As vrea, recunosc, dar stiu ca nu am sanse si atunci mai bine sa nu ajung sa ma indragostesc de el. Cei care au vorbit despre stricarea carierei lui nu ma cunosc pe mine si imi aduc acuzatii nefondate. Nu as fi niciodata in stare sa-i fac rau unei persoane dragi.
Eu vreau sa aud exact raspunsul la intrebarea subiectului : ,,Cum pot evita iubirea neimpartasita?", adica ,,Cum fac sa nu ma indragostesc de un om la care nu am deloc sanse?"

Cred ca intrebarea cea mai corecta ar fi "Cum sa faci sa nu te mai indragostesti?"
Nu stiu daca ti-a mai spus cineva, dar romantismul este o forma bolnava a Iubirii poruncite in evanghelie. Aceasta boala a romantismului a distrus multe vieti si a chinuit multe suflete. Iubirea poruncita in Evanghelie este cu totul de alta factura si nu robeste vointa, nu chinuie inima si nu tulbura mintea celui ce o contempleaza. Ci, dimpotriva, hraneste duhul omului, intareste vointa cea buna si parjoleste buruiana rautatii din sufletele noastre. In iubirea din Evanghelie nu este vorba despre a primi ci despre a te darui.

Am auzit la arhim. Arsenie Papacioc o relatarea din viata unui sfant episcop (al Alexandriei parca) ce facea multa milostenie incat i s-a dus vestea si multi bogati din imperiu au inceput a-i trimite daruri stiind ca le va da mai departe. In acele momente a avut o vedenie cu Mediterana plina de corabii cu aur si a auzit Cuvantul zincadu-i: "Cine dintre noi e mai milostiv, tu sau Eu?" Spe ca aceasta istorisire sa te ajute sa iti gasesti echilibrul duhovnicesc care iti lipseste atat de mult.

De unde a-ti tras concluzia asta ?! Nu-mi place sa intru in polemica cu nimeni si cu atat mai putin sa jignesc omul, insa nu cred ca ma cunoasteati asa de bine incat sa puteti face afirmatii de asa natura! E bine ca atunci cand ne exprimam asupra unei chestiuni s-o facem in cunostiinta de cauza!

Nu te supara asa de usor, chiar de ai dreptate. In viata care ti se deschide inainte vei intalni multi atot-stiutori, unii chiar mai aroganti decat mine sau decat alin.

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece!!!

La fel de bine un sfat cum sa treci prin viata fara sa inveti nimic de la altii.
Curata intelepciune.

Pentru ca ai dat acelasi sfat ridicol de doua ori, fara sa tii cont si de parerile altora.

O femeie nu se duce la un barbat sa-i "spuna ce simte".
Si nu e doar o norma sociala, e o chestiune de igiena sentimentala si relationala.

Barbatul trebuie sa fie cel care sa curteze femeia si nu invers, o femeie care incalca aceasta regula risca sa se expuna ridicolului ca sa nu mai vorbim ca poate distruge astfel din start o relatie care totusi putea fi promitatoare daca lucrurile ar fi decurs altfel.

Cum pot evita iubirea neimpartasita?
 

Bineinteles ca asa ar fi de preferat- barbatul sa faca primul pas!

Insa in situatii de exceptie- sunt oameni si oameni, unii mai hotarati, iar altii mai ezitanti, pur si simplu nu vad de ar fi gresit ca femeia sa "sparga ghiata" cum se spune!

Oricum, cred ca prea se despica firu' in patru - pur si simplu lucrurile astea vin de la sine intre doi aoameni adulti!

nu asta se deduce din ce a scris Simona.

unde apare ideea ca iti doreste o relatie cu profesorul? si spui ca nu vrea sa nu se indragosteasca de profesor, adica vrea sa se indragosteasca (negarea negatiei), pai tocmai asta e, ca nu vrea!

Aline, Aline! "Pentru ce Ma prigonesti?"

Ipoteza: Ti-a dat Dumnezeu o minte ascutita, .....
Sinteza: ..... dar o folosesti pentru a te ascunde de lumina si pentru a cauta intunericul.

Teza: De ce este Dumnezeu bun, cat timp nu are de dat socoteala cuiva mai mare si mai grozav? Daca biserica ortodoxa este UNICA pe care "o vrea" Dumnezeu sa-L reprezinte pe pamant, nu ti s-ar parea de bon ton ca MAJORITATEA (adica macar 50%+1) sa fie lumini din sfesnic? Dar in momentul in care avem mai putin de 0,1% cuviosi, 4-5% pacatosi cu lacrimile in barba, 85% farisei si 10% manageri si afaceristi... Eu, daca as fi dintr-o astfel de biserica as predica ca biserica mea este cea mai lepadata dintre toate, dar din mila lui Dumnezeu inca nu am pierit cu totii. Si nu ducandu-me la alte biserici mai cuvioase, nu asa ma voi curati de pacate. Ci aducandu-mi aminte de ce sunt ortodox: pentru ca sunt cel mai pacatos si mai intunecat la suflet, alaturi de ceilalti ortodoxi.

Daca ar exista o biserica care sa predice asa ceva, acum as porni intr-acolo. O biserica in care adeptii sa fie intampinati cu avertismente: "nu veni in randurile noastre ca suntem cei mai rai si mai indaratnici decat toti! Daca te simti in stare sa ne rabzi rautatea noi te primim, dar altfel, fa-ti un bine si du-te la ceilalti care sunt mai buni! Du-te la catolici, la ecumenisti, la budisti, oriunde numai la noi nu! Dar daca te simti la fel ca noi, un caine, un vierme si nu om, ocara oamenilor si rusinea celor din neamul tau, atunci bine ai venit in randurile noastre!"
Cred ca ar fi mult mai cinstit inaintea lui Dumnezeu sa nu mai inghitim camila si sa cernem tantarul. Cred ca ar fi mult mai onest fata de ceilalti oameni sa ne prezentem asa cum suntem, adica cei mai rai dintre toti. Cum poate un preot sau un calugar sa spuna desre sine "eu sunt cel mai pacatos dintre oameni, dar catolicii si protestantii sunt mai rai ca mine"! Pana unde FATARNICIA si ipocrizia? Oare Cel ce ca intemeiat pamantul peste ape, este prostul nostru si il jucam pe degete cum ne dicteaza rentabilitatea?

Ce zici Aline? Am trecut prin viata fara sa fi invatat ceva?

Aline, Aline! "Pentru ce Ma prigonesti?"

As vrea dar numai daca as avea sanse. Dar cum stiu ca nu am,... atunci nu vreau.

Spui "nu vad" pentru ca nu cunosti viata si oamenii.

Exista modele instinctuale adanc inradacinate in fiecare persoana, care e bine sa fie respectate, altfel rezultatele pot fi destul de nefericite.

Iarasi, daca ai cunoaste oamenii, conceptul de "adulti" ai sa vezi ca n-are legatura cu varsta.

Si la 40 sau 60 poti gasi oameni cu porniri extrem de infantile in relatiile cu ceilalti iar cand e vorba si de relatii sentimentale, lucrurile devin si mai delicate mai ales unde exista si traume, idei preconcepute sau pur si simplu lipsa unei educatii sentimentale sanatoase.

Simona,afla daca si el te place,sunt gesturi care se pot interpreta,o femeie simte astfel de lucruri.Daca vezi ca nu are nicio atractie pt tine,nu incerca nimic,altfel va trebui sa-ti cauti alt
prof coordonator.
Si eu am trecut printr-o experienta de genul asta,era asistentul profului meu ,la facultate, tot asa cu 10 ani mai mare,insa m-am potolit cand am aflat ca era intr-o relatie,la fel ma aprecia insa nimic mai mult,norocul meu a fost ca m-am mutat la alta grupa si nu l-am mai vazut.

Pai tocmai asta e, Florina, ca nu vreau sa-mi caut alt coordonator pentru ca de el imi convine. Nu am motiv sa ma plang de el, chiar nici un motiv.

si, in caz ca vei simti ceva pentru el, de ce esti atat de sigura ca sentimentele nu-ti vor fi impartasite?

Nu poti forta pe cineva sa te iubeasca daca nu te place....dragoste cu de-a sila nu se face...
Vezi ce iti ofera viata.

Nu trebuie presat.

O zi buna!

1. pentru ca nu mi se pare ca ar fi dat de inteles catusi de putin ca ar simti ceva pentru mine in acest sens
2. pentru ca refuz sa cred ca ar putea sa tina la mine si sa accepte sa nu fie nimic intre noi pana in octombrie 2015, ci sa aiba rabdare pana atunci; eu as avea, dar eu sunt femeie, iar el e barbat

De ce octombrie 2015? Abia atunci implinesti 18 ani?

Nu implinesc 18 ani. Am scris deja ca am 28 de ani. In octombrie 2015 nu imi va mai fi el coordonator de doctorat.

Sunt de acord!
Femeia se poate arata interesata,insa barbatul trebuie sa fie cavaler si sa initieze invitatia.
Altfel ajungem sa avem barbati efeminati si femei barbatoase.

eu zic ca acum trebuie sa actionezi, cat timp iti este coordonator, sa-i dai de inteles ceva, ca dupa aceea, nu mai ai ocazie.

Poate nu sunt persoana ta preferata sa-ti raspunda, insa am citit relatarea nelinistii tale si m-am gandit ca te pot ajuta cumva. Ar fi vorba de doua cai.

1) Nu vrei sa te indragostesti de el sub nicio forma.

S-au dat sfaturi peste sfaturi aici. Ca e de vina dorinta, ca ea ne duce la disperare, ca pasiunea indragostirii nu este buna etc. Oarecum poate asa e. Insa niciunul din aceste lucruri pe tine nu te ajuta. Stii ca nu e bine sa-ti doresti aceasta relatie, dar nu poti sa-ti impui chestia asta. Consider ca solutia de baza ar fi "cui pe cui se scoate". De acum ti-a intrat deja in minte, vanzandu-l mereu la consultatii, e foarte posibil ca sentimentul sa tot creasca. Singura metoda valida ca sa-l reprimi este sa-l orientezi catre altcineva. (ar mai fi si sa descoperi ca el nu e barbatul ideal pe care-l crezi, dar ai zis deja ca este un om deosebit). Daca incerci sa-ti orientezi atentia catre altcineva, sau sa incepi sa te gandesti a-ti cauta alt posibil sot, s-ar putea sa se diminueze aceasta stare latenta de indragostire. In schimb daca tu te gandesti continuu la el si-ti orientezi toata energia catre intalnirile profesionale, s-ar putea sa uiti sa mai privesti in jur.

2) Dar pe de alta parte......Si daca ai sanse la el?

De ce nu ai avea? Esti tanara, sunt sigura ca esti o femeie cel putin draguta ca si aspect, esti la doctorat ceea ce demonstreaza ca esti si foarte bine pregatita in domeniul tau. Esti credincioasa, iti doresti o relatie serioasa, iar el este un barbat singur.
Ai toate atuurile pentru a putea initia o frumoasa poveste de dragoste care sa ajunga la o casatorie. Ti s-a oferit sfatul sa astepti pana termini doctoratul in 2015. Mai sunt doi ani pana atunci. Ce te face sa crezi ca el va ramane singur si nu se va casatori?
Nu zic sa ii faci avansuri, dar oarecum poti sa-i dai de inteles ca ai fi interesata de o prietenie cu el. Poti initia in timpul unei consultatii si discutii relationate mai indirect de activitatea profesionala. In acest mod il poti cunoaste mai bine si-ti poti da seama daca se merita sau nu sa mergi mai departe.
Din vorba in vorba, cu siguranta amandoi va veti da seama daca poate fi ceva sau nu se poate.
Nu lua in calcul doar posibilitatea ca el sa nu te placa. Discutand diverse, e posibil sa realizezi si tu ca nu e chiar cum ai crezut. Sau din contra.
Am inteles exact ca ti-e teama de acest sentiment, de aceea am incercat sa-ti expun ambele cai, din punctul meu de vedere.

Stii....In viata daca risti, s-ar putea sa nu castigi. Dar daca nu risti, ai certitudinea ca nu vei castiga niciodata.

Andra_07, multumesc mult pentru mesajul elaborat si bine construit.

ok..mesajul meu nu e asa elaborat ...dar sunt total de acord, asta voiam sa zic si eu si nu stiam cum :

"Mai sunt doi ani pana atunci. Ce te face sa crezi ca el va ramane singur si nu se va casatori?
Nu zic sa ii faci avansuri, dar oarecum poti sa-i dai de inteles ca ai fi interesata de o prietenie cu el. Poti initia in timpul unei consultatii si discutii relationate mai indirect de activitatea profesionala. In acest mod il poti cunoaste mai bine si-ti poti da seama daca se merita sau nu sa mergi mai departe. "

Nu am afirmat niciodata ca el va ramane singur pana termin eu doctoratul. Faci niste presupuneri gresite si vii cu sfaturi care nu raspund intrebarii mele. Oricum, din moment ce el ca barbat nu zice nimic extra-profesional, eu ca femeie de ce as face asta? Doar ca sa risc de proasta/fraiera/copilaroasa/etc.?

Eu doar am citat...Plus ca era o intrebare..nu am spus ca ai afirmat asta.Era o intrebare retorica.Cine vine cu sfaturi aiurea..? eu sau citatul?
Pai...se zice ca femeile..dar eu cred ca orice om...e inzestrat cu intuitie..si poti intui cum te vede cel de langa tine..extra-profesional nu inseamna neaparat ceva brutal gen "hai cu mine in oras! " .."te iubesc de cum te-am vazut " etc...cand tii la cineva nu iti doresti sa-l cunosti mai bine? sau maacr cand te intereseaza...de-aia citim biblia, vietile sfintilor...invatam istorie..etc.

Nu.Nu ma refer la flirt sau apropouri languroase.Asta ar fi intr-adevar penibil.Poate nu sunteti apropiati nici cat niste amici. Dar tot ar exista subiecte de discutie..In rest, un compliment sau o apreciere indreptatita nu chiar gratuita e un fel de apropiere si in acelasi timp o impartasire a sentimentelor..Nu zic ca asta e calea de urmat.Si de aici incolo el poate decide daca iti lasa un teren mai apropiat in viata lui sau pastreaza distanta profesionala.

Comunicarea ar fi o cheie..

Simona, incerc si eu sa-mi spun parerea in legatura cu problema ta.
Eu sunt destul de matura, ca sa zic asa. Am trecut de 50 de ani, am vazut si am patit multe.
Este stiut, o poate confirma si un psiholog,(daca inca n-a facut-o... pe acest topic.)ca o femeie se ataseaza, chiar se indragosteste de barbatul cu care relationeaza indeaproape. Barbat pe care in alte imprejurari nici nu l-ar fi placut. Acestia pot fi sefii, medicii, profesorii ei. Sau mai sunt cazuri in care femeile se indragostesc chiar de duhovnicii lor. Mai mult de atat, se mai spune ca o femeie rapita poate sa dezvolte o pasiune (bolnava, desigur) si fata de rapitorul ei. Nimic nu e de mirare. Exista explicatii stiintifice, medicale, la astfel de manifestari.
Asa ca, parerea mea este ca si la tine s-a intamplat acelasi lucru. Este posibil ca tu, daca l-ai fi cunoscut in alte imprejurari, in altfel de relatie, de la egal la egal, nu ti-ar fi placut, sau cel mult ti-ar fi fost indiferent. Asa ca nu te grabi sa=i dai de inteles ca-l placi. Sub nici o forma. Ca poate cunoscandu-l mai de aproape (ca iubita a lui) o sa fi dezamagita, o sa-l vezi asa cum este de fapt. Intr-o relatie prof.- student, profesionala, cum s-ar zice, nu observi decat superioritate lui profesionala, restul este in umbra. Si daca constati ca nu-ti place, ca te dezgusta de fapt? Cum o scoti la capat? Avand in vedere ca tu l-ai starnit?.....
Apoi, gandeste-te: are 38 ani (mult), e singur desi este un om minunat, bun la sufelt, destept, aratos, etc... Cum de nu are nici o relatie? sau poate are? si o tine ascunsa? Sau poate nu-i plac femeile? sau poate... sau poate? Tu crezi ca alte femei nu au vazut cat e de minunat? Si cum de e singur? ca nu e prea tanar.
Nu vezi ca "e ceva putred in Danemarca?"...
Sfatul meu este sa te stapanesti, sa gandesti logic si astepti sa se intample apropierea in mod natural, firesc, si sa inceapa el.
Este parerea mea, si iarta-ma daca ceva din cele spuse de mine te-a deranjat.
Iti doresc sa ti se intample ceea ce-ti este de folos!
Doamne ajuta!

Multumesc, doamna, foarte bun comentariu ati lasat si nu m-ati suparat cu nimic prin ceea ce ati scris. Oricum, nu cred ca o sa-mi placa de el pana la urma.

Sa fie cum o fi mai bine pentru tine, Simona! Pana una alta, ai de studiat, ai ce face si timpul tau e pretios. Sa nu-l risipesti. O sa vina si vremea suspinelor din dragoste si a lacrimilor de fericire. Toate la timpul lor. N-ai sa scapi :).
Cu Domnul inainte!

In principiu, aveti dreptate cu ceea ce spuneti. Teoretic doar. Insa cu tot respectul, nu putem generaliza. Exista un alt topic in care s-a dezbatut zile in sir subiectul: Persoanele de o anumita varsta cu multe calitati, nu-si gasesc pe nimeni. Acolo am incercat sa explic de ce se intampla acest lucru si sunt constienta ca puteti avea dreptate, asa cum am incercat si eu sa spun. Insa, nu e un adevar general valabil.
Simona sta in UK. Domnul este profesor universitar, barbat cu o cariera frumoasa, probabil curtat la viata lui de catre multe femei. Ce vreau sa punctez: Din pacate lumea s-a schimbat. In tarile dezvoltate, casatoria a trecut de mult pe planul doi sau chiar mai jos. Pentru un barbat, cariera este cea mai importanta. Putem lua in considerare si faptul ca domnul a dorit sa-si puna la punct viata profesionala, lasand pe planul secund intemeierea unei familii.

Aprob in totalitate ceea ce spuneti dumneavoastra. Femeile se ataseaza foarte mult de barbatii care ii au aproape. Colegi de munca, profesori, sefi, medici etc. Dar acum vine intrebarea? De ce nu ne-am atasa de ei? (Bineinteles, daca sunt singuri si oameni buni). De cine ne-am putea atasa daca nu, exact de acei barbati care ne sunt cel mai aproape?

Sincer, eu cred ca sunt din ce in ce mai rare iubirile la prima vedere. L-am vazut, m-am indragostit, ma marit. Acum si noi femeile am inceput sa privim in jur. Avem dreptul acum sa ne imprietenim inainte sa ne indragostim. Si mai ales avem dreptul sa alegem si fara a fi alese.

Ce optiuni ai daca nu te uiti la barbatii care ii ai in jurul tau? Ne plimbam singure pe strada si agatam pe cine ni se pare mai frumos?
Repet, cu tot respectul, dar cel mai normal si corect este sa privim intai ce avem in ograda si abia apoi sa cautam in afara.

Sigur ca nu se poate generaliza. Dar este un scenariu foarte des intalnit. Si tocmai de aceea trebuie prudenta in aceste situatii. Si nu numai in astfel de situatii.
Pe de alta parte tinerii vad lucrurile altfel, si, poate, e mai bine asa, caci nu s-ar mai marita si insura nimeni.
Sigur ca noi femeile avem dreptul sa alegem. Dar dintre cei care ni se ofera. Parerea mea e ca nu se face ca o fata sa faca primul pas.. Stiu ca e o conceptie invechita dar si eu sunt veche :). Nu pot gandi altfel.
Ideia cu ograda si cautatul in afara nu am inteles-o…

M-am referit la faptul ca intai este mai precaut sa cauti in jurul tau perechea potrivita. Printre prieteni, vechi colegi de scoala, colegi de serviciu etc. Printre oamenii care deja i-am vazut cum se comporta in anumite situatii. Daca niciunul nu este pe placul nostru, putem sa incepem a cauta si printre straini.
Mie mi se pare mai sigur asa. Bineinteles, nici dragostea la prima vedere nu e exclusa.

Am inteles.
Dar uite ca nici de data asta nu suntem de aceeasi parere. Diferenta de varsta=diferenta de gandire, ce sa-i faci...
Eu as zice ca nu-i nevoie ca o fata sa caute ci sa astepte cuminte, la locul ei, ca perechea potrivita s-o caute si s-o gaseasca. ;)

Ai dreptate, Andra_07. Imi place cum gandesti vis a vis de subiectul acesta. Normal ca e mai sigur sa studiezi mai intai oamenii pe care ii cunosti deja si stii ce le poate capul decat pe unul necunoscut pe care il vezi in te miri ce loc/ipostaza/situatie.

De acord ca fata sa astepte. Dar nu sunt de acord cu suspiciunile dumneavoastra vis a vis de coordonatorul meu. Daca e sa fac o paralela, daca el e dubios ca e necasatorit la 38 de ani si eu sunt dubioasa, nu-i asa? Ca nici eu la 28 de ani nu mai sunt chiar asa de tanara, mai ales daca ma compar cu fete maritate de 22-24 de ani. Si scuzati-ma, dar sa insinuati despre cineva ca este batran la 38 de ani mi se pare deja prea de tot...Vorbind la modul general, ce conteaza asa mult 10 ani? Ce asa mare diferenta de gandire? Ok, sunt de acord ca unul ca el e mai matur ca mine, dar nu e asta si ideea (ca barbatul sa fie ceva mai matur decat femeia)? Apoi, o femeie de 28 de ani si un barbat de 38 se poate spune ca pot avea aproximativ aceleasi dorinte de la viata: casatorie, copii, succes profesional. Nu am 20 de ani ca sa ziceti ca imi doresc facultate, iar el familie si copii. 10 ani diferenta nu-s ca 20. Doar nu vreti sa spuneti ca el la 38 e ca tata la 54. Daca ati avea aproximativ varsta mea, v-as intelege acuzatiile astea, dar fiind trecuta de 50, zau ca nu inteleg.

Faza asta cu suspinele din dragoste asa imi suna de zici ca as avea 16 ani si inca nu ar fi cazul sa am o relatie, daramite casatorie. De zici ca la 28 de ani cati am inca nu e vremea potrivita pentru relatie/casatorie. Se pare ca dumneavoastra ma vedeti ca pe un copil ce mai trebuie sa copilareasca, nu sa iubeasca si sa fie iubit de o persoana de sex opus. Daca chiar vreti sa stiti, am avut deja parte de suferinta din dragoste, dupa cum am si scris in prima mea postare de la acest subiect.

depinde
 

Am citit rapid prin topic si nu m-am lamurit:

-ce inseamna pt tine " a fi indragostit"?
- cum vine cu suferinta din dragoste la adulti?

Imi lasa un pic impresia ca ai vrea sa crezi ca esti matura (zici ca ai 28 de ani), dar poate matur de 38 de ani e chiar diferit. Sii mi se pare ca prea rationalizezi totul. Ai putea sa spui cam in ce domeniu iti faci doctoratul? Uneori un patern de gandire aplicat in studiile academice, il urmareste vrand nevrand pe cel ce abordeaza un subiect. Mintea ce gandeste analizeaza cam toate ipotezele posibile ("daca nu ma iubeste?").
Daca domnul profesor ar fi asa cum este, mai putin calitatile intelectuale, ai mai fi deschis topicul?

sa fii !
K.

Mai bine nu scriai nimic, nu crezi? Ai scris doar un mesaj inutil si rautacios.

o diferenta pana la 10 ani, merge.
si oricum, domnul acela a fost ocupat cu studiile, cu universitatea, cand sa-si gaseasca si o consoarta pe masura sa?

Vad ca te-am cam suparat cu vorbele mele. Sa nu fii suparata. Nu am acuzat, nu am catalogat pe nimeni... Doar am lansat niste iporeze pe care le poti ignora. Sper ca nu am jignit prea tare.
Sa fii fericita! Pace si bucurie de la Dumnezeu!

Probabil sunt off-topic, dacă mă refer la problema ta, dacă însă mă refer doar la titlul topic-ului, nu trebuie să evităm iubirea, ci trebuie să iubim.
Nu mă pricep să spun mai multe, dar asta este porunca, nu? Să ne iubim unii pe alţii... nu să iubim doar pe cei ce ne iubesc...