|
Citat:
Foarte adevarat, sunt de acord cu tine; si da, cum spunea cineva mai sus, ar fi binevenite pareri si de la cei care s-au casatorit mai tarziu. |
Citat:
Mai e de discutat un aspect,de obicei barbatii "credinciosi" nu prea au curaj sa abordeze o femeie asa cum ar face orice alt barbat.Asa ca poate fetele-femeile singure crestine ar avea mai multe sanse la o casatorie daca ar fi si barbatii mai hotarati. "Se întâmplă să ajungă omul la o vârstă înaintată și încă să mai oscileze între căsătorie și celibat. Atunci, satana lansează asupra lui cel mai greu atac: îi pune în suflet frica de celibat. Plin de spaimă, omul începe să-și caute soție/ soț, să-i roage și pe alții să-i caute, aceștia să râdă de el, iar el să ajungă în pragul bolii sufletești. De aceea, vă spun din nou: nu vă frământați cu problema alegerii între căsătorie și celibat. în loc să vă agitați cu acest lucru, îndreptați-vă întreaga strădanie pentru a-L iubi pe Hristos din tot sufletul și, la momentul potrivit, El vă va da răspunsul ce se potrivește sufletului vostru și pe care îl veți accepta fără silă și mâhnire, ci în liniște și cu mulțumire. Așa veți rezolva această problemă și veți păși pe drumul potrivit, lăudând pe Dumnezeu. " PĂRINTELE PORFIRIE |
mela-me - tocmai acel gen de femei de care spui au sanse mai putine la casatorie, sau mai tarziu.
Da, eu m-am casatorit mai tarziu. Tocmai aceste probleme le-am avut. Femeile care vor sa-si gaseasca mai devreme sot si au si succes sunt cele care stiu sa invarta baietii pe deget, care sunt sigure pe ele, ies in lume, se imbraca vesel, sunt vesele, cochete. Barbatii, da. Asa cums punea cineva mai sus. Ei aleg din pacate, nu noi. Nu stiu acum, dar pe vremea mea fetele care nu-si gaseau din facultate baietii, greu reuseau dpa aceea. Azi mai este internetul, sunt firmele matrimoniale etc. Nu stiu. O casatorie tarzie nu este rea. Fiecare cand ii este scris. Important este sa fie un baiat bun. Mai jos scria cineva un citat frumos. Da, cautatul este rau, te simti ca la mezat. Si totusi trebuie sa cauti. Sa speri. Sa te rogi si sa ai credinta. Dumnezeu iti da pana la urma. Nu sunt de acord ca cele/cei care nu gasesc nu sunt orientati spre casatorie, sau tind spre singuratate/celibat/manastire. Pur si simplu nu gasesc pe cel potrivit lor. Sau Dumnezeu asa vrea cu ei. La fel ca si cu copiii. Unii au, altii au tarziu, altii deloc. Nu inseamna ca nu i-ai vrut sau ca nu te-ai rugat sau nu ai facut ceva pentru asta. Pur si simplu Dumnezeu vrea altceva. Mai sunt si alte piedici la casatorie - parintii (care se opun), serviciu (program greu), sanatate, saracie etc. Si din cate stiu eu, exista mai putini baieti decat fete (statistic vorbind), deci din start un handicap. Acum depinde si de grupa de varsta. |
Citat:
La randul sau, maturitatea implica "legarea la sireturi" a mersului copilariei...:) |
Citat:
Si mame care isi cresc singure copiii sau care le ofera un sir de tati de ocazie, in camera vecina aceleia in care micutzii isi fac temele sau incearca sa doarma... Remarcabil ati punctat, ca de obicei! Ce mai aveti nou, stimata XENA? |
Unde in mesajul meu am scris despre desfranare? Unde am indemnat a face copii fara a fi casatorita? Unde am indemnat la snobism si feminism? Va rog sa-mi aratati.
Daca sfatul dat femeilor trecute de 30 de ani pentru a-si aminti cat de puternice si independente erau acum 10 ani este prost, va rog sa argumentati. Din mesajul meu cred ca se intelege foarte clar ca nu sunt o feminista. Daca eram, spuneam ca din contra, cariera e pe primul loc, independenta financiara si apoi casnicie. Dar din contra, am zis ca femeile care privesc numai acest punct de vedere sunt mai predispuse sa ramana singure si apoi isi plang de mila. Nu vad ce e rau a spune unei femei care a gresit si nu s-a gandit in frageda tinerete la gasirea unui barbat potrivit pentru casatorie, sa aiba totusi sperante si dupa 30 de ani. Consider ca doar fiind puternica, energica si increzatoare poti trece peste depresia asta. Refuz sa cred ca autocompatimirea continua este o solutie. Refuz sa cred ca a te plange catre toti barbatii ca nu te ia nimeni este o varianta castigatoare. Refuz sa cred ca ruga fierbinte zi si noapte catre Dumnezeu pe aceasta tema nu te duce la o depresie puternica. E foarte bine sa te rogi pentru o viitoare casnicie, dar nu cred ca o obsesie pentru astfel de rugi (pe tema asta) iti aduce vreun beneficiu psihic. Viata e mult prea frumoasa ca s-o petrecem vesnic deprimate si gandindu-ne mereu la cat de nenorocite suntem. |
Citat:
Ce-i cu tine, surioara? Taci o vreme si roaga-te fara teama de depresie. Rugaciunea e alfa si omega vietii noastre. Fara ea nu ai priza la Viata, nici macar la viata, ia aminte (cu inima ranita si recunoscatoare iti soptesc). Asculta si tu, macar ca auzenie, un om care a experimentat (pentru ca s-a jucat cam mult cu mintea lui) iadul, de voiesti... |
Andra, nu stiu cum iti inchipui tu ca e cu rugaciunea... Ingaduie, te rog, sa ma confesez tie, pacatosul care sunt, eu nevrednicul si pururi ucigasul...! (de prezent ori, poate altfel spus, de Vesnicie)
Deocamdata eu cred ca-ti e frica de ea, de rugaciune... Fireste! Si mie imi era, prizonier fiind eului meu hipertrof si incurajat mereu de succese lumesti. Ca am fost un tip "de succes", in tot ce a pohtit pipotzica mea. Rasfatat de Dumnezeu cu multe daruri, din nascare (fara a banui, neavind eu pacatosul sfanta frica de Dumnezeu, ca aveam de lucru, cu mult cutremur, iar nu sa cheltuiesc de zor... ERAM SMULS DIN PREZENT). Apoi, cand alegerile mele au au ajuns pana in panzele albe, cand totul mergea snur, a prins in mine un plans puternic, traznet pe cer senin. Totul mergea snur, iar sufletul meu plangea. Cei care ma stiau au crezut la inceput ca glumesc... ca am un nou look spiritual, ca fac fitze, ca, ma rog, a iinebunit brusc baiatu, ca doar e psihlog si se poarta... Nici vorba! Astazi stiu ca Domnul isi cunoaste nu doar Scriptura (noastra), ci si... Scriptura (Lui)! Cartea in care speram ca suntem cu totii, e a Lui, mai intai... Fie si a noastra, Doamne ajuta! Ei bine, credeam si eu, ca eram scolit bine, ca rugaciunea singura, fara alte demersuri, te duce in boala, in autism, in schizo, daca vrei... Prostii lumesti. Dracovenii. Draga mea, iti marturisesc: rugaciunea e pulsul vietii noastre. Rugaciunea e hrana cea de fiecare zi. Rugaciunea e cordonul ombilical fara de care prunci cum suntem ... murim, pur si simplu. Rugaciunea e scut contra sagetilor-spadelor-coltilor-gloantelor (nebanuite, inca) din vazduhuri. Rugaciunea e Mersul Duhului prin noi. Rodul Lui dintai: PARGA ROADELOR!!! Rugaciunea, draga Andra, nu e subiect de taclale: e zvac! Zvac spre A FI. Rugaciunea ne e mama si tata. Sora si frate, fiica si nevasta. Sange si stele... Cui? Noua, cautatorilor onesti ai FERICIRII. Ca nu ne multumim cu mediocritati in masuri, cu zgarci in ciorba... Tu insati, vrei excelenta. O vad. Da-mi voie sa te inteleg... Totusi, ingaduie sa spun: cauta rugaciunea! Nu e alta excelenta! Cand vei deprinde rugaciunea simpla, uite, un simplu Doamne miluieste, pe zi si pe noapte, sub ger si furtuna, la baie sau la teatru, in hol sau prin perete, oh, Andra, vei afla atunci! Care depresie, scumpo?...... Spui oare ca rugaciunea nu iti da solutii concrete? Am sute de exemple, eu un pacatos infect, care arata fara nici un dubiu ce e rugaciuena: Viata, asta e. Simplu: Viata. Si viata, de voiesti... Vei spune: cum imi rezolva rugaciunea, PRACTIC-PRAGMATIC cutare problema concreta. Marturisesc inaintea oamenilor si a BUnului Dumnezeu: nu stiu cum. Dar "se rezolva"! (sAU NU... DE NU E IN FOLOSUL SUFLETULUI NOSTRU...) Nu-mi cere explicatii, nu cunosc. Io sunt baiat destept si petrecut in fel si chip pe lumea asta, crede-ma, insa nu stiu cum... Stiu doar ca rugaciunea se ingana cu Cuvantul Domnului! Cereti... Bateti... Si inca: "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu..." DRaga mea, sunt psiholog. Livrez de ani de zile marfa ta. Am facut-o cu multa atentie. Cu acrivie, chiar... Ca un mic Pavel al bisericii mele... Iar azi iti spun, draga sora: ROAGA-TE! SPRE FERICIREA TA, SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU! AMIN+ |
Noi ne petrecem!... Timp si simtaminte!...
Si trup si ganduri, ne petrecem iara. Suntem si plans de prunc, suntem morminte Si-un ceas inalt noi suntem. Nor de vara!... In bruma serilor tarzii Cand amintirile rup gardul, nostalgii, Sarim cu ochii mintii peste ceasuri. Plecam urechea. Reinnoite glasuri... Potop de vremi ce-au fost Si ce-or sa vina, Asa ma trec: tot prost Si tot albina... Ce strang in zborul frant, mereu? Ce port? Usor adeseori si cand prea greu... Pamant si cer? Uitare si mister? Ori, poate, Doamne: moartea Ta in dar. Iisuse! Azi nu e-n zadar! Smulg carnii fostul sange si visarea, Port inimii si muntele si marea! Iti sunt carbune, apa-Ti sunt si foc! Iti sunt in toate. Numai TU, Fii loc Al sufletului meu neincaput! Ca nu-si gaseste plinul in prezent... Intoarce-ma, Tu, Doamne, din trecut Si din visare, fa-ma: Inocent! Te rog, Te rog si iarasi eu Te rog! Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa Mare Mila Ta! |
1) Eu chiar ma rog intr-un mod mai mult decat frecvent si nu o fac din obligatie si nici pentru teluri marete. O fac pentru ca asa simt ca este bine si ma linisteste.
2) Nu sunt in depresie. 3) Pe langa rugaciune, incerc sa-mi fac viata frumoasa. Pentru ca Dumnezeu, dupa cum bine stii si tu, "iti da, dar nu-ti baga in traista". Te revolti degeaba impotriva mea, ti-am pus niste intrebari si n-ai fost capabil sa-mi raspunzi la ele. Iti reamintesc intrebarile: 1) Unde am indemnat eu in postarea de mai sus la desfranare, feminism, snobism? 2) Unde am zis eu ca e bine sa ai copil in afara casniciei? Repet: Cred ca rugaciunea este o modalitate exceptionala pentru a hrani sufletul si pentru a te apropia de Dumnezeu. Sunt sigura ca Dumnezeu asculta rugile tuturor pe lumea asta. Dar nu cred ca o rugaciune transformata in obsesie (ar trebui sa stii, domnule psiholog la ce m-am referit), te poate ajuta sa construiesti ceva bun in viata ta. Consider ca in anii vietii noastre pe pamant, trebuie sa lupti intr-un mod bun pentru orice fel de reusita, nu doar s-o ceri la Dumnezeu. Daca pentru a lua un examen la facultate, de exemplu, toti studentii s-ar ruga si nimeni nu ar invata ce crezi ca s-ar intampla? Crezi ca trec studentii care s-au rugat mai mult? Daca atunci cand ti se strica masina, in loc s-o duci la service, te rogi sa se repare, ce crezi ca se intampla? Se repara daca te rogi o zi intreaga? Daca esti un tanar care vrea sa ajunga preot si dai la facultatea de teologie, crezi ca e de ajuns sa te rogi doar? Ar trebui sa fie, pentru ca teologia este facultatea care te apropie cel mai mult de Dumnezeu. Dar crezi ca un examen de dogmatica se ia doar prin rugaciune? Exact asa e si cu gasitul acestei perechi ideale. Degeaba stai zi si noapte sa te rogi sa-ti pice din cer, daca nu deschizi si tu ochii sau nu te gandesti cam ce fel de om ai vrea langa tine. Stang si rugandu-te non stop pentru asta, nu faci decat sa uiti de fapt ceea ce ai de facut sau din contra, sa consideri ca orice barbat pe care il intalnesti, este un partener trimis de la Dumnezeu. Mi-ai spus sa tac si sa ma rog. Nu stiu atunci de ce tu nu-ti urmezi propriul exemplu. Pana la urma tu esti cel care vrea sa fie un model de credinta si rugaciune, din ce am vazut ca scrii despre viata ta. |
Andra, iarta-ma dar cred ca vorbim de lucruri diferite.
Sau, in orice caz, de pe pozitii foarte diferite. Aceleasi cuvinte nu insaemna acelasi lucru pentru noi doi, in cateva puncte majore. Asa ca ma opresc aici si las ca lucrurile sa isi urmeze rostul lor. Am voit doar sa iti prezint pe larg conceptia si credinta mea. Nu vreau sa te conving sa o urmezi si tu. Cel mult poate gasesti ceva bun si te folosesti... asta m-ar bucura. Un cuvant insa despre rugaciune: spui lucruri indoielnice despre rugaciune in postarea ta, e limpede. Si iti propun sa iei in considerare ca rugaciunea e cu totul altceva decat bolborosirea, fie si indelungata, a unor formule verbale. De pilda, ea este si munca si fapta buna si orice lucru de folos randuielii lasate de Dumnezeu in lume. Cat priveste curentul feminist pe care il reprezinti si il dezvolti de multa vreme pe forum, nu am nimic in plus de spus. (Deocamdata....) |
Citat:
Sa nu ramanem doar la cautarea "perechii" noastre trecatoare, pentru ca, fara o viata in Hristos, casatoria in sine nu este mantuitoare. |
Citat:
|
Citat:
Caracteristic pentru crestin este echilibru, si chiar daca in viata se simte in afara acesti echilibru, rugaciunea autentica, sincera are tocmai darul de a-i readuce acest echilibru in suflet si in nici un caz de a-l arunca in afara lui. Chiar daca e pornita de la o tristete, un neajun, rugaciunea care izvoraste din credinta se face cu nadejde si daca omul e sincer si in acelasi timp incearca sa se curete de pacate, ajutorul lui Dumnezeu nu intarzie si omul dobandeste pacea, in nici un caz depresia. Nu stiu daca ceea ce ai spus este o perspectiva personala sau o observatie concreta sau o speculatie toretica poate prin prisma unei cunoasteri limitate de sine, dar lucrurile nu trebuiesc sa stea asa. |
Sunt de acord cu ceea ce ai spus si de asemenea cu ideea ca rugaciunea aduce echilibrul in viata de foarte multe ori. Eu m-am referit strict la cazul care se tot discuta aici. Am vazut ca se pune foarte mult accent pe aceasta poveste a fetei: cu aspect fizic placut, inteligenta, cu studii, cu serviciu bun, foarte credincioasa, fata care se spovedeste frecvent, care merge des la Biserica si care se roaga mereu la Dumnezeu sa-i ofere un sot.
Sincer acum, daca ne uitam la aceasta descriere, nu e cumva chiar femeia ideala? Ce barbat nu si-ar dori o astfel de sotie langa el? Si totusi, de ea nu se apropie nimeni. Ea se roaga in continuare cu ardoare si are puternica convingere ca Dumnezeu ii va trimite prin ruga pe cineva. Nu zic ca nu poate fi adevarat. Cu siguranta ruga o ajuta. Insa revin la vorba din popor: "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista". Anii trec si o astfel de femeie ideala ajunge spre 40 de ani desi s-a rugat constant in ultimii 20 de ani sa-si gaseasca un sot. Ce se intampla? Asta cred ca era nelamurirea de pe acest thread. Bineinteles, s-a degerat. Mi-am exprimat deja opinia despre cum se ajunge acolo. Am citit impresii diverse despre faptul ca sunt multe persoane care-si gasesc acest "suflet pereche" chiar dupa 40 de ani. Nu contest acest lucru. Absolut orice este posibil. Am vrut sa subliniez ca si in cazul acestei femei ideale din toate punctele de vedere, totusi ceva se intampla. De ce nu este curtata? De ce nu reuseste sa lege o prietenie cu un barbat? Undeva trebuie sa existe o explicatie. |
Daca gandim lumeste, in termenii femeii ideale, evident ca ajungem la o fundatura.
Femeia crestina nu isi pune problema de a fi ideala, nu este perfectionista, nu se tine la impecabilitate. Astea sunt duhuri straine de credinta - invatatura si practica crestina. Femeia crestina isi vede de treaba asa cum a invatat de la crestini, in Biserica. Ca are sau nu are parte de o casnicie, ca are uneori o casnicie grea, ei bine nu asta este problema centrala a femeii crestine. Faptul ca o femeie poate ramane nemaritata, ma duce cu gandul la cel putin doua lucruri: a) poate ca aceasta e Voia Domnului; b) poate ca vocatia acestei femei este monahismul. Pot gandi si altele, tot crestineste, insa daca amestecam duhul Bisericii cu alte consideratii care tin de problema maritisului, atunci cred ca alunecam in perspectiva lumeasca, necrestina. Lucru care pe mine nu ma intereseaza in contextul discutiei de pe topic. Orice lucru de pe lumea asta se poate vedea: a) in erminie duhovniceasca, adica prin sita de lectura constituita de invatatura si practica oamenilor crestini, madulare ale Bisericii; b) in duh extraeclesial, lumesc (cu mii si mii de variante dictate de modele vremii si de alti factori). Numeroase enigme ale Terrei sunt asa doar pentru ca avem pe ochi un binoclu de tabla. Dezvrajirea de enigme si paradoxuri ale mintii trece obligatoriu prin Biserica. Iar rugaciunea, nervul si suflul vietii noastre adevarate, e orice miscare intentionata a omului, cand aceasta miscare bineplace lui Hristos. Restul e intuneric. Sa luam de aici putina lumina pentru intelegerea in duh crestin a femeilor: http://www.crestinortodox.ro/sarbato...lor-71556.html |
Un cuvant pe care il consider foarte potrivit e chiar pe acest topic - postarea a doua a topicului, autor Vlad-Cat.
Aceasta este o perspectiva crestina asupra problemei, intr-adevar. Si o solutie la framantarile noastre. Multumesc, Vlad! |
Citat:
Hai sa vedem putin portretul robot atunci si acum si ai sa intelegi: pe atunci: copila (pana in 20 ani), educata (pe atunci nu fetele nu studiau, dar erau educate in anumite lucruri: muzica, lucru manual, citit, pictura, bune maniere, gospodarie, limbi straine), credinta (multe chiar primeau educatie la scoli de maici), cuminte (fara pata, virgina), aspect fizic. Sa nu uitam si ca era alta moda (imbracaminte eleganta, dar cuminte, fard putin). acum - sa aibe studii (sau nu), serviciu bun, aspect fizic (foarte important), autonomie (adica descurcat singura, eventual cariera), emancipata (sa stie sa umble cu un baiat), sa se descurce bine in viata si chiar cu oarecare cunostinte/experienta in ale patului, imbracaminte si machiaj si moda care sa le puna in valoare trupul. Spiritul, sufletul, nu conteaza. Exista si abateri de la regula (sunt unii care pun mai mult accent pe credinta, pe biserica, pe cumintenie) dar sunt rare din pacate. Dar exista anumite aspecte care sperie cumva un baiat in ziua de azi. O spun din proprie experienta. Ce sperie: o anumita tinuta (imbracaminte si aspect fizic in general), lipsa de siguranta, cumintenia. O fata care nu stie cum sa ia un baiat, cum sa se poarte cu el, ce sa faca cu el sperie. Cred ca astazi exista o mare incopatibilitate intre ceea ce cauta si ofera o fata si ceea ce cauta si ofera un baiat. Inainte vreme fata nici nu stia "cu ce se mananca" un barbat. Nu era invatata de acasa astfel de lucruri. Era cuminte si pudica de vai de mine. Si oferea ingrijirea caminului, infrumusetarea lui (ocupandu-se si de invitatii si petreceri, sau saloane de cultura etc.) si facea copii. Iar barbatul era barbat si trebuia sa-i ofere ocrotire materiala si trupeasca. El avea in grija femeia si casa si copii, in sensul asigurarii materiale si a sigurantei. Azi femeia ofera: serviciu/cariera, barbatie (ca se descurca si singura peste tot si este bataioasa), casa nu prea, copii depinde, aspect fizic (deci asigurat aspectul lumesc, petreceri, prieteni), experienta/cunostinte la pat. Ce cauta: barbat bine pozitionat (cel putin egal cu ea), bani, fizic genul sportiv, musculos, macho. Mai sunt si unele care umbla in sfere mai evoluate si vor barbati cu frumusete si finete feminina, culti, studiati, cuminti. Acum depinde si de varsta si de educatie. Femeia descrisa de tine s-ar potrivi cu grupa a doua, dar acesti barbati sunt cam rari, tind spre extrema de fata/copil si au ei nevoie de ocrotire (sotia mama) si nu asa cerinte mari. Femeii descrise de tine ii lipseste cumva sarea si piperul, este prea cuminte. Si nici ea insasi nu accepta decat un barbat pe masura ei. Are cerinte ridicate. Si aici este problema. Caci ele sunt ideale si vor tot un ideal. Si de asta gasesc greu un barbat. De asta trebuie ori sa coboare stacheta si sa faca unele compromisuri (mai uratel, mai saracut, mai fara ...), ori sa ramana singura. Si asa statistic vorbind exista mai putini baieti decat femei si daca tipurile nu corespund... Vad cazuri in presa de cupluri la care stau si ma intreb oare de ce se despart? Ce le lipseste, ce nu le functioneaza. Sunt unele cupluri cu de toate: frumosi, cariera, copii, succes. Si totusi nu raman impreuna (vezi actori sau artisti celebri). Doar se stiu cand se casatoresc si se iubesc asa cum sunt (se presupune). Unele familii de fotablisti cunoscuti cu sotii model (modele de frumusete si/sau prezentare de moda), sau de ex. citeam de Andrea si Stefan Banica, de Teo. Dar ce se intampal cu ei? Ai zice ca sunt cupluri perfecte. Si eu de multe ori m-am gandit - decat sa ajungi rau, mai bine singur. In final inca ceva - atentie cu extremele si cu educatia. Sa fii cuminte si cu Dumnezeu este bine, dar intri intr-o casnicie fara sa ai idee de ce te asteapta de la un barbat, sa nu stii cum sa procedezi cu el, este greu. Greu sa gasesti un fraier nestiutor ca tine (eventual virgin). Chiar greu in ziua de azi. Ne place sau nu, s-au schimbat vremurile si societatea. Daca femeia vrea sa fie de toate si in razboi si devreme acasa cu 7 copii si model de moda. Nu se poate. Si nici barbatul dadaca (casnic, cu copiii), model de moda, in razboi si monah, toate la un loc, nu exista. Cam asta am vrea noi. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Biserica insa isi pastreaza nestirbite valorile, Traditia sfanta. Iata de ce femeia crestina se tine de cele tari, probate, care duc sufletul spre Viata. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 22:35:31. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.