Da, este posibil, desigur, sa se intample lucruri ca acelea descrise in legatura cu emisiunea de divertisment. Aspectul etic este prezent in orice fel de relatii umane. Iar deontologia profesionala, pentru cei care practica hipnoza, este o variabila la indemana/alegerea fiecaruia.
Dealtfel, purtam mereu o responsabilitate pentru actiunile noastre. Pana la hipnoza, insa, noi oamenii suntem responsabili de cum ne purtam cu aproapele, zi de zi, clipa de clipa. Suntem responsabili fata de noi insine, fata de partenerul de viata si de copii, fata de familia si neamul nostru, fata de straini, fata de concetateni, fata de cei care ne citesc textele si sau cartile etc.
Chestiunea aceasta a responsabilitatii nu e specifica doar relatiei dintre psihologul care practica hipnoza si clientul sau, ci priveste pe fiecare persoana in relatiile ei cu semenii. Sa ne amintim, va rog, aceasta!

Cat priveste reactiile dupa doua saptamani, iarasi acest lucru este posibil. In general, nu doar in urma hipnozei se intampla aceasta ci in orice tip de invatare, precum si in legatura cu predictiile personale autoinduse, precum si in programarea sau autoprogramarea mintala etc.
Explicatiile pot fi cam de aceeasi sorginte cu urmatoarea situatie (aleg un exemplu intentionat banal, pentru a demitiza hipnoza si toate exagerarile despre care s-a scris in multe studii dedicate reprezentarii sociale a hipnozei). Si mai fac o paranteza: nu hipnoza e un mit sau o abordare mistica, demonica etc. Ci mistice si demonice, mitologizante si nerealiste sunt reprezentarile sociale si interpretativitatea declansata mereu in unele persoane sau grupari ,atunci cand vine vorba de hipnoza. Aceste lucruri, repet, s-au lamurit de mult in cercurile cercetatorilor fenomenelor respective (hipnoza, pe de o parte, respectiv reprezentarea ei sociala si prejudecatile personale, pe de alta parte).
Si iata ca ma departez inca si mai mult de redactarea exemplului anuntat mai sus (revin imediat), precizind ca se impune sa facem o distinctie clara intre urmatoarele lucruri:
a) avem teorii din auzite sau bazate pe argumentul autoritatii despre un fenomen (aici, hipnoza);
b) am studiat sistematic domeniul;
c) am studiat si practicat hipnoza, atat ca psihologi instruiti in acest sens, cat si ca subiecti care au beneficiat de o forma mai superficiala sau mai profunda de hipnoza;
d) am fost victimele unor abuzuri savarsite asupra noastra de oameni rauvoitori care au utilizat o modalitate sau alta de inducere a transei hipnotice, provocindu-ne diverse neajunsuri;
e) suntem cunoscatori (sau ignoranti) in ceea ce priveste hipnoza, insa manuim dezbaterea pe aceasta tema in slujba unor motive partizane, mai mult sau mai putin declarate onest si complet.

Personal, marturisesc ca ma (auto)incadrez cu toata onestitatea de care dispun, in situatiile b si c. Precizez de asemenea ca nu sunt hipnoterapeut propriu-zis (exista o specializare distincta in acest sens), ca de mai bine de 10 ani nu am utilizat tehnica hipnozei si autohipnozei (nu in mod intentionat!) in relatiile mele profesionale sau de alta factura cu semenii. Ca psiholog am alta formare, utilizez alte instrumente de lucru atunci cand am o relatie de consiliere (putin din terapia cognitiva, mai mult din analiza tranzactionala, etc.).

Am facut toate aceste precizari pentru cei care sunt interesati in mod real de pozitia mea. Nu am nimic de ascuns nimanui pe aceasta tema.

Se poate, intr-adevar, ca un om sa reintre in starea de hipnoza dupa o vreme. Sunt mai multe explicatii posibile, toate plauzibile (ar fi multe de discutat aici, chestiunea e bogata in nuante) si ma limitez doar la o simpla schitare a catorva posibilitati:
1. Daca persoanei hipnotizate i s-a sugerat tocmai aceasta in sedinta de hipnoza.
2. Daca persoana sufera de anumite vulnerabilitati psihice, avind anumite inclinatii spre zonele de patologie mintala sau fiind serios afectata psihic. (tocmai din aceste motive, suntem instruiti sa ne alegem subiectii dupa o atenta evaluare diagnostica prealabila si nu lucram cu oamenii care au tendinte maladive pregnante ori sunt bolnavi de-a binelea, inconstientul lor dominind constiinta, avind conflicte interioare de intensitate nevrotica ridicata sau chiar psihotica, etc.)
3. Daca doreste pur si simplu sa faca aceasta (avind deja anumite repere din experienta traita deja - stie cum sa faca pentru a ajunge in starea respectiva).

Precizez ca hipnoza e la fel ca orice alt lucru: devine bun sau rau in functie de omul care il foloseste, de intentii, de pricepere, de multi factori care tin de relatiile interpersonale etc.

Cuvantul (hipnoza pe care am invatat-o noi la scoala se realizeaza prin vorbire) este, o stim cu totii, fie cel care alina fie cel care raneste, fie te tine in viata, fie te omoara etc. Cate nu face omul prin cuvant! Aproape totul, se pare...
Asadar, ca orice alt lucru, hipnoza poate fi un instrument util sau daunator.

Cat priveste dependenta, aceasta e o tendinta atat de raspindita a oamenilor, incat va rog sa imi intelegeti zambetul usor amuzat si sa nu mi-o luati drept impolitete. Pai sigur ca putem fi dependenti de aproape orice! Aceasta tine de multe... Va rog sa ne intrebam impreuna: e ceva pe lume de care sa nu fim dependenti, intr-o masura mai mare sau mai mica? UItati, eu de pilda sunt cu totul dependent fata de posibilitatea mea de a merge. Precum si de relatia cu semenii. Si de apa si de aer sunt dependent. Problema nu e dependenta ci tipul de dependenta! Daca dependenta e folositoare pentru viata noastra, atunci nu vad nici o problema. Necazul e cand suferim de pe urma unor dependente (alcool, droguri, televizor, net, forum etc.) care ne pot distruge viata.

Noi am fost invatati ca sensul oricarei interventii de tip consiliere/psihoterapie (inclusiv cand folosim instrumentul hipnozei) este de a contribui, dupa puteri, la dezvoltarea capacitatii clientului nostru de a deveni autonom in alegerile si activitatile sale. Adica, luptam impotriva bolii care, intotdeauan il invalideaza mai mult sau mai putin pe cel afectat si cautam sa obtinem o autonomie cat mai mare a persoanei repsective. Cand un bolnav devine o greutate pe umerii familiei, ai colegilor, prietenilor etc., suntem solicitati sa oferim sprijin calificat pentru ca persoana sa poata merge din nou pe propriile "picioare" (sufletesti). Sa fie capabil de auto-ingrijire, de responsabilitate, de munca, etc.

Daca un terapeut spune ca clientul lui a devenit dependent de el, noi raspundem, ca o gluma intre colegi (sau uneori foarte serios!) ca in realitate ... terapeutul e dependent de client! Deh, bogatele si mereu complicatele relatii umane...

Acum vad ca n-am mai apucat sa dau exemplul acela...:) M-am lasat purtat de firul gandurilor si am uitat de exemplul promis. Sper insa ca se intelege totusi cum vad eu problema si nadajduiesc ca a fost de folos, catusi de putin... Acum ma retrag la ...hypnos! Pic de oboseala, ma iertati!

Multumesc, Cezar-Ioan, pentru explicatiile de mai sus.
Toate bune si frumoase, daca ar fi doar atat, adica o relatie profesionala corecta intre hipnotizator si pacient sau client. Dar chiar tu ridici putin valul si putem intrevedea cate ceva, ce poate nu ai vrut sa spui, si anume, ca dependenta poate fi si inversa, adica hipnotizatorul sa fie dependent de pacient, ceea ce nu mi se pare corect din punct de vedere deontologic, dependenta putand fi si ea de mai multe feluri, nu?
Asta ce inseamna, altceva decat ca hipnotizatorul "pune" ceva in inconstientul pacientului, ceea ce nu e voie. De acord?

Din pacate mai sunt si altii care practica hipnoza, fara sa fie profesionisti. Ma gandesc la cei, care practica filosofia orientala intr-o forma sau alta si care au invatat sa intre in inconstientul altora, punand stapanire, in adevaratul sens al cuvantului, pe persoana in cauza.
Prin hipnoza se penetreaza un zid de aparare natural, pe care il are orice om. E adevarat? Oare care sunt urmarile?
Legatura dintre constient si inconstient se face prin ceea ce se cheama Anima/Animus, care la femei e un "barbat", iar la barbat e o "femeie". Cel putin asa explica Jung. Cu alte cuvinte, sufletul femeii e barbatesc, iar cel al barbatului e femeiesc.
Deci, cel care penetreaza acel zid de protectie, prin care trece doar Anima/Animus, practic face o "gaura", prin care pot patrunde necontrolat informatii din inconstient in constient, ceea ce e boala, daca constientul este de-a dreptul invadat de inconstient.
Ce ne poti spune despre acest aspect, Cezar?
Si mai am o intrebare: cum scapi de o dependenta de acest gen, creata de cineva altei persoane?

Somn usor si asteptam raspunsurile tale interesante!

Of..., imi e atat de greu sa discut, mai mereu, astfel de chestiuni pe net. Unele lucruri se fac, chiar daca e vorba doar despre discutie, exclusiv in relatie interpersonala. Adica fata catre fata.
Mi-ar fi usor sa expun subiectul daca am fi intr-o convorbire directa, m-ar ajuta expresivitatea verbala, mimica etc.
Limbajul scris imi pare mereu pretentios si dificil. Are tot felul de capcane pe care le-am putea evita sau demonta daca am avea acces direct de la om la om.
Ma tem sa nu apara confuzii, ca mai mereu cand tema e delicata si reclama anumite subtilitati...

Ce pot spune este ca metafora pe care o folositi, aceea cu zidul de aparare natural, nu mi se pare cea mai potrivita.
V-as intreba direct: ce intelegeti prin asta? Puteti preciza din ce e alcatuit acest zid? Fiti va rog cat mai exacta si numiti natura si alcatuirea zidului. Incercind aceasta, s-ar putea sa va dati seama deja de anumite lucruri folositoare pentru intelegerea propriilor presupuneri...

Accept deocamdata metafora pe care ati folosit-o. Insa astept raspunsul la intrebarea mea, intrucat deocamdata avem un sistem de referinta diferit, cu unele necunoscute si riscam sa discutam in varianta cu cel putin un geam opac. Asadar va rog sa optati pentru putina transparenta si sa precizati natura si componentele zidului, mai intai.

Cat priveste teoria lui Jung, inclusiv utilizarea conceptelor Anima si Animus, sunt inca si mai rezervat. Si in nici un caz nu vad legatura lor cu fenomenul hipnozei. Din punctul meu de vedere, acest amestec de termeni (hipnoza, aparari, Anima si Animus) trebuie sa fie cu multa atentie abordat, pentru a nu ajunge in situatia de a crea confuzie sau vorbe fara noima. E specific New-Age, eclectismului cu tendinte zise spirituale, sa amestecam termeni din lumi distincte pentru a ajunge la iluzia sentimentului de cunaostere... Dimpotriva, Ortodoxia noastra, asa cum o stim din Scriptura si din viata/opera Parintilor, din Traditie, este inechivoca, limpede ca apa de izvor si completa. Desvarsita, in simplitatea ei dumnezeiasca.
Personal am cunostinte limitate despre opera lui Jung, nu atat de limitate ca ale unui om din afara domeniului psihologiei, insa mult mai sarace decat ale colegilor specializati in abordarea jungiana. Cu atat mai mult SI MULT MAI IMPORTANT, nu am facut o analiza jungiana, iar acest amanunt ma obliga sa fiu tacut, ori foarte retinut, atunci cand vine vorba despre Jung.

Va recomand insa o carte a lui Larchet, in care abordeaza psihanaliza freudiana si jungiana, pe larg si in profunzime. Nu retin titlul exact, insa e vorba despre conceptia despre inconstientul spiritual (asa apare in titlu, expresia aceasta, traducere inspirata sau nu...).
Larchet identifica cu multa precizie lipsurile si erorile acestor conceptii, prin raportare la reperele Ortodoxiei. Iar pe Jung il prezinta fara menajamente, asa cum de fapt cred ca a si fost: un inovator care schimba in mod esential, ca teorie cel putin, modul de cunoastere ortodox. Tipic pentru duhul protestant.
Din acest motiv, in asentimentul lui Larchet si al Parintilor Bisericii, nu sunt interesat de conceptia lui Jung, care e straina de duhul Bisericii noastre.

Spre deosebire de psihanalisti, care dincolo de contributiile lor importante in efortul omenirii de a cunoaste alcatuirea si functionarea psihismului (cu aplicatii folositoare in educatie, terapie sufleteasca etc.) au cazut insa si in capcana de a reduce viata de credinta la simple "afaceri" psihologice (lucru pe care eu nu am nici un motiv sa il accept), psihologia pe care am invatat-o la scoala NU REDUCE CREDINTA LA RESORTURILE EI PSIHOLOGICE, NU PRACTICA REDUCTIONISMUL PSIHOLOGIST ci recunoaste ca o parte din fenomenele de credinta sunt dincolo de rostul si puterea psihologiei, care se smereste astfel si isi vede cu modestie de treaba intre limitele ei.
In acest sens, am mai postat in trecut opinia mea, convingerea personala ca psihologia este cel mult o slujitoare a teologiei si este bine sa isi caute locul potrivit in raport cu Biserica.
Complementaritatea dintre psiholog si preot este pentru mine evidenta. Dificil imi pare insa sa se opereze delimitari, granite, distinctii si moduri de cooperare. Biserica insa este si trebuie sa ramana Centrul, Reperul, Izvorul.
Deocamdata se face aceeasi confuzie cu aceea pe care o semnalam pe topicul despre geocentrism si alte teorii: se pun in confruntare niveluri de cunoastere si practica net diferite, ca si cum ar fi o confruntare directa sau o contopire obligatorie. Nimic mai fals. Trebuie sa facem descoperirea de a comunica altfel intre niveluri distincte ale existentei. Nu prin reductionism, negare sau conflict, ci prin alte asezari ale mintii si inimii, pe care ma smeresc sa le numesc, deocamdata. Poate in viitor, cine stie, cu voia si cu ajutorul harului lui Dumnezeu, voi scrie/spune cateva ganduri, cat imi va fi harazit.

P.S. Problema dependentelor e arhicunoscuta. Cine constientizeaza deja o dependenta si voieste sa scape de ea, are acces la o multime de solutii: medici, psihologi si desigur Biserica. Cea mai buna solutie pentru alungarea dependentelor, adica in lepadarea de patimi, o cunoastem deja: se numeste despatimire, pocainta, iar Doctorul este Unul: Hristos Domnul, laudat fie in veci! AMIN+

M-am referit la "zidul", adica ceea ce desparte constientul de inconstient, zid, care in mod natural il poate penetra doar Anima/Animus.

.........:)
Asta ce teorie noua mai este?
Ma iertati, nu inteleg, eu nu asa cunosc viata psihica.

Mai intai, exprimarea e cu totul obiectualista, ca si cum chiar ar exista in noi o despartitura, precum exista intre lucruri/obiecte.
In psihologie, cand gandim obiectualist iar nu fenomenologic, deja ne aflam in eroare... Psihicul nu are o natura materiala, obiectuala, ci una mixta pe care azi o numim, in termeni destul de controversati: informatie si energie. In trecut se spunea ca are natura spirituala, ceea ce azi trebuie inteles in duhul istoriei culturii si credintelor acelor vremi.
In concluzie, nu stiu sa existe o despartitura intre constient si inconstient, stiu insa ca informatiile, actiunile mintale, intreaga naostra fenomenologie subiectiva se realizeaza SIMULTAN la 3 niveluri de activare/procesare/fiintare: constient, subconstient, inconstient. Mai corect ar fi, cred eu, sa vorbim NU in termeni obiectuali de C, S, I, ci in termeni de viata (sau modalitate de prelucrare a informatiilor) psihica constienta, viata psihica subconstienta, viata psihica inconstienta. Trei modalitati distincte de a procesa informatie si de manifestare energetica a psihismului. Toate acestea sunt intamplari subiective/ resimtiri/ intocmiri/faceri si prefaceri/ ale unei singure persoane la acelasi stimul, aceeasi situatie, etc. Realizate simultan, concomitent, doar ca in maniera si cu legi diferite, specifice fiecarui mod de a fi omeneste: C, S, I.
Doar didactic facem o distinctie intre notiunile de C, S, I ca si cum ar avea o spatialitate, o geografie sus/jos, o abisalitate, o lumina mai mica sau mai mare etc.
Am cunoscut, de la mine si de la semeni, ca in general ne e greu sa trecem (ca sa ma exprim naturalist si obiectualist/spatial) bariera aceasta a topografiei obiectualiste, pentru a naviga mai apoi in lumea fenomenologiei duhului nostru si al relatiilor dintre noi...

Avem la Parintele Sofronie Saharov si la Parintele Rafail exemple extraordinar de limpezi si de generoase privind modul in care ar fi bine sa procedam cand vorbim despre suflet.
Nu doar inaltime duhovniceasca gasim la acestia, ci si foarte multa psihologie excelent abordata si prezentata.

In privinta asta sunt total de acord.
Am apelat la Jung doar ca sa expun problematica, neavand alte mijloace.
Stiu ca nu se studiaza Jung, ci doar Freud, eliminandu-l pe Adler. Freud isi bazeaza teoria pe sexualitate; Adler pe dorinta de putere, iar Jung le imbina pe cele doua, intrucat in om primeaza ori dorinta de putere, ori sexualitatea, dar amandoua fiind prezente, una mai mult si cealalta mai putin, diferit de la om la om.
In consecinta, a invata doar despre Freud, e ca si cum ai privi doar cu un ochi.
Nu intelegi legatura cu hipnoza? Aceasta se face pe inconstient, nu?

Am cartile lui Larchet.

Noi purtam aici discutii in principiu despre ceea ce ne preocupa sau ne-a trezit interesul; iar pe mine ma intereseaza multe lucruri. Nu se pune, in consecinta, problema discutiei fata in fata.

Asa explica Jung. Fara acest "zid" am fi in pericol, ca inconstientul sa invadeze constientul, ceea ce se intampla la cei cu boli psihice.

Intrebarea mea nu era referitoare la dependenta de orice, ci de cel care hipnotizeaza. Cum poate pacientul sa se sustraga unei asemenea dependente?

Raspunsul: prin rugaciunea neintrerupta.

Nu am citit discutia voastra pro si contra despre hipnoza (este interesant, dar nu am timp acum) dar vreau sa dau doar urmatoarea marturie, ca raspuns direct la intrebarea Laurei: Acum doi ani cand ar fi trebuit sa fac o operatie (la care am renuntat pana la urma, deci nu va pot spune cum este) mi s-a propus, la spitalul universitar de aici, sa imi faca in loc de anestezie generala anestezie prin hipnoza. Mi s-a parut ciudat si m-am informat. Intr-adevar, se practicaasta. Cica efectul este statistic tot atat de bun ca la anestezia generala si nu are efecte secundare. Se practica foarte mult. Se face si anestezie locala, desigur.
Nu prea cred ca saracii pacienti operati ar putea sa se prefaca hipnotizati ;-)

Da, Fani, se practica si in Romania, iar treaba asta cu anestezia e cat se poate de simpla: fara ea nu se poate face interventia chirurgicala, iar fara asta omul moare. Unii intra in soc anafilactic si alte complicatii daca li se administreaza o anumita substanta. Ca urmare, pentru cei care nu tolereaza o anestezie de un fel sau altul, s-a gasit solutia sugestiei hipnotice.
Dar noi nu stim mai nimic despre cele sufletesti (suntem dulapuri pline cu tratate despre vrute si nevrute, insa nu avem experienta si lucru cu sine, bine condus, cu pricepere), despre psihologie, eventual si despre hipnoza. Si atunci, fireste, cand omul intalneste necunoscutul (in raport cu propriile repere, limite, resurse), are reactia naturala de a fugi, de a nega, de a iscodi etc. Mai rau e cand oameni carora le lipsesc cunostintele si experienta, fug si in acelasi timp injura. Arunca cu vorbe tari si cu manie multa, facindu-i pe cei care au oarecare stiinta (din mila Domnului precum si prin eforturi personale si prin priceperea dascalilor lor), sarlatani si nebuni, uzurpatori ai bisericii, lupi in blana de oaie, eretici, indraciti, posedati etc.
Dupa acest mod de a vedea lucrurile, nu m-as mira ca, in romanica viitorului apropiat, inca de la gradinita sa aflam ca orice lucru pe care nu il cunoastem e de la dracu.
Cand, dimpotriva, natura copilului este, asa cum a harazit Dumnezeu, sa caute o cale sau alta de a se informa, de a cunoaste. Abia apoi sa isi dea cu parerea.
Consider ca se abuzeaza de povestea caderii protoparintilor, adica se extinde cu totul nejustificat sensul si rostul mentiunii biblice asupra unor domenii ale umanului care nu au nici o legatura cu pacaleala sarpelui. Amestecam borcanele la greu si ne credem savanti si buni crestini. Prin asta, insa, demonstram ca nu suntem nici una nici alta.

Romanii au reusit performanta cu totul nebuneasca, unica in istoria lumii, de a-si alunga invatatorii, descoperitorii, intelectualii de marca si creatorii, pana hat-departe, in toate colturile lumii si chiar pana-n mormanturi.
Cred ca nu exista tarisoara pe lumea asta care sa aiba un asa mare apetit de centrifugare a mierii pe pereti...
Temnitele comuniste si asasinatele interbelice vor ramane mereu ca o dovada a tendintei acestui popor care se lauda ca e crestin prin vocatie. O fi si chiar cred ca este, insa imi pare ca intre timp, luat de tot felul de intamplari si atractii, a cam uitat de sine. Si de Dumnezeu.
La noi, Biserica a devenit, in mintea multora, locul unde te ascunzi si bati cu pumnii in piept, ca urangutanul, de cate ori intalnesti vreun om, cu atat mai mult un om de la care ai ceva de invatat cu adevarat. Cred ca putem vorbi de un consumism de masa al pseudo-credintei crestine, in Romania. Si e doar boala a mentalitatii colective, nu credinta stramoseasca, aia de galgaia vitalitate si prosperitate si care zamislea geniul anonim sau recunoscut public. Acea credinta simpla prin care s-a tinut turcimea si erezia dincolo de granite. Aceea a bunului-simt, a rostului in toate, a capului plecat si a inimii infrante si smerite. Acea credinta simpla a omului strunit in simplitate.
De ce oare? Pentru ca romanului i s-a urcat propaganda la cap si crede cu tarie ca el le stie pe toate si ca el e cel mai destept. Daca mai bolboroseste si vreo zece rugaciuni (fara sa le traiasca miezul) cu atat mai vartos se crede indreptatit sa faca legea (junglei).
Cand mai treci prin romanica, intr-o vacanta de la Bruxelles, vei simti aceste mici adevaruri ceva mai concret, daca ai vreme cateva saptamani sa vietuiesti din resursele autohtone. Lasa-te pe mana bunilor nostri "crestini" autohtoni (ma refer desigur la consumismul pseudo-crestin de massa, acesta care-i la tot pasul alimentat de reclame si superstitii, de leacuri babesti, de agentii de turism pentru pelerinaje cu multe zerouri in coada la tarifele in lei, ma refer la ceea ce se vinde ca fiind produs crestin, iar nu la credinta simpla si dreapta, discreta, care inca respira, cu Mila Domnului, in Biserica) si, daca mai reusesti sa inchegi o conversatie coerenta dupa acest mic experiment, spune-mi si mie cum a fost, cum te-ai simtit si cam cum mai vezi omul, lumea, pe tine insati, eventual si pe Dumnezeu.
Him, incep sa cred ca avem nevoie de o sedinta de ...hipnoza colectiva! ...:))

Despre rugaciunea neintrerupta s-a scris mult, inclusiv pe acest forum. Nu am nimic de zis in plus fata de ceea ce s-a postat deja. Avem apoi atata bibliografie pe aceasta tema ca nu ne ajunge o viata intreaga macar sa lecturam ce s-a scris, darmite sa practicam...

Prin rugaciunea singura, insa, nu facem nimic, doamna. DACA NU FACEM O ALEGERE SERIOASA IN NOI INSINE SI NU VIETUIM INNOITI DE ALEGEREA NOASTRA. Regret sa fiu iarasi eu acela care va spune direct si fara ocolisuri: nu rugaciunea ne mantuieste. Ci Hristos. Prin aceasta nu voiesc, desigur, sa minimalizez rostul sfant si sfintitor al rugaciunii, cat sa ma opun conceperii rugaciunii in sine ca pe un leac universal.
Concepem rugaciunea prea des DOAR ca pe rochia mamei... Rostul ei, dincolo de un eveniment la care ne putem gandi in duh cataastrofic (si nu e bine asa), este unul mult mai statornic, deloc spectaculos, insa decisiv in destinul fiecaruia si al tuturor. Seamana cu respiratia: nu e spectaculoasa, dar e vitala. Si dimpotriva, cand respiratia incepe sa atraga atentia, cand devine spectaculoasa ori prea mult pomenita, e clar ca sunt probleme... Mari.

Revedeti va rog materialele postate in legatura cu rugaciunea si amintiti-va cate se contopesc in lucrarea rugaciunii.

Imi pare ca o prezentati ca pe un leac, un fel de dar magic, o aspirina universala care lucreaza singura,
in vreme ce noi putem sa ne vedem linistiti de toate ale noastre, cu seninatate si inocenta, siguri pe mersul nostru (cel de prin gropi si de prin toate strachinile lipsei de constiinta a pacatului si nevredniciei proprii)...

Nu doamna, rugaciunea in sine nu ajuta pe nimeni dintre cei ce se sustrag permanent alegerii oferite de Hristos. Nu e deloc "sesam deschide-te!" pentru talharii lui Ali-baba (cum cred ca suntem mai in toata vremea).



Ceea ce conteaza cu adevarat in legatura cu rugaciunea este, permiteti-mi sa va reamintesc: tinindu-se de lucrarea rugaciunii, prin harul lui Dumnezeu, omul incepe razboiul despatimirii si nadajduieste umil, intalnind treptat tot iadul din sine si din lume, ca va fi izbavit de Dumnezeu.
Asta e tot.


Se duc destui cu rugaciunea-n gura drept in iad, avind inima gatita pentru foc, pe dedesubtul rugaciunii care nu ne e decat fatada, varuiala frumos aranjata peste morminturi de necuratie. Oare de ce uitam mereu aceasta?

Poate ar fi mai bine ca, paralel cu lucrarea rugaciunii si cu vietuirea in Biserica, sa mai invatam smerindu-ne si cateva elemente de vietuire lumeasca in lume (cum ar fi sa spalam vasele, rufele, sa conducem masina, sa scriem si sa citim, sa numim emotiile pe care le traim, sa ne autoreglam conduita interna si externa etc.). Desigur, in acelasi duh evlavios al crestinului dintotdeauna. Care se pliaza suplu, de la epoca la epoca, pe datele concrete ale realitatii care ne solicita resursele personale si colective.

Nu cunosc o tehnica (un leac, o procedura) de a ne feri de un hipnotizator agresiv si priceput (viclean). Nu mi s-a intamplat sa traiesc aceasta si nici nu am invatat la scoala.
Stiu insa ca hipnotizatorul cel mai perfid, care ne taraste zi de zi, clipa de clipa, in mirajele lui este propriul nostru ego narcisic si propria noastra rebeliune si aroganta inaintea lui Dumnezeu.

Inainte sa ma preocupe posibilitatea de a deveni dependent de nu stiu ce hipnotizator, s-ar cuveni sa ma asigur ca am dat raspunsul drept la intrebarea: nu cumva traiesc de zeci de ani intr-o hipnoza continua? Nu cumva hipnotizatorul e pitit in mine insumi si face ce vrea cu mine si cu destinul meu?

Toate datele psihologiei pe care o cunosc, precum si tot ce am cunoscut in Biserica, justifica rostul acestei ultime intrebari si confirma ca raspunsul este, oricat pare de dureros, acesta: DA! Intradevar: in mine, in fiinta mea e pacaleala si pacalitorul. Precum si resursele dezvrajirii tot in mine se afla. Alege!

Primiti va rog, cu toata dragostea intru Hristos, acest cuvant care marturiseste Adevarul, dincolo de neputintele mele de a bolborosi ceva.
http://www.youtube.com/watch?v=Q3x67GlCzDY

Regret, dar nu asta asteptam sa aud. Credeam ca poti sa-mi raspunzi la o intrebare cat se poate de directa si precisa. Presupunerile tale nu sunt raspuns la intrebarea mea.

E interesant ca de exact opusul eram acuzat (e mult spus, combatatut amical suna mai exact) de cei ce sustineau geocentrismul, ca imi pun baza in stiinta. Probabil nu ai vazut discutiile de pe acel topic, foloseam si eu argumente asemanatoare, dar in sensul corect.
Supararea lui Cezar nu stiu de la ce e si e mai complicata. Inainte sa se retraga ma acuza la fel de tot felul de lucruri neadevarate din cauza conflictului lui cu alta persoana, cu care eu impartaseam aceelasi opinii (din fericire si cele corecte). Cu toate aceseta eu am fost cel care i-am scris un mesaj de impacare pe provat, a fost in asentimentul meu, apoi cand am reintrat plecase deja. Eu nu am nicio problema cu el, daca are el ceva e doar problema lui, pe mine nu ma afecteaza. Eu raspund doar la ceea ce tine de ortodoxie.
Legat de mesajul tau, nu mai era nevoie sa imi spui ca impartasesti aceleasi opinii, pentru ca amandoi stim ca e asa. Din fericire, fata de unii care au aceleasi conceptii moderniste (preluate din ecumensim), tu nu esti si agresiv. Si ai si o scuza, esti convertit din protestantism, ceea ce foarte bine.
Pana acum am avut divergente de opinii, dar nu imi amintesc sa fii purtat o discutie mai aprinsa impreuna. Mesajul asta al tau pare acum putin mai agresiv si superior. Din cate stii in multe cazuri avem pareri diferite. Si in acest caz gresesti, e eronat ce spui. Curentul acesta modernist aduce cu el si un mod de gandire si de a privi lucrurile specific, mai apropiat protestantismului liberal decat ortodoxiei. Si acest mod de gandire se rasfrange asupra aproape a tuturor conceptiilor. Eu nu impartasesc aceste conceptii si nici nu doresc, le impartasesc doar pe cele ortodoxe. Din fericire am observat ca cei ce au acest mod de gandire ortodox sunt mai numerosi pe forum, doar ca nu scriu toti la fel de mult. Cand o sa vrei sa fii receptiv aceste conceptii, citite la mine sau la altii, atucni o sa avem acelasi mode de gandire si conceptii.
In cazul hipnozei, dupa cum vezi cei care au comentat au avut aceleasi cocneptii ca si mine, pentru simplul fapt ca acestea sunt cele ortodoxe, iar un ortodox e smerit si asculta de adevar, nu de cum vede el lucrurile. Eu (si ceilati) am citit si sursele ortodoxe ce spun, nu doar ce spun niste yogini care predau hipnoza la facultate. Pentru ca ei s-au smerit au ascultat ce spune ortodoxia, nu ratiunea lor sau invatatii neortodocsi. Cum observam, totul tine de smerenie si ascultare, lucruri care nu prea sunt cunoscute in protestantism. In plus, eu am studiat si cate ceva din paranormal si alte religii, deci am cunostinte si de acolo. Cand am ajuns la cursul de reiki ni s-a spus ca e o tehnica doar pozitiva, are legatura cu vindecarea, nicio legatura cu religia, etc. Dupa aceea am citit ca se facusera studii la universitati americane, era folosit si in unele spitale, etc. Cand am devenit credinciosi dupa putin timp am aflat ca si practicile acestea tin de ocultism. Ce am facut, am cautat justificari si explicatii? Nu, am abandonat total si niciodata nu am mai facut asa ceva.
In caz ca nu stii, incepand cu sec. XX practicilor oculte s-a cautat sa li se dea si o explicatie stiintifica. Cam toate au si pretentii stiintifice, inclusiv astrologia, de exemplu. Tu spui sa credem orbeste tot ce ne spun altii, fara sa cercetam. In ortodoxie nu e asa, suntem rugati sa "cercetam duhurile".
Asa e si cu hipnoza, probabil nu se preda la toate facultatile de psihologie, doar acolo unde sunt si profesori preocupati de yoga sau ocultism. Mia e ceva important ce vreau sa iti spun, doar din punctul de vedere ortodox putem cunoaste adevarul despre alte lucruri. Altfel si un yogin va spune ca el stie adevarul despre yoga, nu un ortodox, si un adventist va spune la fel, un ocultist la fel, etc. Cine sta sa ii asculte pe toti acestia nu mai are timp sa faca ascultare si de Biserica, ca nu concorda cu toate aceste pareri.

Am gasit o marturie a cuiva care a facut facultatea de psihologie, pe ortodoxia tinerilor (inteleg ca si Laura e pe acel site): http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tin...-ortodoxa.html
Mentioneaza si aspectele bune ale psihologiei, iar la partea negativa mentioneaza hipnoza (si toti cei ce comenteaza sunt in asentimentul acelor idei, dovada ca ortodocsii de obicei sunt ortodocsi, doar pe forumul crestinortodox sunt tot felul de pareri).
Deci ce spun psihologii ortodocsi despre hipnoza:
"Imi amintesc cum ne spuneau profesorii la cursuri: ''trerapia asta nu este cum spune religia, este nevinovata, preotii nu vor sa accepte evolutia'', si vedeam cum profesoara hipnotiza toata clasa, sub pretexul relaxarii, dar cu greu isi mai reveneau bietii mei colegi. Imi amintesc odata ca un coleg era chiar inconstient dupa o sedinta de hipnoza si nu-si mai revenea. Nu m-am lasat niciodata hipnotizata stiind ca e pacat, (cred ca rugaciunile duhovnicului meu m-au salvat de multe ori) dar nu cunosteam pe atunci marile primejdii duhovnicesti ascunse in spatele unor astfel de practici, intrucat nimeni nu ne avertizase asupra usurintei cu care demonii, ca entitati spirutuale, intra pe calea hipnozei in contact nemijlocit cu mintea omului, inselandu-l si amagindu-l treptat, pana la contactul total.
In hipnoza sunt implicate si capacitatile demonilor de a-i induce omului perceptii senzoriale, (puteri pe care psihologul crede ca le dobandeste cu marea capacitate de a se juca cu mintea omului),inclusiv reprezentari vizual - artificiale pe de o parte, iar pe de alta parte de a interveni direct asupra unor evenimente, in sfera realitatii materiale. Terapeutii insa ignora cu desavarsire toate aceste aspecte, prezentand mecanismele hipnozei intr-o maniera distorsionata, facila si apetisanta. Psihoterapeutii sunt oameni, si ca oameni aleg intotdeauna ceea ce li se potriveste, fac alegeri care doresc sa fie congruente si aliniate in raport cu conceptile si convingerile lor."

O alta persoana care a terminat facultatea de psihologie: "cred ca ar fi de mare folos sa avem cat mai multi psihologi si psihoterapeuti ortodocsi.
Gasiti pe scribd in pdf, resurse de psihologie, cititi sa va faceti o idee, pentru inceput din cursuri de psihologie de la facultatile din tara. evitati pe cat puteti Irina Holdevici, Ion Manzat, Ion Dafinoiu, S.Freud, Jung, A. Adler."

O relatare despre o sedinta de hipnoza la Facultatea de Psihologie din Cluj, hipnotizatorul e venit din Anglia. Observam cum se manifesta persoana in timup sedintei: http://www.realitatea.net/eveniment-...ie_773508.html

"Hawkins a inceput sedinta de terapie integrativa cu voluntarul din sala si s-a lovit initial de reticenta acestuia, care i-a spus ca nu crede ca poate intra in subconstientul sau. Voluntarul, o femeie din grupul care de psihologi care a asistat la prezentare, a rememorat apoi o amintire din copilarie, cand avea patru ani, si a asistat la o cearta intre parinti.
Dupa cateva minute, femeia a acuzat o presiune in zona capului, dupa care a intrat intr-o transa foarte adanca, potrivit psihoterapeutului Peter Hawkins. Acesta a avut nevoie de mai multe zeci de minute pentru a reusi sa o aduca inapoi la realitate pe femeie, care la un moment dat a inceput sa planga, sa tremure si faca miscari necontrolate.
Peter Hawkins a recunoscut ca a fost surprins de reactia femeii si ca, in unele cazuri, e nevoie de mai multe ore pentru a ajuta o persoana sa iasa din transa."

Am văzut parte din discuţiile acelea, şi mi s-a părut că te situezi undeva la mijloc, acordând un credit parţial ştiinţelor mai mult sau mai puţin exacte. Aici, însă, fiind vorba de o ştiinţă umanistă, factorul subiectiv are o pondere mai mare, şi atunci e mai uşor de pus sub semnul întrebării.

Nu i-am luat apărarea lui Cezar ca persoană, ci principiului competenţei, pe care l-am pomenit. Oricine e liber să conteste competenţa oricui, în orice domeniu. Dar nu e bine. Ce ne vom face când vom ajunge să contestăm totul? De la cine vom mai învăţa?
Nu, n-am zis să credem orbeşte, ci doar să ascultăm cu atenţie ce spune un cunoscător.

Nu e tocmai exact. Provin dintr-o familie neoprotestantă, dar credinţa lor am împărtăşit-o doar în copilărie. A urmat o adolescenţă atee, iar la tinereţe, deşteptându-mă odată cu naţiunea, am cunoscut Ortodoxia. Din păcate, însă, încă din vremea aceea se conturau două ortodoxii: una avându-i ca reprezentanţi de vârf pe părintele Stăniloae şi părintele Galeriu, alta cu părintele Cleopa. Cred că ştii cam prin ce sunt deosebite. Eu am fost cucerit de prima; tu, evident, de cea din urmă. De aceea cred că felul meu de a crede e influenţat de mentorii mei (care, la rândul lor, pot fi acuzaţi de influenţe protestante). Cu privire la aspectul ăsta, ar trebui un topic separat; poate voi avea vreodată timp să-l iniţiez.
N-am vrut să fie aşa, îţi cer iertare. Am încercat o analiză, stângace, ce-i drept, a felului în care mi se pare că te raportezi la credinţă; ţi s-a părut superior probabil din cauză că am încercat să-ţi atrag atenţia asupra unor greşeli pe care mi se pare că le faci. Asta nu înseamnă că eu nu fac şi mai multe.

Sincer sa fiu acum aud pentru prima data de o asemenea parere. Eu cand am devenit credincios am citit vietile sfintilor (dar si inainte), iar apoi si duhovnici romani. Imi placeau in egala masura si Par. Cleopa si Par. Staniloae, dar si Par. Galeriu. Nu exista doua ortodoxii in privinta asta, unii sfinti erau mai retrasi, altii mai activi si impotriva ereziilor, dar toti erau ortodocsi. Niciuna parinte nu a spus in cunostinta de cauza ceva gresit in favoarea unor conceptii ecumeniste. Daca parintele Teofil a afirmat intr-un loc ca si catolicii au Taine, a facut-o nestiind exact adevarul. La fel si unii sfinti, daca au afirmat o invatatura gresita importanta era neimpotrivirea la adevar. De aceea un hindus poate sa fie un iubitor de adevar, chiar daca e hindus. Nu stie in momentul de fata adevarul, dar cand il afla vine la adevar.
Daca tu crezi ca acestea sunt pozitii dure, probabil nu ai citit din vietile sfintilor, cum se adresau ighemonilor. Sau nu stii cartea Sfantului Iustin Popovici, cel care l-a sfatuit pe parintele Cleopa sa nu mearga la Muntele Athos, si sa ramana in tara. Nu exista o ortodoxie care accepta invataturile gresite, doar ecumenismul ne face sa credem asta, ca le accepta sau ca nu au importanta.
Ce este bun luam de la oricine, inclusiv daca sunt alte religii. Ce e rau nu luam de la nimeni, chiar daca e inger din cer (la figurat, un inger bun nu poate spune neadevarul, e vorba de ingerii cazuti transformati in ingeri de lumina). Daca nu avem noi multe cunostinte sau nu vrem sa cercetam atunci luam de bun tot ce spune Biserica, pana cercetam noi. Altfel in mod sigur vom lua de la altcineva, ceva gresit. In cazul de fata am dat mai multe exemple.

Ciudat ceea ce spui, Cezar. Nu ar trebui sa fii atat de sigur cu privire la efectul rugaciunii neintrerupte. Ma intreb ce ne-am face fara rugaciunea neintrerupta!?! Cat de expusi am fi tututor influentelor tot mai nefaste.

Am mai scris si altceva in acea postare. Cum oare nu ati remarcat?
Mai mult, tocmai spre intarire si inaltarea peste bietele mele vorbe, am adaugat si un link cu mesajul unui om al lui Dumnezeu. Ma asteptam sa puneti accent pe mesajul din primele minute ale cuvantului Parintelui.
Dar ati ales sa evidentiati o propozitie care, rupta din context, poate insemna orice. Inclusiv o dracovenie.
Ce folos va aduce aceasta maniera de dialog? Cui foloseste?
V-as fi recunoscator daca ati fi ceva mai atenta cand imi cititi postarile; ma refer la acelea pe care vi le adresez direct.

In acel articol se explica foarte clar, in ultimele paragrafe, despre ce poate fi vorba: voluntarul intra in contact cu experiente emotionale reprimate si tinute in adincimile inconstientului (ca sa ma exprim spatial, desi nu agreez acest mod topografic de a vorbi despre psihic). Iar contactul cu acestea are ca rezultat mentinerea (e alegere voluntara aici) in realitati subiective intime, in continuturi pe care terapeutul, dupa cum spunea, nici nu era interesat sa le exploreze. Normal, fiindca urmarea alte scopuri in demonstratie.

Nu e nimic ciudat (paranormal, ocult etc.) in aceasta intamplare. Probabil nu cunoasteti ca experientele noastre sunt pastrate in memorie, la niveluri uneori inaccesibile constiintei, mai ales cand continutul lor readus in constiinta poate fi dureros, inspaimantator etc. De aceea si functioneaza mecanismele de aparare ale eului, cum ar fi negarea, reprimarea (aici in exemplul citat) etc.
V-ati gandit vreodata, printre altele, ca tocmai pe aceasta capacitate a noastra de a stoca mnezic toate gandurile, actiunile personale si impresiile din viata, se poate baza si "citirea" inimii noastre la Judecata? Ca metafora zic, ca un fel de analogie: ce-ar fi daca Hristos ar "citi", la "developare", tot continutul gandurilor noastre ascunse in inconstient, in "inima"? Nimic nu se pierde, totul ... se stocheaza. Pentru analiza si evaluare, candva...
Poate acum pricepem ca nu ne putem ascunde de Dumnezeu si ca viclenia noastra tainica e oricum inregistrata in "cartea" inconstientului personal.
Poate macar acum vom avea un motiv, noi modernii, sa acceptam ca purtam in noi insine toate ale noastre si ca ele vor fi decodate cu usurinta de Cel Care, oricat de greu ne e sa acceptam, se pricepe si la informatica si la psihologie...
O spun ca psiholog: toate produsele mintii noastre, de la senzatii la ganduri, imagini, emotii, sentimente, dorinte etc., toate cuvintele rostite sau abia intrezarite in ghemul comprimat al limbajului intern, tot absolut tot NU SE PIERDE, NU SE VOLATILIZEAZA ci se stocheaza in memorie, la niveluri diferite de energie si grade de activare, in retele de conexiuni semantice sau de alta natura (de pilda imagistica). Asadar devenim o carte plina si cu totul deschisa, candva. Birr!... N-as vrea sa o citeasca nimeni pe a mea...


Este un adevar banal ca atunci cand subiectul se refugiaza in lumea subiectiva, cand refuza sa iasa din transa, majoritatea terapeutilor il lasa in pace, deoarece deznodamantul e mai mereu acelasi: somnul. Omul adoarme, macar cateva minute, apoi se trezeste si isi vede de treaba. E o chestiune in primul rand de natura fiziologica.
De ce faceti spectacol cand nu cunoasteti domeniul? Dumnezeu stie...

P.S. Daca as fi lucrat eu in acea situatie, as fi procedat la fel, adica as fi incercat sa readuc subiectul in contact constient cu mediul, intrucat ceea ce incepuse sa se petreaca acolo, arata clar ca persoana intrase in contact cu o lume in care fusese traumatizata in copilarie (cearta parintilor probabil o speria cumplit, o deruta etc.). Din articol reiese ca, fireste, comportamentul emotional era evident si inca de factura negativa, intensa.
Mai mult, consider ca terapeutul a intuit ceva din conflictul actual al femeii, anume unul legat de neincrederea in sine intrucat pentru a depasi zona de conflict terapeutul i-a oferit asigurari legate de succesul profesional etc. I-a intarit asadar increderea in sine, a celui care se reintalnise cu fragilitatea copilului brutalizat.
Dar mai e un motiv posibil: contactul cu zonele reprimate, care tin de copilarie, asculta de principiul denumit "co-ex". Anume, o amintire cu coloratura afectiva pozitiva este conectata si cu altele de factura negativa. Aici a fost accesata amintirea negativa. Deducem ca e posibil ca, cu acest prilej clienta (regresata in starea eului copil) sa fi retrait si ceva pozitiv: mama si dragostea ei, tata si dragostea lui, precum si multe alte lucruri din paradisul pierdut al copilariei - inocenta, jocul, papusile, atasamentele toate, bunicii, bradul de Craciun, prietenii s.a.m.d.... Normal ca daca a fost asa, clienta nu mai voia sa vina inapoi, in lumea asta unde nu prea e loc de tandreturi, din pacate...

Cat de putine lucruri intelegem despre sufletul omenesc... Cu cat mai multa ideologie, cu atat mai putina cunoastere, cu atat mai schematica si lipsita de viata ne este credinta. Rece, frig, promoroaca. Noroc cu Mos Craciun, ca vine cat de curind cu niscai daruri, pentru cei cuminti...:)

”Hipnoza generează oboseală, este urmată adesea de cefalee şi stări de somnolenţă ce diminuează capacitatea de munca. Hipnoza repetată poate deveni dăunătore”.
(Liviu Filimon, Ce este hipnoza, Editura didactica şi ştiinţifică, Bacau, 1996)
Observam că dintre multele lucrări stiinţifice care tratează acest subiect, numai foarte puţine manifestă scepticism. Cele mai multe prezintă aşa-zisa faţă pozitivă a hipnozei.
Tot acelaşi remarcabil om de ştiinţă, Liviu Filimon, dă şi definiţia corectă a hipnozei:
”Elementul caracteristic prezent în toate formele de hipnoza este HALUCINATIA, profilată ca idei şi imagini fictive, dar considerate ca subiect ca reflectări ale realităţii.. .
Hipnoza este un fenomen psihic halucinant, ca urmare a stopării activităţii conştiente ”.

http://www.scribd.com/doc/47355772/Irina-Holdevici-Sugestiologie-si-psihoterapie-sugestiva
-In această fază de pregătire i se cere pacientului sa fie cât mai pasiv şisă nu încerce să-l ajute sau să se opună terapeutului.
-Inducţia hipnotică presupune distragereade la stimulii perturbatori externi, concentrarea asupra unui obiectde di-mensiuni mici şi asupra spuselor terapeutului, sugerarea somnolenţei, stimularea jocului liber şi a imaginaţiei
(stim ca imaginatia e puntea demonilor,zic Sfintii Parinti)


-metoda de inducţie hinnotică prin fixarea privirii asupra unui punct (seamana cu concentrarea yoghina intr-un singur punct):


-Doresc să priveşti un punct din tavan, să-ţifixezi atenţia asupra lui. Orice punct este potrivit. Alege un punct pe care ţi-e comod să-l priveşti. Nu-ţi face probleme dacă privirea se abate de la punctul respectiv sau dacă ai tendinţa de a clipi. Dacă ţi se întâmplă acest lucru, readu încet privirea la punctul fixat. Fixează-l Cât poţi de bine. Stai relaxat. Relaxează-te şi fii atent doar la vocea mea, la ceea ce îţi voi spune. Corpul tău se relaxează din ce in ce mai mult, tot mai mult. Relaxează labele picioarelor, gleznele,coapsele, braţele, mâinile. întregul tău corp devine tot mai greu şi o stare de toropeală plăcută te cuprinde tot mai mult. Simţi o stare plăcută care îţi cuprinde tot corpul. Corpul devine greu greu,foarte greu. Braţele devin grele,foarte grele, picioarele devin grele, foarte grele, din ce în ce mai grele. Eşti relaxat,toropit, de parcă ai fi pe punctul de a adormi. O stare de căldură plăcută, adormitoare îţi cuprinde întregul corp.Te cufunzi într-o stare de relaxare adâncă, o stare care seamăna cu un somn plăcut, odihnitor. Pleoapele devin grele, tot mai grele. toropeala şi somnul te cuprind. Vocea mea te adoarme, te relaxează, te face să doreşti să te relaxezi. Ţi-e imposibil sa tii ochii deschişi, ochii se închid, pleoapele devin grele, foarte grele ca de plumb. Devii tot mai toropit, mai relaxat şi în curând nu putea deschide ochii. Pleoapele devin tot mai grele, tot mai strâns lipite. Ochii sunt închişi acum şi le relaxezi tot mai profund. Vei fi atent numai la vocea mea. Iţi vei reveni atunci când îţi voi spune eu să-ţi revii. Te vei simţi foarte relaxat. Nimic nu te va tulbura. Te vei relaxa profund, ….”





„Voi înceta să-ţi vorbesc pentru un timp, iar tu vei continua să rămâi profund relaxat. Vei intra treptat într-o stare de relaxare tot mai profundă, tot mai adâncă, tot mai adâncă. Când voi începe să-ţi vorbesc, vei fi mult mai relaxat,mult mai profund relaxat decât eşti acum. Te simţi foarte bine, nimic nu te mai tulbură. Te vei relaxa tot mai mult, şi mai mult, cu fiecare expiraţie devii tot mai relaxat" (terapeutul va face o pauză de 10 secunde; dacă intervalul se prelungeşte, subiectul poate trece în somn natural).”


Tehnica asta seamana aprope identic cu postura mortului pe care o practicam eu cand eram la yoga ,la secta satanica MISA,ne adormea pe toti instructoarea de yoga folosind aceasta tehnica de hipnoza.

Asta numesti tu o referinta cu greutate in dezbaterea pe teme psi, respectiv legat de hipnoza?
Apoi, despre care facultate e vorba? Ca sunt multe adunaturi care, dupa 89 au primit titulatura de facultate.
Iar daca e vorba despre una din facultatile serioase, afla ca si acolo unii dintre studenti sunt foarte slabi, intrucat padure fara uscaturi nu exista.

Asadar, Catalin, iar vorbesti din auzite si te folosesti de surse dubioase. Care e folosul? Cui ii face bine asemenea sistem de referinta? De ce procedezi asa? Arata aceasta, oare, discernamant si buna-vointa?

De ce nu imi ceri mie referinte?
De ce nu ma intrebi ce este hipnoza, ce natura are, care sunt mecanismele acestui fenomen, ce limite are, ce foloase, ce tulburari se preteaza la abordarea prin hipnoza si care nu, ce din experienta personala pot oferi, in ce scoli/orientari psi se utilizeaza hipnoza si care scoli folosesc alte tehnici etc.
Daca ai indoieli asupra competentelor mele din domeniul psihologiei, iti pot furniza cateva materiale ca sa te documentezi si astfel sa iti faci o imagine asupra pregatirii mele profesionale si asupra roadelor acesteia de-a lungul anilor.
Apoi, daca gasesti satisfacator CV-ul meu, bine ai face sa dialoghezi de pe alte pozitii, mai realiste si mai fructuoase, iar nu cum faci mai mereu.
Inteleg ca nu intelegi, insa ai avut mult ragaz sa iti reconsideri sistemul de proiectii din perceptia interpersonala.
Nu de alta, dar faci o treaba cat se poate de nefolositoare aici pe topic: manjesti cu noroi ceva despre care, in chip vadit nu stii absolut nimic. Oare ce e cu tine de te comporti asa distructiv?

Iar acum te rog sa reflectezi o clipa la argumentul meu:
1) Oamenii se influenteaza intre ei mai ales la nivelul limbajului. Atat prin cuvinte cat si prin mesajele paraverbale (intonatie, accent, mimica, gestica) isi transmit unii altora tot felul de mesaje.
2) Prin cuvinte ne imprietenim, prin limbaj ne cunoastem, prin limbaj ne facem dusmani, ne punem probleme, le rezolvam, ne marturisim, ne rugam, cantam etc.
3) Prin limbaj se exprima si Cuvantul. Biblia insasi (Scriptura) e o carte, un text, o sama de cuvinte.
4) Daca un om e rauvoitor fata de altul, prin limbaj poate opera o multime de actiuni distructive.
5) Daca un om e binevoitor, tot prin limbaj isi arata si isi exercita bunavointa.

De ce e dificil sa intelegem ca hipnoza e doar un mod de comunicare, un limbaj ca oricare altul prin care doua sau mai multe persoane relationeaza?
Oare poezia si muzica nu misca sufletul? Oare cuvantul rugaciunii nu misca sufletul? Ce e asa de ciudat in faptul ca mesajele verbale ale hipnotizatorului misca ceva in sufletul ascultatorului? Mai ales ca ele sunt folosite (dau marturie prin propria experienta) cu scopul de a vindeca si debloca mecanisme imbolnavite, asadar spre folosul celor suferinzi.
Daca sunt rauvoitor, daca sunt demonic, apelez musai la hipnoza ca sa fac rau cuiva? De cand si pana cand hipnoza e instrumentul prin excelenta periculos?

Priveste in jurul tau, asculta si socoteste: din toate stimularile care vin spre noi cate fac bine si cate fac rau? Si care din acestea (cam cat % sunt hipnoza)?

Cuvintele au omorat multi oameni. Prin cuvant a pornit moartea miilor de prunci in vremea lui Irod, prin cuvant a tradat Iuda, prin cuvant a fost condamnat Mantuitorul, prin cuvant au pornit si au fost conduse toate razboaiele lumii. Comanda uciderii este cuvantul "Foc!". Sa fie aceasta hipnoza?......

Oare prin hipnoza vine intunericul lumii acesteia?
Oare vrajmasul are ca instrument predilect de actiune hipnoza?

Faptul ca unii se folosesc de hipnoza pentru a sugera un lucru daunator este acelasi lucru, cu mult mai putin raspandit, ca faptul ca mai toti ne folosim de cuvinte pentru a face rau. Asa cum noi mintim, injuram, defaimam, osindim pe aproapele apelind la cuvinte, asa si unii hipnotizatori pot provoca raul prin hipnoza.

Ce sa facem acum: sa scoatem cuvintele din omenesc doar pentru ca adeseori folosim prost cuvantul?
Sa scoatem hipnoza din psihoterapie, sport si educatie doar pentru ca unii folosesc pe ascuns hipnoza pentru scopuri nevrednice?
Sa scoatem masinile din lume pentru ca anual mor mii de oameni in accidente?
Similar cu avioanle, prizele cu curent electric, medicamentele, etc. CHiar si hrana ar trebui s-o eliminam pentru ca pe unii o omoara.
Si munti ar trebui desfiintati pentru ca unii mor pe munte.
Si marea, intrucat unii se inneaca in mare.
Nu mai zic de foc, ca nu e doar pentru mititei si caldurica...

Ce vrei asadar: sa desfiintam tot universul, toata creatia lui Dumnezeu doar pentru ca raul coexista, bagaret nevoie mare, in lucruri si fapturi?
Vrei sa faci tu o lume mai buna decat a facut Domnul?
Incepe cu tine, mai intai!
Apoi va fi venind si randul hipnozei.

S-au facut mii de studii despre relaxare si hipnoza. La unele am participat si eu, ca voluntar. NImic mistic, nimic ocult. Doar fenomenologie umana, care insa nu e inteleasa de necunoscatori. Trebuie ani buni de studiu si practica pentru a intelege mai bine sufletul omenesc. Crezi, bine. Nu crezi, iarasi bine.
MISA nu reprezinta un for competent in legatura cu hipnoza. Acolo s-au intamplat multe, din cate stiu de la cei care au practicat si pe care ii cunosc personal. Multe lucruri bune, dar si multe lucruri discutabile. In orice caz, nu cred ca MISA este o institutie medicala sau cabinet psihologic care foloseste hipnoza terapeutica. Despre MISA ar trebui discutat, poate, in alt topic. Are un alt specific, din cate am inteles.

Si intr-adevar, multe din exericitiile de relaxare sunt preluate din yoga.
Insa de la yoga la modul cum este practicata hipnoza in cabinetele de psihoterapie e cale lunga.
Iar motivatia nu e aceeasi, scopul nu e acelasi etc. etc.

Nu sunt de vina psihologii ca in Romania a functionat MISA si ca acolo se facea si nu stiu ce gen de hipnoza. Treaba lor!
Cine te-a pus sa te incurci cu ei? De ce nu ai apelat la un psiholog cu formatie academica daca ai avut unele nevoi sufletesti?
Uite ca eu, desi psiholog si ca urmare inclinat spre tot felul de cunoasteri mai "subtile" (vorba bivolarilor), desi am avut o multime de prieteni de la MISA, uite ca eu nu am calcat pe-acolo.
Tu de ce ai fost? Cine te-a impins?
Ca sa vii acum si sa ne inveti crestinismul si hipnoza? Ca sa imi spui intr-o postare mai la deal ca ma ocup cu lucruri demonice? (desi am spus ca nu mai folosesc hipnoza de mai bine de 10 ani)
Mai, mai, mai....
Hai te rog, fii mai rezonabil. Te rog frumos!

-dar despre ce a zis Liviu Filimon de ce nu ai zis nimic ?
-sau despre faptul ca in tehnicile de hipnoza se foloseste imaginatia care e zic sfintii parinti "puntea dracilor" de ce nu zici nimic ?
-despre anumite efecte negative ale hipnozei terapeutice,pshihologice de ce nu zici nimic ?
-toate sunt bune si frumoase?
-despre faptul ca unii psihologi sunt influentati de anumite practici yoghine sau orientale de ce nu zici nimic?
-despre faptul ca majoritatea pshihologilor sau parapsihologilor nu prea au treaba cu ortodoxia autentica de ce nu zici nimic?
-despre Irina-Holdevici- care a lucrat cu securitatea si a practicat yoga de ce nu zici nimic ? (si te laudai ca ai invatat de la ea in facultate)
-pai cum putem sa avem incredere in astfel de psihologi care nu sunt ortodocsi /
-
[COLOR=blue]Tehnici de psihoterapie văzute din perspectivă ortodoxă[/COLOR]

zice doamna care e psiholog (pe care a citat-o si catalin) si e ortodoxa:

"Imi amintesc cum ne spuneau profesorii la cursuri: ''terapia asta nu este cum spune religia, este nevinovata, preotii nu vor sa accepte evolutia'', si vedeam cum profesoara hipnotiza toata clasa, sub pretexul relaxarii, dar cu greu isi mai reveneau bietii mei colegi. Imi amintesc odata ca un coleg era chiar inconstient dupa o sedinta de hipnoza si nu-si mai revenea. Nu m-am lasat niciodata hipnotizata stiind ca e pacat, (cred ca rugaciunile duhovnicului meu m-au salvat de multe ori) dar nu cunosteam pe atunci marile primejdii duhovnicesti ascunse in spatele unor astfel de practici, intrucat nimeni nu ne avertizase asupra usurintei cu care demonii, ca entitati spirutuale, intra pe calea hipnozei in contact nemijlocit cu mintea omului, inselandu-l si amagindu-l treptat, pana la contactul total.
In hipnoza sunt implicate si capacitatile demonilor de a-i induce omului perceptii senzoriale, (puteri pe care psihologul crede ca le dobandeste cu marea capacitate de a se juca cu mintea omului),inclusiv reprezentari vizual - artificiale pe de o parte, iar pe de alta parte de a interveni direct asupra unor evenimente, in sfera realitatii materiale. Terapeutii insa ignora cu desavarsire toate aceste aspecte, prezentand mecanismele hipnozei intr-o maniera distorsionata, facila si apetisanta. Psihoterapeutii sunt oameni, si ca oameni aleg intotdeauna ceea ce li se potriveste, fac alegeri care doresc sa fie congruente si aliniate in raport cu conceptile si convingerile lor."

Prietene, tu citesti oare ce scriu eu?
Intrucat in postarile anterioare, chiar in cea de adineauri, am spus exact ce ceri tu sa spun.
Tocmai scriam ca exista o influenta dinspre yoga orientala in ceea ce priveste relaxarea, in sensul ca sunt preluate formele/formulele. Insa motivatia, cadrul teoretic, mecanismele vizate, scopurile, finalitatea sunt cu totul diferite.
Nu facem hipnoza ca sa ajungem in Nirvana, omule drag! Nu vrem sa ne contopim cu constiinta cosmica, bunule om!
Nu credem in ce cred si cum cred budistii si toate scolile orientale. In genere, nu amestecam lucruri ce tin de alte naturi si obarsii!

De Liviu Filimon nu stiu nimic. Trebuia sa stiu? Daca da, mea culpa!

Frate, Parintii vorbesc de imaginatie in alt duh si in alta acceptiune decat bag seama ca crezi tu. Ce intelegem noi prin imaginatie nu e totuna cu ce inteleg Parintii.
Iar daca vrem totusi un inteles oarecum apropiat, ei vorbesc cam despre ce vorbim si noi in psihologie cand avertizam asupra reveriei patologice, asupra scenaritei si asupra altor forme de onirism care apar ca mecanism de aparare a eului in nevroze si alte tulburari psi.
Poftim: imaginatie pacatoasa are gelosul, are paranoidul, are anxiosul. Acum pricepi in ce sens e pacatoasa imaginatia?
Pacatoasa e si cand incep sa imi fac fel de fel de visuri, cu ochii inchisi sau larg deschisi, in legatura cu nu stiu care fata sau nu stiu ce avere su nu stiu ce mariri. Iata imaginatia pacatoasa, frate!
Pacatoasa e si cand imi fac planuri de viitor, planuri de umplut hambarele, fara sa tin cont de voia lui Dumnezeu. iata cum e pacatoasa imaginatia!
Dar cand proiectez un nou mecanism, un bec, un avion, o carte de povesti, un aparat medical, o casa, un pantalon, o furculita, un scaun, un nou sistem hidraulic etc. ... Asta nu mai e imaginatie pacatoasa ci pur si simplu manifestarea vocatiei creatoare a omului, cel dupa chipul lui Dumnezeu.
Computerul de care te folosesti tu acum vine din imaginatie, ca doar nu a picat direct din Ceruri, bunule om...

Iar hipnoza nu e bazata pe imaginatie, cat mai ales pe anumite alegeri voluntare si pe anumite asteptari, precum si pe un anumit grad de sugestibilitate, care e o trasatura d epersonalitate a fiecarui om in parte. Poate iti voi spune candva despre ce e vorba, daca renunti sa mai fii atat de speriat si de agresiv. Sunt gata sa iti spun tot ce stiu, daca voiesti cu onestitate sa ma intrebi. Nu e nici un miracol, nici o vraja, nici un mister: doar fiziologie si psihologie chioara. Asta e hipnoza de care va temeti atat si careia ii dati o importanta incredibil de mare! Doamne, cat proiectati propriile spaime si neintelegeri. Va rog frumos, dati-va seama... E copilareste ce faceti, oameni buni.

Prietene, eu sunt psiholog ortodox. Ca vai de mine, pacatos cum sunt, insa prin Botez si prin credinta si poate, rareori, prin fapte, da, sunt crestin! Ortodox. Ar fi trebuit sa remarci asta din cele 2000 de postari de pana acum, din ultimii 2 ani de cand sunt pe forum. Ca nu sunt de acord cu rastalmacirile unora si cu o sama de erori flagrante in unele domenii unde am oarescari cunostinte, asta e altceva. Nu inseamna ca nu sunt ortodox, daca nu sunt de acord in nu stiu ce nuante cu alt ortodox. Nu suntem ortodocsi dupa cum vrea un ortodox sau altul. Ci suntem toti asa cum ne-a lasat Dumnezeu sa fim. Si nici nu cred ca e cazul sa avem buletin de ortodox, sa ni-l lipim in frunte. Dimpotriva! Se cuvine niscaiva discretie.
Oare psihologii trebuie sa aiba stea in frunte sau alt tip de insemn ca sa crezi tu, in sfarsit, ca sunt ortodocsi?
Uite ca din promotia mea, o multime mi-au spus mie ca sunt ortodocsi (oameni care se tin de Biserica, nu ca mine). Or fi fiind chiar mai multi, nu stiu, nu i-am numarat ca nu sunt curios.
Tu de unde iti iei, bunule, datele despre realitate?
Nu cumva, cu adevarat iti imaginezi?

Aici esti chiar rautacios!
Doamna Holdevici, care e un om admirabil si un profesor exceptional, care a ajutat pe lumea asta sute de oameni sa iasa din lumi de iad, care a format mii de studenti in domeniul foarte gingas al psihoterapiei si consilierii, care e o femeie de o mare delicateta si totodata robustete, a fost intr-adevar profesor universitar la SRI. Ce facea acolo? Solicitata sa tina un curs de psihologie generala, preda notiuni elementare studentilor care habar nu aveau ce e aia psihic, gandire, memorie si multe altele.
Credeai cumva ca Doamna Holdevici se uita pe gaura cheii sa te toarne pe tine ca faci yoga?...:)
Nu mai vorbi de rau pe acest om, ca de o intalnesti fie si un minut iti e rusine pana la sfarsitul vietii ca ai spus ce ai spus. Deocamdata crede-ma pe cuvant ca rau ai vorbit, judecind-o si osindind-o fara sa o cunosti ca persoana. Dar cine te opreste? Ce-ar fi sa iti salvezi pielea si sa dai o fuga la facultate si sa participi la un curs? Ca Doamna Holdevici nu sta ascunsa cand preda, ci tine cursurile public, pentru oricine voieste sa participe!
Hai rogu-te, mergi la curs, vorbeste direct cu omul pe care il ponegresti aici si abia apoi vino si spune/ti parerea. Fii in cunostinta de cauza, cand evaluezi! Nu e oare crestineste asa?
Daca esti un om adevarat, asa s-ar cuveni sa faci.

Valabil si pentru alti forumisti care spun ca hipnoza e de la draci iar Doamna Holdevici e un mijlocitor al lor. Fiti oameni adevarati si mergeti la cursurile de la Psihologie, ascultati pe cel incriminat, eventual strigati-i ce spuneti aici pe forum. Vom vorbi mai apoi!
Hai Catalin, ca nu moare nimeni daca vine cu trenul la Bucuresti sa vada cu ochii lui pe cine defaimeaza. Cine stie, poate vine si ceva pocainta cu rodnicie, mai apoi...

P.S. Cat priveste yoga, inca din anul I Doamna Holdevici ne-a spus raspicat sa ne ferim de MISA si de alti asazisi yoghini DEOARECE POPORUL ROMAN ARE ALTA VOCATIE SI ANUME CEA ORTODOXA, IAR NU ORIENTALA.
Spunea mereu ca noi romanii suntem cu totul altfel croiti si ca e bine sa fim ff rezervati cand vine vorba de practici orientale. E drept ca luase unele elemente din tehnicile yoga (a practicat yoga in tinerete, din dorinta de a gasi cai de optimizare a functiilor psihice, asa cum multi credeau prin anii 70, nestiind tot ce ascunde orientalismul), insa cu totul altceva facea cu ele, nu ce fac yoghinii si imitatorii lor carpatini.
Vedeti, fratilor, pe cine injurati voi de fapt?..... Pe omul care ne-a invatat de ce si cum sa fugim de yoghini si de alte tentatii cu risc pentr sanatatea sufletului nostru.

Psihologia face precum Biserica: dupa modelul albinei, culege tot ce e bun de ici, de colo, punind in slujba sanatatii sufletesti tot ce e bun dovedit. Eventual reformuleaza, optimizeaza, uneori chiar renunta cu fermitate, daca practica/experienta indica aceasta.
Cand aruncati cu pietre in psihologie si in psihologi, amintiti-va cum ne simtim noi cand unii arunca cu pietre in Ortodoxie, scotind la iveala tocmai uscaturile... Daca un psiholog (cine il cunoaste?) a spus o vorba, ati reflectat ca, poate, tocmai v-a vorbit o uscatura?
Pana la verificarea surselor vostre, accept sa ma considerati pe mine o astfel de uscatura. De fapt nici nu cred ca sunt altceva, comparativ cu profesorii mei si cu majoritatea colegilor de breasla.


Poate e timpul sa ne amintim cuvintele lui Gamaliel?...

Cand vei practica rugaciunea lui Iisus, ceva mai serios, vei incepe oare sa strigi ca e hipnoza?
Cand vei privi o ora intr-un singur punct (doua degete deasupra sfarcului stang), cu toata concentrarea, cu mintea golita de ganduri, cu alungarea oricarei imagini etc., cand iti vei simti corpul cuprins de caldura si moale inmanusat ca in vata, cand vei avea senzatia fizica de topire a oaselor, cand vei simti toata fiinta imbaiata in dulceata de nespus, cand nu vei putea sa opresti lacrimile si nici nu vei dori sa opresti aceasta, cand vei silabisi monoton aceleasi 5 cuvinte, de sute sau mii de ori, cand vei face gestul monoton al pipairii metanierului, de mii de ori: vei striga ca-i hipnoza?
Nu. nu vei face aceasta (ca nu ai cunostinte despre ce se/ntampla), ci vei da slava lui Dumnezeu, fireste, prin harul Duhului Sfant!
Dar stii ceva?: tocmai vei fi luat o portie zdravana de (auto)hipnoza. Inevitabila, in transa rugaciunii. Care insa nu se reduce la ce "cunosti", frate, despre hipnoza. Domnul ne vrea cufundati in inima! Iar asta, vrei nu vrei, se numeste si stare hipnoida. Fara a reduce rugaciunea la hipnoza sau a minimaliza in vreun fel harul Duhului.

Dar cand te invaluie fumul tamaierii, cand iti picura glasul cadelnitei in auz, cand la strana se tine monoton isonul (iar cantaretul nu rage ca un turc), cand vecernia te invaluie incet, amestecindu-se cu soapta rugaciunii neincetate, cand mintea ta va intalni astfel, fragezit, drumul catre adincul fiintei tale, catre inima vei striga ca e hipnoza si ca-i de la draci? Nu, desigur, ca nu ai fost invatat sa recunosti hipnoza! Ci numai s-o respingi si sa-i atribui insusiri demonice. Desi nu stii ca astfel te respingi pe tine singur, in travaliul mai aparte al coborarii mintii in inima. (Poate de asta nici nu-ti iese, ca te autosabotezi singur. Asadar, culegem ce am semanat.)

Treci la experienta, frate, mai vartos, si mai vorbim atunci!
Mult mi-ar placea sa fii tu omul cu care sa pot schimba opinii, impartasindu-ne din experienta...
Domnul sa ne ocroteasca!

Istoria psihologiei si practica rugatorilor arata ca nu putem accesa voluntar inconstientul personal (pentru a deveni UNUL, IAR NU SCINDATI) decat in doua feluri:
a) indirect, prin tehnica dialogului psihanalitic (analiza viselor, tehnica asociatiilor libere) si a altor procedee cum ar fi jocul de rol sau analiza produselor de factura artistica (poezie, cantec etc.)
b) direct, prin intrarea in starea de transa hipnotica (aceasta se realizeaza si prin cantec, dans, leganare etc.).

La rugaciune, coborind treptat in inima, ne aflam evident in stare hipnoida. Transa se adinceste tot mai mult pe masura ce ATENTIA si VOINTA (ALEGEREA LIBERA) isi vad tot mai vartos de treaba. Cu cat suntem mai focalizati si ne izolam de ganduri si de orice impresie senzoriala, cu atat ne adincim in rugaciune si in transa. Asa ajung unii si la extaz, cand sunt purtati hat-departe.... Cu cat alegem sa indepartam orice alta preocupare a mintii, cu atat suntem purtati mai departe in noi insine (de unde intelegem ca noi insine inseamna ceva ne-marginit, pana la fruntariile Imparatiei. Si mai intelegem de ce Imparatia este inlauntrul nostru, pe aici prin subiectivitatea adinca trecind firul subtire ce leaga pe om de Dumnezeu. Uneori ne poarta Duhul pe Cale, alteori ne pot purta duhuri si alte dihanii... Depinde cu ce ravna ne-am asezat la rugaciune, depinde de curatia inimii, de umilinta noastra, de cainta, de lacrimi, de suspin. Depinde de gradul nostru de lepadare de sine (de cele egotice, cum ar fi imaginea de sine, importanta propriei persoane, centrarea lumii pe noi - adica slava desarta, fala, mandria si toate ale ei). Depinde de relatiile pe care le avem cu Stapanul si Domnul nostru in fiece zi, in fiecare ceas si clipa. Depinde ce putem jertfi, cand imaginile, gandurile, grijile de tot soiul ne asalteaza, tinindu-ne in cele ale trupului, care nu e osarduitor ci mercantil si meschin si mereu poftitor si cartitor nemultumit.

Ca urmare, de felul in care vorbeste omul despre hipnoza, ne dam foarte simplu seama si de celelalte corelate, pe care le-am insirat adineauri.
Mai sustine cineva ca hipnoza e de la draci, cand toata traditia ascetica vorbeste despre faptul ca Insusi Domnul ne cere sa ne apropiem de El aflati in stare de transa (adica de deslipire de sine, de decentrare de pe eu, depasire a caderii mintii exclusiv in constiinta mundana)?

In concluzie, ca sa dau si un exemplu de inducere a transei, nu ma voi referi nici la formule repetate de genul postat de antiecumenism, nici la tehnica globului de cristal, ci la aceea pe care o cunosc din Biserica: rugaciunile cantate, tamaierea, psalmodierea, cadelnita si, mai presus de toate, rostirea cu toata lepadarea de sine si cainta a dulcelui "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!".
Iata, asadar, cum stau lucrurile. Cine voieste sa priceapa, bine face. Cine nu, macar sa nu mai zica despre ce nu cunoaste. Ca e-n van si se numeste rostire in desert.

-pai foarte rau ca exista o influenta dinspre yoga orientala chiar daca scopul vostru nu e nirvana sau a celorlalti psihologi,deci tocmai asta zic ca e foarte rau sa ti cont de orice tehnica de yoga,e rau ca anumiti psihologi se folosesc de anumite tehnici orientale (chiar daca motivatia, cadrul teoretic, mecanismele vizate, scopurile, finalitatea sunt cu totul diferite. )chiar daca ai preluat acea tehnica direct din India,de la sursa ; de ce ? pentru ca :
YOGA ESTE DEMONICA !



-deci eu sunt nu numai impotriva sectelor satanice ,new-age-iste de tip MISA,ci si impotriva oricarei forme de yoga chiar daca e practicata in India sau altundeva.
-eu am inteles ca esti psiholog ortodox si e foarte bine ,sa fie cat mai multi oameni ortodocsi ,fie ca sunt medici sau psihologi ...dar asta nu inseamna ca nu ai putea avea anumite rataciri,de exemplu acceptarea hipnozei,sau mai stiu eu ce altceva

Cine este Irina Holdevici

http://www.puterea.ro/articol/exclus...u_doua_luni_in

Fost profesor universitar la Facultatea de Psihosociologie din Academia Naţională de Informaţii şi la Catedra de Psihologie din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii Bucureşt.. Înainte de Revoluţie, cariera ei nu a decurs aşa de lin. Psiholog şi instructor de yoga la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, unde l-a cunoscut şi pe Andrei Pleşu, ea a fost trimisă după scandalul privind “meditaţia transcendentală” – 1982 – ca angajat necalificat la Plafar Bucureşti. Fără bani şi cu rate la casă, după cum a recunoscut, Holdevici este repusă pe linia de plutire când este angajată ca psiholog la Întreprinderea Textila Griviţa. După aceea ajunge logoped la Policlinica Caraiman – unde se ocupa de copiii bolnavi de leucemie - şi apoi psiholog la Spitalul nr. 9. După Revoluţie, Irina Holdevici ajunge cu acte în regulă la SRI, devenind decan al Facultăţii de Psihosociologie din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii. Aici ea se ocupa de pregătirea psihologică a noilor ofiţeri de Securitate. În octombrie 2009, ea a fost avansată în grad de preşedintele Traian Băsescu, primind gradul de general cu o stea şi trecerea în rezervă.

http://bataiosu.wordpress.com/2011/0...oare-ordinara/

Psihologul Irina Holdevici, o turnătoare ordinară

“Psihologul Holdevici Alice-Irina a recunoscut toate notele informative date Securităţii, cu excepţia celor legate de Frontul Salvării Naţionale, despre care spune că „nu îşi aduce aminte”. Fostul profesor de la Academia Naţională de Informaţii admite că a primit bani de la fostul regim opresiv şi că printre cei turnaţi se numără şi prieteni. În ceea ce priveşte cariera avută după 1989, Holdevici a spus că nu a fost întrebată la angajare de SRI despre trecutul ei.
Reporter “Puterea”: Cum aţi fost recrutată de Securitate?
Holdevici Alice-Irina.: Lucram la Plafar.
R: În rapoartele ofiţerilor se notează că aţi primit bani de la Securitate.
H.A. Da, am primit bani. Erau şi nişte spray, şi alte lucruri.
R: Aţi dat note informative despre Ion Vulcănescu?
H.I: Da, şi acestea sunt reale.
R: Domnul Gheorghiu ştia de legăturile dvs. cu Securitatea?
H.A.: Da, bineînţeles.
R: Aţi dat informaţii şi despre soţia dlui Gheorghiu?
H.A.: Da
R: De ce aţi dat atâtea note la Securitate?
H.A.: Cum să vă spun, nu m-a bătut nimeni. Este greu de spus de ce. Eu sunt dintr-o familie complicată, bunicul meu este refugiat din Basarabia, preot. Străbunicul – împuşcat de comunişti pentru că au botezat un copil. Fratele lui tata a făcut închisoare ca legionar. O familie puţin mai cu probleme. Nu am fost educată împotriva regimului. Dimpotrivă, am fost un om normal, nimeni nu mi-a spus nimic despre chestiile astea, am fost pionieră, utecistă, am intrat în partid la cerere, n-am fost împotriva regimului comunist, nici împotriva regimului ăstuia, n-am fost niciodată împotriva vreunui regim. Acesta este modelul meu, că este prost sau bun…
Pe parcursul celor şase ani în care a colaborat cu Securitatea, Holdevici Alice-Irina a dat 244 de materiale informative, dintre care 149 s-au păstrat la dosar, iar 115 materiale informative nu s-au găsit. Conform rapoartelor şi chitanţelor, titulara a fost recompensată cu 2.800 de lei, primiţi în cinci tranşe. Ea a fost racolată de Securitate pentru a-i urmări pe Ion Vulcănescu, Gregorian Bivolaru şi pe cei care au făcut parte din mişcarea Meditaţia Transcendentală.
Apreciată de fostul regim opresiv comunist pentru că „are calităţi deosebite pentru munca de Securitate” şi pentru că „a furnizat un număr mare de materiale de valoare operativă”, Holdevici a fost şi răsplătită de Securitate.
Irina-Alice Holdevici a fost practicantă, la rândul ei, de cursuri de yoga, făcând parte din Mişcarea Meditaţia Transcendentală. După intervenţia Elenei Ceauşescu care îi interzice pe transcendentali, Holdevici este dată afară de la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, unde era psiholog, şi este trimisă să muncească la Plafar. „Paralel cu activitatea profesională, a desfăşurat până în 1982 şi s-a ocupat de yoga, fiind instructoare la mai multe cercuri, inclusiv la cercul de yoga de la Casa de Cultură. Întrucât a participat la unele şedinţe ale soţilor S. (n.r. – Stoian) pe linia Meditaţiei Transcendentale, Holdevici a fost exclusă din rândurile membrilor PCR şi înlăturată din învăţământul superior”, se arată într-o notă din 27 iunie 1984. Ulterior, a fost reabilitată de Securitate, dar nu i s-a dat voie să mai predea în învăţământul universitar.”



-foarte rau ca a fost turnatoare la securitate si securista,si ca a practicat yoga si a preluat unele tehnici de yoga in psihologie
-imi zici si mie frate Cezar cine primeste de la Basescu gradul de general cu o stea ? o nenorocita de securista cine altcineva; si tu ii iei apararea ei ? toti nenorocitii de comunisti si securisti care stiu sa controleze ,manipuleze si sa hipnotizeze oamenii au invatat chiar de la Holdevici si de la atii ca ea.(nu ma refer la tine sa nu crezi asta,ci alti care au fost securisti,comunisti,sau au acceptat yoga...)

DA, se foloseste

-sfintii asa ziceau: ma duc sa practic rugaciunea inimii ca sa ma autohipnotizez ?
-vad ca amesteci hipnoza cu ortodoxia ceea ce nu e bine
-unde ai gasit tu la duhovnici sau sfinti tehnici de autohipnoza?

-asa ne invata sfintii si duhovnicii ca trebuie sa intram in starea de transa hipnotica, ca trebuie sa fim in stare hipnoida ?
-asa zic sfintii in filocalii ca trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu in stare de transa ? sau asa interpretezi tu cu mintea de formata in stil psihologic...

Am inteles acest lucru; nu mai e nevoie de alte comentarii. Tocmai de aceea am zis, ca singurul mijloc de a ne apara de tot raul, este rugaciunea neintrerupta. Ea creaza un zid in jurul nostru, prin lumina, care emana din numele Domnului Iisus Hristos, aparandu-ne de agresiunile din afara noastra.
Sunt totodata de acord ca ne apara si de noi, caci atata timp cat spunem Rugaciunea inimii, nu putem gandi ceva rau, ci doar bine.
Nu am vazut nici un link despre Rugaciunea inimii; si ce as fi putut comenta despre acesta, decat doar de bine?!? Dar ar fi fost off-topic, caci aici vorbim despre hipnoza.

Cezar, ar trebui sa nu te superi ca vacarul pe sat. Daca vezi ca ceva a scapat atentiei, nu o lua personal, ci vino tu cu observatiile necesare. Facem cu toii acest lucru, cu dragoste, ca sa nu ranim pe nimeni, nici macar pe noi insine.