu minciuni. Nu este decat incercarea ta de a arata ca negrul e alb. Nu te opreste nimeni sa crezi ce vrei, dar nu incerca sa ne faci si pe noi sa fim prosti sau orbi si sa nu vedem ce scrie. Ai vazut ca la subiectul cu nunta toti i-au sarit in cap, chiar pe forumul domniei sale. Iar apoi n-a mai zis nimic pe acel topic. In articolul de anul asta n-a mai sustinut asa ceva, deci si-o fi dat seama ca a exagerat.