doar cu decizile lor, simt nevoia sa decid si eu pentru viata mea.

Va rog... dati-mi o parere! Voi ce ati face daca ati fi in locul meu?[/quote]

Daca esti crestina ma gindesc ca ar trebui sa ai un duhovnic,si trebuie sa ii ceri in primul rind sfatul dar si sa asculti de sfatul lui ,caci ascultarea te scapa in viata de multe belele pe care la inceput nici nu le banuiesti.Daca nu ai un duhovnic roaga-te lui Dumnezeu sa te indrepte spre unul ,pe cai de EL stiute.In zilele de azi fara sfatul unui duhovnic nimeni nu se descurca in paienjenisul acestei vieti.Deci daca vrei sa ai cit mai putine necazuri si incurcaturi in viata NEAPARAT SA AI UN DUHOVNIC DE CARE SA ASCULTI indiferent daca iti convine sau nu sfatul dat.
Domnul sa te lumineze.An nou cu bucurie!

Tot Dragoş îl cheamă.

Ai vorbit tu cu Dumnezeu si ti-a soptit la ureche? Ai stat cu el de vorba in mod constient pe problema asta?

Sau a vorbit Ilie Cleopa cu el direct?

Eu nu m-as avanta asa usor sa zic ce ii place lui Dumnezeu si ce nu, daca n-am stat de vorba cu el in mod direct si constient.

Ok, nu e bine ce a facut preotul acela. Dar cum sa spui mai bine nu se nastea? Cine esti tu sa judeci in halul asta pe altii?

Hait!
Se îngroaşă gluma copii!

Daca esti crestina ma gindesc ca ar trebui sa ai un duhovnic,si trebuie sa ii ceri in primul rind sfatul dar si sa asculti de sfatul lui ,caci ascultarea te scapa in viata de multe belele pe care la inceput nici nu le banuiesti.Daca nu ai un duhovnic roaga-te lui Dumnezeu sa te indrepte spre unul ,pe cai de EL stiute.In zilele de azi fara sfatul unui duhovnic nimeni nu se descurca in paienjenisul acestei vieti.Deci daca vrei sa ai cit mai putine necazuri si incurcaturi in viata NEAPARAT SA AI UN DUHOVNIC DE CARE SA ASCULTI indiferent daca iti convine sau nu sfatul dat.
Domnul sa te lumineze.An nou cu bucurie![/quote]

Mulţumesc pentru sfat, ţie cât şi tuturor! An nou fericit vă doresc!

Cum aşa? De ce?

La un staret imbunatatit (din Romania) intr-o zi a venit un calugar de 35 de ani spunindu-i :
- Parinte, binecuvinteaza sa ma retrag din minastire la liniste, la pustie !
- Nu frate, nu binecuvintam ; mergi si stai aici in obstea ta . Retragerea va fi mai tirziu.
Dupa un timp tinarul calugar a mers la batrin si i-a cerut iarasi binecuvintare sa mearga in pustie dar din nou a fost refuzat .
Calugarasul fiind suparat s-a retras in chilia sa si s-a pus si mai mult pe studiu si pe nevointa , pregatindu-se asiduu pt vremea pustniciei .
La un timp oarecare , tinarul merse iarasi la batrin si cu un ton si mai convingator il silea pe batrin sa incuviinteze .
Dar acesta necajit ii raspunse :
- Ce sti tu frate de viata in nevointa mare , de pustnicie ? Acolo te vei confrunta si lupta si mai pe fata si si mai mult cu ispititorul . Acolo va tabari pe tine si iti va arunca in cap tot felul de ispite , te va slei de puteri in lupta, te va lasa putin din strinsoare ca sa crezi ca ai biruit pt. a se intoarce apoi si a se arunca asupra-ti si mai nebuneste , te va impiedica si mai virtos sa faci canonul , te va insela aratindu-ti-se sub forma ingerilor ori a sfintilor , va trimite peste tine jivinele naturii ca sa te sfisie... multe , multe, frate sunt in pustie ! Acolo lupta este pe fata si numai dupa ce vei birui va veni linistea si sporul duhovnicesc ! Mai bine ramii in obste ca nu esti pregatit !
-Ba da parinte, sunt foarte pregatit ! Uite daca vine asupra mea cu somn greu urmez invatatura parintelui cutare, daca ma bate cu foamete si frig am sa fac precum parintele cutare, daca ma sperie cu furiile naturii am sa fac precum parinte simaicutare... si tot asa la fiecare ispita pe care si-o imagina tinarul raspundea ca va proceda precum parintele nu stiu care .
Silit in felul acesta , batrinul , a incuviinta in cele din urma plecarea tinarului din obste.
Dupa nici o luna de zile tinarul calugar slabit, cu groaza pe fata, cu rasa zdrentuita, fara straita si toiag, cu fata si bratele zgiriate, nedormit si nemicat de multa vreme, abia tinindu-se pe picioare intra in minastire si se duse la batrin cerind iertare si binecuvintarea .
Batrinul certindu-l ia zis :
- Vezi frate ce este pustia ? De ce m-ai silit sa te las ? Nu ai spus tu ca esti pregatit pt. asta si ca sti de fiecare data ce ai de facut ?
- Ba da , parinte, dar lupta a fost prea grea si nu am putut birui !
- Sa ti mine din ziua de azi frate, ca una este sa sti ceva si alta este sa poti acel ceva ! Ispititorul cind vine peste tine nu procedeaza asa cum te astepti tu , ca sa poti sa ii rezisti si sa il rusinezi ! El vine exact cu ceea ce nu te astepti tu ca sa te ingenuncheze si sa te biruiasca , ca sa te arunce in pacat dupa care ride de tine si iti arata in ce hal ai ajuns din cauza mindriei tale .
Stai in minastire ca aici este pace si bine si te poti mintui linistit.


Povestea , reala fiind, este intimplata in minastire dar ea este intilnita aproape in fiecare zi mai ales inafara minastirilor .
Poate folosi oricui cu conditia sa nu fie atins prea mult de mindrie !

"- Sa ti mine din ziua de azi frate, ca una este sa sti ceva si alta este sa poti acel ceva ! Ispititorul cind vine peste tine nu procedeaza asa cum te astepti tu , ca sa poti sa ii rezisti si sa il rusinezi ! El vine exact cu ceea ce nu te astepti tu ca sa te ingenuncheze si sa te biruiasca , ca sa te arunce in pacat dupa care ride de tine si iti arata in ce hal ai ajuns din cauza mindriei tale ."

Un cuvant extrem de folositor.
Multi au cazut din cauza mandriei si inca mai cad.
Dar daca nu ai pretentii de crestin,planurile desarte iti reusesc din plin,si apoi iti dai aere cu succesul,desteptaciunea si farmecul personal.

Poate ca in seara aceasta nu , dar in curind am sa va spun o povestioara tragica , f. asemanatoare cu a fiului risipitor , despre copiii care se incred prea repede in straini si ii aleg, lepadindu-se lesne de parinti , poveste auzita in tren intre un monah si o batrinica .
Desi initial m-a deranjat ca trebuie sa calatoresc 3 ore vis-a-vis de o batrinica si un monah carpanos povestile pe care le-am auzit spuse de ei m-au marcat si periodic imi vin in minte .
Una din acestea am sa v-o spun si voua , poate va vor folosi !

Am auzit o poveste asemanatoare de la un om care s-a nevoit in Athos vreo 10-12 ani. Am auzit-o transmisa prin viu grai.
Tanarul calugar despre care e vorba in aceasta istorie de viata s-a dus "in piatra" in ciuda avertismentelor staretului care il vesteau ca nu e inca pregatit.
S-a intors in obste cu totul scos din minti, cu toata agoniseala anilor de ravna spulberata, cu sufletul zdrobit si mintea tandari. In acea situatie s-a gasit solutia de a apela mai intai, ca masura de urgenta, la serviciile psihiatrice si, dupa multe luni de spitalizare, tanarul s-a intors, prin Mila Domnului, in obste. Fireste, a trebuit sa ia totul de la zero, ca nu mai avea puterea nici sa participe linistit la o slujba sau sa citeasca o pagina din Scriptura. Si dupa mai multi ani, cu harul lui Dumnezeu, omul acela a sporit mult duhovniceste dar in piatra nu i s-a mai nazarit sa urce, din cate stia pe atunci cunoscutul meu.

Acum, poate va zice cineva ca nu e legatura intre aceste patanii ale monahilor, pe de o parte, si nazuintele noastre, ale celor din lume, pe de alta parte. Ca pustnicia e una, iar casatoria e cu totul altceva.
Asa o fi, desigur, insa sufletul omului e de aceeasi natura, firea omului e fragila si ranita in toti muritorii, Dumnezeu ne cheama pe toti la ascultare, iar de razboiul cu patimile si de ispitirile de tot felul nu scapa nimeni. Fiecare le traieste in felul sau, in locul unde-i pus de Dumnezeu.
In concluzie, de folos cred ca ne este noua ca, inainte de a ne lasa purtati de increderea in vitalitatea si buna noastra nazuinta, sa rasfoim macar o clipa si perspectivele altora, tot oameni ca noi, pe acelasi pamant, trecatori ca floarea campului...
Domnul sa ne ocroteasca!

Am citit si eu la un sfant parinte nu am judecat stai linistit.

atunci ce cauta printre sfinti acest personaj? iar tu de ce preiei o astfel de tampenie de la el?

Hai lasa nu mai certa acum vreau sa trec linistita in anul care vine.
La multi ani sa traiesti si sa fii fericit!!
vp

fa ce iti dicteaza inima ... ca oricum in veacul ce va sa vina nici noi nu stim ce va fi

Stii, cand doua ambitii impise la extrem se ciocnesc frontal, ambele parti au de pierdut.

Stiu ca tu crezi ca il cunosti pe el - poate da, poate nu - relatiile la distanta pot fi inselatoare.
DAR, ei nu-l cunosc cum il cunosti tu, se poate sa nu aiba incredere in el sau in evaluare ta.
Si mai pot fi alte N motive de partea lor, mai mult sau mai putin drepte - ai putea sa le afli intr-o discutie directa despre asta, daca tu crezi ca se merita sau conteaza.
Dar eu cred ca nu e atat de important, oricum n-ai sa poti sa le demonstrezi ca gresesc 100%.

Problema tocmai asta este, ca tu tii musai sa le impui sa accepte aceasta relatie, si vezi limpede ca nu se poate.

Ei, cand astea doua ambitii se ciocnesc, nu poate sa iasa nimic bun de aici.

Dupa cum vezi, tu vrei sa pleci pur si simplu si sa-ti risti viitorul - o investitie pentru care nu exista garantii ba chiar as putea spune vine cu o doza substantiala de risc.
Mai mult nu pot sa-ti spun, pentru ca este f. dificil sa explici cuiva la 19 ani cat de surprizantoare poate fi viata sau/si natura umana si nu neaparat in sensul placut, cum suntem poate obisnuiti din filme.

De ce nu procedezi cu intelepciune, renunti sa le mai impui acceptarea acestei relatii si o duci in secret, incercand totusi sa termini o facultate in orasul in care esti?

Peste cateva luni, maxim un an, daca nu ai sa mai aduci in discutie aceasta chestiune, vor uita, nu te vor mai stresa cu asta.

In cativa ani, vei vedea si tu daca aceasta relatie corespunde asteptarilor tale.
Si o data facultatea terminata, vei avea mult mai multe oportunitati, inclusiv sa pleci in ce oras vrei tu si chiar sa te poti intretine acolo.

Asa ar fi cel mai bine pentru toata lumea, ai reusi sa-ti pastrezi si relatia si o armonie cat de cat in familie, nici nu trebuie sa risti o perioada decisiva din viitorul tau.

Dacă n-ai nimic util a zice mai bine taci.

Vreau sa plec de acasa
 

Ascultarea este cel mai mare lucru. Ascultati ceea ce va spun parintii si bunicii, chiar daca sunteti majora. Lor le spune Duhul Sfant. Si sa va fie frica sa nu ascultati, ca s-ar putea sa fie spre rau iesind fara binecuvantare din casa parinteasca. Chiar daca ati ajuns la varsta de majorat, departe sunteti de maturitate, caci abia de la varsta de 21 de ani devii prudent in hotarari si poti sa alegi un compromis acceptabil. Vedeti ca ve este greu sa ascultati de parinti, dar daca v-ar cere prietenul ceva - de genul acesta sa zicem ca va obliga sa renuntati la ceava - credeti ca l-ati mai urma cu ardoare. Nu! Ci chiar daca ati face-o ati face de sila. Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare: toate fetele aveai prieteni si si pe mine ma salutau si ziceau sa merg in sezatoare. Pana la urma m-am dus, dar mama a spus la stapana casei sa nu ma lase sa petrec pe nimeni, ceea ce sa si intamplat. Dar eu m-am certat cu mama - Dumnezeu so ierte si sa o odihneasca - Am zis ca merg in lume. Ea a zis: "Vei merge siin lume si ai sa porti pietre cu desagii". Si asa sa si intamplat. Sigur ca nu am plecat in lume decat cand sa ivit ocazia, dar ce a spus mama sa implinit. Nu port pietre cu desagii, dar am purtat, ca fiul meu isi aduna pietre si nu putine. Si si acuma nu port pietre adevarate, dar lemne si carbuni, caci aci unde stau cu acestea se face foc si se incalzesc locuintele. Asa ca aveti grija ce faceti, caci dorul de mama si de casa vine repede. Dragostea se raceste si mai ales daca nu este binecuvantare de la Dumnezeu si nici macar de la parinti nu este nimic spre bine. Smeriti-va si traiti macar de acum in curatie si va infranati de la placerile trupesti, si Bunul Dumnezeu va va da ceea ce va harazit.
Doamne ajuta.

La multi ani Ina! Ma bucura entuziasmul tau, forta cu care iti doresti sa te dedici planurilor tale. Nu spun ca tot ce iti doresti este imposibil, dar ai nevoie de o sansa, nu stiu cum sa o denumesc altfel. Dar ca sa fiu mai clara o sa dau un exemplu. Sunt multi oameni extrem de pregatiti, capabili, in tara noastra, dar nu toti reusesc sa fie remunerati pe masura. Acum iti spun parerea mea sincera. In tara asta muncesti o luna sa platesti chiria, intretinerea, lumina, etc. Daca nu ai un salariu foarte mare (lucru rar) nu poti sa ai propria casa, daca reusesti, platesti un salariu la banca. In concluzie, daca vei astepta in Romania sa te realizezi material si profesional iar apoi sa ai un copil, risti mult. Sper sa nu te descurajezi cand vei vede cat haos domneste in aceasta tara, din punctul meu de vedere o alternativa este sa stai o perioada intr-o tara in care sa castigati un salariu decent, daca vreti sa realizati ceva material.

Or fi profeti!...

Ascultarea care nu vine din iubire este o povara imposibil de purtat. Ne putem fatarnici, o luna, doua, un an, dar nu vesnic. Daca ar fi avut fiecare rabdare sa citeasca tot ce a spus Ina, nu v-ati mai trezi vorbind. Nu cumva n-ati fi putut sa dormiti noaptea de grija ei, sau alt duh v-a impins sa va dati cu parerea?

Duhovnicul a pirit-o parintilor, maica-sa vrea s-o lege de fusta ei, iar fata e macinata de dorul iubitului. Ce tragedie mai mare poate aparea pe capul omului?

Ce-ar fi sa va rugati pentru Ina, toti care ati sarit repede la sfaturi? Iar daca Ina nu se intoarce sa va spuna ca s-a rezolvat cu bine, macar va stiti masura duhovniceasca.

Leonte, cumva faptul că duhovnicul a 'parat'-o (deşi mă îndoiesc că tocmai aşa stau lucrurile) o absolvă de ascultarea datorată părinţilor?

Cum L-a convins Tatal pe Fiul sa se intrupeze si sa se rastigneasca? I-a promis ceva? L-o fi amenintat ca-I retrage Scaunul si-i da altuia mostenirea Sa? De ce a acceptat Fiul sa implineasca tot asezamantul Tatalui? Ce L-a motivat? Tu ce ai inteles?

Intrebarile sunt cat se poate de sincere si astept un raspuns la fel de sincer, in speranta ca astfel vom rezolva totodata si problema cu "datoria" fiilor fata de parinti si a parintilor fata de copii.

Sa imi fie cu iertare , dar va ocupati de lucruri cu totul slabe .
Filosofati despre taine nepatrunse inca ale lui Dumnezeu si voiti aici in birtul popular sa le puneti la cale .
Nimeni nu a stiut vreodata in mod explicit lucruri din inima Sfintei treimi .

Dar daca voiti sa cercetati , fara a da solutiile voastre ci pe cele care deja sunt date, relatia dintre parinti si copii, porniti de la cele 10 porunci , mai exact , de la cea privitoare la parinti si copii (cred ca este a V-a, si nu uitati ca este valabila si astazi in ortodoxie), treceti prin Pentateuh , prin Psalmi, prin Pilde si sfirtsiti-o in sfintele si de Dumnezeu inspiratele canoane ortodoxe .
Daca nu procedati astfel nu faceti decit sa va etalati mindria si posibil ca pe linga voi sa ii smintiti si pe altii .
Dar cred ca va inteleg bine : "mai aproape-s dintii ca parintii" !
Si asta nu inseamna ca si este masura dreptei socoteli si a bunei rinduieli intru ascultarea de parinti, , de invatatori, de sefii profesionali, de Biserica, de autoritati, de legile scrise si nescrise ale societatii ca si de inca alte multe legi .

Problema este insa urmatoarea : fiecare dintre noi stim ca daca nu facem aceste ascultari (cu exceptia citorva care se opun clar vietii) nu vom muri imediat, dar la fel de bine stim in acelasi timp ca vom avea de patimit .
Nu stim iarasi cit de mari vor fi patimirile dar nu am intilnit pina acum om care sa nu fi facut vreo ascultare careia ii era dator si sa se laude ca ce bine a ajuns procedind astfel !

Deci, fiecare face ce vrea , dar de plata nu scapa nimeni .

Noi, ortodocsii suntem de regula ingimfati , mindrii si imbuibati de nesupunere , dar spre deosebire de noi , chinezii, de exemplu, stiu ca daca nu vor proceda ceas de ceas conform DAO intotdeauna vor suporta consecintele care mai intii sunt functionale iar mai apoi organice !
Si desi unii incearca sa identifice pe Dao cu Dumnezeu , eu spun fara dubiu ca nici pe departe nu este asa. Dumnezeu este Dumnezeu , si atit !

Ocara ti se face dobanda in cer daca o duci cu rabdare am citit undeva.

Daca esti singura la parinti, e greu sa accepte ideea de a pleca din oras din motive extrem de pragmatice. Ei pierd un ajutor la batranete, iar tu un ajutor la tinerete, cand apar copilasii. De aceea, sfatul unui duhovnic este foarte important.

Nu judec, dar in cazul familiilor cu un singur copil si nu numai mai apar astfel de moduri de abordare a problemei casatoriei. Da, e bine sa te pui putin si in locul lor. Asta in psihologie se numeste empatie. Tu cum ai privi aceasta problema daca unicul tau copil ar pleca departe? Desigur, parintii trebuie sa fie constienti ca prin casatorie oricum ii vei parasi. Ei au o gandire pragmatica, iar tu esti cuprinsa de valul primei iubiri. Incet si sigur ei trebuie sa dea timpul inapoi sa retraiasca anii adolescentei, iar tu sa iei in calcul si aspecte mai pragmatice.

In "tineretea" mea, pe la 18 ani m'am indragostit. Am cunoscut o fata, tot la distanta, ca si tine. Ea avea 17 ani eu 18. La varsta aceea spuneam ca doresc o familie etc, dar daca ma intrebai "Cand?" iti ziceam ca, "Pai stai, sa termin facultatea, sa termine si ea facultatea.". Intentiile mele erau bune, dar prost puse in practica, pentru ca inainte de a intra intr'o relatie cu gand de casatorie trebuie sa stii ca te si poti casatori. Adica promosiunile si aparentele nu inseamna nimic. Si oricat de sincer ar fi cineva, trebuie sa gandesti realist daca este si posibil sa faca ceea ce spune.

Asa, si dupa 3 ani jumatate m'am despartit de ea. Ai mei nu erau de acord cu asta si sincer, simteam si eu ca nu era ok. Pentru unele lucruri merita sa lupti, si e nobil. Dar nobile sunt doar acelea in care lupti cu capul sus, nu plecat. Stiu ca iubirea poate parea nobila, dar iubirea fara materializare nu este iubuire. Iubirea nu este doar un sentiment, e o stare de fapt. E o alegere. Si iubirea normala trebuie sa creasca in cadrul in care ea se poate materializa intr'o casatorie.

Nu iti spun asta sa te demoralizez. Am trecut si eu fix prin ceea ce treci tu. Mama ma facea sa ma simt prost doar ca sa vad ca are dreptate. Si nu este corect modul in care proceda, dar premisa era corecta. Poate ca parintii nu stiu sa se comporte cand vad pericolul, dar nu inseamna ca nu au dreptate.

Dupa un an am fost complet vindecat de aceasta relatie. Din pacate am descoperit ca a fost doar timp pierdut. E frumos sa iubesti, dar iubirea trebuie sa fie matura. Sa iubesti cu inima dar sa gandesti cu capul. Cand cele doua coincid, este prefect. Dar cand cele doua merg una impotriva celeilalte, de obicei se lasa cu rani. Este frumos ca prima iubire sa duca si la casatorie. Din pacate eu nu am avut aceasta intelepciune atunci. Insa mai bine sa judeci din timp daca un lucru este bine sau gresit facut decat sa il duci la final sperand ca va fi bine.

"Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?", Ieremia 17:9

Citeşte cu atenţie răspunsul fratelui Zaharia.

1. La varsta ta, 19 ani, NU ai deloc experienta de viata. Nu ai nici un fel de experienta de viata, din cate vad abia scoti si tu capul din casa.

Pentru ca nu ai experienta de viata o sa faci prostii dupa prostii dupa prostii pana te vei intelepti. Dar prostiile sa stii ca te costa extrem de scump, mai ales ca esti fata. Este bine sa-i asculti si pe ai tai. Sa stii ca te iubesc, daca te cearta in felul asta. Daca nu te-ar iubi te-ar lasa dupa capul tau. Intelege-i si pe ei.


2. Din postul tau se vede un singur lucru: tu esti entuziasmata la maxim de baiatul asta, si vrei sa fugi la el. Relatia asta nu pare sa aiba nici un viitor, mai ales ca tu nu ai un viitor in fata, nici nu ai terminat liceul.

Ce vei face pe viitor? Vei spala pe jos? Vei lucra la tejghea, la bar? Pentru ca studiile tale atat iti asigura acum? Daca baiatul asta are un viitor, fa-ti si tu unul, nu-ti bate joc de viata ta.

Asta ar trebui sa fie in mintea ta acum: sa termini liceul, sa faci o facultate si un viitor. Cand vei fi in anul 2-3 in facultate, sa te gandesti la maritis; dar pana atunci mai ai rabdare.

Este doar primul baiat pe care "il iubesti"; or sa mai fie si altii sa stii.


3. Nu vreau sa fiu carcotas, dar esti sigura ca nu te duce la "produs" prin Germania sau prin alte parti?


4. Incearca sa-ti raspunzi si tu la urmatoarele intrebari:

A. Unde veti locui?
B. Cati bani castiga el si cati bani castigi tu? Din ce veti trai?
C. Daca apare un copil, atunci ce va faceti? Il puneti in bratele parintilor? Si daca va dau afara din casa pentru ca nu i-ati ascultat?

D. Si daca el se plictiseste de tine dupa 2 ani si isi gaseste alta? Atunci ce te faci?
Sa stii ca baietii isi gasesc imediat pe alta, si asta este un scenariu extrem de valid. Procentul de casatorii desfacute in primii 2-3 ani este extrem de mare, undeva la 50-60%.
Daca el te paraseste, vei ramane fara viitor, cu un copil, pe drumuri, fiind nenorocita si tu si ai tai.


Din modul in care tu pui problema, eu citesc un infantilism teribil. Vad ca esti un copil care habar nu are de problemele vietii, pe care parintii l-au menajat la maxim de lumea exterioara.
Iar acum ti-ai gasit o jucarie de nerefuzat: "un prieten". Si nu vrei sa lasi jucaria ta sub nici o forma, chiar daca ea te va distruge.



Eu iti recomand asa:

A. Amana toate visele tale pana dupa ce intri la facultate. Intrarea la facultate iti va asigura un viitor material, o cariera, vei putea avea un serviciu si multe altele.

B. Dupa anul 2, reia toate planurile de casatorie & stuff, dar NU inainte de anul 2.

Daca baiatul asta te iubeste, iubirea voastra va rezista un timp suficient.
In felul asta si tu esti impacata, si ai tai sunt impacati si lucrurile vor iesi bine.

C. Cum sa rezisti in acest timp? Va puteti vedea ca si inainte, pune si tu pe calculator skype sau alt program sa va vedeti fata in fata.

Fii o fata cuminte, ia note bune si castiga increderea alor tai; intra la facultate si apoi eu cred ca si familia ta te va sprijini.

D. Chiar este atat de greu sa intri la o facultate? Doamne iarta-ma, dar daca esti in ultimul an de liceu, atunci mai ai 9 luni de zile? Chiar este atat de greu sa rezisti 9 luni de zile?


E. Mai sfatuieste-te si cu alti "batrani" si oameni trecuti prin viata; poate nu cu ai tai; cu alti preoti, duhovnici. Si roaga-te Maicii Domnului sa te ajute si sa randuiasca lucrurile cum este mai bine pentru viata ta.


Ca om iti zic: nu-ti distruge viata. Sa stii ca "iubirea" in felul asta miroase de departe a ispita si nu a temeinicie.


Daca Dumnezeu iti da sa fii cu baiatul asta, vei fi si peste 3 ani, si vei face casa buna cu el.
Eu iti zic sa mergi pe calea lui Dumnezeu, a dreptatii, a ascultarii de parinti.
Daca insa este o ispita, atunci se va narui ca fumul si va lasa numai durere in spate.

Orice duhovnic trebuie sa procedeze in felul urmator in probleme mari:

Sa vorbeasca sa se adune toate partile implicate si sa se discute problema si sa se rezolve problema.

Nu sa ascunda faptele grave, care pot avea consecinte si mai grave.

Trebuie sa inveti si fata, si baiatul si pe oricine altcineva ca trebuie sa aiba incredere in familie si sa educe si familia in spiritul de sprijinire a copilului.

DUPA liceu desigur ca puteti pleca de acasa, desi ar fi preferabil sa o faceti in stare casatorita. V-a cerut ? Daca nu v-a cerut dupa un an de relatie, din ce motiv credeti ca are sa o faca de acum incolo ?

L-as studia bine. Ar fi el un bun tata pentru copiii mei ? Are virtutea cea mai de seama pentru un un barbat, care este credinta ? Astfel incat sa poate fi preot in Biserica cea mica a familiei ?
Are celelalte virtuti necesare unui bun cap de familie: spirit de sacrificiu, generozitate, dorinta de munca, simt de organizare si creativitate ? Nu cumva are vicii ascunse, asa cum sunt alcoolul sau jocurile de noroc ?

L-as pune la incercare. Poate rezista fara relatii sexuale pana la casatorie ? Daca da, inseamna ca ma iubeste pe mine si este motivat de mai mult decat de dorinta acuplarii. Daca nu, nu va putea rezista nici dupa casatorie.

As avea timp, doar n-au intrat zilele in sac. As avea doar 19 ani si as mai avea un hop: sa termin liceul, sa am un rezultat bun la bac, ca sa aiba cu ce se mandri: "ia uite ce rezultat a scos prietena mea !". Ar trebui sa cumpanesc bine daca e baiatul potrivit, ca sa le demonstrez parintilor ca s-au inselat. Altfel, daca eu as fi cea inselata neascultandu-i, ar fi o infrangere groaznica pentru mine. Hotarat lucru, nu s-ar face sa ma arunc cu capul inainte fara sa-l pun la treaba mai intai !

Buna abordare!
De s-ar opri o clipa la aceste lucruri, sora noastra... Macar o clipa de reflectie, de tras pe dreapta, fie si pentru schimbarea pneurilor...:)
Ce puternic e iuresul dorintelor!... da, o stiu, din pacate prea bine, din atatea peripetii pe care le depling. Si, inca, de le-as fi deplans doar eu....

Iarta-ma, surioara, dar eu iti spun cu toata energia si credinta mea: linisteste-te si pune mana zdravan pe carte! Nu inlocui dificultatea fireasca a studiului si a examenelor care, poate, te sparie, cu visuri calmante pe moment dar care trantesc o nota de plata, mai tarziu, mizerabil de dus. Smereste-te si studiaza. Oricat pare de greu. Cu ajutorul lui Dumnezeu vei izbandi si te vor ajuta, vei vedea, multi oameni pe care acum ii ignori pentru ca atentia iti este focalizata in alta parte.
Oare astazi avem nevoie mai intai de fete maritate? sau mai degraba de oameni competenti care, cu harul Domnului, isi vor intemeia si o familie, la ceasul potrivit...
Un strop de concentrare acum pe prioritatea momentului (studiul) si totul va merge mai apoi de la sine. Curaj!

Abstinenta sexuala nu inseamna si nu promite nimic din punct de vedere al materializarii casatoriei. Ea tine de moralitate, de respect fata de cealalata persoana. Dar nici una, nici alta nu promit nimic daca resursele sunt alimentate doar din sperante si vorbe desarte, fara acoperire.

Dragi mei! Nu a-ti inteles nimic nici din intrebarile mele, nici din invataturile sfintilor parinti.
Drept urmare, de unde indrazneala de a sfatui pe cineva catre o destinatie ce va ramane necunoscuta?

De Sofian Boghiu ati auzit? Cautati la dansul o smerita incercare de a ne lasa un cuvant despre Sf. Treime. Poate ca astfel veti gasi si un raspuns potrivit pentru Ina, altul decat supunere oarba si fara discernamant.

Dar a zis cineva că a înţeles ceva?

Frate Leonte, majoritatea celor de aici au sfatuit-o pe Ina sa se adune asupra studiului deoarece ea este inca eleva si vin examenele cele mai importante de pana acum: BAC-ul si facultatea. De ce omitem asta si ne concentram mai degraba asupra fugii de acasa cu un iubit?...
Oare nu e firesc, apoi, ca fata sa isi asculte parintii si sa nu ii necajeasca acum sau, chiar mai mult, sa le dea o palma care va ramane ca o arsura pe tot destinul ei (si al lor)?
Oare nu este, mai apoi, potrivit sa reflecteze cu seriozitate si sa astepte proba timpului atat pentru a verifica taria sentimentelor cat si pentru a vedea ce se dezvolta din iubirea aceasta? Intrucat sunt multe feluri de iubiri si ele se disting dupa roadelel lor! Unele iubiri surpa destine, oameni, familii intregi. Altele inalta si mantuiesc.

In concluzie, sa fie prea departate acste opinii de ce spui tu insuti: mesajul Sfintilor Parinti si Sfanta Treime? Eu cred ca, dimpotriva, aceste pozitii sunt pe placul lui Dumnezeu. Te rog sa ma ierti daca am spus prapastii si daca te-am necajit.

Eiiii...si uite asa cu atatea "sfaturi bune" ati reusit sa o speriati pe copila Ina,care este intr-o mare incercare si tulburare(sper ca nu a uitat nimeni varsta de 18-19ani). Lasati mai bine sa se ocupe mama si bunica ei,care stiu ce au de facut,oricum sfaturile noastre ii trec pe langa urechi.....stiu ce spun,chiar f.bine.....Doamne Ajuta,pe Ina sa-si gaseasca "drumul",pe care Tu l-ai pregatit ei....(cel mai bun lucru ar fi sa ne rugam,care vrea si poate ,ptr."luminarea mintii"acestei fete .....si atat..

Mai inai de toate, ea a intrebat " Va rog... dati-mi o parere! Voi ce ati face daca ati fi in locul meu? ". Apoi, multe dintre sfaturi au fost chiar pertinente, unii trecand fix prin ce trece ea. Ar fi ferice, daca am putea spune ca parintii stiu ce au de facut. Din pacate, multi stiu dar sunt la fel de luati prin surprindere de copii, la fel cum sunt luati pe nepregatite si copiii de viata. Deci, daca au intentii bune dar le aplica prost, tot pe langa urechi trec si sfaturile lor.

Ce este iubirea omului fara de Dumnezeu? Ce este scoala fara de Dumnezeu? Ce este convietuirea in familie fara de Dumnezeu? Chin si suferinta...

Sentimentele tinerei adolescente, din care ne-am impartasit cu totii la varsta aceea, nu dau doi bani pe glasul ratiunii. Iar cand "glasul ratiunii" mai este si idiot, facad din bunica-sa un profet, cu atat mai putin va merge pe directia indicata. Ba, dimpotriva... eu as fi apucat spre directia opusa.

Deci, unde este binele pe care i-l facem? La intrebarea asta ne raspunde chiar Hristos : "Fara de Mine nu puteti face nimic."
Sora noastra trebuie ajutata sa-L cunoasca pe Dumnezeu, si cunoscadu-L, IL va iubi si-L va pofti in viata ei, Ii va cere ajutorul, iar necazurile ei vor disparea, treptat, ca un fum.

Asadar, frate drag. Cu ce o putem ajuta noi, rai fiind?

Pacatosi suntem cu totii, si in ciuda acestui fapt ne silim sa ne ajutam unii pe altii, la nevoie, dupa puteri. In furnicarul nostru omenesc...:)
Oamenii, cand traiesc intr-o forma de relatie directa sau mediata (cum e aici pe forum) se sprijina unii pe altii, isi ofera puncte de vedere, intrebari, raspunsuri etc.
Desigur ca peste toate acestea noi credem, crestini fiind, ca vegheaza Bunul Dumnezeu, Proniatorul. Care nu face in locul nostru ceea ce se cuvine sa facem noi insine, in speta sa impartasim cu Ina opiniile noastre.
De le va lua in seama sau de ii vor trece pe la urechi, asta nu mai e treaba noastra. Ci doar alegerea Inei, Dumnezeu sa o binecuvinteze si sa o lumineze totdeauna! AMIN+

Gata, s-o speriat fata de atatea sfaturi, nu mai da pe aici. :)