Hronograful este alcatuit din mai multe hronografe bisericesti (grecesti, latinesti, lesesti, evreiesti, s.a.). Hronograful bisericesc reprezinta forma cea mai concreta, impreuna cu literatura patristica, prin care exprimam Traditia Sfanta a Bisericii. Ce te face sa crezi ca Biserica a putut pastra intacta Scriptura, dar a gresit in hronografele ei, cu multa sarguita adunate. Uite ceea ce gasim in predoslovie (prefata), spre lamurire, ortodoxule:

"Deci şi eu avînd sarcina arhipăstoriei şi a purtării de grijă, pentru păşunea oilor celor cuvîntătoare, tot chipul de silinţă am pus şi însumi şi prin alţii, a se tîlcui Cuvîntul lui Dumnezeu, din feluri, de limbi şi cărţi, îmbrăţişate zic de Maica noastră drept-slăvitoarea Biserică a Răsăritului, precum şi acest HRONOGRAF (adică scrierea anilor) al Sfîntului Dimitrie al Rostovului, spre folosul şi mîntuirea ortodoxului popor al neamului românesc.
Acest Hronograf ce este tălmăcit din limba slavonă pe a noastră, privindu-l dar eu cu ochiul minţii şi văzînd pe bogăţia Cuvîntului lui Dumnezeu cel dintr-însul şi folosul ce se poate pricinui ortodocşilor cititori, s-a poruncit, prin blagoslovenia noastră, a se da tiparului, ca să nu fie lumina sub obroc, ci în sfeşnicul tiparului, ca tuturor celor ce rătăcesc întru întunericul neştiinţei şi a îndoielii (nedumeririi), să le fie lumină de povăţuire.
Pentru aceasta, ortodocşilor, rugăm pe dragostea voastră, ca, cu bucurie şi cu braţ deschis, să primiţi această de suflet folositoare Carte, ce poate să deştepte pe orice suflet trîndav ce va citi cu luare aminte. Că cine nu se va minuna de alcătuirea aceasta înţeleaptă a bărbatului acestuia, plin de Darul lui Dumnezeu? Că ştiind el neputinţa firii omeneşti celei de acum, a scris această minunată carte şi a împodobit-o cu tot felul de ştiinţe ca şi cu nişte roade din mulţi pomi, adică din feluri de Hronografe, precum slavone, evreieşti, greceşti, romane şi leşeşti şi din alte limbi, şi a urzit-o în trei chipuri:
Mai întîi a pus temelia, de la începutul facerii lumii în scurt.
Al doilea, întîmplările împăraţilor vremii aceleia.
Al treilea, pe năravnicele învăţături pentru orice patimă.
Şi atît îl îndulcesc pe sufletul cititorului, încît ca un magnet pe fiecare suflet îl trag spre cea mai multă şi mai deasă citire."


Il avem - noi romanii - de la Sf. Dimitrie al Rostovului, cel care a scris Pslatirea Maicii Domnului. E tradus de manastirea Neamtului, iar aici - in predoslovie - graieste mitropolitul Sucevei si al Moldovei - Veniamin (din vremea sa).

Iarasi mai inainte, pe prima pagina sta scris:
"
HRONOGRAF
ADICĂ NUMĂRARE DE ANI în zilele bine credinciosului domn Mihail Grigoriu Sturza
Voievod.
Cu blagoslovenia Prea Sfinţiei Sale Veniamin Mitropolitul
Sucevei si Moldovei.

Prin osîrdia prea cuvioşiei sale, Mardarie, Arhimandritul şi stareţul Sfintei Monastiri Neamţul şi Secul. In Tipografia Sfintei Monastiri Neamţul, la anul 1837, aprilie 14.
Hronograful a fost scris de Caldei, pe vremea lui Avraam, Ia anul 3500 de la Facerea lumii. în anul 1000 după Hristos, istoricul Gheorghe Chedrinul în Constantinopol îl traduce în limba greacă; apoi Sf. Dimitrie al Rostovului îl traduce în limba rusă; a fost copiat apoi la Iaşi în anul 1591, publicat în Veneţia la anul 1691. In anul 1821 îl foloseşte Goethe în Germania. în anul 1837 este tradus în limba chirilică de mitropolitul Veniamin Costache; după 155 ani apare în limba română, la Editura Pelerinul Român, ia Oradea, în anul 1992 ediţia 1, iar acum în anul 2005 ediţia a 2-a."

De dragul compromisului, al ecumenismului si al liberei cugetari, multi ratacesc de la Scripturi desconsiderand Traditia Bisericii. Au doara ce inseamna atunci ortodox? Si cum ramane cu afirmatia Sf. Vasilie cel Mare, despre astronomie? La care astronomie se referea?

Voi ati rupt (si nu ma refer in mod exlusiv la tine; fiecare in forma sa, potrivit crezurilor sale) mai bine de jumatate din fundamentele si temeiurile credintei crestinesti, lepadand talcuirile (ne-alegorice!), credintele si activitatea Sfintilor Parinti. Fiecare dupa cum VREA, asa taie din ortodoxie. Lipseste bunavointa, iar pentru asta Dumnezeu va rasplati greu acelora. De n-ar fi! Macar smerenie sa avem, asa cum mi-a spus Parintele Petru Pruteanu: "Din punct de vedere teologic sunt geocentrist, iar din punct de vedere ştiinţific nu ştiu ce să spun, pentru că nu sunt astrofizician." Macar atat...

Dar astazi - pare-mi-se - toti sunt "Ochiul Bisericii", "Gura de Aur", "Teologul", "Fericitul", "Damaschinul", "Marturisitorul", "cel Mare", "cel sfintit", "Sirul", "Studitul" si asa mai departe. Cu toate astea nu stiu 3 slove din acestia!

Toti judeca pe prooroci, toti catalogheaza. S-au trezit multi drept "avocatul Sfintilor Parinti", incercand sa-i "scalde" (stiinta vremii lor, neputinta gandirii, lipsa de informare; ala era pustnic, ala era din tara cutare sau in vremea cutare!). Bre, nesabuitilor, astia au oprit ploaia si apoi au pornit-o din nou! Astia au preschimbat firea lucrurilor. Acestia au spart caramida in stihiile elementare inaintea ochilor tuturor sau au transformat sarpele in aur. Acestia s-au ridicat in ceruri, au calatorit cu ingerii prin univers si s-au coborat in iadul din adancul Pamantului! Acestia au vazut pe sfintii cei dinaintea lor, au vorbit cu apostolii si cu ingerii si au proorocit si cele ce aveau sa fie dupa dansii. Acestia l-au vazut pe Dumnezeu! Si ceea ce au zis, ramane zis!

Dar scris este si ca:

"i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască" (Apocalipsa 13,7).

Amar de cei ce se fac slugi ale satanei in vremurile din urma si se ridica impotriva fratilor lor!

Cartea e o apocrifă, de la un preot ştiu asta. Mai documentează-te.

Ce părere ai de textul de mai jos, extras din Hronograf:

"[...]încă nu numai a amestecat Domnul limbile oamenilor, ci şi podoaba chipului omenesc a schimbat-o întru mulţi, şi abia a lăsat într-înşii asemănare omenească. Pentru că cu mînia Iui Dumnezeu au ieşit din ziditorii turnului cei tulburaţi, feluri de neamuri cu chip slut, schimonosituri ale firii omeneşti, jumătate fiară şi jumătate oameni, pentru care puţin ceva aici să spunem. întîi s-au aflat în feluri de locuri, în munţi şi în pustietăţi nişte chipuri sălbatice, asemănare omenească avînd, care se cheamă oameni de pădure, cu fiarele petrecători, numindu-se satiri, goi, păroşi, la care au picioarele de capră şi la cap au coarne. Dar atîta sînt de iuţi, cît nici din jivini nu poate să-l ajungă pe satir, fără numai cînd ar fi slab sau bătrîn. (Vezi că maimuţa este din oameni răi - satirul este maimuţa).
Ippodoni sau Hipocentauri, care au capul şi pieptul de om,
iar celălalt tot trupul asemenea cu calul, patru picioare şi
coadă avînd (Conf. lacob şi Navclir). *
Pentru amîndouă aceste sălbăticiuni asemănări de oameni se află scris în viaţa cuviosului Pavel Tebeul (Ianuarie 15) cum cînd marele Antonie s-a dus în pustiul cel dinlăuntru, ca să-l caute pe plăcutul lui Dumnezeu Pavel, fiind o mare arşiţă întru amiazăzi, slăbea bătrînul cu trupul, dar nu slăbea cu duhul, nici nu se întorcea din calea ce înainte o luase. Şi măcar de nu ştia încotro să meargă, însă se întărea şi zicea: Cred în Dumnezeul meu că-mi va arăta mie pe robul Său, pe care mi s-a făgăduit să mi-l arate. Şi nu după mult timp a văzut om asemenea cu calul, pe care făcătorii de stihuri Hipocentaur îl numesc. Pe acela văzîndu-l, s-a întrarmat cu mîntuitorul semn al Crucii şi cu
îndrăzneală l-a întrebat: Ascultă tu, în care loc robul lui Dumnezeu locuieşte? Iar fiara plecîndu-se de cuvîntul Sfîntului şi neputînd cu.glasul să răspundă, cu mîna arăta partea în care trebuia să meargă robul lui Dumnezeu, şi a fugit cu grabnică alergare de la cuviosul Antonie. Iar bătrînul se mira de chipul acelei fiare şi mergea în partea în care fiara îi arătase cu mîna lui. Apoi ajungînd la un loc pietros, a văzut altă fiară, care era la fel omenească asemănare pînă la jumătate, iar cealaltă parte a trupului era de fiară, picioarele de capră şi coarne la cap, de a căruia vedere mirîndu-se bătrînul, cu credinţă neîndoită într-armat fiind, fără de frică îl întreba zicînd: Cine eşti tu? Iar fiara poame de finic, ca un semn de pace aducîndu-i lui, zicea: Muritor sînt eu, unul din vieţuitorii în pustie, pe care limbile cele întunecate cu rătăcirea, satiri numindu-ne (maimuţe) între dumnezeii lor ne-au cinstit. Deci trimis sînt de la turma mea să mă rog ţie, ca să rogi pentru noi pe Stăpînul cel de Obşte, pe care în lume l-am cunoscut că a venit şi în tot pămîntul a ieşit Vestirea lui (Ps. 18, 4). Unele ca acestea cînd le vorbea fiara, ostenitul călător îşi uda faţa sa cu lacrimile de bucurie, pentru că se bucura de Slava lui Hristos şi de pierzarea satanei, încă împreună şi se mira, că a putut să înţeleagă vorba satirului, şi lovind pămîntul cu toiagul zicea: „Amar ţie cetatea Alexandriei, care în loc de Dumnezeu, cinsteşti slugile! Amar ţie cetate curvă, în care din toată lumea dracii s-au adunat? Ce răspuns ai să dai? Fiindcă şi fiarele mărturisesc Puterea lui Hristos, iar tu schimonosirile pădurii ca pe dumnezei le cinsteşti?" Acestea sfîntul grăindu-le, fiara a fugit în pustie. Pentru acea fiară nimeni să nu socotească a fi de necrezut, fiindcă şi la cetatea împărătească Constantia (Constantinopol) o fiară ca aceea cu asemănare omenească, ce se cheamă satir (maimuţă), vie s-a adus din Alexandria, spre mare mirare a tot poporul. Iar după ce a pierit, ca să nu putrezească trupul ei, îndată cu sare l-a sărat şi în Antiohia la împăratul ca să fie ştiută de dînsul o trimiseră.
Androginii sau Hermafrodiţii aceia fiecare au cele fireşti amîndouă bărbătească şi muierească, ţîţele lor, cea dreaptă bărbătească, iar cea stînga muierească.
Arimaspi care numai un ochi au în mijlocul frunţii, cărora neîncetat le este războiul cu Grifii pentru mărgăritare şi aur. Că ceea ce în munţi Grifii o Sapă, aceea Arimaspi cu sila o apucă de la dînşii.
Astromii, care la marginile Indiei se află, gură neavînd nicidecum, nici mîncînd, nici bînd, fără numai prin mirosirea nărilor, din frumoasa mirosire a poamelor trăiesc, că aceea le este lor hrana, ca adică să miroase poame.
Tanefi, la care atîta sînt de mari urechile, cît tot trupul îşi acopăr cu ele.
Nevri, care se schimbă la vreme în lup, şi-l mănîncă pe care om îl prind.
Pigmei, oameni mici, ca de un cot, care în munţii Indiei trăiesc, nu mulţi ani, pentru că muierile lor la cinci ani nasc, iar la opt îmbătrînesc. Acei pigmei pe berbeci şi ţapi încalecă, din arce mici însăgetează şi au război cu cocoarele de la hrană, căci cocoarele mănîncă ceea ce pigmeii seamănă. Drept aceea în vreme de primăvară, acei pigmei adunîndu-se pîlc mare, se duc cu armele lor la malul mării oceanului, de care este aproape pămîntul lor, şi cearcă cuiburile cocoarelor şi le mănîncă ouăle şi puii lor, ca nu înmulţindu-se cocoarele să-i dovedească pe dînşii (să-i biruiască).
Ciclopii; sau uriaşii, a cărora locuinţă le este în Sicilia sub muntele Etna, precum grecul făcător de stihuri Vergiliu pomeneşte, de care spun (că precum şi Arimaspii) numai un ochi au în frunte.
Manticori, la India, care au capul şi faţa omenească, iar celălalt trup de leu. în aceleaşi părţi ale Indiei se află şi alte sluţii în asemănare omenească, capete şi grumazi neavînd, iar ochii lor le sînt în spate, iar gurile în piept, încă şi alt neam de sluţii se află acolo în pustietăţi în asemănare omenească, care se cheamă Chinocefali, la care sînt capetele de cîine şi scrîşnire de dinţi înfricoşată.
Şi multe ca acelea sluţii se află în partea de sub cer, omenească asemănare avînd, care toţi din firea omenească, din strămoşul Noe ca şi noi au ieşit - spune dascălul Augustin apuseanul; care din vremea facerii turnului, podoaba chipului omenesc şi mintea şi-au pierdut, de mînia lui Dumnezeu tulburîndu-se şi s-au făcut nu desăvîrşit oameni, ci fiare jumătate şi înfiorări. Şi ce este de mirare? Cînd şi în cele de pe urmă vremi se fac deasemenea cu acelea, Nabucodonosor în bou, iar Tiridat în vier prefăcîndu-se, cînd a năpădit pe dînşii pedeapsa lui Dumnezeu."

Tot mă mir şi mă întreb dacă tu ai scris aici sau este vre-un varhicon care te ajută să te închipui ceva sfinţişor caraghios: nu satir, nu maimuţă, nu golum, nu păros, nu iety, nu centaur, nu hermafrodit, nu ţap unicorn, nu ciclop, nu vârcolac, nu bilă, nu piticanie, ci mai rău, mult mai rău, un caraghios făţarnic.

Deci nu prea cred că tu ai scris textul de mai sus cu atât mai mult cu cât nu-ţi dai seama că nu altora ci mai înainte celor care acuză cu viclenie ascunsă şi profit murdar le sună acest citat:

"i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască" (Apocalipsa 13,7).

şi mă refer la acuzaţiile tale preluate de la Sima şi Zelea sau alţi sfinţişori de mucava sau tot felul de lupi răi şi necredincioşi ascunşi sub haină de biserică şi care lovesc fără milă în prooroci şi în proorociile sfinte dăruite nou prin sfinţii de la Noul Ierusalim... de la Pucioasa.

Aşa că dragul meu, nu fi căldicel căci căldicel are trimitere şi la hronografele caldeilor care-ţi fură credinţa şi tot sporul duhovnicesc, ca să nu mă crezi că la OD se referă proorocia lui Agatanghel pe care Domnul ne-a tălmăcit-o corect prin preapăcătosul său prieten, adică eu. Ei luptau cu năravul având blândă mustrare şi sfat bun pentru nărăvit, deci e mare diferenţa între lupta cea bună încununată cu buna murire şi lupta cea rea încununată cu jertfe deşarte şi pline cu miros satanicesc de care ni s-a poruncit să ne îngreţoşăm duhovniceşte, adică să ne demamgnetiţăm prin răbdarea spinului, a învârtecuşului ăla care te dă pe dobogan de parcă te-ar înălţa: e mită, e ţeapă viceversa şi bucurie vicleană căci devi un mare jmecher viclean profitor, un fel de omidă care ajungând la momentul culminant capătă aripi de ceară la fel ca liliecii.

Sigur tu te-ai documentat indeajuns? Dupa mintea ta poate sa fie si carte de poezie...

"Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură."

Apocrifele au fost cartile neautentice care totusi erau semnate de pseudo-apostoli/pseudo-prooroci!
Cu toate astea, CEA MAI MARE PARTE DIN SFANTA TRADITIE, de la sarbatorile Maicii Domnului (Nasterea, Intrarea in Biserica, Adormirea), pana la vietile anumitor sfinti biblici (Bunica Maicii Domnului -Sf. Miriam-, Sf. Ana, Sf. Ioachim, Sf. si Dreptul Iosif, vietile apostolilor, s.a.m.d.) sunt preluate de catre Parinti DIN apocrife (de pilda Evanghelia lui Iacov). Si in afara de apocrife, in Istoria Bisericii au existat nenumarate scrieri, paralele textului biblic.

Hronografele si Sfanta Traditie sunt alcatuite de Sfintii Parinti si reprezinta informatiile preluate din alte surse (apocrife, istorice, revelatorii, s.a.), filtrate prin Scriptura si intarinte prin descoperiri dumnezeiesti. Daca esti ortodox si afirmi ca sunt "apocrife", fie esti paralel cu terminologia, fie ... nu esti ortodox. Oricum ai lua-o, afirmatia e o aberatie totala.

Mi-ai aratat informatiile colaterale cu privire la Turnul Babel. Parintele Celopa le pomenea si am si o filmare despre Serpii Maicii Domnului din Grecia, facuta de cei de la Sihastria, unde este citit fragmentul mentionat de tine.

Voi intari ceea ce Parintii au crezut si scris: elementele de mitologie au TOATE adevaruri in ele. De altfel se numesc "mitologie", "legende" din vremea "stralucitilor" liberi-cugetatori, atei, istorici comunisti si ceilalti de genul.

La Sfintii Parinti (si vezi in Vietile Sfintilor) au existat si exista monstrii nevazuti, serpi uriasi, balauri terestrii sau acvatici (care sunt ascunsi astazi, au fost prezenti in antichitate si vor reveni la Judecata). Si pe picturile din bisericile vechi apar la scena judecatii astfel de dragoni si dinozaurii, dar si alte soiuri de animale uriase sau hidoase. Sunt catalogate drept taine, iar durerea este ca Sf. Parinti au fost cenzurati din punctul asta de vedere. Cu alte cuvinte, Biserica - astazi - exclude toate aceste aspecte.

Pentru cei credinciosi, in vietile sfintilor apar marturii cum ca anumiti pustnici si asceti AU VAZUT astfel de creaturi. Pentru cei credinciosi inca exista Hronograful tradus in ruseste de Sf. Dimitrie al Rostovului (deci nu de vreun eretic). Pentru ceilalati sunt basme, fantasme, la fel ca cele din Vechiul Testament cu oameni purtati de ingeri, teleportari, pesti uriasi care inghit oameni, vrajitori, serpi transformati in toiege si toiege transformate in serpi, s.a.m.d.

Uiti din nou ce spun Sf. Parinti: Grecii au luat de la Moise!!! (astronomie, elemente religioase, istorice, s.a.m.d.)

Dragul meu,

or fi luat doar ceea ce au vrut ei, grecii, ce le-a folosit lor şi vicleniilor lor, dar cum crezi tu că oameni strălucitori în logică şi în gândire n-au priceput ei logica din ceea ce a scris Moise în scripturi, în Facerea?

Deci nu au luat nicidecum ce scrie în scripturi ci ce a fost de folos idolilor şi 'zeilor' pentru a păcălii o gLume întreagă pe care a încercat s-o cucerească şi s-o supună folosindu-se de toate mijloacele şi mitele, prin violatori ca Agamemnon şi vicleni ca Ulise şi criminali superstiţioşi ca Ahile şi toţi ceilaţi regi greci care şi-au transformat mândria deşartă şi păcătuirile spurcate în acte foarte eroice (v. Legendele Olimpului, care sunt o batjocură adusă lui Dumnezeu, dreptăţii Lui şi la adresa sfinţeniei batjocurind întregul neam omenesc băgâdnu-l în idolatrie şi hulă fără limite) şi culminând cu Alexandru Macedon care a supus toată gLumea prin legea sabiei şi a suliţei şi a vicleniei răutăţii.

Cum Adevărul şi logica din cartea Facerii a lui Dumnezeu prin Moise nu are nimic în comun cu logica gânditorilor greci sau egipteni rezultă foarte clar că grecii nu au luat de la Moise în sensul că l-au crezut şi apoi l-au ascultat pe Dumnezeu ci că tot ce au luat ei din Scriptură nu au luat cu bună credinţă ci au luat spre a-l contrazice şi a-i demonstra prin tot felul de viclene şi absurde demonstraţii că se înşală şi că minte, deci aşa au luat ei neştiind că pe ei înşişi s-au înşelat şi surpat!

Cei ce au luat cu adevărat cunoaştere de la Moise şi de la Solomon spre credinţă şi înţelepciune au fost dacii, geto-dacii şi dacii liberi, căci Zalmoxis nu era decât un om înţelept care a călătorit în Grecia şi mai departe şi a ajuns şi a stat pe la curţile slăvitului rege Solomon ca să se înţelepţească şi apoi aducând învăţătura bine înţeleasă de el în Dacia au preîncreştinat poporul geto-dac pregătindu-l pentru încreştinarea de mai târziu venită prin Apostolii trimişi de Dumnezeu, popor drept, smerit şi curajos care a întemeiat primul stat creştin de răsărit prin Menumorout, cu credinţă apropiată de ortodoxismul de mai târziu lepădând eresurile apusene şi vicleniile şi interesele lăcomiilor Bizantine şi fanariote de mai târziu.

Pierdere de timp fraţilor, pierdere de timp. Acum două zile, am discutat cu un părinte de la o mănăstire problema aceasta legată de teoria PP şi teoria PS. A început să-mi zâmbească, spunându-mi că ar trebui să mă preocupe alte probleme mult mai importante decât acestea, repectiv păcatele mele, legătura mea cu Hristos şi cu aproapele meu, ce fac eu să fiu plăcut lui Hristos şi cum slujesc aproapelui. Apoi a continuat ideea că poţi crede în oricare din cele două teorii, asta cu nimic nu-ţi va împiedica mântuirea, căci nicăieri nu ai să găsesâşti o aseamenea condiţie necesară mântuirii. Într-un cuvând mi-a dat de înţeles că mă preocupă lucruri deşarte. În final mi-a amintit de Columb şi călătoria lui în jurul Pământului şi de faptul că Mântuitorul s-a întrupat pe Pământ şi nu pe o altă planetă şi că Pământul din punct de vedere duhovnicesc este centrul universului. Apoi mi-a lăsat libertatea de a trage o concluzie, fără a încerca să mă convingă care din cele două teorii sunt adevărate...

ps: deşi am dorit să păstrez anonimatul părintelui, doresc să precizez că este un părinte tânăr foarte ducumentat, un trăitor al rugăciunii şi al vieţii de mănăstire

De asemenea fiecare poate crede în orice doreşte fără însă de a apela la jigniri şi judecăţi pesonale inutile de care vom da seama la judecată.

Este dureros când asişti la judecăţi împotriva sfinţilor părinţi...noi cei care nici măcar nu am ajuns la nivelul de la care eu ai început să lupte şi să biruie lumea. Ore ce minte poate dea curs unor asemenea gânduri?

In multe privinte, parerile sustinute de colegul LgMihail, indesobi privind "vechea stiinta" si cosmologia mistica, sunt corecte. (Cu toata fosta mea controversa aprinsa cu grupul sau, obiectivistul indarjit din mine castiga intotdeauna. :) In conscinta, trebuie sa recunosc adevarul).
De ce? Va invit la o explicatie foarte simpla, si al carui suport biblico-patristic, si mai mult, logic, sper sa va fie evident: omul era, in ansamblu, ca specie, desi cazut, inca o fiinta proaspata, cu simturile, mai ales cel duhovnicesc, relativ intacte. Ce se "vedea" (inclusiv in sensul acestui verb folosit de Carlos Castaneda) atunci era bine/corect vazut. Deci vechea stiinta/teorie, dar si practica mai ales in Extremul Orient, cu cele patru sau cinci "elemente"/stihii, era reala. De la unii din Sfintii Parinti, mai ales acela care i-a rusinat pe eretici cu minunea caramidei, pana la marii initiati din Tao si Shamanism, toti credeau in ele. Erau toti aceia nebuni? Mai degraba ideologii burghezi si occidentali ai teomahiei contemporane sunt nebuni.
Cred ca unul din scopurile oculte ale rabufnelii infernale numita generic, "revolutii burgheze/comuniste", este exact ingroparea/ocultarea/restrangerea la "initiatii" lor blestemati a vechii cunoasteri, si impunerea prin persuasiune mediatica (si uneori prin razboi economic sau invatamant corupt) a uneia "de tip nou", false. (Si ma refer la acea parte care poate fi transformata in arma).
Pe de alta parte, cea mai mare parte a stiintei contemeporane NU este o scorneala malefica, ci pur si simplu rezultatul speculatiiilor justificate si/sau impletite cu metoda trial&error. Asa ca, atat colegii DragosP, AlinB, Eugen7 dar si LgMihail, au, in anumite parti dreptate. Cred ca ambele tipuri de cunoastere merita sa mearga impreuna.

Pisicuţule negru băgat sub stema regală şi acum sub frăţietatea comunicatorilor pe messenger, că parcă avatarul tău ar fi trei copii ce se ţin de mână în cerc... vă daţi voi între voi dreptate unii altora?

...Păi tu împreună cu ceilalţi simpatici mă faceţi mereu să zâmbesc când citesc şi constat cum vă documentaţi voi pe la părinţi monahi tineri şi cum credeţi apoi cu ardoare în teoriile venite din tot felul de scorneli satanice ştiinţifice absurde cum sunt teoriile geocentrismului sau ale heliocentrismului, şi apoi văd cum nici mai mult nici mai puţin ci persistaţi în minciunile lor ca să susţineţi şi voi că sfinţii părinţi au susţinut şi ei aşa ca voi vreuna din teorii sau unii din voi chiar daţi şi citate din scriptură în care pricepeţi voi că prin rotocol e vorba de sfera pământului sau prin rotundul pământului credeţi că gata aţi găsit că au dreptate explicaţioniştii gLumii şi că e clar, rotund = sferă, şi iată că aţi reuşit să împăcaţi capra cu varza, ştiinţa cu credinţa şi cu scriptura.

Nu vă mai munciţi dejabba, ci căutaţi să pricepeţi de ce e o prostie imensă şi absurdă şi heliocentrismul şi geocentrismul şi mai căutaţi să pricepeţi despre ce pământ vorbesc sfinţii că se află în centrul universului din moment ce în ceruri nu mai sunt pământuri?

Vă spun eu ca să vă liniştiţi, e vorba de pământul cel sfânt al făgăduinţei, făgăduinţa Lui Dumnezeu făcută oamenilor credincioşi.

'Pământ sunt şi în pământ mă voi întoarece', căci satana se târăşte pe pământ şi mâncă pământ la fel ca la început, ca dovadă sunt ultimele alegeri.

Si daca nu stiau sa scrie sau sa citeasca sau nu stiau teorema lui Pitagora sau integrale sau legea gravitatiei, despre viteza luminii sau astronomie, asta le stirbeste duhovnicia?

Au existat si ciclopi, manticori, arimaspi, grifii etc.?
Adica oameni dupa fire si animale dupa trup?
Unde sunt pomeniti de Sf. Scriptura sau Sf. Parinti?

Pe cand ne livrezi la pachet cu teoria geocentrica si teoria involutionista, bazata pe Hronografe, cum ca ai gasit dovada zdrobitoare impotriva evolutionismului, aratand ca de fapt maimuta a in-voluat din om, Dumnezeu putand si facand inversul Creatiei, transformand omul in animal si distrugandu-i sufletul nemuritor?

Sau poate maimutele au totusi suflet nemuritor, caz in care trebuie sa incercam sa le trimitem misionari.

Dragul meu,

Când Ever (părintele limbii ebraice) a zis Never adică 'shoha m-oi duce să particip la zidirea Babilonului' şi a plinit ceea ce a zis căci nu s-a dus atunci Domnul a auzit şi apoi văzând ce fac oamenii a hotărât să se pogoare şi să încurce limbile oamenilor ce zideau Babilonul.

Satana şi dracii şi toţi demonii şi diavolii au zis atunci într-un gând că defapt limbă e absolut totul în om şi animale aşa că au amestecat speciile, adică 'limbile' după cum a voit Dumnezeu dar viceversa şi aşa au apărut tot felul de monştrii îngrozitori la vedere însă la fel de buni sau păcătoşi ca şi ceilalţi oameni afară de fiii lui Dumnezeu care erau neam omenesc ales, neam de sfinţi căci Domnul era sfinţenia lor şi-i călăuzeşte şi-i alege.

Deci nu vă temeţi de tot felul de 'monştri' sau 'ciudaţi' sau 'handicapaţi' căci nu contează cât de alb ai părul important e cât de mult şi de curat iubeşti, nu contează cât de mop ai părul importat e cât şi cum gândeşti şi nu contează cât de tuns sau chel ai părul important e cum şi spre cine păşeşti.

Şi trebuie să te şi păzeşti ca nu cumva satana să te 'ajute' să te încurci... la limbă!.. adică să nu care cumva să confunzi pe Domnul Iisus Hristos cu Babilonul că s-ar putea apoi să te corcească cu şobolanul sau cu porcul sau cu năpârca sau cu diavolul tazmanian sau mai rău să te corcească cu tine însuţi ca mare ştiutor necredincios sau şi mai rău cu propriul tău nărav: lenea, lăcomia, pisma, mândria deşartă şi vanitatea desfrânării iar dacă tot nu eşti cuminte atunci te corceşte cu minciuna vicleană şi necredinţa şi răutatea care se răzbună pe Dumnezeu şi pe aproape răzvrătindu-se cu făţărnicie ca să se înalţe pe sine prin jertfe deşarte cu care să se mituie la mulţumirea de faptele sale... rămânând închis în mulţumirea de mulţumirea de sine însuşi la nesfârşit, de parcă ar fi un sfinţişor vrednic şi drept neştiind că slujeşte idolul încrederii în sine din viitor sau din trecut ca să fure funcţia de Dumnezeu şi să ia numele Lui spre a se lăuda cu necredinţa şi cu ştiinţa... de a minţi şi viclenii auto-îndreptăţindu-se în ascuns pentru plăcerile voirii lăudându-se de parcă ar avea ştiinţa din credinţă de parcă ar trăi ei dreptatea Lui Dumnezeu după Cuvântul 'drepţii din credinţă vor trăi'.

În final, dacă tot nu vei asculta ca să te pocăieşti atunci te vei corci cu grozăvia, specia cea mai periculoasă a sfinţişorilor răspopiţi şi ascunşi sub haină de biserică.

V., zi drept: esti intr-un cenaclu dadaist din Cluj? Am inteles ca de curand a fost un spectacol dadaist in Cluj, deci...no...

Ai uitat fraza asta când ai citat căci nu m-ai lăsat să termin de scris şi de corectat:

Deci pisicuţule ascuns sub sigla casei regale şi acum sub copiii care comunică pe messenger ţinându-se de mânuţe, trebuie să-ţi mărturisesc că nu fac parte din niciun cenaclu' dadaist şi nu am fost la astfel de spectacooleole.

Practic i-am explicat colegului depre corcelile şi amestecările omului spurcat cu toate animalele spurcăcioase sau curate.

Tu văd că eşti corcit cu cenaclurile şi cu dadaiştii sau repeţi şi tu ce au mai zis alţii căci ţi se pare văzând cândva circ că iată vezi tot circ în timp ce defapt nu e circ ci e altceva. Tu crezi că e circ fiindcă ai fost la circ, tu crezi că e cenaclu fiindcă ai fost la cenaclu, dar nu e circ şi nu e cenaclu ci sunt fraze venite din Dumnezeu... căci mereu le citez cu sau fără ghilimele chiar dacă pare că sunt ale mele. Sunt şi ale mele dar defapt mai mult sunt ale Lui.

Acuma să vezi minune, că daca tot v-am povestit mereu cum e cu Creaţia pe tot felul de fire de discuţie pe forum, iată că azi am văzut că luna şi soarele deşi se aflau pe cer simultan cam în aceleaşi poziţii ca altădată totuşi am văzut că acuma luna era la faza când e foarte subţire, adică partea luminată era azi dimineaţă ca litera C deşi altădată cu toate că se afla faţă de soare în plină dimineaţă pe cerul zilei cam în aceiaşi poziţie exact ca astăzi ea era luminată altfel şi arăta partea luminată ca un D. Aşa că stupoare căci deşi cam ştiu cum este de la Dumnezeu îmi pare totuşi inexplicabil.

Caut să pricep şi să-mi explic din ce ştiam de la Dumnezeu cum e cu lumina şi pământul plat denivelat şi rond în adâncul apelor din părţi care-l înconjoară pe lateral şi care este luminat de soarele şi luna şi stelele ce se plimbă pe deasupra şi încerc să-mi explic de ce e deosebire între C şi D şi iată că nu-mi puşcă nicicum nicio explicaţie logică şi plauzibilă căci chiar dacă lumina merge curb prin păturile de aer tot nu se poate explica, mai e ceva care-mi scapă şi atunci am sperat la Dumnezeu şi m-am rugat preţ de o fracţiune de secundă şi apoi am mai tot sperat că voi primi şi voi şti răspunsul şi iată că plin fiind cu apă binecuvântată şi sfinţită de bobotează căci am băut de dimineaţă iată că mă trăzneşte o revelaţie uimitoare care mă luminează complet de cum e cu fazele lunii pe timpul celor 28 de zile, adică de ce luna are fazele de creştere şi de descreştere a părţii vizibile şi deşi se află pe cer în aceleaşi poziţii împreună cu soarele faţă de noi, totuşi odată e subţire ca un C şi altădată e groasă ca un D.

Eu credeam că se datorează doar poziţiei faţă de soare, adică fiind mai mult sau mai puţin luminată în plimbarea ei pe la marginea conului luminos care vine în curbură din oglinda cea plană a pământului şi mărilor, şi credeam că asta e singura explicaţie în sensul că ea intră sau iese din zona de lumină ce se reflectă din oglinda plană a pământului şi mărilor ce-l înconjoară în lateral.

Defapt nu e vorba numai de asta căci totuşi nu se poate ca să vedem de jos că soarele şi luna deşi se află în aceleaşi poziţii pe cer faţă de noi, odată luna să fie un C şi altădată un D când şi soarele şi luna sunt în acelaşi timp pe cer căci atunci când am constatat diferenţele era dimineaţă şi soarele răsărise ca azi.

Deci ceva nu era în regulă, şi nu puşca explicaţia complet decât în parte...

Şi atunci am cerut Domnului prin cuvinte şi într-un limbaj sufletesc şi al inimii, căci Domnul pricepe rugăciunea inimii şi cererile omului, am cerut să-mi explice crezând că voi afla răspunsul şi iată că el a venit nu prin cuvinte ci m-a 'trăznit' şi m-a trezit:

Este vorba şi de căldură şi frig şi nu numai de poziţii, şi aşa se explică de ce deşi se aflau în aceleaşi poziţii pe cer faţă de mine luna era luminată diferit, adică LUNA este de ghiaţă şi ea este cu atât mai rece cu cât este mai puţin luminată şi cu cât este mai rece cu atât lumina solară care merge spre ea de la oglinda plană a pământulului înconjurat pe lateral de mări lumina este mai deviată şi ajunge înapoi la pământ o porţiune ce tinde spre litera C şi cu cât ea este mai caldă cu atât ea tinde spre D, şi invers când este calea spre descreştere. Dar să nu uităm că atunci când vedem C luna descreşte şi când vedem D luna creşte.

Deci când avem lună plină ea este o lună de ghiaţă dar este o lună caldă căci este luminată total de soare din oglinda cea plană a pământului şi mărilor iar apoi ea se răceşte treptat până ajunge la forma de C când este cea mai rece lună, luna nouă şi apoi începe iar să se încălzească din nou de la razele soarelui până ajunge iar la faza de lună plină şi apoi invers ajungând iar la un C.

Explicaţia fazelor lunii este deci nu numai poziţia în raport cu conul luminos făcut de soare şi care se refletă din oglinda pământului spre cer, cu lumina având traiectorie în curbură prin mediu ci şi încălzirea sau răcirea lunii care impune sub ea prin păturile de aer ca razele să lovească luna şi să se întoarcă spre pământ astfel ca noi să vedem doar acea porţiune luminată fie ca litera C fie ca D în funcţie deci şi de frigul sau de căldura ei din acel moment şi nu numai de poziţia pe la marginea conului luminos.

Gata, acum ştim explica corect formarea anotimpurilor, a electromagnetismului ceresc ce apare prin mişcarea stelelor şi se constată cu busola pe pământ şi ştim acuma explica şi fazele lunii.

Să nu uităm nici că marginile creaţiei nu le putem pipăi şi vedea dar că avem o creaţie mică şi finită putem pricepe din faptul că ajungem de unde am plecat deşi am mers tot drept pe partea plană a mărilor şi a pământului denivelat care se află în centrul mărilor ce-l înconjoară în părţi... iar dedesubt el şade pe nimic, adică nu e nimic creat sub el şi cum e mai greu el atârnă în centru spre jos dizlocând apa spre părţile laterale. Deasupra pământului şi a mărilor se află cerul cu stelele şi soarele şi luna puse întru tărie iar stelele pe firmament ca deasupra să avem apele de sus care nu se adună în adunările lor formând un fel de nori sau pulberi de ape sau volume de ape...

Mulţumim Doamne. Acuma ştiu mai bine taina Creaţiei, căci e finită, simplă, frumoasă şi bună şi adâncă în înţelepciunea Ta '...şi nu că voi ca să mă laud nici că voi să-i înspăimânt dar ştiinţificii tâlhari profitori şi comercianţi scamatori, cum veniră, se făcură toţi o apă şi-un pământ' ducându-se la fund ca plumbul cu cărţile lor idoleşti cu tot.

Iar că soarele nu e sferic spre noi reiese tocmai din luminanţa constantă pe întreg discul văzut de noi când soarele este la zenit. Dacă soarele ar fi fost sferic spre noi, aşa cum este luna sferică spre noi, atunci musai am vedea cum spre lateral luminanţa scade; deci de la centru spre marginea discului solar ar trebui să vedem o culoare mai portocalie.

Din moment ce vedem un disc de aceiaşi culoare şi aceiaşi luminanţă peste tot e clar că soarele spre noi nu este sferic ci un disc astfel că soarele doar împreună cu luna formează o sferă perfectă la eclipsa de soare când se vede că din partea nevăzută a lunii nu se deviază lumina şi nu se formează aureole sau efecte luminoase deci e clar că luna e semisferică sigur, iar soarele poate să fie semisferic cu partea rondă nu spre noi sau ca un disc. Totuşi din argumente energetice ar trebui să fie semisferic şi el.

Luna fiind de ghiaţă şi soarele de foc impun sub ele prin medii şi în jurul lor trasee curbe ale radiaţiei luminoase şi electromagnetice.

Efectele observabile ale creaţiei finite, ale curbării imaginii şi a luminii prin mediu sunt foarte frumoase.

De exemplu:

1. La polul nord când este vară avem mişcarea soarelui în cerc în jurul axei stelei polare fixe şi la fel la polul sud când acolo este vară soarele se învârte în jurul axei cereşti sudice. Învârtirea ţine 3-6 luni când e zi polară şi apoi urmează noaptea polară cu efectele aurorelor boreale.

2. Cum noi vedem doar faţa de la zenit a lunii şi a soarelui oriunde s-ar afla ele pe cer, e clar că imaginea lunii şi a soarelui şi lumina merge în curbă, iar lumina care ajunge la noi de la lună face şi ea curbă deci soarele luminează oglinda plană a pământului şi mărilor care luminează luna care luminează pământul şi lumina pământului luminat de lună iar se vede de sus din cer. Deci avem parcurgeri curbe ale imaginii şi ale luminii prin păturile de aer plane aşezate peste pământ şi mările din lateral prin reflexii multiple din oglinda plană a pământului şi mărilor acoperită de păturile de aer de diferite temperaturi şi pe înălţime şi pe lateral.

3. La mijlocul pământului denumită zonă ecuatorială în teoria absurdă a pământului sferic, zilele tind spre a fi egale cu nopţile şi deşi soarele şi luna sunt mereu deasupra oglinzii plane făcută din pământul şi mările şi păturile de aer şi de nori avem iluzia din pricina că imaginile şi lumina merg în curbă şi din pricina unghiurilor de refracţie, avem impresia că soarele răsare şi că apune deşi nu este defapt vorba decât de efecte optice, căci practic soarele deşi este mereu deasupra el se apropie sau se depărtează de locul în care te afli şi apropiindu-se se vede la un momendat răsăritul şi depărtându-se apare la un momendat apusul deşi ar trebui să vedem mereu cum se micşorează şi rămâne sus deasupra orizontului şi apare apoi brusc în partea aialaltă din pricina finităţii creaţiei. Nu vedem aşa din pricina curbării luminii şi a imaginii prin medii şi datorită fierbinţelii sau răcirii mediilor.

4. Că avem de-aface cu o creaţie finită şi mică se deduce când constatăm că deşi mergem drept pe deasupra mărilor şi pământului ajungem de unde am plecat de parcă am fi pe o sferă deşi noi mergem într-un plan paralel cu pământul şi mările care-l înconjoară pe lateral. Unii invocă teoria planetară şi bagă mâna în foc crezând în sfericitatea planetei Terra, când defapt avem o semisferă de pământ care şade pe nimic şi pe lateral sunt mările iar deasupra în zona plan denivelată avem munţii şi văile, suprafaţa uscată. NU revin cu argumnetele care susţin şi contrazic teoria geocentrică planetară sau heliocentrică planetară, teorii care sunt absurde şi satanice dealtfel având la bază infinitatea creaţiei în timp şi spaţiu, ceea ce implică defapt veşnicia creaţiei adică defapt ideea că nu există o creaţie făcută de un creator ci este aşa dintotdeauna.

5. Electromagnetismul sesizat de busole pe suprafaţa pământului se datorează învârtirii stelelor în jurul axei polare nordice care trece prin steaua polară şi invers cele din sud care se învârt în jurul axei ce trece prin centrul ceresc sudic în jurul căreia se învârt stelele din partea de sud. Aceste mişcări ale stelelor care nu-şi schimbă semnele formate din stele în mişcările lor împreună cu soarele şi luna formează fluxurile electromagnetice şi centrurile electromagnetice de deasupra astfel că prin axa polară vin fluxuri electro-magnetice şi ies prin axa cerească sudică şi avem astfel două motoare perpetue care învârt soarele şi luna pe cer impunând acele mişcări care aduc pe pământ anotimpurile şi vremile precum şi vânturile datorate diferenţelor dintre zonele cu frig şi cele calde şi dintre zonele uscate şi cele pline de umiditate.

6. În jos avem rondul pământului de o anumită adîncime, mai mică decât 13.000 km, după care urmează nimicul, adică nu mai este nimic creat dedesubt astfel că pământul şade pe propria lui întăritură, căci cu cât te duci în jos pământul este tot mai apăsat de pământul de deasupra deci mai dens iar mările de lateral cu cât mergi în jos în apă creşte presiunea şi cum peste tot avem pământ sub ape, chiar în groapa marianelor, e clar că greutatea pământului a făcut să se deplaseze pământul spre lateral până ce a umplut tot 'vasul' astfel că avem în general pământ care stă pe nimic şi deasupra sunt apele mărilor şi avem pământ care nu este acoperit de apele mărilor.

7. Deasupra pământului şi apelor începe tăria cerului şi întinderea tăriei merge până sus la apele de deasupra cerului care nu curg şi nu se adună în adunări ca să formeze mările, iar această necurgere apare de la o anumită altitudine sesizată de cosmonauţi, denumită de ei distanţă de la care apare imponderabilitatea adică de acolo în sus corpurile şi apele nu mai cad spre pământ ci stau într-o mişcare pe deasupra. Apele cele de deasupra care nu curg sunt însă deasupra stelelor, a soarelui şi lunii, adică acolo sus de tot.

8. Iar locuinţa Domnului este în om şi la mijlocul Creaţiei în Soare şi în Lună şi în Stele, creaţie care are două trupuri: văzutele care se văd cu ochi trupeşti şi care trec fiind trecătoare şi nevăzutele care se văd cu ochi duhovniceşti şi care se înveşnicesc precum şi nevăzutele care sunt şi nu se văd dar care se vor vedea cândva. Sfinţii văd ambele trupuri simultan, iar omul are defapt 4 ochi, şi câte două perechi de simţuri, unul ceresc duhovnicesc şi unul trupesc iar trupul cel veşnic se formează şi se înnoieşte şi la el lucrează Dumnezeu spre o nouă facere şi o nouă renaştere, după cum este scris: 'Noi le facem pe toate'. Problema este că şi păcatul lucrează în ascuns şi dracul şi omul şi mândria încurcând lucrul Domnului astfel că se va vedea cândva şi ceea ce s-a lucrat în ascuns de către cei ce şi-au băgat botul şi mâna acolo unde nu le fierbea lor oala stricând frumuseţea şi bunătatea creaţiei.

Deci Creaţia este foarte simplă şi frumosă şi bună şi plină de înţelepciune fiindcă din iubire şi bunătate a făcut-o Dumnezeu şi ca să să se înveşnicească ea întru odihna Domnului.

Ma doare capul!

O să te doară şi cipul!

...iar la final până şi cepul.

(din dex: CEP, cepuri, s. n. 1. Dop lung de lemn cu care se astupă gaura unui butoi. ♦ Canea. ♦ (Rar) Gaură a butoiului în care se pune cepul (1) sau caneaua. ◊ Expr. A da cep unei buți = a începe o bute plină de vin (sau de alt lichid). 2. Porțiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja. ♦ Nod din tulpina unui brad sau a unui molift din care crește ramura. 3. Fusul arborelui de lemn al unei mori țărănești de apă. 4. Proeminență (cilindrică) la periferia unei piese, tăiată astfel încât să se potrivească într-o scobitură din altă piesă. ♦ Capătul filetat în exterior al unei țevi, care servește la îmbinare prin înșurubare. – Lat. cippus.)

...şi care dintre ele te doare?.. că dacă pisicile au 7 sau 9 vieţi atunci precis au tot atâtea capete... ... ...de acuzare.

cine te pune să citeşti toate astea?!

Păi dacă nu citeşti până te doare capool, dragă Fred, cum o să şti cine l-a pus şi cine te pune pe tine? Cine nu riscă nu câştigă... dar nu aşa cum a riscat Eva... sau Adam că din rău în mai rău se merge aşa dac-ţi pui nădejdea pe viitor numa' în tine.

dacă ştii dinainte ce e rău şi ce e bine, unde mai este riscul?

În a lepăda credinţa pentru a fi sclav pătimaş cun-oşti-inţei... şi a răului.

Cine nu crede şi nu vrea să creadă se va convinge... mult prea târziu... fiindcă nu va crede nici în faptul că 'niciodată nu e prea târziu' decât ca să amâne, decât ca să amâne... cunoaşterea numai a binelui.

gresit amice. Cine nu risca...nu se distreaza. Cand risti poti sa si pierzi (nu trebuie neaparat sa castigi), dar distractia ramane. Ar trebui sa mai citesti si tu niste almanahe!

Văd că eşti foarte bun să mă contrazici în sensul că tu doar îi corectezi pe greşiţii ăştia ca mine analfabeţi care sunt de aceiaşi teapă ca Marean Vanghelion.

Păi tu mă corectezi exact ca burtă mălai ce se urcă-n tramvai, tranvaiul porneşte, burtă mălai plezneşte... şi nu în sensul că dă şi el palme unor doamne sau domnişoare peste proeminenţele cenuşii ca să-şi face loc pentru ca să-şi composteze biletul ci pur şi simplu el explodează...

... şi dacă nu explodezi de la ce am să-ţi arăt atunci te rog să-mi explici şi mie fenomenul cu ce se petrece aici.
Dacă n-ai mai văzut şi nu ştii să explici atunci nu risca altădată să te iei în gură cu toate geniile... pustii.

ooooooooo...acum suntem si geniu! Ma scuzi, nu am stiut. Acum te intreb: mayasii aia, au plecat spre CELE MAI DE JOS ALE PAMANTULUI (ca tot a venit sfarsitul lumii prezis de ei) ori s-au teleportat in alta parte?

Adică tu acuma pismuieşti până şi geniile pentru oooo... clipă de 'tenis'? Păi nu e vorba de geni-şti ci de geniile pustii... aşa cum erau de exemplu şi mayaşii ăia care au aflat ei de pe la cineva când vine sfârşitul (12.12.'12 (25.12.'12)) şi au crezut... şi s-au mântuit... oricât ar fi fost ei de păgâni şi smintiţi cu popol vuh ăla al lor cu tot.

'Mai bine mayaş decât credool,
mai bine mayaş decât foodool.'

Aş prefera să revenim la subiect, aşa că dacă au crezut atunci nu se ştie la ce nivel au ajuns în străfundurile pământului... dar nici într-un caz nu putem crede că au ajuns până la zona nimicului, iar pământul şezând pe întăritura lui, sub el nu este nimic creat.

s-a deviat mult si fara rost de la subiect
 

In primul rand trebuie vazut la ce se refera textul de la Filipeni si nu vorbit asa aiurea si facut speculatii.
textul de la Filipeni are trimitere la Romani 14.11 ambele epistole scrise de Sf. A. Pavel. Iar cel de la Romani 14.11 este o citare din Isaia 45.23, aceeasi trimitere o are si Filipeni 2.10, si asa cum unii stiu atunci cand Sf. Ap. Pavel citeaza din texte ale Vechiului Testament, el adapteaza textul câteodata, parafrazeaza, nu citeaza cuvânt cu cuvânt, în funcție de necesitătile scrierii si a cititorilor. Si intotdeauna citeaza pentru a întări cele spuse, dacă la Romani vine sa întăreasca cele spuse in versetul 10. "Dar tu de ce judeci pe fratele tau? Sau tu de ce dispretuiesti pe fratele tau? Caci toti ne vom înfatisa inaintea judecatii lui Dumnezeu". "Tot genunghiul sa Mi se plece si toată limba sa dea slava lui Dumnezeu." Isaia 45.23 Pavel foloseste ξομολογήσεται exomologesetai înțeles în sensul de „a admite, a mărturisi" Adaosul de la Filipeni "si al celor de dedesubt" vine imediat dupa ce spune la versetul "Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a daruit Lui nume care este mai presus de orice nume. La judecata de apoi toti vor admite si vor marturisii pe Dumnezeu. Chiar si diavolii, unii mărturisind chiar din timpul Mantuitorului, "Ce ai cu noi Iisus Fiul lui Dumnezeu?" Matei 8.29
Asa ca nu mai cautati tot felul de spatii goale lumi de sub scoarta pamantului unde sa traiasca diavolii, nu-i mai cautati. Ei sunt "dedesubt" ca fiinte spirituale, noi ca pamanteni cat traim aici pe pamant nu putem intra in lumea lor - si nici nu ar trebui cautata lumea lor ca e plangerea si scrisnirea dintilor. Dar si aceia vor marturisi pe Dumnezeu dar ce folos, daca esti in iad e prea tarziu.

Apropo de maya. Am fost anul trecut in Mexic, prin octombrie, si am observat o chestie interesanta cu numerologia asta, am ajuns in Mexic pe 12, am revenit in Romania pe 21, camera de hotel a avut nr 2021, am ajuns la chi chen itza la ora 14:10 in ziua de 14, in fine nu prea cred in lucrurile astea dar mi s-a parut un pic ciudat.

Dar ce vreau eu sa spun este ca El Castillo este o opera de arta, este incredibil, cred ca cine a construit aceasta piramida avea cunostiinte care le depasesc pe cele din secolul nostru, intr-un cuvant PERFECT.

http://www.youtube.com/watch?v=RyEB7...72361&index=33

Cele mai de jos sau adîncul existenţei poate să se refere simbolic la direcţia contrară celei la care am fost chemaţi, adică spre periferia Creaţiei în întunericul cel mai dinafară, cît mai departe de comuniunea cu Dumnezeu. Noi sîntem invitaţi să ne înălţăm spre asemănarea cu Hristos, dar mulţi aleg căderea, opunîndu-se şi refuzînd scopul pentru care am fost făcuţi.

Dacă e să ne gîndim la fizică, avem două variante.

1. Cele dedesubt sau cele mai de jos pot însemna un domeniu de stări energetice inferioare, pe frecvenţe joase, care diferă de cele cereşti, înalte. În iconografie, culorile dominante ale Iadului şi demonilor sînt întunecate, cît mai spre negru sau uneori roşul e folosit. Roşul este într-un capăt al spectrului vizibil şi ne trimite cu gîndul la foc şi diavoli, pe cînd violetul este în celălalt capăt al spectrului vizibil şi este culoarea îngerilor. De aceea călugării poartă pe aripile simbolice două dreptunghiuri violete.

Frecvenţele joase pot fi semnifica şi nelucrarea sau tinderea către static, în contrast cu frecvenţele înalte care presupun mişcarea şi activitatea. Este nelucrarea morţii în locul lucrării vieţii.

2. În modelul Pămîntului plat, nu se ştie ce este dedesubtul său. Cînd în Biblie scrie despre SUS şi JOS, în literă asta şi înseamnă: deasupra şi dedesubt. Sus sînt Cerurile, iar jos este Iadul. Este atît de simplu şi totodată coerent cu Sfintele Scripturi. În modelul Pămîntului glob, noţiunile de SUS şi JOS nu mai au sens. Nici cele de DEASUPRA şi DEDESUBT. Mergînd tot în jos, ajungem poate în Australia şi josul se transformă apoi în sus. Ceea ce dă de gîndit din punct de vedere al teologiei biblice. Iadul trebuie să fie undeva de la stratul de magmă spre centrul necunoscut al Globului, altfel se mută poate în gaura neagră din centrul galaxiei sau într-o zonă cu materie / energie întunecată. :)

Iată dovada
 

N-aţi vrut să credeţi că în cer, deasupra pământului şi mărilor, nu există bolovani ci doar apă, foc, vapori, ghiaţă, mirosuri şi gaze ce se ridică de pe pământ... şi iată acum dovada, căci 'meteoritul' căzut nu era altceva decât o bucată de ghiaţă care a luat foc şi a explodat aproape de pământ.

Bolovanii care cad pe pământ sunt ridicaţi de furtuni de pe pământ şi cad apoi din nou pe pământ însă 'meteoritul' de la Tungusk şi acesta din 15.02.2013 au fost blocuri mari de ghiaţă căzute din cer căci acolo sus nu există pământuri sau bolovani sau alte născoceli ale ştiinţificilor.

Nu i-ai văzut cum au căutat bucăţi din 'meteorit' şi n-au găsit nimic decât au observat că în urma exploziei s-a degajat un fum şi au apărut nişte mici compuşi chimici datoraţi fuziunii naturale, căci a fost o mini-explozie atomică dar care nu a fost radioactivă căci apa îngheţată a ars ca soarele şi a explodat făcând o gaură în ghiaţă.

Nu i-aţi văzut ce explicaţii absurde dădeau ştiinţificii gLumii? M-am prăpădit de râs auzindu-le explicaţiuniunile deşarte. Nişte prostii cât ei de 'mari', vai lor, căci fraierii gLumii îi cred pe ei cu superstiţiozitate şi ei se alintă ca credulii întru păcălelile lor cele de toată coma.

Interesant. Totusi, exista si multe greseli in cosmogonia antica, biblica, mai precis. Nu cred ca tot ce este scris intr-o carte straveche, deci din vremurile cind magia neagra, pentru public "stiinta experimentala", nu sufocase simturile duhovnicesti si ratiunea, trebuie luat in serios. Calea de mijloc este cea mai buna. Doar nu crezi ce zicea nu stiu ce sfint ortodox, ca cica pasarile se nasc din pamint primavara, ca si broastele de altfel: sunt idei infantile, actualmente rizibile. Ideea cu Pamint plat este primitiva. Cind aveam 3-4 ani, nu credeam intr-o lume mai mare decit casa+gradinita, basca unde mai ma duceau ai mei. Presupun ca oricine la fel simtea/credea. Ei, cind crestem, ca indivizi si specie, in cunoastere, lucrurile devin mai complexe spatial si mai complicate duhovnicesc....

De aceea trebuie să cîntărim cît putem de bine ceea ce ne-au lăsat Sfinții nu numai în materie de fizică și biologie, cît și de teologie. Sfinții au făcut greșeli, doar au fost oameni.

Ideea PP este primitivă în sensul de străveche, iar eu o accept ca alternativă plauzibilă a modelului oficial modern.

Citeam deunăzi despre experimentul lui Miller care demonstrează existența eterului și care nu este compatibil cu teoria relativității. Nici Einstein însuși nu a fost convins că teoriile sale sînt adevărate, vezi linkul și citatele.

Cum se explică faptul că dacă arunci în sus două sfere cu aceeași viteză inițială, în vid, cea care are o mișcare de rotație de fiecare dată ajunge mai sus decît cea care nu se rotește?

Sau dacă vorbim de PP, cum este posibil acest film? Dacă obiectivul e situat fix la polul nord, mișcarea de rotație nu redă o sinusoidă a Soarelui. Dar mă îndoiesc că operatorul a găsit poziția exactă a polului, oricum. Rămîne varianta unei poziții ”excentrice” a camerei, or acest lucru duce la necesitatea dispariției Soarelui sub linia orizontului pentru scurt timp, ceea ce nu se întîmplă în film. Sau îmi scapă mie ceva?

Ok, tu stii mai multa fizica decit mine. Bun. Spiritual, un Pamint Plat cum ne ajuta si unul "rotund/sferic/geoid" cum ne scade? Ideea de Creatie coplesitor de complexa, cu Pamint rotund, etc., nu ma face deloc sa alunec in ateism, din contra: ma cutremur mai mult in fata Facatorului, vazindu-i maretia Lucrarii. Sincer, nu am vreo problema de genul: "eh, Divinitatea nu exista; cum o sa faca un zeu asa ceva?". Parerea mea e ca oamenii care gindesc asa, cum am dat in replica imaginara dintre ghilimele, sunt amputati metafizic. Si nu e o vina asta: nu si-au facut-o, li s-a facut. De cine, stim amindoi....cineva din "cele mai de jos".

Theodore,

Pentru mine a fi în posesia adevărului contează. Nu-mi place minciuna și nici ție, nu-i așa? E important ”să știm pe ce lume trăim”.

Creația este suficient de complexă chiar dacă Pămîntul nu e plat. Nici măcar nu e nevoie să privești cerul ca să realizezi infinitatea detaliilor microcosmosului biologic, chimic și nu mai spun de cel subatomic.

Dar și în modelul PP există planete, stele, nu se știe dacă Universul e finit sau infinit, ca și în versiunea PS. Deci nu văd de ce s-ar poticni cineva dacă Pămîntul și Cosmosul ar arăta la modul schematic așa:

http://sawiggins.files.wordpress.com...2/otcosmos.jpg

Florin, ca sa fie clar unde se situeaza de fapt obiectiile mele: Universul, asa cum apare in aceste scheme-mituri stravechi sau mai noi, pare/este prea mic. Pentru Hashem, care creeaza cu Cuvintul Sau Lumi, mi se pare o diminuare ridicola. Sincer, altfel nu am obiecti de pricnipiuu: intotdeuana am suspectat ca stiinta asta blestemat de manipulativa ascunde "ceva". "Ceva" = lucruri importante.
Sunt gata sa cunosc si sa recunosc. Chiar partial am recunoscut dreptatea, in unele aspecte, dusmanilor mei geocentristi. Cred ca ia observat pe forum: am un cult (poti sa o numesti obsesie, nu ma deranjeaza) pentru obiectivism: daca am recunoscut unele adevaruri spuse de haita care m-a atacat personal si public, cu atit mai mult voi recunoaste ce vei spune si autoritatile pe care te bazezi. Nu mai am atitudinea mai de demult.

Asta cum explicaţi?!
 

V-am zis că nu sunt valabile nici teoria PP şi nici PS, cum nu e valabil nici geocentrismul sau heliocentrismul, toate sunt nişte încercări absurde născocite pentru a explica, a modela cumva Creaţia.

V-am spus mai demult că Euclid cu teoriile lui preluate de la explicaţioniştii necredincioşi au smintit minţile căci a presupus existenţa dreptei infinite, a puctului infinitezimal, deci au născocit nişte modele pornind de la impresia şi credinţa lor că lumina soarelui prin medii merge drept, de la soare sau de la orice sursă de lumină până la infinit, adică la nesfârşit căci ei presupuneau că se află într-o realitate infinită ca dimensiuni. Dar lumina fulgerului diferă de cea a soarelui.

Şi cum explicaţi voi semnul Domnului dacă lumina merge drept? Curcubeul?

Şi v-am mai arătat o greşală: dacă se presupune creaţia ca fiind infinită, atunci e clar că nu a putut fi creată căci timpul pentru a fi creat ceva infinit tinde la infinit şi deci ea nu este creată ci este dintotdeauna şi deci nu există Creator. Asta este ipoteza lor de lucru, ateismul!

Defapt, creaţia este foarte mică, de ordinul a 25.000km lăţime şi lungime, iar înălţimea cam dublu sau triplu, deci totul încape într-o sferă imaginară cu raza de 50.000km, iar dincolo de ea nu este nimic creat!

Lumina mergând în curbă din pricina refracţiei prin mediile care apasă pe suprafaţa plană a pământului semisferic, dă naştere răsăriturilor şi apusurilor care altfel n-ar exista deoarece soarele este la egală distanţă faţă de partea plană a pământului şi mărilor şi oceanelor.

Iar faţa soarelui şi a lunii rămâne aceiaşi orientată spre privitor oriunde ar fi soarele sau luna pe boltă. Deci doi privitori aflaţi la distanţă între ei pe suprafaţa pământului sau a mărilor vor vedea aceiaşi faţă a lunii sau a soarelui din pricina refracţiei astfel că imaginea văzută vine în curbă. Vedem qaceiaşi faţă a soarelui şi a lunii chiar dacă o vedem la răsărit , la apus sau la zenit.

Soarele şi luna la eclipsa de soare formează o sferă perfectă pentru că ele sunt semisferice. Soarelui îi vedem mereu partea plană oriunde se află pe boltă iar lunii îi vedem partea bombată în întregime oriunde s-ar afla, atât doar că din oglinda pământului nu totdeauna este luminată complet ca la zilele când avem lună plină.

Creator există, Sfânta Treime, şi creaţia e mică, dar El le-a creat şi pe cele nevăzute care se vor vedea aşa cum se văd azi cele văzute, căci pentru a fi văzute cândva sunt create şi înnoite toate aşa că nu vă lăsaţi păcăliţi în a crede numai în cele văzute, căci cele ce nu se văd sunt mai mari şi mai adevărate decât cele ce se văd.

Multă credulitate şi prostie este pe gLume, bine că sunt 'credincioşi'!
 

Păi dacă apa îngheţând îşi măreşte volumul şi dacă cică aerul se încălzeşte din pricina poluării peste tot, cum atunci dacă se topesc 'calotele' glaciare creşte nivelul mării? (nu există calote că pământul nu e planetă şi nu e sferic, de aia am pus ghilimele)

Tâmpiţi şi creduli mai suntem că punem botu' la toate bazaconiile ştiinţificilor vicleni ce umblă cu grija catastrofelor apocaliptice... prevestite după mintea lor aia beată... beată de sin-e pentru născocilie lor superstiţios-ştiinţifice aplaudate de fraieri.

Dacă ne răcim abea atunci pe unde mai rămâne apă dezgheţată, acolo creşte nivelul ei, deci e invers de cum ne păcălesc ei umblând cu grija şi cu fofârlica.

Ce o fi aia fofârlikaa? Tre' să mă uit în dex...

Păi atunci e PP! Te-am prins cu minciunika...

Do you have a speech impediment my friend? Or you just eat too much baloney?

Dragul meu, e plat la suprafaţă căci în adînc e rond după cum a luat el forma apelor în care s-a desluşit în ziua 2-a, fiind înconjurat în părţi de apele mărilor care-l şi acoperă în zonele alea, dincolo de graniţa cu uscatul, care s-a arătat până la potop şi se tot arată după scurgerea apelor până azi.

Deci nu e valabilă nici teoria PP care închipuie o farfurie cu centrul pe axa stelei polare căci tot un centru poate fi considerat şi polul sud plasat pe axa cerească sudică unde nu se află o stea.

...Şi nu este valabilă nici teoria PS deoarece: cum stelele se învârt în emisfera nordică în jurul axei polare păstrând semnele şi cele în jurul axei cereşti sudice în sens contrar păstrând semnele, ar însemna că la ecuator ar trebui să vedem deoadată pe cer mişcări stelare cu viteze imense unele faţă de altele în sensuri contrare. Lucru care nu se observă absolut deloc. E vorba că viteza tangenţială la cerc a stelelor este tot mai mare cu cât cercul pe care se învârt are rază tot mai mare şi cum avem cercuri de rotaţie cu centrul pe axa polară şi cercuri de rotaţie cu centrul pe axa cerească sudică înseamnă că la ecuator ar trebui să vedem stelele mişcându-se pe cercurile tangente în sens contrar unele faţă de altele cu viteze maxime. Dacă nu vedem, şi n-a văzut nimeni şi cum nu vedem aşa ceva rezultă clar că pământul nu poate să fie sferic aşa cum s-ar putea modela neglijând nişte observabile esenţiale ca astea de care am pomenit nu numai acum ci pe tot parcursul explicaţiilor pe tema asta.

Deci minciunikaa nu-mi aparţine mie ci ea aparţine ştiinţificilor mamoniaci lăudăroşi şi înobelaţi în deşert cu titluri nobeleare, fraieri păcăliţi şi autopăcăliţi ce au păcălit apoi pentru bani şi faimă o gLume întreagă cu născocelile lor explicaţioniste... oare nu pe ei ar fi trebuit să-i prindeţi?.. dar fiindcă-i consideraţi sfinţi şi mari şi infailibili, iată că îl desconsideraţi pe Dumnezeu şi scripturile Lui care mărturisesc Adevărul, i-aţi crezut pentru că aşa aţi învăţat voi la şcoală să minţiţi folosind formulele şi teoriile speculative ale calculelor absurde născocite de vrăjitorii moderni.

Nu există = fără Dumnezeu!