Buna intrebare!

Doamne ajută.

Nu contează mediul din care provin, am făcut şcoala în ţară, în România, de puţin timp sunt în anglia. Credinţa autentică e cea care contează. Am avut posibilitatea să văd, în multiculturalismul englez, multe religii, chiar şi cum se închină diavolilor, în budism, anume dragonilor. Ferească Dumnezeu. Acolo e păgânismul cel mai autentic.

Acea sentinţă, va fi dată tuturor celor care se numesc pe sine creştini, dar nu fac parte din acei aproximativ 400 de milioane de ortodocşi, prin a căror rugăciuni, mai ţine Dumnezeu lumea. Sfânta Liturghie mai ţine lumea şi întârzie sfârşitul. Tot pământul e ca cetatea sodomei, unde familia lui Lot, sunt ortodocşii, nume impropriu, ortodox, dar asta ca să se deosebească de toţi alţii, căci toţi se numesc creştini, dar fiecare îşi face azi în america propriul creştinism. Sunt oare 60.000 de Adevăruri? 60.000 de Hristoşi? Mincinoşi, da. Dar numai Unu e Acela. Şi vreţi sau nu să credeţi, acceptaţi sau nu, Acela e în creştinismul care azi şi pururi se va numi Ortodox.
Şi dintre cei ce nu sunt ortodocşi, nădăjduiesc că se vor mântui, cum zice în Scriptură la Romani: "Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege". (Romani 2, 14) Zice Sfântul Nicolae Velimirovici la cuvântul ăsta (preaiubitul sfânt ce l-am pus şi la imaginea de profil), că deşi ei se vor mântui, vor avea mântuirea întrun mod foarte diferit de creştini, anume ei nu vor vedea pe Dumnezeu, nici pe Preacurata Maică, nu Îl vor auzi, nu vor vedea şi înţelege tainele creaţiei şi ale universului, nu vor vedea nici un sfânt, nu vor vedea nici o ierarhie cerească, nu vor putea aduce slavă Domnului, nu vor auzi cântările de slavă, nu vor vedea înţelepciunea, nimic din tot ce vor avea creştinii. Ci doar o stare de liniştire, de pace şi odihnă veşnică. Ce să ne dorim mai mult? Că eu unul, aş fi mulţumit şi cu atât. Slavă Domnului.
Tot Scriptura zice:
"Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi." (I Corinteni 11, 19). De aceea trebuie să cunoaştem întâi cine este Adevărul şi unde este El şi apoi să Îl mărturisim. Că nu sunt 3 sau 4 adevăruri. E doar Unul. Dar de aceea sunt atât de multe religii şi înşelari. Căci cum bine ai amintit, un domn, o credinţă, un botez, la 4, 4 Efeseni. Şi cum tot Domnul zice: vor veni între voi hristoşi mincinoşi şi falşi dumnezei. E plină lumea de ei. În SUA sunt peste 60.000 de secte şi culte. Dacă eu şi alţi 2 vrem să facem o religie, mergem la primărie, o înregistrăm, şi apoi venim acasă şi îi facem dogmele după bunul plac. Ferească Dumnezeu.
Am spus de vreo câteva ori, o repet, cu mult drag pentru a fi de ajutor, dar cu durere în suflet: SINGURII CREŞTINI RĂMAŞI PE PĂMÂNT SUNT ACEIA CARE AU PĂSTRAT CREŞTINISMUL PRIMAR AL PRIMELOR VEACURI CREŞTINE NEŞTIRBIT, NESCHIMBAT, NEADĂUGAT, AUTENTIC, SCRIPTURISTIC, ORIGINAR, ATUNCI ŞI ACUM, ŞI CARE A ÎNCEPUT A SE NUMI DIN ANUL 1054 CREŞTINISM ORTODOX. Ceilalţi, nu mai sunt creştini. Romano-ctolicii, au fost primii care au ieşit din Adevăr în nebunie, prin eresul episcopului romei, şi apoi au început nebuniile, eresurile cele mari, apoi cruciadele şi inchiziţia. Şi-au creat propriul lor creştinism (în ghilimele). Nemaiputând suporta, oamenii, s-au răzvrătit, dar în loc să vină acasă, în ortodoxie, au început o altă nebunie. Din nebunie nu poate ieşi înţelepciune. Şi au ieşit lutheranii, apoi la 20 de ani după ei calvinii şi apoi la alţi 30 de ani după ei, zwingliniştii, deci protestanţii. Apoi din protestanţi, mai târziu, metodiştii, baptiştii, penticostalii şi adventiştii şi apoi ca ciupercile după ploaie, alte 60.000 de "confesiuni creştine" câte sunt azi în s.u.a. Ortodoxia a rămas pură. Aşa cum trebuie să fie creştinismul.

"Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia." (Luca 12, 32) Nu mă tem. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Bucurii.

Se pare că aţi revenit la bucuriile dvs. primare, rămâneţi sănătos!

Asemenea, să fi sănătos, mai mult suflet decât trup, omule drag din adunările noilor oameni ce protestează, ca să te poţi mântui. Aici, azi eşti, mâine nu mai eşti. Dar acolo, de unde venim şi unde ne întoarcem, acolo nu mai putem scrie pe forumuri. Acolo e veşnicia.

Ești orb și pastorii tăi te manipulează în ultimul hal. Pentru ei ești doar un om pe care îl pot exploata după bunul plac. Fie ca Dumnezeu să te lumineze!

Statuile catolice care plang sunt o inselatorie a diavolului ca sa atraga oamenii in idolatrie !

Dovada ca papa este antihristul cu numarul 666
http://www.youtube.com/watch?v=Ub_q9iqu41U

Ce mult seamana adventistii cu ortodocsii in ura lor fata de Sfantul Parinte Papa! Oricat s-ar razboi intre ei, exista mereu ceva care-i uneste imediat pe toti schismaticii din lume, din toate secolele: ura lor fata de Sfanta Biserica, in mod deosebit fata de aparatul ei central al curiei romane si cel mai mult fata de Papa!

nu e nicio ura, e doar indignare si dezaprobare.

Nu te supara, dar nimeni nu este sfant in timpul vietii!

Am avut o discuţie cu Florin Ionuţ, din care am crezut că s-a înţeles chestiunea. Apelativul "Sfinte Părinte" nu înseamnă că omul este un sfânt, sfânt este oficiul în care se află.

Pentru o mai bună lămurire, vă arăt că Patriarhului ecumenic de Constantinopol ortodocşii i se adresează cu apelativul "Sanctitatea voastră", exact la fel cum se adresează catolicii Papei.

Nu-ti fa griji. Va veni vremea cand toti se vor uni cu antihristul ca sa persecute sfintii lui Dumnezeu care tin (toate) poruncile Lui. Pleaca din babilon pana nu e prea tarziu !

Macar calugarii catolici tin postul "ca la carte" sau au si ei dezlegare la branza, oua, vin, etc.?

Sa zicem ca ce dateaza inainte de secolul XI inca mai este ortodoxie chiar daca geografic vorbim apartine de Apus.

Sa zicem ca asta era mediul propagandistic la nivelul de jos desi sunt sigur ca daca v-ati fi obosit sa urcati un nivel ati fi gasit si adevarurile din spatele lui.

Acum, dumneata esti sigur ca ai urcat un nivel sau doar l-ai schimbat cu altul?

Adica imi aduc aminte de discutiile de pe alte topice asemanatoare in care ai avut bunavointa sa expui punctul de vedere catolic vizavi de ortodoxie si anumite circumstante istorice ale conflictului ortodox-catolic si am putut citi lucruri asemanatoare cu cele relatate de tine mai sus, doar ceva mai complexe, insa acelasi miros de propaganda ieftina.

ia detaliaza chesti asta cu oficiul

Adică slujba, demnitatea, funcţia, dacă vrei, în limbaj de zi cu zi.

adica functia sfinteste omul? Am trait sa o aud si pe asta! La romano-catolici e posibil ORICE, din cate se pare

Daca eu spun sfanta Biserica Ortodoxa e gresit, ca doar nu toti ortodocsii sunt sfinti, nu-i asa?
Am trait sa o aud si pe asta! Dar la (unii) ortodocsi e posibil ORICE, din cate se pare.

ai spus bine, nu TOTI sunt sfinti, doar UNII SUNT SFINTI, deci chestia cu Sf. Biserica Ortodoxa nu e gresita (acesti UNII fiind membrii ai BO)

omul sfinteste locul...functia sfinteste omul (in varianta catolica)

ce tampenie! Daca eu ajung papa DEVIN SFANT? Atunci NU ma mai mir ca reforma lui Luther a plecat din sanul bisericii romano-catolice

mda... Iuda a devenit apostol si cu toate astea...

ce vrei sa spui cu asta?

ca functia nu te sfinteste automat.

asta e logic pentru oricine...nu e romano-catolic

Am să mai explic o dată, pentru cine are bună credinţă:

Nu omul care este papă e sfânt, ci oficiul, funcţia pe care o îndeplineşte.

La fel cum, dacă un judecător aflat în funcţie este numit, în America, "The onourable Judge Johnson", sau i se adresează lumea cu "Your Onour", nu înseamnă neapărat că Johnson e un om onorabil. Înseamnă că, prin formula de adresare, oamenii cinstesc funcţia de judecător.

De altfel, am mai arătat că şi Patriarhii ortodocşi ai Constantinopolului primesc exact aceeaşi adresare: "Sanctitatea Voastră".

Cred că e în zadar, oricât de logice şi minunat de simple sunt toate, ei tot îşi susţin propriul lor creştinism inventat, la rândul lor oamenii ce protestează şi apoi alţi oameni, noii oameni ce protestează, îşi susţin fiecare variantele lor de creştinism.
Un cuvânt foarte drag inimii mele spune:
"Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi." (I Corinteni 11, 19)
Deci nu vă lăsaţi, fraţi iubiţi, apăraţi Adevărul până la ultima răsuflare, nu cu sabie, căci cine scoate sabia de sabie va pieri (Matei 26, 52), ci cu Cuvântul, ce mai puternică armă dată de Dumnezeu omului, şi creştinilor este cuvântul. Prin cuvânt să mărturisim, şi cuvântul nostru să izvorască din gândurile noastre şi să se vadă în faptele noastre, ca să trăim încă de aici în Adevăr.

Bucurii.

Nu doar.
Si preotii ortodocsi primesc adresare "Sfintia voastra" sau "PreaSfintia voastra" - episcopii sau "Inalt PreaSfintit" - stim cine.

Arata spre functia care o indeplineste omul (oficiu, cum zic romano-catolicii) nu spre calitatile de facto ale omului.

Sa nu ne agatam de un cuvant, chiar nu e cazul in acest context.

Daca admiteti ca pentru ca UNII au fost sfinti puteti considera ca Biserica e sfanta atunci ce e asa de dificil de a aplica aceiasi logica si pentru Sfantul Scaun: unii dintre cei care au ocupat acel loc sunt sfinti, deci putem spune Sfantul Scaun.

In realitate se spune Sfantul Scaun nu pentru sfintenia celor care au ocupat acel loc ci pentru ca acel loc e condus de Duhul Sfant spre slava si gloria Sfintei Treimi si pentru mantuirea credinciosilor.

mda...condus de Duhul Sfant...cum doamna? Alexandru 6 Borgia, un asasin si un desfranat care a avut copii cu propria fiica, CUM A PUTUT CONDUCE acest oficiu care spuneti voi ca este sub indrumarea Sfantului Duh? Sigur e condus de Duhul Sfant sau e condus de un alt duh...unul mai DARK?

Păi, explicaţi-i lui Florin, că el se pare că a făcut o fixaţie pe chestiunea asta.

Iubirea aproapelui
 

''Daca zice cineva:iubesc pe Dumnezeu,iar pe fratele sau il uraste,mincinos este!Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau,pe care l-a vazut,pe Dumnezeu pe care nu L-a vazut,nu poate sa-L iubeasca.''(1 Ioan,4,20).Dragostea de Dumnezeu si de aproapele e sursa tuturor celorlalte virtuti(credinta,nadejdea...),conditia mantuirii si stimulatorul tuturor faptelor bune.
Consider ca trebuie sa fim toleranti,chiar si cu cei eretici(catolici,protestanti,sectanti...)si cu cei necredinciosi si sa nu-i judecam ca sa nu fim judecati.

Alexandru al VI-lea nu a impus ori sustinut nicio erezie, spre deosebire de ocupantii fotoliului de la Constantinopol, care MAJORITATEA au fost eretici. Din punct de vedere inclusiv ortodox. Dupa care, dupa anul 1053, in mod curios niciunul dintre ocupantii scaunului de la Istambul nu a mai fost eretic.

Doamne ajută.

Foarte adevărat. Mulţumim lui Dumnezeu pentru cuvintele frumoase ce ni le-ai amintit, oricine ai fi. Dar avem şi datoria să mărturisim: "Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." (Matei 10, 32)
Pentru că nu toţi cei ce se numesc creştini se vor mântui şi pentru că nu există 3 mărturisiri care duc în Împărăţia Cerurilor, ci doar una: "Un Domn, o credinţă, un botez" (Efeseni 4, 4) Nu 10. Ci UNU. Nu toţi sunt creştini, deşi ei se numesc aşa. Şi nu toţi se vor mântui, deşi ei cred că da. "Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri." (Matei 7, 21) Şi cu atât mai gravă va fi pedeapsa celor ce au trăit în mijlocul nostru, al creştinilor ortodocşi, şi şi-au învârtoşat inimile lor împotriva Mielului. Sodomei şi Gomorei le va fi mai uşor în cesurile judecăţii decât acel "creştini".
Şi mai trebuie să luptăm cu ereziile şi cu nedevărul: "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12) - "Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi." (I Corinteni 11, 19). Înţelegi? E simplu. În cuvânt va fi arma noastră. Şi nimeni nu va birui Biserica lui Hristos, nici şi nici porţile iadului nu o vor birui pe ea.

PENTRU ROMANO-CATOLICI:

Nicio singură erezie nu a existat vreodată în Biserica Creştină. Tot ce a fost erezie a ieşit căci nici nu a făcut vreodată parte din Adevăr, spune Scriptura. Biserica Creştină e sfântă pentru că sfânt este Capul care o conduce pe ea, Hristos. Nicidecum sfinţenia unui nebun care se numeşte pe sine urmaşul lui Hristos pe pământ. Alt hristos da, al altui hristos este el urmaş. "Nu este om care să fie viu şi să nu greşească" spune Scriptura. Nici funcţia nu e sfântă, nici omul, niciunde. Cât de limpede să vă mai vorbească Dumnezeu, fraţi apostaţi, ca să înţelegeţi că nu există funcţie sfântă. Nu există scaun sfânt. Iar la Biserica Creştină se spune: preasfinţit, sfinţit nu e una cu sfânt. Sanctitatea sa, îi spun unui patriarh, oricare ar fi el, doar romano-catolicii, din respect. Dacă şi ortodocşii spun aşa, greşesc. sanctitate este de la latinescul sanctus, care înseamnă sfânt. Nu este aşa ceva. Acel loc, anume acel scaun episcopal al Romei -a fost- condus de Duhul Sfânt spre slava Sfintei Treimi, până la 1054, iar de atunci nu mai există Duh Sfânt acolo şi nici unde se mărturiseşte filioque, se crede în purgatoriu, se vând şi se primesc indulgenţe, şi alte erezii grosolane ale romano-catolicismului. După 1054, de când episcopul Romei, al lumii Creştine, a căzut din Adevăr în erezie, el nu a mai aparţinut Bisericii lui Hristos, Bisericii Creştine. E atât de greu de înţeles şi acceptat? Iisuse, ai milă.

Au fost cele 5 mari PATRIARHATE ALE LUMII: Constantinopol, Roma, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. În orice ordine doriţi. Episcopului Romei nu i-a convenit că toţi sunt egali, a vrut să le conducă pe celelalte şi când ceilalţi patriarhi au spus nu (care sunt tot episcopi, dar au funcţii administrative în plus), el s-a supărat aşa tare în mândria şi obrăznicirea lui, încât s-a lepădat de adevăr. Meargă în nebunia minţii lui, atunci. Iar când episcopul Romei s-a rupt de Adevăr, a ieşit şi cu el toată nebunia care a fost fortaţă de atunci să îi urmeze prin cruciade şi inchiziţie. Şi ieşit va rămâne până vine înapoi acasă, în singurul Creştin rămas pe pământ, acela care a rămas în celelalte 4 PATRIARHATE, Ortodox. Amin.

Ei, uite duhul schismatic (în raport cu BO, vreau să zic) cum iese la iveală.

Pentru că, dragă Daniel, formula de adresare oficială, în cadrul Ortodoxiei, pentru Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului (ortodox) este exact aceasta: "Sanctitatea Sa".

Dacă nu crezi, vezi aici: http://ro.orthodoxwiki.org/Cler_%28f...de_adresare%29
sau aici: http://www.patriarhia.ro/ro/patriarh...29oct2010.html

Acuma, dacă tu ai o problemă cu BOR, poţi să te adresezi direct Sinodului, şi să le arăţi, de la înălţimea ta duhovnicească, că greşesc. Totuşi, ţinând cont că doreşti să fi hirotonit preot în BOR, nu te-aş prea sfătui.. :)

Doamne ajută.
Personal nu voi spune nici unui patriarh sanctitatea ta-voastră. Şi pentru că nu este dogmă, nu este nici schismă sau erezie. Iar dacă nu este dogmă şi deci nu este erezie, nu îmi periclitez mântuirea. Şi sunt convins că dacă îi spui aşa sau nu unui patriarh, nu te duce nici în rai şi nici iad. Dar mă supun deciziei Bisericii Creştine. Atâta vreme cât aşa vrea să se adreseze Patriarhului Constantinopolului, şi atâta vreme cât asta nu este cuvânt scripturistic, nu este învăţătură apostolică, nu este învăţătură ale Sfinţilor Părinţi, nu este dogmă, nu ne ajută sau nu ne împiedică mântuirea, e bine. Sanctitate poate fi înlocuit cu Înalt Prea Sfinţite sunt convins că patriarhul constatinopolului nu se va supăra pentru asta.

Dar de aici şi până la ereziile grosolane romano-catolice să numeşti direct sfânt un om, şi toate celelalte erezii, că nu le mai pomenesc acum, e cale lungă. Atât de lungă că nu se vor putea mântui nici un romano-catolic. Mi-e frică tare mult pentru asta.
Nu te mai gribi să arunci cu pietre şi să fi obraznic, că nu-i voie.
Mulţumim Domnului. Bucurii.

Nu este schismă, încă. Dar aşa începe schisma, prin neascultare. Şi prin părerea că ştim mai bine decât Biserica.

"Cine ascultă de voi, de Mine ascultă", a spus Cristos. Nu a spus în ce materie. Nu doar în materie dogmatică. Nici numărul de mătănii, nici ordinea rugăciunilor sau amplasarea icoanelor îîn biserică nu este dogmă.

Şi atunci ce facem ? Vine preotul Daniel şi spune: Măi, mie mi se pare că nu zice bine Sinodul despre mătănii, eu zic că trebuie altfel făcute, şi ordinea rugăciunilor la Sfânta Liturghie parcă nu e tocmai bună, aşa că le schimb eu, că doar nu e dogmă, nu-mi periclitez mântuirea.........


Ba nu e bine. Ascultare de Biserică nu înseamnă doar ascultarea de Scriptură, de învăţăturile apostolice, sau de Sfinţii Părinţi.

Ascultare de Biserică înseamnă în primul tând ascultare de Biserică, adică de ierarhia Bisericii, de Biserica vie, de episcopul tău. Dacă episcopul tău îţi va spune: Patriarhului Constantinopolului să i te adresezi cu "Sanctitatea Voastră", iar tu vei spune: "nu", acesta este un "nu" pe care i-L spui direct lui Hristos.

Corecte observatii. Pe de alta parte, nu trebuie ca cineva sa creada ca in Biserica nu ar exista un feed-back, incat inferiorii in rang nu ar dispune de mijloacele lor de a-si face auzit punctul de vedere. Episcopul nu este in drept sa se supere daca eu as spune: "preasfintite, sunt gata sa fac precum spuneti la porunca voastra. Dar nu ar fi oare mai bine sa-i spun patriarhului ecumenic altfel, de exemplu "Excelenta voastra" ?
Chiar si daca episcopul o tine pe a lui, eu, grabindu-ma sa fac, pana ce voi avea castig in ceea ce ajung sa numesc "cauza mea", voia lui, inca pot adresa o scrisoare la Roma Congregatiei pentru Presbiteri, prin care sa-l rog pe cardinalul de resort sa rastoarne decizia episcopului meu. In sfarsit, daca nici acela nu raspunde pozitiv la "cauza mea", ma pot adresa Papei, care este autoritatea pamanteasca de ultim apel.
Dar, daca voi spune oblu "nu" si voi proceda in raspar cu episcopul, atunci e probabil ca materia cererii mele sa nici nu fie examinata si voi primi o pedeapsa canonica. Pana cand o autoritate superioara nu imi da dreptate, inseamna ca superiorul meu direct (episcopul ordinar in acest caz) are dreptate.

Un ultim lucru: este vorba de o materie disciplinara. In materiile disciplinare sunt obligat la ascultare "cu mintea", dar nu "cu inima". Sunt liber sa cred in continuare ca am dreptate, daca ascult.
Dimpotriva, in materie dogmatica sunt obligat la ascultare atat "cu mintea" cat si "cu inima". Dar, despre aceasta importanta deosebire, mai mult cu alte ocazii.

Doamne ajută.

Greşit vorbiţi. Uite de-asta voi sunteţi eretici şi nicidecum creştini şi noi suntem creştini, singurii de pe pământ.

Dacă un preot, episcop, mitropolit sau patriarh îţi spune: dute şi omoară pe xsulescu. Mergi şi-l omori? NU ! Erezia romano-catolică spune: da, că aşa a zis episcopul. Greşit.

În Biserica Creştină se numeşte sfânta neascultare. Exista o sfântă şi binecuvântată neascultare: neascultarea de erezie. Atunci când episcopul te învaţă erezii, eşti obligat să nu îl asculţi, să îi spui că greşeşte şi să nu mai facă, chiar dacă un creştin de rând spune asta unui patriarh care învaţă greşit.
Biserica lui Hristos îşi pune -toate- temeliile pe Scriptură, pe Sfintele Sinoade, pe Sfânta Tradiţie, care este învăţătura Sfinţilor Părinţi, despre Sfintele Icoane, metanii, ordinea rugăciunilor şi toate cele drepte ale Bisericii Creştine.

Hristos nu a spus niciodată să mergi să omori vreun om. Episcopul apostat al Romei a spus. Cruciadele şi Inchiziţia. Sângele acelor martiri, nu îl va lăsa Hristos nerăsplătit.

De aceea "Biserica" Romano-Catolică e biserica dracului, care din 1054 de când a luato dracul, ne confirmă statutul ei drăcesc şi se numeşte erezie. Anatema ereziilor romano-catolice până vor fi lepădate.

La fel cu islamul sau penticostalismul, budismul, iehovismul, baptismul, adventismul, hinduismul, mormonismul, sau alte înşelări.
În fiecare înşelare, dracul îşi trimite un foarte fidel servitor, un demon care va sta la temelia înşelării respective totdeauna, căutând să aducă cât mai multe suflete înăuntru. Până la judecată şi chiar în veşnicie va sta dracul în înşelarea în care este pus.

În Biserica lui Dumnezeu Cel în Treime slăvit, stă Hristos, blând, smerit, atent, şi plin de iubire pentru toţi dracii din toate înşelările (căci iubeşte toată creaţia şi îi aşteaptă înapoi), necăutând să aducă pe nimeni cu forţa în creştinism, decât arătând splendoarea creştinismului prin Bisericile Sale şi prin oamenii Săi, acei puţini, vreo 400 de milioane, turmă mică, cum suntem numiţi în Evanghelie, ce ne numim azi creştini-ortodocşi, şi prin rugăciunile noastre, întârzie să aducă pentru noi, cerul nou şi pământul nou. Slavă lui Hristos Dumnezeu Celui Viu.

Bucurii.