Deci pana la urma a avut si sansa de a se casatori cu un baiat credincios, care chiar o iubea (si-a vandut apartamentul pentru a sta cu ea si mama ei) , cu posibilitati materiale (aveau banii de apartament, puteau face multe cu ei) si ar fi putut sa le aiba pe ambele - si o familie, si grija de mama ei.

Personal, am rezerve fata de duhovnicii care dicteaza cum sa-ti traiesti viata (calugareste-te, nu te casatori, etc.)

Mi se pare mie sau respectivul duhovnic este calugar?
Ei de obicei traseaza astfel de directii autoritare.
Nu zic, poate au dreptate (unii) or fi poate vazatori cu duhul, dar exista si alte riscuri.

Ma gandesc si la baiatul acela, dupa ce a facut asemena sacrificiu, nu a fost dezamagit?
Poate unii zic: "vai ce frumos, a intrat in manastire".
Dar a intrat pentru credinta sau din dezamagire sentimentala?
Si-a gasit cu adevarat locul acolo?
Calugaria nu inseamna neaparat mantuire, cum nici casatorie nu inseamna pierzanie.

Aici este o alta discutie - despre infaibilitatea duhovnicului (este un topic pe undeva).

Usor,usor discutia o ia in balarii...Stati putin,sa ne intelegem...deci daca batranii sunt dusi la o comunitate de batrani,unde au conditii,cadre medicale,bucatari si ospatari la indemana,au programe distractive in fiecare zi o saptamanii sau pana si librarie,cafe internet,coafor si manichiura-asta se cheama ca ti-ai abandonat parintii la azil??
Stiu,poate in prezent nu exista chiar adaposturi pt batrani atat de utilate,dar in mod sigur peste cativa ani se vor inspira din afara si vor aduce si in Romania aceste concepte;bani sa avem noi...

Imi pare rau,dar titlul se refera la abandonul copiilor si al parintilor bolnavi,abandon nu inteles ca invoire de a plati sau mijloci pe cineva sa ingrijeasca bolnavul.Daca iti permiti sa platesti personal care sa asiste bolnavul,oferindu-i un mod de viata decent cum rezulta asta ca l-ai abandonat??
La fel,daca te intelegi cu o ruda sa-ti creasca un copil,avand prea multi,sau fiind intr-o perioada grea nu se cheama ca ti-ai abandonat copilul.

Dacă-l duci acolo şi uiţi de el se cam cheamă abandon.
Omul nu e numai material. Mai are şi niţel suflet.

Abandonul copiilor nu este doar tradarea lui Hristos ci uciderea Lui.
 

Cei ce isi abandoneaza copii il tradeaza pe Hristos, asa cum s-a spus mai inainte. Eu zic ca este mai mult de atat. Este uciderea Lui Hristos.
Asazisii parintii, pseudo mamele, nu nasc copii ci produc o marfa pentru traficantii de oameni. Cu fiecare copil abandonat Hristos este ucis de zeci, de sute de ori.
Parintii sunt Iude iar traficantii si pedofilii sunt sinedristii.
Copilasi minori, fetite si baieti, vanduti de parinti sau rapiti, adolescente si femei tinere naive si credule, dornice de un trai mai bun in tara sau strainatate devin sclave ale traficantilor, sechestrate, amenintate, abuzate cu o cruzime greu de imaginat. Ele sunt vandute si revandute, de nenumarate.
Hristos este ucis in sufletul lor cu fiecare palma primita, cu fiecare abuz sexual, in fiecare secunda de sechestru.
Ce este de facut, Doamne? Ce putem face?

Esti culmea domnule!
Cum sa-l uiti acolo?
Ideea nu era sa-l uiti acolo,ci sa-i poti oferi un loc in care sa aiba companie,si prieteni de varsta lor,ocupatie,conversatie,dar mai ales personal medical care sa-l asiste.
Pai acolo ar trai mult mai bine decat intr-o garsoniera,in care te duci sa-l vizitezi tu o data la saptamani.

Uite,bunica-mea are 83 de ani,traieste la tara,iar 2 dintre fetele ei locuiesc cam la 40 min cu masina.Una dintre fete,o viziteaza mai des,poate lunar,insa cealalta o viziteaza bi-anual.Mama,in schimb se duce si sta cu ea cate 10 zile/luna.
Vezi,poti sa-i uiti si in casa lor proprie,cand vrei sa-i uiti...Iar tocmai astia care-i viziteaza atat de rar,sunt primii care vor fi interesati de mostenire.Paradox...

Cum să-i uiţi? Sunt atâtea cazuri din păcate!

La noi nu se va ajunge la astfel de conditii pt ca nu sunt mijloace materiale.
In State nu oricine isi permite sa stea in astfel de camine ,trebuie venituri mari.
S-au facut statistici :in Romania ,parintii lasati la azile de batrani traiesc mai putin decat cei care stau cu copiii sau stau la ei acasa si sunt vizitati de copii si ajutati.
Un batran nu este un obiect pe care il abandonezi cand se strica
In tarile majoritar ortodoxe mai putin se practica acest obicei .
Ma uit la greci ,chiar cei din Statele Unite ,sunt familii mari care pastreaza obiceiul ca parintii sa stea cu copiii sau aproape de ei.

Eu chiar frecventez biserica ortodoxa greaca de aici,ca romana nu am aproape iar batranii pe care-i cunosc,locuiesc singuri.Parintii preotului si ai preotesei,locuiesc separat.
Nu au nici un motiv sa locuiasca impreuna,este destul spatiu locativ,oamenii sunt foarte independenti aici,nu sunt atat de sentimentali.
Desigur se vad des,se viziteaza,nepotii stau pe la ei.Dar nu atata calcat pe bataturi :)


Gresit interpretat,ca batranii ar fi obiecte aruncate cand se strica;de fapt li se doreste o viata decenta in momentul in care nu mai sunt lucizi,iar cei care fac parte din echipa de ingrijire au educatie medicala specializata,nu sunt simpli gunoieri...

Acest calcat pe bataturi al d-voastra : sa inteleg ca deranjeaza mai dese vizite ?
Referitor la sentimentali ,intelegem ca traim niste vremuri in care "iubirea se va raci "
Sa fie asta un lucru pozitiv?

Posibil in caminele din SUA sa fie bine ingrijiti deoarece si suma e substantiala ,costa ceva sa tii un batran acolo
Nu stiu daca acolo oricine isi permite sa isi tina parintii in aceste camine de lux
Eu am spus care e situatia in Romania.

Chiar nu stiu ce vi se pare atat de ciudat,ia intrebati si romanii aici pe forum cati dintre ei vor sa locuiasca cu parintii???
Chiar s-a deschis un topic acum ceva vreme in care cineva voia sa afle daca este bine sa locuiesti cu parintii si familia ta.
98% au raspuns ca nu este bine.
In Romania stau impreuna deoarece nu-s bani pt o noua casa,iar nu ca se iubesc nespus ... Am eu exemplele mele in familie,vad cat de tare se iubesc,unii nu se vad cu anii!

Eu mi-as dori sa stau aproape de parinti,adica case apropiate dar in nici un caz in aceiasi casa!

Spune-ne si nou cazuri de batrani uitati in stabilimente din astea superlux :)

Nu e vorba neaparat de locuit cu parintii ,ci de calcatul pe bataturi
Noi nu putem contoriza de cate ori sa ne vedem cu parintii sau cand.
E ceva care vine din interior

Calcatul pe bataturi este impartitul unui spatiu locativ,de regula miniscul,ca cele de trista amintire...Chiar si expresia sugereaza lipsa spatiala,prin acest calcat accidental pe bataturi.
Nu se refera la vizite!

http://www.crestinortodox.ro/editori...sa-137569.html

Am copiat link-ul la articolul unde se discută despre coabitarea copiilor cu părinţii la vârste înaintate. Concluzia autorului, din câte am înţeles, înclină spre ideea că nu este un obicei benefic (mai ales pentru dezvoltarea normală a copiilor).

Da, Yasmina are dreptate, eu nu locuiesc cu părinţii şi mă bucur pentru asta. Există relaţii şi relaţii părinţi-copii, sunt oameni şi oameni. Ai mei sunt mai puţin dispuşi să accepte alte idei, sunt mai panicoşi şi în general nu urmăresc să aibă o pace interioară. Mi-a fost destul de greu să învăţ să mă descurc singură, dar merită ...
Îi vizitez cam o dată pe lună (ei fiind în altă localitate) şi vorbim la telefon în rest. E adevărat că mama mai este încă în putere, Doamne ajută să se descurce încă mulţi ani. Tata zice că nu mai poate... în fine, nu e uşor pentru ei.
Referitor la acest topic, ar fi bine de clarificat ce înseamnă abandon. Da, suntem împotriva abandonului, dar când vine vorba de sacrificiul personal, e mai greu. Eu aş vorbi cu părintele duhovnic ca să găsesc cea mai bună soluţie (în cazul în care părinţii vor avea nevoie de îngrijire specială). Mai am şi o soră care poate ajuta. Nu aş renunţa la serviciu, din motive lesne de înţeles.
Ştiu, sună cam rece, îmi pare rău...

Discutia este foarte complexa.

Mai intai ca de data asta (ca rareori) ii dau dreptate lui Alin. Trebuie sa definim abandonul.

A abandona inseamna a nu te interesa de soarta cuiva, a-l lasa de izbeliste.

Subiectul acestui fir de discutie este insa altul: nu se face nici o diferentiere.
Se afirma pur si simplu, ca cei care isi duc parintii sau alte rude bolnave si neputincioase la o institutie, respectiv cei care isi dau copilul la orfelinat sunt ne-crestini si sunt facuti in toate felurile.

Ba mai mult, s-au facut aici si afirmatii ca si daca iti dai copilul in adoptie sau asistenta maternala esti tot un tradator de Hristos.

Adica practic se doreste sa ramanem pururea in Evul Mediu si mai bina sa stam in mizerie si sa ne vaitam, mdecat sa gasim solutii si sa avansam.

Suntem totusi in secolul 21!

Practic este vorba aici de o extrema pe care o doresc cateva persoane de aici foarte vehement.
Ea arata asa: sa stam acasa, sa nu muncim si sa ne ingrijim parintii asa cum putem, fara ajutor, fara asistenta medicala, in saracie si mizerie, pentru ca apoi sa sfarsim si noi ca ei, sau mai rau, pentru ca noi nu mai putem sa ne facem nici familie, nici copii, nici pensie, nici nimic. Stam si ingrijim rudele bolnave acasa.
La fel si cu copii: stam cu toti copii in saracie si mizerie si mai bine nu le oferim niste conditii. Ii lasam sa moara langa noi, sau sa nu faca scoala, mai bine sa mearga la munca de la 7 ani, ca pe vremuri.

In tara exista inca aceste mentalitati pe alocuri. Dar astea nu au de a face nimic cu crestinismul si omenia, ci dimpotriva. Ne batem joc de oameni tinandu-i in mizerie si neputinte.

Ceea ce vrem noi altii de aici este sa inchidem o usa si in Romania si sa gasim drumul spre conditii mai bune.

Eu am convingerea ca un om ingrijit acasa, dupa cunostinte si posibilitati are mai putin sanse sa supravietuiasca decat unul asistat intr-un centru, si duce o existenta mai mizera.

Nu stiu, unii oameni aici refuza sa vada evolutia omenirii, care se intampla indiferent de ce vrem sau gandim noi.

Pe vremurile indepartate asa era: femeia statea acasa si atat. Se ocupa de copii, batrani, barbati.
Astazi femeia trebuie sa munceasca.Si inca multe ore. Si atunci ce sa se intample cu batranii si copiii?

Au aparut solutii: centre de zi pentru batrani si bolnavi unde au contacte sociale, asistenta medicala, nu stau singuri, respectiv gradinite pentru copii.
Centre speciale unde pot ramane in ingrijire cand nu se mai poate, respectiv orfelinate pentru copii, asistenta la domiciliu, inclusiv medicala, respectiv asistenta maternala pentru copii.
Mai exista o solutie: persoanele mai in varsta locuiesc in grupuri de locuinte pentru seniori si se ajuta unii pe altii. In plus au asistenta medicala la domiciliu. Tocmai cei care nu vor la un camin de batrani pot alege aceasta varianta.

Toate aceste variante nu inseamna insa nici abandon, si nici lipsa de iubire si ingrijire din partea familiei!!!

Si inca un aspect: una este sa vizitezi un om in stare normala de viata si alta este sa te ocupi 24 de ore din 24 de un om care nu mai poate nimic si sa-l speli peste tot, sa-l hranesti, sa faca pe el, si etc.

Este o mare diferenta.

Un aspect pozitiv este ca oamenii traiesc tot mai mult, si sunt mai sanatosi pana la varste mai inaintate. Am vazut zilele trecute la televizor o femeie care la 87 ani era campioana la gimanstica pe aparate si inca mai lucreaza si concureaza.
Asta trebuie sa urmarim noi: sa asiguram conditii ca sa traiasca si la noi in tara oamenii mai bine si mai mult.
Si daca nu vrem sa gasim solutii si preferam sa se jertfeasca aia mai tineri, care de multe ori totusi sunt si ei bolnavi, sau chiar peste 40 si 50 si 60 ani.
Care...vor ajunge in aceeasi mizerie, sau chiar mai rau, caci vor muri mai devreme din cauza de stres si epuizare.
Si sunt atatea cazuri cand acei "copii" au la randul lor copiii lor, poate cu problemele lor, mai au si socri si bunici unii dintre ei si cine stie.

Trebuie sa putem oferi si noi toate solutiile de care vorbeam mai sus, in tara.

E adevarat ca si in vest inca sunt multi care nu au acces la acestea din lipsa de bani. Si se cauta mai departze solutii.

Mai sunt si situatii in care omul nici nu doreste sa depinda de altul.
Ceea ce am facut eu pentru mama mea de ex., nu doreste soacra mea.
Ea vrea sa fie singura, la casa ei, sau cel mult cu fiul.
Am discutat toate posibilitatile.

In general: ceea ce poti pentru parinti, nu poti pentru socri, pentru ca exista alte relatii. Si atunci?

Revin cu cele doua variante despre care se discuta in tara: stat si ingrijit bolnavul acasa, sau dus undeva in ingrijire si mers la serviciu?

In prima varianta cine iti da banii in ziua de azi? Din ce traiesti si cu ii oferi conditii omenesti si bolnavului (tratament, medicamente, hrana etc.)?

In varianta a doua: te poti duce sa-l vizitezi, nu te faci praf si tu si in plus ai un ban ca sa-i poti asigura o existenta normala, demna.

Iubire poate fi in ambele cazuri, la fel si abandon.

Plus ca tot mai multi aleg sa se duca singuri sa-i gaseasca un drum, ca sa nu devina poivara copiilor si sa le fie si lor mai bine.

In cazul copiilor.
Mai intai ca ma deranjeaza ca in ziua de azi nu mai exista bunici, pentru ca lumea trebuie sa munceasca pana la varste inaintate.

Si atunci mama ori ii da la camin, ori sta acasa cu ei.
Uneori isi reia munca dupa ce mai cresc copiii, dar mai exista si problema ingrijirii dupa programul de scoala si pana vin parintii de la lucru.

Acolo vad eu abandonul cumva: nu ai cu cine sa-i lasi. Copiii cu cheia de gat.
Vrand nevrand trebuie sa-i abandonezi. Si asta nu de ieri de azi, ci de zeci de ani.

Inainte vreme nu era nici rusine, nici lipsa de crestinism si nici problema legala ca o familie cu copii multi sa dea "de suflet" (asa se spunea) 1-2 copii la rude sau cunoscuti fara copii in crestere. In felul asta aveau rezolvare toate cele trei parti: parinti, copii, si cei fara copii.

Acum - "Doamne fereste!" nu e bine. Vai ar fi nefericiti toti. Si in plus cat trebuie sa te zbati ca sa poti adopta.

Deci oameni buni, nu mai dati cu cuvinte grele, nu mai condamnati. Ganditi-va ce doriti. Face niste diferente. Alegeti ce cale vreti sa urmati?
Ganditi-va la solutii.

Abandon este acolo unde este egoism si lipsa de iubire. Si strainii si angajatorii, si vecinii. Toti trebuie sa ne ajutam unule pe altul.
Unde scrie ca numai unii trebuie sa se sacrifice?

Solutii: fiecare poate sa-si ia un batran sau un copil in grija, din vecini, prieteni, etc. Angajatorii pot si ei sa ajute.
Nu stiu problema asta (zic eu egoista): sunt copiii mei si nu-i dau, eu n-o inteleg. Ba uite, daca am treaba, sau trebuie sa merg undeva, sau sunt bolnav, ia-l tu si ai grija de el. Vor fi toti mai fericiti.
Si asa vor face si ei mai tarziu cu batranii lor.

Un post scriptum personal - eu am ales o cale cand am ingrijit-o pe mama mea. N-am conceput altfel, dar vazand posbilitatile din ziua de azi spun ca se poate si altfel. A fost greu pentru amandoua si mai ales au fost lucruri care au lipsit. Eu am o scoala si am citit multe si totusi nu puteam acorda on anumita ingrijire medical-sanitara, nu stiam cum sa umblu cu ea, ce nevoi are. M-am simtit eu abandonata si nu mama.
Si as dori ca altii sa nu treaca prin asta.
Am cunoscut si cazuri din vecinatate, fiecare cu problemele lui. Fiecare caz este altfel.
Si spun din nou, nu se poate singur.
O vecina de a mea, mai recent, avea fiu cu familia lui. Si s-a ajuns, asa cum spuneam, ca fiul si sotia lucrau pana tarziu, aveau un copil cu nevoile lui si vecina era singura pana la urma. Si avenit o zi in care s-a imbolnavit si fetita. Eu asteptam cu vecina salvarea s-o duca la spital, tatal trebuia sa mearga cu fata la spital. Disperat nu stia cum sa aleaga: mama sau fiica. Pe cine trebuia sa abandoneze?
Si atunci am vazut drama si lacrimi in ochii tuturor. Si m-am dus eu cu mama la spital si l-am trimes pe fiu cu fetita la celalalt spital.
Nu spun mai mult, nu conteaza ce am facut eu, conteaza ca drama mea personala si aceea a omenilor din jur m-au adus la stadiul in care nu vreau sa mai vad oameni in asa situatii. Nu mai vreau!!! Nu este normal!!!

Iar pe fruntea mea si a sotului meu scrie oricum: azil. Ne vom duce singurei. Dar mai sper ca va fi mai bine pana atunci.

Fiecare are dreptul la mai bine, la o viata normala si conditii decente la batranete. Nici copiii si nici parintii batrani mai apoi nu merita chinuiti.

Tu mai ţii minte când ajungi la sfârştiul unei postări d'astea fluviu, de la ce ai început? :39:

<<109. Care pacate se numesc strigatoare la cer?
Se numesc strigatoare la cer pacatele care tind a nimici imboldurile puse de Dumnezeu in firea noastra. Ele sunt atat de grele, incat, mai mult decat altele, cer o rasplatire de la Dumnezeu chiar in lumea aceasta. Ele nu izvorasc dintr-o slabiciune a credinciosului, ci din vadita rautate a voii lui, fiind savarsite cu precugetare.
110. Care sunt pacatele strigatoare la cer?
Pacatele strigatoare la cer sunt:
1) Uciderea savarsita cu voie. Un astfel de pacat a savarsit, de pilda, Cain. Cu privire la acest pacat citim in Sfanta Scriptura: „Si a zis Domnul (lui Cain): Ce ai facut? Glasul Sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant” (Fac. 4, 40).
Tot de acest pacat tin si cruzimile prin care se tinde la nimicirea vietii aproapelui, ca: rapirea libertatii prin robie, razboiul de pustiire, precum si lovirea in cinstea aproapelui, socotita ca o ucidere morala a lui.
2) Sodomia, adica desfraul impotriva firii, precum si impiedicarea cu stiinta a zamislirii de prunci si lepadarea lor.
Desfraul impotriva firii si-a primit numele de sodomie dupa locuitorii din Sodoma, care pentru acest pacat au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu (Fac. 18, 20). Sfantul Apostol Pavel spune ca astfel de fapte rusinoase nu trebuie sa fie nici macar amintite printre crestini (Efes. 5,
3) Asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor este un pacat impotriva simtului firesc de dreptate al omului.
In Sfanta Scriptura se gasesc multe mustrari impotriva celor ce se fac vinovati de acest fel de pacate. „Invatati sa faceti bine, cautati dreptatea, ajutati pe cel apasat, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva” (Isaia 1, 17). Iar Mantuitorul striga: „Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda veti lua” (Matei 23, 14).
4) Oprirea platii lucratorilor, care de asemenea raneste dreptatea sociala. De acest pacat tin: specula ce se face cu bratele muncitorilor, oprirea pentru diferite pricini nedrepte a unei parti din plata, scumpirea traiului, falsificarea alimentelor. „Iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigarile seceratorilor au intrat in urechile Domnului Savaot” (Iacov 5, 4).
5) Lipsa de cinste si multumire fata de parinti. „Cel ce bate pe tata sau pe mama, sa fie omorat. Cel ce va grai de rau pe tatal sau pe mama. sa, acela sa fie omorat”, se spune in Sfanta Scriptura (Ies. 21, 15-16). >> (INVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ)

<<PACATE STRIGATOARE LA CER:
- Nu cumva ai ucis pe cineva cu voia, sau in combinatie cu altii, sau din cauza ta a murit cineva cat de tarziu?
- Nu cumva ati ucis prunci in pantece? Ca barbat ai fost de parere la uciderea pruncilor cu sotia ta, ai ajutat pe cineva sa faca avorturi cu injectii sau cu buruieni, sau cu sfaturi?
- Nu cumva ai facut sodomie, adica barbat cu barbat, femeie cu femeie? Nu cumva ai facut pacate de urgie, care atrag urgia lui Dumnnezeu asuprra locului si a acelor persoane, adica: cand barbatul nu intrebuinteaza organele genitale asa cum a lasat Dumnezeu, ci intrebuinteaza dosul, gura si alte parti?
- Nu cumva te-ai insotit cu animale? Ca barbat cu ce fel de animale si ca femeie, la fel, cu ce fel de animale?
- Nu cumva ai asuprit pe saraci, vaduve si orfani si pe cei neputinciosi?
- Nu cumva ai oprit plata celor ce ti-au lucrat ceva, sau celor ce ti-au vandut ceva?
- Nu cumva te+ai imprumutat la cineva de bani si nu i-ai mai dat inapoi?
- Nu cumva ti-ai batjocorit parintii si i-ai vorbit de rau, sau te-ai judecat cu ei?
- Nu cumva te-ai aratat nemultumitor fata de parinti, nu i-ai ascultat, i-ai batut si i-ai chinuit facandu-le viata amara?
- Nu cumva nu i-ai ingrijit cand au fost bolnavi, sau la vreme de batranete, nu cumva ti-ai uitat parintii dupa ce au murit si nu le-ai facut pomeni si parastase cum ne invata Biserica?>>
(Indreptar de spovedanie-IERODIACON VISARION IUGULESCU, www.crestinortodox.ro )

<<PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER
24. Am ucis pe altul cu voia mea.
25. Am făcut sodomie, bărbat cu bărbat, femeie cu
femeie, eu cu altul şi altul cu mine.
26. Am preacurvit peste fire cu soţia mea şi cu
alte femei (cu soţul meu şi cu alţi bărbaţi), primejduindu-mă vremelnic şi veşnic?
27. Am asuprit pe cei săraci, pe văduve, pe orfani
şi pe cei neputincioşi. Am oprit plata slugilor, lucrătorilor.
28. Am defăimat, batjocorit şi vorbit de rău pe părinţii mei.
29. M-am arătat nemulţumitor faţă de ei. I-am bătut
30. Am defăimat pe Preoţii Bisericii neţinând seama de învăţăturile lor date spre folosul meu şi spre cel obştesc, după porunca lui Dumnezeu.>>
(Prots. Nicodim Mandita, Indreptar pentru spovedanie, Editura AGAPIS 2000)

<<PĂCATE STRIGĂTORE LA CER
† Am ucis un om în viaţa mea cu voie (fără voie).
† Am ucis prin avort copiii pe care Dumnezeu a vrut să mi-i dea.
† Am îndemnat atâtea femei (numărul lor) să facă avort,
adăugându-mi încă atâtea crime la numărul păcatelor mele.
† Am avut ocazia să dau sfat unei femeie să nu facă avort, ci
să nască copilul şi nu am făcut-o. Prin acest sfat putea să nască
copilul şi poate că Dumnezeu îmi ierta şi mie un păcat.
† Fiind căsatorit(ă) ne-am ferit de a face copii căzând în păcatul onaniei.
† Am făcut malahie (masturbaţie) înainte de căsătorie şi în timpul căsătoriei. Fac şi în prezent. Ultima dată...
† Am făcut sodomie şi gomorie (perversităţi sexuale) cu soţia
mea, cu alte femei, cu rude.
† Am făcut bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie.
† Am făcut cu animalele, când eram mic (mai mare). Am
învăţat şi pe altul să facă aceleaşi păcate.
† Am asuprit pe săraci şi văduve.
† Nu am plătit pe cel care mi-a muncit.
† Am lovit pe părinţii mei (fraţii mei).
† Am vorbit de rău pe părinţii mei, fraţii mei, prietenii mei etc.>>

(protos. IOACHIM PÂRVULESCU, Stareţ al Sfintei Mănăstiri
Lainici – Gorj „SFÂNTA TAINA A SPOVEDANIEI PE ÎNŢELESUL TUTUROR”
Mănăstirea Lainici – Gorj, 2000)

Nu suntem si noi tradatori ai Mantuitorului Hristos?
 

<<Tradatorii lui Hristos - cei care-si abandoneaza copiii sau parintii!>>??? Nu suntem si NOI in aceasta categorie?? Chiar daca nu ne-am aruncat copiii pe la ghene. Sau poate?? Nu ne-am abandonat parintii. Cate dintre femeile care „fac conversatie” pe acest forum au avortat? (Eu, din nefericire, spun: da, am avortat de doua ori. Abia in ultimii ani am inteles in ce groapa a putreziciunii sufletesti m-am aruncat cand omorat cu buna stiinta doi copii. Si cat de firesc mi s-a parut atunci!! Cat de jos ajunge omul mandru, omul care se substituie Lui Dumnezeu, care crede ca cel creat este egal cu Creatorul!!! ). Parintele Arsenie Papacioc (Dumnezeu sa-l aseze cu dreptii) spunea ca la spovedanie, de cele mai multe ori, femeile care au facut avorturi o spuneau aproape fara jena, ca si cum era ceva normal; mai mult se jenau sa spuna ca au furat sau ca mintit. <<Am întrebat adeseori femei, fete, despre chiuretaj. Si ce am constatat: când întrebam de niste pacate neînsemnate, spuneau foarte greu ca le-au facut; le era rusine - ca au mintit, ca au furat etc. Dar când întrebam de avort, spuneau imediat: "Da, am facut!", ca si cum avortul era un lucru neînsemnat. Aceasta pentru ca în vremea de astazi este considerat un lucru oarecare.>> (Canon de pocainta catre Domnul Nostru Iisus Hristos pentru pruncii avortati, Editura Bizantina, pag.46). Cati dintre barbatii care „fac conversatie” pe acest forum si-au obligat partenerele (neveste, iubite, amante sau „intamplari-ocazii”) sa faca avort? Cati dintre noi au facut si fac milostenie adevarata („sa nu stie stanga ce face dreapta” Matei 6, 3)? Cati dintre noi nu stramba din nas in autobuze sau tramvaie sau troleibuze cand un nefericit care nu mai stie de multa vreme ce inseamna cuvantul”acasa” incearca sa stea pe un scaun sa mai scape de frigul sau de arsita de afara? Stiu ca nu e o companie placuta: miroase urat, poate e si ametit de ceva bautura. Dar e om. Si oricare dintre noi poate ajunge ca el. Cati dintre noi Il iubesc pe Dumnezeu? Ce inseamna sa-L iubim pe Dumnezeu? Sa-i indeplinim poruncile? Le indeplinim pe toate?
Noi toti suntem tradatori de Hristos. De fiecare data cand pacatuim, noi Il rastignim din nou pe Mantuitorul Iisus Hristos. De fiecare data cand pacatuim, Il obligam sa urce din nou Golgota. De fiecare data cand pacatuim, noi Il scuipam pe Mantuitorul Hristos, Il biciuim, Il incoronam cu cununa cu spini. DECI: NOI TOTI suntem tradatori ai Mantuitorului Iisus Hristos. Dar exista speranta iertarii.

Sa nu fim ipocriti....
 

<<Citat:
În prealabil postat de Simply_me
Ce e mai grav, sa abandonezi un copil sau sa-l avortezi????

Copilul obandonat mai are o sansa sa fie infiat si sunt multe cazuri dar cel avortat??? saracul. Eu cred ca e mai mare pacatul sa avortezi decat sa abandonezi.>>

La DISPARUTUL TVR Cultural (ce nevoie mai avem noi de cultura??) a existat o emisiune „Duhovnicul de la miezul noptii”, emisiune in direct, avandu-l ca „gazda-duhovnic” pe Parintele Nicolae Gavrila de la Biserica Sf. Nicolae (Biserica Rusa, Paraclis universitar) din Bucuresti. Emisiunea era joi seara tarziu, de pe la 11,00 noaptea pana dupa miezul noptii. Acum vreo doi (trei) ani, Parintele Gavrila a avut si un invitat in emisiune: parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului şi la Valea Screzii. Sunt convinsa ca a deranjat multe timpane fine si mai ales, ipocrite, cu vorbele sale. Tema emisiunii era: avortul. Si Parintele Tanase a inceput abrupt: „ stiu ca multi oameni se mira si sunt indignati si scandalizati auzind ca sunt femei care-si arunca copiii prin ghenele de gunoi, pe camp etc. Eu spun: barem femeile astea nu-si ucid copiii nenascuti, ca cele mai multe femei”. (Am citat din memorie). S-a lasat o liniste grea de cateva clipe si pe urma, Parintele Gavrila a spus: „Da, asa este”. Ce pumn in plina fata a insemnat acest moment pentru cei mai multi dintre noi, care reusim sa vedem clar si sa numaram pacatele altora, dar ne poticnim la ale noastre. Miopi la pacatele noastre, vedere de vulturi la ale altora.

Si completez cu o trista statistica preluata de Romania Libera de pe site-ul www.provitabucuresti.ro : <<Cifrele vorbesc de la sine - 22.178.906 avorturi, făcute în intervalul cuprins între 1958 şi 2008. Datele aparţin Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul Sănătăţii. Şi mai interesant este faptul că la sfârşitul acestui interval, adică în 2008, populaţia României, conform datelor oficiale, era de 21.504.442 de locuitori. Deci numărul avorturilor din 50 de ani este mai mare decât populaţia actuală a ţării.... Cifra totala a intreruperilor de sarcina, din perioada 1990 – 2008, asadar in 19 ani, se ridica la 7.259.596.>>www.romanialibera.ro Exclusiv RL, 21 februarie 2011.

La multi, multi ani, bunule parinte Nicolae Tanase!
 

Parintele Nicolae Tanase, parintele care ingrijeste de peste 400 de suflete: copii; mamele lor; multi varstnici aruncati pe drumuri; multi tineri mai mari de 18 ani care nu mai pot sta in orfelinate pentru ca, iin conformitate cu legile tarii noastre, se acorda „sprijin” doar minorilor; la varsta majoratului acesti copii/tineri sunt aruncati pe strada; stau pe la metrou, prin ghenele de gunoi, prin canalele RADET. Parintele Nicolae Tanase? Este felul ortodox de a gandi si de a actiona al unui crestin ortodox din Romania. Este simplu, este muncitor; este apropiat de oameni; nu-i judeca; nu da cu pietre in ei; le arata greselile, dar le da si mana de ajutor de care au nevoie; este un Om al lui Dumnezeu. Nu se lauda, nu se faleste. Cand vezi cate a facut si cate face Parintele Nicolae Tanase, incepi sa intelegi de ce Dumnezeu ne-a poruncit sa ne iubim aproapele. PENTRU CA SE POATE.

Pentru ca maine este ziua Sfantului Nicolae: La multi, multi ani bunule parinte Nicolae Tanase! Dumnezeu sa va ajute in tot ceea ce faceti si sa ne lumineze si pe noi sa va urmam exemplul, fiecare dupa puterea lui.