|
Citat:
Nu te supara, dar sa vii tu, o fata de 21 ani sa ne spui lucruri pe care nici nu te de fapt nu le stii, unor oameni care sunt de atatea ori mai in varsta decat tine si au trecut prin numai ei stiu ce experiente, nu este drept. Fiecare caz este special si trebuie tratat ca atare. Te contrazici singura: intr-o fraza spui ca "Depinde cum s-a trait inainte...si daca s-au facut avorturi sau cum s-a practicat ortodoxia" si mai apoi spui ca "nu a spus nimeni ca cei care nu au copii sunt pacatosi sau sunt mai prejos." Pai ori, ori. Si te mai intreb un singur lucru, daca ar fi asa cum spui tu: un om care este credincios si care a pastrat curatia ani multi pana la casatorie si care nu a luat tratament ca sa se fereasca de copil, de ce nu are copii? Si am pus o intrebare si nu ai vazut-o: exista si preoti fara copii. La ei ce este dupa parerea ta? Ca se presupune ca sunt familii model de curatenie si credinta. Sigur, sunt probleme individuale. Dar eu am invatat (inclusiv de la preoti) altceva: ca Dumnezeu singur stie de ce la unii le da copii (multi) si la altii deloc. Si daca nu-ti da, pana la urma sa nu ceri, ca poate el stie ca este mai bine asa pentru tine (poate sa patesti tu ceva, sau sa vina un copil bolnav, handicapat, sau sa moara). La Dumnezeu totul este posibil, dar si Voia este tot la El. Cand am spus de sfaturile pe care le dam oamenilor aici, m-am referit nu sa nu se roage, sau sa nu aibe credinta/incredere in Dumnezeu. Sunt probleme foarte personale unde nu avem voie sa dam sfaturi asa dupa ureche, caci putem lovi in om si face mai rau. Si mai ales in situatii in care nu stim si nu avem o experienta. Gandeste-te cum ti-ar fi tie in asa o situatie, om in toata firea casatorit si suferind de ani de zile ca nu apare sarcina, si vine o pustoiaca de 19 ani sa-ti spuna: esti un pacatos, te rogi fals, nu ai incredere in Dumnezeu si de aia nu ai copii. Asteapta si roaga-te. Si trec anii si imbatranesti si tot degeaba? Mai bine nu te amesteci in discutie, sau si mai bine indrumi omul sa vorbeasca cu preot/duhovnic, sa mearga la medic sa vada cauza sterilitatii, sa se gandeasca si la adoptie. Si inca ceva: eu n-am spus sa se destrame o familie incheiata, sa se ajunga la divort. Uneori este insa si asta o solutie daca altfel nu se poate si oamenii se distrug. Exista si cazuri speciale in care biserica aproba divortul (trebuie sa scrie undeva pe net). Eu spuneam ca exista posbilitatea sa se afle inainte de casatorie ca ai unele probleme si trebuie sa discuti pe fata cu parenerul/partenera. Repet inainte de casatorie. Daca acela/aceea te accepta asa cum esti si nu vrea copil, atunci se merge inainte, daca nu, fiecare isi gaseste alt drum. Sunt investigatii simple (mai ales la barbat) si daca ai si unele probleme/simptome poti afla. Si asa, stiu ca in inainte se facea control la medic pentru casatorie si iti dadea un certificat. In tara asa era, iti trebuia certificat de la medic pentru casatorie (inclusiv ginecolog/urolog). Dar sunt lucruri care le poti sti dinainte: probleme organice, ovare polichistice, sau baieti care au avut oreion in copilarie, boli genetice. Ai un beculet de alarma si te gandesti, mergi la medic si intrebi. Macar esti cinstit cu viitoarea/viitorul. Pentru ca sunt oameni care nu au asa probleme daca nu au copii, sau chiar nu-si doresc si altii care isi doresc din copilarie si din tot sufletul si inseamna o condamnare pe viata sa nu aibe. Si legat de motivul pentru care iti doresti copii. Eu refuz sa ma gandesc ca sunt oameni care isi doresc din alte motive decat din multa dragoste de daruit. Nici macar motivul de adopta un copil din mila, sau ca sa-l ajuti nu e bun. Un copil ti-l doresti din dragoste. Punct. Deci pentru intrebarea initiala raspunsul este: 1. mers la medic (amandoi) si investigat cauza infertilitatii. De multe ori se rezolva cu un simplu tratament. 2. mers la biserica, la preot sau duhovnic si discutat, facut rugaciuni 3. adoptia este o cale buna si nu este pacat, daca amandoi din cuplu sunt convinsi si pregatiti si indeplinesc conditiile necesare. Se poate face o proba, luand un copil temporar, in asistenta maternala. In tara exista multe posibilitati. Atentie: depinde totul de varsta, domiciliu (in tara, sau in afara), serviciu, bani etc. Legat de preot si rugaciuni: acatistul Sf. Ioachim si Ana, unii sfinti ajuta mamelor care doresc copii (Sf. Fecioara, Sf. Spiridon am auzit, in rest nu mai stiu). Nu lasati mult timp sa treaca, exista limite de varsta si la adoptie si cu cat e cuplul mai tanar sunt sanse mai mari. |
Citat:
Dar gandeste-te totusi ca exista oameni care gandesc si altfel, din si mai mare iubire: "uite, eu nu pot sa-ti daruiesc copii, desi as vrea, dar sunt gata sa te las sa te duci sa fii mai fericit(a) si sa ii ai cu altcineva." Deciziile acestea sunt foarte sensibile si se iau greu, dupa lupte sufletesti. Daca este asa iubire nu ii este usor nici celui care doreste copil sa plece, sau sa-i faca rau celuilalt. Sunt cupluri unde exista un respect deosebit. Daca voi cei ce scrieti aici v-ati uita macar pe un forum de specialitate sa vedeti ce suferinta duc oamenii, ce decizii au de luat, ce se intampla in astfel de cupluri, n-ati mai vorbi/scrie asa usor. Exista si forumuri de adoptie si pentru persoane cu probleme de infertilitate. Numai sa vedeti ce problematica infrunta acesti oameni. Nu mai priviti lucrurile astea atat de usor! |
Citat:
Apoi, mie mi se pare neconstructivă încercarea insistentă de a înțelege "deciziile" lui Dumnezeu. Poate gândesc eu prea simplu... Dar e mai odihnitor să accept că totul de întâmplă cu voia lui Dumnezeu și să fiu mulțumită cu asta, decât să încerc să aplic principiul egalității între oameni și să mă revolt că nu funcționează... |
Citat:
|
Citat:
Ideea e ca a avea un copil, sange din sangele tau sau de orice sange strain o fi, tot implica riscuri si dupa contabilitatea mea personala riscurile sunt mai mari la propriul tau copil. copil adoptat: risc: gene necunoscute + obiceiuri nesanatoase in sarcina ale mamei naturale avantaj: poti alege si testa inainte de decizie copil natural: risc: gene necunoscute in familie anomalii genetice aparute in momentul fecundarii boli si si accidente in sarcina traumatisme obstetricale la nastere avantaj: parinti sanatosi + comportament responsabil in timpul sarcinii |
Citat:
Dar apoi?... Cum stam cu sanatatea (fizica, psihica, spirituala), cu educatia? Dupa opinia mea, asa cum cu tarie cred, situatia pe parcursul copilariei, fie si in cei sapte ani de-acasa, este asa: dezavantaj: parinti aparent sanatosi (si in orice caz, vulnerabili in orice clipa a vietii) + comportament iresponsabil al parintilor fata de interesele/nevoile fundamentale ale copilului de-a lungul fiecarei zile, an de an... (roadele se vad cu ochiul liber: in parc, pe strada, la scoala, in curtea Bisericii care a devenit maidan de joaca pentru micii "crestini" etc.) Nu doresc sa polemizam pe acesta tema. Am spus doar ca este opinia si convingerea mea, posibil falsa. Insa eu asa cred cu tarie ca stau lucrurile in realitatea/societatea romaneasca de azi. Cel putin in Bucuresti. P.S. In prezent consider ca se petrece unul din cele mai oribile fenomene din istorie: multilarea sistematica si complexa a copiilor de catre vrajmasul omului prin intermediul parintilor. Dracu nu mai asteapta pana ajunge feciorul sau fiica la adolescenta, ci lucreaza cu mare spor de cand vine bebelusul pe lume. Cu deplinul concurs al parintilor. Care parinti? Cum care? Acei parinti care, nu-i evident?, isi "iubesc" copilul pana-l omoara sau il transforma, probabil pentru totdeauna, in porc. Pardon, ma iertati, in cetatean european, in individ californian, in om evoluat spiritual, in femeie cu demnitate, in abil om de afaceri, in fotbalist, in om cu stare, in starleta, in VIP, in ce mai vreti sa insiram... |
Citat:
|
Degeaba ii dati peste nas Laurei ca nu are experienta si varsta necesara pt a se amesteca in discutie!
Ceea ce este de admirat la o tanara ca ea este tocmai credinta mare si sprijinul pe care si-l pune in Dumnezeu;credinta care multora de varste diferite lipseste cu desavarsire sau este o credinta de suprafata. Varsta si experienta nu inseamna mai nimic daca nu ai cules roade duhovnicesti dealungul vietii si desigur nu cantareste mai mult in fata unor copii credinciosi. Aici vorbim despre credinta,nu despre experienta in relatia de cuplu,cum sa dragalesti barbatul sau cum sa pregatesti cina. Desigur ca sotiile cu ceva experienta au o anume intaietare in aceste subiecte si ar fi de dorit sa ceri sfaturi gospodaresti unei femei cu experienta decat unei tinere necasatorite... Insa in subiectul de fata,nu se cereau sfaturi gospodaresti! |
Citat:
La cele ce ai listat tu, eu mai am ceva de adaugat: Este si problema sufleteasca (sangele apa nu se face). Pe copilul nascut de tine, asa cum este sau nu este tot il iubesti prin instinctul matern. Un copil strain...trebuie sa-ti formezi acest instinct, sa te obisnuiesti cu ideea in timp si sa-l accepti asa cum este. Este cumva ca si la casatorie: poate fi dragoste la prima vedere, sau dragoste care se formeaza in timp. |
Citat:
Laura nu a numit pe nimeni " pacatos" ci doar a venit cu niste exemple de cazuri pe care a dorit sa le faca cunoscute si altora. La intrebarea ta despre preotii care nu pot avea copii sau cei care traiesc in curatie pana la casatorie ,nu desfraneaza sau iau pilule si nici ei nu pot avea copii-nu stiu cum sa-ti raspund?! Probabil ca unii dintre ei nu fac din acest aspect o problema vitala,nu se impotmolesc in credinta si apeleaza la adoptie ca la o solutie salvatoare. Cunosc un cuplu care s-a dat peste cap sa adopte 2 copii lasati de izbeliste cand parintii lor naturali au intrat in puscarie pt multi ani. Uite ca stiau cine le sunt parintii,niste drogati si criminali si tot au avut curajul sa adopte copiii ba chiar pot spune ca s-au luptat pt ei,fiind un cuplu mai pe la 40+ ani. S-au luptat din plinatatea sufletului si din dorinta ca acesti copii sa aibe o familie onesta sa se poata dezvolta ca si persoane normale ,nu ca si copii ai unor parinti devianti. De asta s-au luptat,nici macar ca sa-si satisfaca ei nevoile de parenting caci Slava-Domnului au copii care deja au plecat din casa,la studii. Asta ar trebui sa fie si atitudinea noastra,sa ajutam un suflet la raspantie;un copil abandonat de oameni fara inima,fara judecata.Poate unii de aia nu au copiii,pt ca sunt si altii aruncati pe camp sau prin boscheti pe care nu-i vrea nimeni. Cu amaratii aia cine sa-si faca milostenie??? Dar oamenii uita adesea ca "fratele tau" este orice om si nu numai fratele tau de sange!!La fel si cu copiii. |
In tara poti vedea copilul. Poate ca primul contact e cu poza, dar de la prieteni care au adoptat stiu ca au putut vedea copilul, au si refuzat unul (cand au aflat ca are niste probleme medicale), dar asta nu a blocat actiunea... au mai vazut altul si a fost ok si l-au infiat.
Ai si tu dreptate cu faptul ca pe copilul tau il iubesti de la sine, vine din instinct. Dar stiu cazuri de dragoste la prima vedere cu copii din orfelinat. Copiii au un talent special de a se face iubiti. Cand am avut primul copil, stateam si eu si sotul si ne minunam de el. A fost un bebelus foarte frumos (mai putin in primele zile cand era urat si urlator). Si l-am intrebat eu pe sotul meu daca el simte ceva ca ar fi sange din sangele lui si a zis ca nu si nici eu nu simteam ceva in genul asta. Era un bebelus si il iubeam. Probabil pentru ca l-am avut devreme, nu am apucat sa ne dorim urmasi, au venit urmasii peste noi si noi eram mai repede fascinati de fenomen. |
Citat:
Aici se discuta de probleme de infertilitate, de nastere sau adoptie de copii, de lucruri delicate, de relatii in cuplu (caci infertilitatea afecteaza si cuplul si iubirea si tot). Si nu e vorba nici de pregatitul cinei. Nu contesta si nu se leaga nimeni de anumite calitati si de credinta Laurei, dar aici nu se pricepe. Sunt lucruri mult prea delicate, individuale. Si sfaturile ei nu sunt potrivite. Si are tendinta sa judece (mult prea aspru) lucruri si oameni pe care nu-i cunoaste. Nu mi se pare corect in speta sa vina sa critice credinta sau comportamentul oamenilor care nu au copii si sa le puna ca motiv pentru lipsa copiilor. Ca sa ma intelegi mai bine, este ca si cum m-as apuca eu acum aici sa critic pe unul pentru educatia copilului sau. Nici n-am voie, sa vezi ce sar parintii pe mine, sau sa dau sfaturi legate de sarcina, nastere si alaptare. Eu, persoana care nu stiu ce inseamna asa ceva, neavand copii. Ma doare felul in care scrieti voi pe forum (voi fetele foarte tinere). Aveti ceva duritate care nu stiu de unde vine la varsta voastra. Nici preotii nu discuta asa, mai ales in situatii asa delicate. Nu dau sfaturile pe care le scrie Laura. Chiar nici nu prea se amesteca, pentru ca nu stiu nici ei. Mai ales ca e vorba de situatii individuale (varsta, problematica). Te stiu daca si cat esti de credincios. Te vad/stiu cel fel de om esti. N-am intalnit preot sa dea sfaturi ca Laura. Dar o respect si i-as cere si respecta sfatul in probleme de varsta ei. Am facut aici niste cursuri speciale, in care am avut colege si colegi foarte tineri (de la 19 ani in sus) si m-am pus la mintea lor si i-am intrebat si ne-am ajutat reciproc. Si ne-am respectat reciproc. Si imi pare rau daca tu spui si crezi ca varsta si experienta de viata nu valoreaza nimic in fata unor copii. Este trist. Repet: nu e vorba sa ne masuram credinta. Si si aici totusi varsta si experienta de viata isi spune cuvantul. Depinde mult prin ce suferinte a trecut un om chiar si in credinta. Este dureros ce spui aici. Dar poate mai apucam sa mai vorbim asa dupa vreo 20 ani, sa vedem daca mai ganditi la fel. Chiar in credinta. Eu nu am nimic cu voi si nu mi-am permis sa spun nimic rau, dar ceea ce am citit aici chiar ma doare rau. P.S Acum ti-am citit si ultimul mesaj. Si tu judeci si gasesti motive mai grozave. Ce sa mai spun? Eu nu stiu unde sunt acei copii aruncati pe campuri si in boscheti. Copiii sunt dati la orfelinat, sau raman in spitale/maternitati. Primii sunt dati foarte greu in adoptie. De ultimii sa nu mai vorbim. Copii mici sau bebelusi se dau la cei foarte tineri. Voi aveti sansa sa-i luati pe acesti copii. Noi nu. Cat despre cuplul care a adoptat copii unor parinti aflati in puscarie. Nu stiu ce fel de parinti sunt. Dar e bine si frumos ca acei oameni i-au adoptat. Ramane dew vazut cum vor evolua. Eu le doresc acelori oameni sa fie copii buni, sa se bucure de ei. |
A adopta un copil inseamna sa ai o mare capacitate de a iubi sau sa crezi ca ai.
Este bine sa considerati situatia posibila ca acel copil sa aiba: o boala, un retard, un comportament neadecvat o personalitate dificila (inclusiv f probabila situatie ca isi va cauta parintii originali). Daca sunteti pregatiti sa purtati aceste sarcini si sa oferiti dragoste neconditionata atunci puteti face pasul de a adopta. Personal admir mult nu persoanele care adopta copii ci parintii care cresc un copil cu dizabilitati. Am cunoscut un astfel de copil; in clasa a 6-a avea 18 ani. Parintii aveau multa grija de el si pe el nu-l ducea mintea (daca era ironizat se enerva asa de tare de lovea pe cel care il ironizase) dar avea un fel calduros si sincer de a fi. Si era asa datorita mediului de acasa. |
Citat:
|
Credinta si increderea in Dumnezeu sunt totul. Trebuie sa privim totul din prisma credintei. Nu putem sa il dam afara pe Dumnezeu din ecuatie, indiferent ca este vb. despre infertilitate, copii, familie, scoala, servici etc. Daca il dam afara pe Dumnezeu inseamna ca pledam ptr. egocentrism si nu ptr. teocentrism.
Egocentrism-eu sunt in centrul viteii mele. Teocentrism- Dumnezeu este in centrul vietii mele. Una este sa credem in Dumnezeu si alta este sa avem incredere in El. Daca suntem ortodocsi vom socoti totul prin prisma ortoxoxiei si vom lua seama daca ceva este compatibil cu Biserica sau nu. :) Poate ar trebui sa se puna un anunt la fiecare topic si sa scrie acolo cine are voie sa raspunda si cine nu are voie. De ce sunt tinerii priviti mereu de sus, mai ales pe un forum unde nu stie nimeni ce viata a avut celelalt si ce are in cap? Apoi, Dumnezeu si credinta sincera nu tin cont de varsta. :) Respectul si toleranta merg in ambele directii. Ma retrag. |
Citat:
Nu-mi bat joc, ci observ ca este deosebit de orgolios(pentru cata minte are) ca o copie fidela(banuiesc) a parintilor sai. Probabil ca parintii au studii superioare(nu-i asa?) si deci, au motive sa fie orgoliosi; poate ca mama l-a nascut destul de tarziu fiind singur la parinti. Te rog sa verifici. Despre restul mesajului: -o boala, un retard, un comportament neadecvat o personalitate dificila, toate astea sunt explicabile; nu exista intamplare. -un copil adoptat si iubit va refuza sa-si caute "alti" parinti pentru ca a primit suficienta iubire ca orgoliul sau sa nu triumfe. De ce sa-i caute? Ca sa primeasca un alt refuz?(desigur ca este "judecata" mea) |
@Sophia: iar citim ce vedem si înțelegem cum vrem?
|
Citat:
Apoi draga mea Sophia,sa stii ca eu chiar iesisem putin off topic si admiram CREDINTA Laurei asa naturel. Deci chiar putem sa spunem ca la momentul X se vb despre credinta,pt ca eu insasi asta am subliniat in dialog. Vorbeam despre adoptii si deodata a venit Laura emanand multa credinta si speranta pusa in slujba Divinitatii.A fost un moment frumos deoarece aceasta tanara mi-a amintit ca Dumnezeu este infailibil si Atotputernic.Da,ea o tanara! Nu conteaza ce varsta are,mie imi place cum scrie si cum gandeste,sunt sigura ca va fi o crestina desavarsita cu un asemenea start in viata! Nu o cunosc personal dar am laudat-o din sinceritate deoarece iubesc persoanele pozitive,care se incred in Dumnezeu si cred in miracolele Divinitatii. Dar sunt prea putini oameni ca acestia! Mai departe nu mai am ce comenta. Nu mai pot sa-ti raspund in aceiasi maniera continuand la nesfarsit drama.Tu crezi ce vrei,dar verifica si cu altii daca nu cumva te afli pe un teren mlastinos. Imi pare rau ca negativismul tau ma irita de fiecare data,am sa incerc sa evit unele comentarii care ma atata si sa ies la o plimbare cu bicicleta decat sa mai raspund. E numai pierdere de vreme si lezarea sentimentelor de ambele parti. |
Rânduiala la înfierea de copii
In Molitfelnic, la Randuieli si rugaciuni la felurite trebuinte, am gasit si aceasta Rânduiala la înfierea de copii:
"Cel ce urmează să devină fiu (sau fiică) a altor părinți decât cei care l‑au născut vine la biserică împreună cu cel care‑l înfiază și stă înaintea preotului, cu fața spre răsărit, ținând în mâini făclii aprinse. Preotul, îmbrăcat în veșmintele preoțești, face obișnuitul început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăția…, Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă…, Și acum…, Veniți să ne închinăm… și strana cântă troparul zilei și condacul hramului, după care preotul citește această Rugăciune Domnului să ne rugăm. (letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce prin iubitul Tău Prunc, Domnul nostru Iisus Hristos, ne‑ai numit pe noi fii ai lui Dumnezeu, cu primirea de fiu și cu darul atotputernicului și Sfântului Tău Duh, zicând: Eu voi fi Lui Tată, și Acela va fie Mie Fiu, Însuți, Iubitorule de oameni împărate, caută din sfântul Tău locaș spre robii Tăi aceștia (N), și pe cei pe care firea i‑a născut depărtați unul de altul după trup, pe aceștia Însuți îi unește în tată și în fiu prin Sfântul Tău Duh; întărește‑i în dragostea Ta; leagă‑i pe ei cu binecuvântarea Ta; înalță‑i pe ei întru slava Ta; întărește‑i pe ei în credința Ta, păzindu‑i pururea ca să nu se lepede de cele ce au ieșit din gura lor, și fii mijlocitor făgăduinței lor ca dragostea pe care întru Tine au mărturisit‑o să o păzească nestricată și nemincinoasă, până la sfârșitul vieții lor, viețuind ei întru Tine, Cel ce ești singurul Dumnezeu viu și adevărat, și învrednicindu‑se de moștenirea împărăției Tale. Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.Preotul: Pace tuturor. Strana: Și duhului tău. Diaconul sau preotul zice: Capetele voastre Domnului să le plecați. Și preotul citește aceastăRugăciune Domnului să ne rugăm. (letrină două rânduri) Stăpâne, Doamne, Cel ce ești făcătorul a toată făptura, Care întru Adam cel dintâi ai rânduit rudenia firească după trup, iar întru Iisus Hristos, Fiul Tău cel iubit și Dumnezeul nostru, ne‑ai arătat și pe noi a fi rudenia Ta după har, Ție, Celui ce știi toate, își pleacă aceștia capetele ca niște robi ai Tăi, cerând binecuvântarea care de la Tine vine, și prin legătura cea întru Tine se mărturisesc unul pe altul tată și fiu. Pentru aceasta cu smerenie Te rugăm, pe Tine, Doamne, ajută lor să dobândească cele ce nădăjduiesc și să păzească starea cea cuviincioasă între ei și supunerea cea fiască față de Tine, viețuind după vrednicie. Ca, precum în toate, și prin aceasta să se preaslăvească numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.Cel înfiat îngenunchează în fața celui ce‑l înfiază, care îl ridică, zicând: astăzi fiul meu ești tu; eu astăzi te‑am născut, și‑l îmbrățișează; iar preotul îi binecuvintează și face otpustul." |
Citat:
Sa ne amintim ca Insusi Domnul nostru a fost copil adoptat. Caci, pe langa Tatal Sau cel ceresc, a fost sfantul si dreptul Iosif, care L-a tinut in brate si L-a leganat, indrumandu-i primii Sai pasi. Dreptul Iosif, cap al Sfintei Familii, trebuie sa fie un model pentru muncitori, pentru toti tatii, dar mai ales pentru tatii adoptivi. |
imi cer scuze, n-am citit toate postarile...
Adoptia este, bineinteles, o fapta nobila, si mai ales in cazul in care copilul adoptat este crescut crestineste. Cunosc si eu persoane care fie vor sa adopte, fie au adoptat deja... pot sa spun, din ce am vazut, ca cei care se decid intr-un final sa NU adopte (si sunt destui), o fac din cauza ca exista o posibilitate foarte mare sa primeasca un copil de etnie roma. Majoritatea covarsitoare a copiilor din orfelinate sunt romi. Este o problema foarte mare, mentalitatea asta... si discriminarea este f mare chiar si in cadrul institutiilor care se ocupa de acesti copii. Pe langa stigma data de statutul de orfan, se adauga stigma data de etnie- si nu este deloc usor de suportat. Apoi... mai e factorul varstei. Cam toti cei care adopta, vor, citez- "sa aiba maxim 2-3 luni, si cel putin sa arate mai alb, sa para roman" :) Ce sa mai vorbim acum de noblete... in tara lu' "cine are sa si-i creasca, cine nu, sa nu-i doreasca" si unde toate doamnele filosoafele cu tamplele caruti sfatuiesc "daca nu-i al tau, mai bine deloc, nu-ti iei tu pe cap povara altuia"... Este discutabil.. cat din ceea ce devine un adult vine din bagajul genetic, si cat din educatie si imprejurari. Daca am pune intrebarea altfel: "cat de mari sanse are sa devina sfant" cred ca s-ar mai clarifica lucrurile. Dumnezeu nu ar considera etnia un criteriu pt. mantuirea cuiva. Este o situatie dificila... sunt absolut convinsa ca asta este principala cauza pt care adoptiile sunt destul de putine in tara noastra. Maj. copiilor sunt romi. |
Din cate stiu eu poti sa mentionezi ca nu doresti copil de tigan, desi sunt destui copii romani abandonati. Desi, nu ar trebui sa fie asta neaparat un criteriu, caci in fata Domnului si tiganii si romanii sunt oameni.
Sunt si persoane care au adoptat copii mai mari de cativa anisori sau frati. Putini, dar sunt. Cand adopti trebuie sa depui si efort. Adica, e adv. ca copilul poate veni cu un bagaj, asta o spune si Pr.Tanase si Pr.Jar din Ucraina. Insa tot ei spun ca, cu ajutorul Lui Dumnezeu, se poate indrepta acest bagaj. |
Citat:
Pai nu ati vazut acest videoclip? http://www.youtube.com/watch?v=fHT1nAX46dM |
Citat:
|
Citat:
Puiul de veverita adoptat de o misica a invatat sa toarca... Eu cred ca si un copil de tigan adoptat de o familie de oameni cumsecade ca invata sa fie cumsecade,simplu :) |
Citat:
http://www.thesquirrelboard.com/foru...ad.php?t=38224 http://en.wikipedia.org/wiki/Purr * Si da, un copil tigan crescut de o familie cumsecade poate ajunge om bun. Insa sa nu uitam de bagajul primit de la parintii biologici. Daca familia nu e credincioasa si nu investeste mult in acel copil, posibil sa o ia pe aratura. Mai ales daca e adoptat de la 5-6 ani, cand are un caracter format. Nu e imposibil, dar e de munca si unii oameni nu vor sa riste, vor totul simplu. Insa, cum au zis si duhovnicii, cu credinta in Dumnezeu, se poate orice. :) |
buna seara
am si eu o intrebare pentru cine stie............cam cat costa actele de adoptie |
Citat:
Ai vreo statistica in acest sens sau ii dai cu ghicitul? Referitor la ce a scris acea persoana pe acel forum, acei copii rromi erau deja mari, caracter format, trebuie sa fii mult mai mult decat parintele mediocru al vremurilor noastre ca sa poti schimba lucrurile in bine. Si da, chiar la 3 ani se poate vorbi de un fond de caracter format, ar putea fi e drept mai usor dar daca a crescut in compania celorlalti 2 mai mari care erau asa cum erau iar parintii "adoptivi" au fost depasiti educational, nu a avut practic nici osansa. |
M-au intristat unele mesaje scrise la acest subiect, prejudecatile si problemele ridicate.
Daca simtiti ca nu ati putea face asta niciodata, nu e bine sa-i sfatuiti si pe altii sa n-o faca. Adoptia nu se alege rational - pentru a face o fapta buna, pentru ca te simti trist fara copii sau pentru ca e un gest nobil etc. - ci se face numai din dragoste. Cunosc doua familii ce au adoptat cate un copil, ambele adoptii sunt fericite. Ambii copii adoptati au fost mai maricei (pana in 3 ani), unul a fost roman, celelalt rrom. Ambii copii sunt acum foarte iubiti, fericiti si inteligenti. Parintele Paisie Aghioritul despre adoptie: "Alteori Dumnezeu nu dă copii pentru a se aranja și vreun orfan. Cândva, am cunoscut un creștin bun, care exersa profesia de judecător. Odată, când am tre*cut prin orașul în care locuia, l-am vizitat și multa lui bunătate m-a înduplecat să rămân o zi la el. Am cunos*cut-o și pe soția lui, care și ea îi semăna soțului ei în virtute. De la soție am aflat despre viața duhov*nicească a soțului ei, iar de la el despre starea duhovnicească a soției. Mai târziu am aflat despre ei și de la alți mulți creștini, care i-au cunoscut și care s-au împărtășit de facerile lor de bine. Acest om al lui Dum*nezeu își îndeplinea în mod corect profesia de judecător. Dacă vedea că cineva era escroc, nu numai că nu-i primea dosarul, ci îl și mustra cu asprime pen*tru a-și reveni. Dacă vedea pe unul că era vinovat, dar se caia, încerca să aranjeze cumva lucrurile sau să-i micșoreze pedeapsa.Dacă vedea că este sărac și nedreptățit, nu lua deloc bani de la el, și încerca să-l îndreptățească la judecată. Trăia foarte simplu și puținii bani pe care-i câștiga îi ajungeau, chiar și pen*tru a ajuta familii sărace.Casa judecătorului credincios era cu adevărat o oază duhovnicească în Sahara orașului. Acolo se adunau oameni îndurerați, săraci, fără serviciu, cu probleme familiale, pe care îi spri*jinea ca un părinte bun. Avea și cunoscuți în diferite posturi, și pe oricare dintre ei îl ruga să ajute pe cine*va pentru loc de muncă, boală, etc, niciunul nu-i spunea “nu”, pentru că toți îl iubeau și îl prețuiau. Tot astfel lucra și femeia lui. Ajuta copii săraci sau tineri care aveau greutăți cu studiile lor, și toți o aveau ca pe o mamă. La un moment dat ea mi s-a plâns, spunându-mi: “Părinte, atunci când m-am căsătorit, îndată mi-am lăsat serviciul, căci am fost profesoară, deoarece m-am gândit că astfel voi putea fi o mamă mai bună. Am cerut de la Hristos să-mi dea și până la douăzeci de copii, dar, din nefericire, nu mi-a dat niciunul”. Atunci i-am spus: “Soră, tu ai mai mult de cinci sute de copii și încă te mai plângi? Hristos a văzut intenția ta cea bună, și te va răsplăti pentru ea. Acum când ajuți pentru renașterea duhovnicească a atâtor copii, te faci o mamă mai bună decât multe mame și le depășești pe toate femeile cu mulți copii. Vei avea și cea mai mare răsplată, pentru că, prin renașterea lor duhovnicească, copiii se asigură duhovnicește în viața veșnică“. După un timp au adoptat și o fată, căreia i-au dat toată averea lor. Iar ea purta grijă de ei și după ce bătrânii au murit, s-a dus la mănăstire, cu toate că și casa lor era ca o mănăstire, căci în ea se citeau toate slujbele. La vecernie și pavecerniță veneau și alți frați în Hristos, iar miezonoptica și utrenia le citeau ei trei. Aceste suflete binecuvântate au odihnit multe suflete îndurerate. Dumnezeu să-i odihnească și pe ei. De aceea spun că cel mai mare și cel mai bun părinte este cel care s-a renăscut duhovnicește pe sine însuși și ajută și pentru renașterea duhovnicească a copiilor din toată lumea, pentru a-i ajuta astfel să ajungă în Rai. - Părinte, unii soți care nu pot face copii se gân*desc să înfieze vreun copil. - Da, este mai bine să înfieze. Nu trebuie să insiste, căci ce vrea omul nu este întotdeauna și voia lui Dum*nezeu. - Părinte, părinții adoptivi trebuie ca la o anumită vârstă a copilului să-i spună că este înfiat? – Ei, cel mai bine este să-i spună copilului la o anu*mită vârstă. Dar ceea ce are mai mare valoare este să-l iubească mult și cum trebuie pe copil. Există copii care trăiesc cu părinții lor firești, dar iubesc mai mult pe alți oameni pentru că părinții lor nu au dragoste." |
1 atașament(e)
Citat:
Romania Adoption Program Details: Program cost will range from $28,500-$32,000 Children will be 3 years of age or older At least one adoptive parent should hold a Romanian passport No more than 45 years between the age of the parent and the child http://www.nightlight.org/programul-...entru-adoptii/ Poate vă foloseste si articolul de aici : http://www.avocatnet.ro/content/arti...-un-copil.html Si informatiile din documentul atasat, despre adoptia natională. Pentru cei din străinătate, informatii la: GUVERNUL ROMÂNIEI OFICIUL ROMÂN PENTRU ADOPȚII Str. Petofi Sandor nr. 47, Sector 1, cod 011405, București Telefon 2301351; Telefax 2301320; E-mail: secretariat@adoptiiromania.ro website: www.adoptiiromania.ro |
Citat:
Cu asemenea preturi li se face un deserviciu si orfanilor si oamenilor cinstiti care vor sa adopte. Probabil ca s-au gandit la asemenea taxe ca sa-i descurajeze pe neseriosi,dar oris'cum ...scump! De ce sa platesc $32.000 unei institutii si sa nu folosesc aceasta suma in folosul copilului adoptat? Nu au decat sa-i pastreze pt ei,daca ii dau atat de scump. O sa ne ducem sa adoptam din lumea a treia nu de la astia cu fite! |
Citat:
Am si un document pdf. cu info de la guvern pentru cei interesati de adoptii internationale. Nu pot să-l uploadez aici pentru că are 300KB iar site-ul acesta acceptă numai 19KB pentru documente pdf. Celor interesati îl pot trimite prin email. |
Sunt uimit sa vad cat de mult poate sa coste o adoptie. La asemenea sume, nu poti sa nu te gandesti daca nu cumva statele au in vedere vanzarea de copii ca afacere.
|
Taxele legale sunt foarte mari, cel putin în SUA.
- home study - agentii publice $500; agentii private intre $1000- $3000 - legal fees - pregătirea documentelor între $500 si $2000 - legal fees - reprezentarea în US court în "uncontested adoption" între $2500 si $6000 Cele de mai sus se plătesc obligatoriu pentru toate adoptiile. Apoi mai sunt si alte taxe, care diferă de la caz la caz (attorney fee, travel expenses, immigration processing, court costs, foreign agency fee, foreign attorney fee, translation, etc.) |
Cred ca treaba merge cam asa:
Oamenii nu stiu ce implica o adoptie din Romania, nu stiu limba romana, etc. Asa ca se baga pe fir o agentie care zice, va costa atat si va livram copilul in X luni. Din banii aia o parte se duc o mica parte pe acte, o parte bunicica pe spaga la autoritati si cea mai mare parte e profitul agentiei "nonprofit" probabil. Suma este imensa, chiar si pentru un american, dar nu atat de imensa caci conform unor studii, cresterea unui copil costa enorm in SUA, undeva pe la 100-200k $ Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Cost_of...#United_States + google. Ca sa nu mai vorbim si de latura intunecata a adoptiilor din tarile lumii a III-a, in care din banii aia se scoate profit inzecit. Oricum, mi se pare ciudat, stiam ca ultima data Romania nu permite adoptiile internationale, cand s-au schimbat regulile? |
Citat:
Chiar si afirmatia asta cred ca n-ar inteleg-o, cum adica eu n-am dragoste, eu i-am facut i-am dat, i-am cumparat, s-a bucurat, etc. Da, au daruit multe, mai putin pe ei insisi. Si se mira ca pe masura ce copiii cresc, isi orienteaza atentia, afectiunea spre alte persoane, uneori chiar cercuri suspecte de prieteni, alte sisteme de (false) valori, si vorbele lor nu cantaresc mai nimic in urechea copiilor lor. |
Cateva lamuriri.
Nu e vorba din ce tara adopti, desi variaza costurile si in functie de tara. Problema este ca in alte tari trebuie sa faci adoptia printr-o institutie acreditata, pentru ca altfel nu este recunoscuta. Atentie! Nu este permisa adoptia pe cont propriu! Desi este solutia mai buna in majoritatea cazurilor, poate. Numai prin institutie. Obtii toate hartiile ca esti bun pentru a adopta si apoi spui din ce tara vrei copilul si ce mai doresti (sex, varsta, frati sau nu). Costurile incep sa apara abia atunci. Se presupune ca au ei costuri cu actele, cu calatorit in tara respectiva, cu traducator. Am impresia ca in costuri intra tot: si transport la fata locului 1-2 ori (avion, hotel etc.), actele pentru copil, interpreti, traducatori, legalizari etc. Oricum sumele sunt foarte mari. Transport si cazare, chiar si traducatori costa in functie de tara. Si da, institutia trebuie sa-si acopere si ea costuri de personal si etc. Si mi se pare ca Romania este singura tara care cere pasaport romanesc obligatoriu. De ce? Ca sa raspund lui AlinB - da, se pare ca s-a dat drumul si in Romania la adoptii internationale, dar cu anumite restrictii (de ex. asta cu pasaportul romanesc macar la un parinte). Atunci inseamna ca adopta numai unul din soti, sau cum? Am impresia ca ideea este sa nu dea copiii la straini. Nu stiu de ce. Este o discriminare intre romanii din tara si cei din diaspora la adoptii. Prefera sa dea copiii in tara. Iata conditii pentru cei in tara care vor sa adopte: nu este limita de varsta (asa am inteles), nu ai restrictii de varsta si alte cele, nu costa si etc. Ca si cum pentru cei din diaspora umbla cainii cu covrigii si punga de bani in coada, pe strada. Si atunci cum vin unii si altii si sfatuiesc sa te duci sa adopti, in loc sa te duci la medic? Ei cum ar proceda sa fie in locul celor care doresc un copil? Niciodata nu s-a pus problema si asa. Ce as face eu in locul tau? Cum m-as simti si cum as proceda? Asa, de dat 20 la fundul altuia este foarte usor. Ah, si mai este o conditie (mai nou) foarte grea la adoptat. Trebuie sa fie gasit un parinte natural care sa dea consimtamantul, renuntarea la copil. Si cauta-l si du-te cu el la tribunal, si azi vrea, maine nu mai vrea si asa trece timpul. Problema cu varsta copilului: mai ales la international este foarte importanta, dar si la national. La international trebuie sa poti sa ai timp sa-l formezi pana incepe scoala, cu limba, cu toate celea. Si in plus trebuie (si asta o conditie) ca unul din parinti sa renunte la serviciu pentru perioada. Acum la cei mici se da CIC. dar la cei mai mari nu stiu daca se da, daca poti sa faci pauza de serviciu. Cu cat iei copilul mai de mic, il poti forma, adapta si vine cu un bagaj de traume mai mic. Depinde si de copil. De ex. am vazut la televizor, copii abandonati de parintii care au plecat la lucru in alte tari, prin orfelinate. Erau copii pe care i-as fi luat si eu, desi erau peste 10 ani. Este greu de spus, depinde de multe aspecte. Fiecare cuplu si individ in parte are anumite capacitati. Sunt unii care nu pot sa creasca un copil bolnav, cu handicap. Nici fizic si nici financiar. Altii pot sa ia si cate 10-20 copii si cu handicap. Asta este. Si da, este o diferenta intre parintii naturali si cei care adopta, diferenta care este "bine" folosita. Parintii naturali pot face copii si pot fi cum sunt, nu-i verifica nimeni. Oh, la cei care vor sa adopte sunt brusc o gramada de conditii. Nu sunt la fel ca cei naturali. O porcarie, ce mai. |
Sophia, dar si pana acum se intreabau rudele pana la un anumit grad daca renunta la copil, nu doar parintii naturali.
Aceste este si motivul duratei asa mari a adoptiei, pentru ca trebuie acceptul rudelor, in instanta, ca un copil sa fie declarat adoptabil. Si pana ii gasesti pe toti, pana vin sa-si dea acceptul, timpul copilului trece. Si odata ca implinesc 4-5 ani, sansele lor de a fi adoptati scad dramatic. Cine doreste sa adopte gaseste o solutie pentru a sta acasa cu un copil ce a depasit 2 ani, sa se obisnuiasca unii cu altii (cateva luni de concediu fara plata, cu bani stransi dinainte pentru perioada asta; sau lucreaza de acasa; sau isi ia concediul de odihna+concediu fara plata; sau unii parintii pot lucra unul dimineata, altul dupa-amiaza). Solutii se gasesc. Pentru viitor se preconizeaza un concediu de 6 luni si pentru parintii ce adopta copii de varste mai mari. Aceasta hotarare inca nu a fost legieferata, dar este in discutii. Da, cu cat se ia copilul mai mic, cu atat ii este mai usor parintelui sa-l modeleze. Dar adoptia nu se face in interesul parintilor adoptivi, ci intotdeauna in interesului copilului. Si copiii mai maricei au dreptul sa fie iubiti, sa fie salvati de la o viata trista, nu doar bebelusii. Da, saracii, au niste traume, dar au nevoie de dragoste. Cu dragoste, rugaciunea parintilor pentru el si impartasirea lui deasa, sufletul lui se va vindeca. Unii oameni simt ca ar vrea un bebelus, altii un copi de 3-4 ani, altii un copil de 6 ani, pentru altii nu conteaza. Limitele oamenilor sunt diferite. Mi se pare normal ca parintii ce vor sa adopte sa fie verificati, sa li se puna conditii. Asistentii sociali trebuie sa se asigure ca oamenii pe mana carora le dau copiii sunt oameni buni, cu intentii bune. Te rog mult, scrie asa incat sa nu descurajezi ... Sigur ca intai, inainte de a adopta, parintii au trecut pe la medic, foarte multi parinti adoptatori au deja o trauma sufleteasca datorita vizitelor dese la medic si diagnosticelor. Adoptia este sansa lor de a darui unui copil dragostea pe care simt c-o au in suflet si n-au cui s-o dea. |
Citat:
|
Citat:
* In general. Cati bani primeste statul roman de la adoptiile internationale? Daca primeste un cent, nu inseamna ca vinde copii? Apoi, mie mi se pare ca treaba asta cu adoptia a devenit o afacere, inclusiv in Vest. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 19:20:01. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.