În prealabil postat de N.Priceputu (Post 500480)

Corect. Nu poate fi demonstrată existența lui. Ține de credință.

În prealabil postat de iliegh (Post 500477)

Cum poti demonstra existenta a ceva imaterial. Nu poti.

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 500494)

Sigur ca poti !

Prin efecte!

Daca ceva exista, atunci acel ceva, orice si oricum ar fi, se manifesta cumva, are un impact, produce unul sau mai multe efecte.

Sa luam un exemplu din fizica, sa apelam si la chimie.
Nu s-a stiut de la inceput ca exista acele manifestari energetice infime si efemere numite quarci, insa fizicienii au dedus ca exista intrucat apareau anumite efecte in planul experientei care nu puteau fi puse pe seama celor deja cunoscute. Apoi au aflat, incet-incet, din aproape in aproape, ca erau "particule" necunoscute. Iar azi se cunoaste mult mai mult.

In chimie s-a procedat similar: multe elemente chimice au fost mai intai banuite, deduse si cunoscute bine inainte de a fi identificate ca atare. Azi li se exploateaza din plin proprietatile in aplicatii industriale.

In descoperirea formulei benzenului, Kekule a dedus ca trebuie sa existe anumite legaturi si orbitalii pi, fara de care nu puteau fi explicate efectele unor reactii chimice la care participa benzenul. Apoi a descoperit ceea ce azi numim "formula moderna a benzenului".

Multe din cunostintele oamenilor incep prin mirarea ca un ceva necunoscut, inca, are totusi efecte. Da "semne" ca exista.
Cu vremea, la timpul sorocit oamenii afla si despre ce e vorba.
Sau despre Cine....

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 500490)

nu vor fi niciodată suficiente teoriile științifice, atâta vreme cât se vor ocupa doar de palpabil.

În prealabil postat de iliegh (Post 500495)

Ai dreptate pe jumatate.

Numai ca atunci cand s-a presupus exitsenta quarcilor, acestia erau presupusi a face parte tot din materie.
Daca mergi pe calea asta, ar trebui ca in final Dumnezeu sa fie dovedit tot in materie,dupa rationamentul tau, ceea ce ar contrazice total credinta.

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 500498)

Iar incurci planurile.
Amesteci...

În prealabil postat de iliegh (Post 500499)

Nu eu amestec. Inainte spuneam ca nu poate fi demonstrat ceva in afara existentei materiale, ca Dumnezeu.

Nu e corect sa vi cu exemple in care se dovedeste existenta unor particule sau substante materiale, facand analogie cu demonstratia existentei a ceva imaterial. Pur si simplu nu are sens. Nu eu incurc planurile.

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 500507)

Prietene, cand iti arat cu degetul, nu ma musca de mana!
Uita-te incotro arat...

Daca binevoiesti, daca poti.

În prealabil postat de Noiembrie (Post 500441)

"memorie stramoseasca"...

În prealabil postat de iliegh (Post 500509)

Pot, cu conditia sa areti cu degetul in directia corecta.

În prealabil postat de Noiembrie (Post 500147)

Ieri am citit pe internet niste articole in care se afirma ca stiintific s-ar fi dovedit ca moartea nu exista.Va prezint teoria in cauza si astept opiniile voastre.

"Cei mai mulţi oameni se tem de moarte, cred în ea pentru că au fost învăţaţi că vor muri. Ei se asociază cu corpurile lor, iar acestea mor, inevitabil. Conform unei noi teorii însă, specialiştii sugerează că moartea nu este un eveniment final.
Dr. Robert Lanza, director ştiinţific la „Advanced Cell technology" şi profesor la Facultatea de Medicină din cadrul Wake Forest University, a oferit noua abordare a fenomenelor care se produc în momentul morţii, din perspectiva fizicii cuantice.
Anumite observaţii nu pot fi prevăzute la modul absolut, există o gamă de observaţii posibile pentru fiecare probabilitate. Pentru a explica acest concept, specialitul a oferit exemplul universurilor multiple, aprofundat de biocentrism, o nouă teorie ştiinţifică.
Există un număr infinit de universuri, conform teoriei, şi orice s-ar putea întâmpla se petrece într-unul sau altul. „Moartea nu există în aceste scenarii, la modul real. Toate universurile posibile există simultan, indiferent de ce se întâmplă într-unul din ele. Deşi corpurile sunt destinate să se autodistrugă, sentimentul de a fi în viaţă, conştientizarea lui «cine sunt eu?» nu este nimic mai mult decât o sursă de energie de 20 de waţi care funcţionează în creier. Dar această energie nu dispare la moarte", a explicat Robert Lanza.
Una dintre axiomele ştiinţifice este aceea că energia nu moare niciodată, nu poate fi creată sau distrusă. Întrebarea la care cercetătorul a elaborat un răspuns în studiul său asupra morţii este dacă această energie transcende dintr-o lume în alta.
20 de waţi de energie
Indiferent de alegerile făcute de cel care observă o acţiune, cel care o efectuează va experimenta efectele acesteia, a explicat cercetătorul. Legăturile dintre evenimentele în care sunt implicaţi subiecţii observaţi şi universuri depăşesc conceptele noastre clasice de spaţiu şi timp.
„Dacă cei 20 de waţi de energie ar proiecta un rezultat sau altul pe un ecran, aceeaşi «baterie» ar fi responsabilă pentru proiecţie, indiferent dacă fasciculele ar ajunge pe un ecran sau pe mai multe", a scris cercetătorul pe site-ul sau, roberlanza.com.
Percepţia şi experimentarea se traduc prin informaţii descifrate de creier, pentru care spaţiul şi timpul sunt doar instrumente de ordonare a acestora.
Într-o lume lipsită de spaţiu şi timp, moartea nu există. Chiar Einstein spunea către sfârşitul vieţii: „Prietenul meu a plecat din această lume ciudată cu puţin înaintea mea. Aceasta nu înseamnă nimic. Oamenii ca noi ştiu că distncţia dintre trecut, prezent şi viitor este doar o iluzie care persistă cu încăpăţânare". Nemurirea nu înseamnă existenţă perpetuă într-un timp nesfârşit, ci locuieşte, mai degrabă, în afara timpului cu totul, a explicat Lanza."

http://romaniapress-misterelelumii.b...iintifica.html

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 500492)

La fel e si cu vazul si cu toate simturile, precum si cu vointa si cu gandirea si cu toate stihiile. Le sesizez existenta si manifestarea in mod direct, i-mediat.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 500517)

Pe lângă nevoia de sens aș mai adăuga nevoia de absolut, relativitatea lumii nefiindu-ne mulțumitoare. Sufletul are nevoile lui, mai mari decât ale trupului. El vrea să trăiască veșnic, vrea să iubească total, vrea desăvârșirea. Astea nu pot fi împlinite de cele materiale, într-o lume care se descompune pentru fiecare dintre noi poate chiar mâine.

În prealabil postat de Noiembrie (Post 500147)

Ieri am citit pe internet niste articole in care se afirma ca stiintific s-ar fi dovedit ca moartea nu exista.Va prezint teoria in cauza si astept opiniile voastre.

"Cei mai mulţi oameni se tem de moarte, cred în ea pentru că au fost învăţaţi că vor muri. Ei se asociază cu corpurile lor, iar acestea mor, inevitabil. Conform unei noi teorii însă, specialiştii sugerează că moartea nu este un eveniment final.
Dr. Robert Lanza, director ştiinţific la „Advanced Cell technology" şi profesor la Facultatea de Medicină din cadrul Wake Forest University, a oferit noua abordare a fenomenelor care se produc în momentul morţii, din perspectiva fizicii cuantice.
Anumite observaţii nu pot fi prevăzute la modul absolut, există o gamă de observaţii posibile pentru fiecare probabilitate. Pentru a explica acest concept, specialitul a oferit exemplul universurilor multiple, aprofundat de biocentrism, o nouă teorie ştiinţifică.
Există un număr infinit de universuri, conform teoriei, şi orice s-ar putea întâmpla se petrece într-unul sau altul. „Moartea nu există în aceste scenarii, la modul real. Toate universurile posibile există simultan, indiferent de ce se întâmplă într-unul din ele. Deşi corpurile sunt destinate să se autodistrugă, sentimentul de a fi în viaţă, conştientizarea lui Ťcine sunt eu?ť nu este nimic mai mult decât o sursă de energie de 20 de waţi care funcţionează în creier. Dar această energie nu dispare la moarte", a explicat Robert Lanza.
Una dintre axiomele ştiinţifice este aceea că energia nu moare niciodată, nu poate fi creată sau distrusă. Întrebarea la care cercetătorul a elaborat un răspuns în studiul său asupra morţii este dacă această energie transcende dintr-o lume în alta.
20 de waţi de energie
Indiferent de alegerile făcute de cel care observă o acţiune, cel care o efectuează va experimenta efectele acesteia, a explicat cercetătorul. Legăturile dintre evenimentele în care sunt implicaţi subiecţii observaţi şi universuri depăşesc conceptele noastre clasice de spaţiu şi timp.
„Dacă cei 20 de waţi de energie ar proiecta un rezultat sau altul pe un ecran, aceeaşi Ťbaterieť ar fi responsabilă pentru proiecţie, indiferent dacă fasciculele ar ajunge pe un ecran sau pe mai multe", a scris cercetătorul pe site-ul sau, roberlanza.com.
Percepţia şi experimentarea se traduc prin informaţii descifrate de creier, pentru care spaţiul şi timpul sunt doar instrumente de ordonare a acestora.
Într-o lume lipsită de spaţiu şi timp, moartea nu există. Chiar Einstein spunea către sfârşitul vieţii: „Prietenul meu a plecat din această lume ciudată cu puţin înaintea mea. Aceasta nu înseamnă nimic. Oamenii ca noi ştiu că distncţia dintre trecut, prezent şi viitor este doar o iluzie care persistă cu încăpăţânare". Nemurirea nu înseamnă existenţă perpetuă într-un timp nesfârşit, ci locuieşte, mai degrabă, în afara timpului cu totul, a explicat Lanza."

http://romaniapress-misterelelumii.b...iintifica.html

În prealabil postat de iliegh (Post 500543)

Se pare ca in cele din urma se desprinde o idee din topicul asta.

Dupa cum zic Cezar si N.priceputu, sufletul are nevoie de sens, tanjeste dupa ceva absolut, mai presus de lumea asta, are o destinatie care nu este din lumea asta materiala.

Si se pare ca oamenii isi dau seama de asta studiind natura, totul arata catre un creator, nu-i asa ?



Nu prea cred. Daca ar fi asa, ar trebui ca oamenii sa aiba un puternic instinct de sinucidere, tocmai ca sa intre in turma de lumina calatoare. Nu spun ca ar trebui sa se sinucida, dar ar considera viata in chip uman ca ceva rau, ceva de care ar vrea sa scape cat mai repede, ca sa se alature luminii.

Ori realitatea ne arata un puternic instinct de conservare, orice om se opune cu foarte mare rezistenta ideii de moarte fizica (care ar trebui sa fie de fapt o eliberare).

De fapt acest instinct de autoaparare este atat de puternic incat omul refuza sa creada ca ar putea muri vreodata, si pentru propriul sau confort psihic, inventeaza lumi invizibile, halucinante in care spiritul lor va calatori la nesfarsit fara sa moara.

Totul e o iluzie autocreata pentru propriul confort psihic. Daca nu e asa, moartea este o binefacere, ceva de dorit, ceea ce contrazice dogmele religioase.

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 500551)

In aceasta postare pot identificate mai multe erori de rationament.

Cel putin trei.

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 500542)

Sufletul are o putere de 20 W? (aceasta valoare numerica nu reflecta o cantitate de energie discreta)

"20 de W de energie"...????

In cazul in care un suflet de putere 20 W ar fi nemuritor, energia sa degajata ar fi infinita [20W x infinite secunde = infiniti jouli].

Cine are minime cunostinte de fizica si filosofie nu poate fi impresionat de aceste jonglerii pseudo-stiintifice.

Sufletul nu este nici energie creata, nici energie necreata.

"Energia"/"sufletul" sunt fixatii ale mintii, asa cum este de fapt si "materia".

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 500534)

Ne intoarcem acasa Noiembrie,iarna se intoarce in toamna si parul nostru alb incepe sa-si spele tristetea zapezilor gandurilor trecute,apoi toamna se intoarce in vara si suntem iar tineri si viata freamata in noi,si lumea ne imbratiseaza iar cu toata frumusetea si nebunia ei iar apoi,la final,precum natura isi renaste mereu samanta,vara se opreste din fuga ei de om si observa ca a venit primavara si ca omul a devenit iar copil,fara tristetea finalului si zbuciumul drumului,ci doar un copil cu inocenta si bucuria descoperirii miracolului numit viata.Si apoi copilul se intinde pe pamant si florile si pasarile il imbratiseaza si devine tot mai mic si mai mic,pana se intoarce in pantecul mamei sale,ferit de rau si cunoscand taina vietii pe care Dumnezeu o pune in noi.Si apoi din acel copil mai ramine o scanteie,frumoasa,curata,luminoasa,care se intoarce fericita acasa,de unde a plecat in lungul ei drum si unde stia ca se va intoarce.Ne intoarcem acasa Noiembrie,liberi in dragostea fara de sfarsit care ne-a creat,alergand ca niste copii primordiali printr-un lan de grau al unei lumi noi si a unui cer nou.Asa este,moartea nu exista,ne intoarcem acasa si chiar daca vom trece prin valea umbrei mortii nu ne va fi frica de nici un rau,caci EL este mereu alaturi de toti copii sai,care se intorc acasa.Dupa cum spunea Pavel ,,Bucurati-va !".

În prealabil postat de iliegh (Post 500556)

Stai un pic.

In timpul vietii probabil creierul ( atribuit sufeltului printr-o conexiune miraculoasa) consuma 20 W. Consuma, adica ia din mediul exterior o energie sub forma calorica, electrica, chimica, si o transforma intr-o energie care are puterea de 20 W.

Ar putea face la fel si dupa moarte, nu e nici o problema atat timp cat ar avea o sursa de energie.

Nu asa se combate inexistenta sufletului.

În prealabil postat de Noiembrie (Post 500557)

Minunata exprimarea calatoriei prin anotimpurile noastre ! Mi-a facut efectiv o deosebita placere sa te citesc si cumva , nu pot exprima in cuvinte, percep un anume dor, o dorinta si o senzatie de eliberare ! Stiu ca intelegi!Mi-e dor de acasa!

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 500418)

Vestea bună este că viața veșnică e chiar aici și acum. Sau împărăția cerurilor, aceea în care Împărat este Hristos. Ea începe cu botezul și se continuă în veșnicie. Însă de acum trebuie să înviem.

În prealabil postat de Noiembrie (Post 500555)

Am postat textul tocmai pentru a va cunoaste opiniile! Nu a fost nimic ce sa imi apartina ca idee! Iar dialogurile trebuie sa fie constructive, nu-i asa?

În prealabil postat de iliegh (Post 500559)

Si totusi instinctul de conservare e mai puternic, astfel incat te face sa nu pleci acasa ci sa stai aici, nu-i asa ?

În prealabil postat de iliegh (Post 500543)

Se pare ca in cele din urma se desprinde o idee din topicul asta.

Dupa cum zic Cezar si N.priceputu, sufletul are nevoie de sens, tanjeste dupa ceva absolut, mai presus de lumea asta, are o destinatie care nu este din lumea asta materiala.

Si se pare ca oamenii isi dau seama de asta studiind natura, totul arata catre un creator, nu-i asa ?



Nu prea cred. Daca ar fi asa, ar trebui ca oamenii sa aiba un puternic instinct de sinucidere, tocmai ca sa intre in turma de lumina calatoare. Nu spun ca ar trebui sa se sinucida, dar ar considera viata in chip uman ca ceva rau, ceva de care ar vrea sa scape cat mai repede, ca sa se alature luminii.

Ori realitatea ne arata un puternic instinct de conservare, orice om se opune cu foarte mare rezistenta ideii de moarte fizica (care ar trebui sa fie de fapt o eliberare).

De fapt acest instinct de autoaparare este atat de puternic incat omul refuza sa creada ca ar putea muri vreodata, si pentru propriul sau confort psihic, inventeaza lumi invizibile, halucinante in care spiritul lor va calatori la nesfarsit fara sa moara.

Totul e o iluzie autocreata pentru propriul confort psihic. Daca nu e asa, moartea este o binefacere, ceva de dorit, ceea ce contrazice dogmele religioase, cel putin pe cea crestina pe care o cunoastem cu totii.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 500566)

Viața umană nu este ceva rău, avându-și rostul ei. Nu ea ne desparte de Lumină, ci ne este lăsată poate tocmai ca să cunoaștem și să ne familiarizăm cu Lumina-Hristos. E o vreme de gestație, trebuie să creștem în Duh până vom trece pragul spre veșnicie.
Viața cea adevărată a venit în lume, s-a amestecat cu viața obișnuită și nu așteaptă decât să fie cunoscută.

În prealabil postat de iliegh (Post 500543)

Se pare ca in cele din urma se desprinde o idee din topicul asta.

Dupa cum zic Cezar si N.priceputu, sufletul are nevoie de sens, tanjeste dupa ceva absolut, mai presus de lumea asta, are o destinatie care nu este din lumea asta materiala.

Si se pare ca oamenii isi dau seama de asta studiind natura, totul arata catre un creator, nu-i asa ?



Nu prea cred. Daca ar fi asa, ar trebui ca oamenii sa aiba un puternic instinct de sinucidere, tocmai ca sa intre in turma de lumina calatoare. Nu spun ca ar trebui sa se sinucida, dar ar considera viata in chip uman ca ceva rau, ceva de care ar vrea sa scape cat mai repede, ca sa se alature luminii.

Ori realitatea ne arata un puternic instinct de conservare, orice om se opune cu foarte mare rezistenta ideii de moarte fizica (care ar trebui sa fie de fapt o eliberare).

De fapt acest instinct de autoaparare este atat de puternic incat omul refuza sa creada ca ar putea muri vreodata, si pentru propriul sau confort psihic, inventeaza lumi invizibile, halucinante in care spiritul lor va calatori la nesfarsit fara sa moara.

Totul e o iluzie autocreata pentru propriul confort psihic. Daca nu e asa, moartea este o binefacere, ceva de dorit, ceea ce contrazice dogmele religioase, cel putin pe cea crestina pe care o cunoastem cu totii.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 500573)

Nu ni se cere atingerea perfecțiunii în viața asta. Aici doar ni se dă germenele vieții veșnice, prin Botez. Cât creștem până ce Domnul ne va chema depinde de cât lucrăm pământul inimii ca să beneficieze de ploaia harului, de cât de mult ne deschidem luminii dumnezeiești, ca să creștem, să înflorim, să rodim.

Ortodoxia despre asta este: Trecerea de la viața obișnuită, lumească, la viața cea adevărată, în Hristos.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 500579)

@ cezar ioan: acum o să avem și noi o dispută pentru titlul de „cel mai mic”.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 500579)

@ cezar ioan: acum o să avem și noi o dispută pentru titlul de „cel mai mic”.

În prealabil postat de iliegh (Post 500578)

Stai putin. Poate ce stiu eu e gresit, dar in toate cartile sfintilor se spune in general ca, calea catre mantuire e foarte stramta, si ca trebuie sa treci prin multe purificari ale spiritului inainte ca macar sa te gandesti ca vei fi mantuit. Nu se refera la calea din viata pamanteasca ? Poate gresesc eu.

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 500577)

Are dreptate Florin, in aceasta postare ai facut cel putin 3 mari erori.
Prima si cea mai grava este ca ai scris Cezar si NPriceputu, cand de fapt ordinea e inversa. Intrucat ceea ce fac eu, adeseori pe forum, este a urma firul presarat inaintea mea de cativa frati si surori care imi dau din nobletea sufletului lor variate lectii de viata crestina, printre ei numarindu-se, ca preferat al meu, fratele mai mare N.Priceputu. (Ca de multe ori o dau in bara, asta e alta poveste.)

Apoi, ca sa faci parte din lumina nu trebuie sa te sinucizi. Ci doar sa iti smeresti mintea, pana dai de adincul ei cel mai inalt (da!), inima, care la noi crestinii e imbracata in Hristos prin Sfantul Botez. Pe masura ce arunci balastul multor infantilisme si narcisisme care urla "eu! eu!", pe masura ce le pui pe acestea in surdina si te orientezi (te decentrezi de pe propriul ego) catre Hristos, capeti treptat constiinta unui Cosmos Hristocentric.
Asa vin si sensul si absolutul si toate bunurile...

Iluziile autocreate pentru propriul confort psihic sunt mai degraba: eu-eu-eu!, eu sunt mare si tare, eu stiu-eupot-eucunosc-cu de la mine putere, eu centrez eu dau cu capul, sus e in sus (cand de fapt e in jos...) etc.

O schimbare a perspectivei, insa, nu pica din pom. E nevoie, daca nu s-au ivit zorii pana acum, de un mare cutremur. Pregateste-te pentru durere multa.
Apoi va fi bine!

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 500534)

Ne intoarcem acasa Noiembrie,iarna se intoarce in toamna si parul nostru alb incepe sa-si spele tristetea zapezilor gandurilor trecute,apoi toamna se intoarce in vara si suntem iar tineri si viata freamata in noi,si lumea ne imbratiseaza iar cu toata frumusetea si nebunia ei iar apoi,la final,precum natura isi renaste mereu samanta,vara se opreste din fuga ei de om si observa ca a venit primavara si ca omul a devenit iar copil,fara tristetea finalului si zbuciumul drumului,ci doar un copil cu inocenta si bucuria descoperirii miracolului numit viata.Si apoi copilul se intinde pe pamant si florile si pasarile il imbratiseaza si devine tot mai mic si mai mic,pana se intoarce in pantecul mamei sale,ferit de rau si cunoscand taina vietii pe care Dumnezeu o pune in noi.Si apoi din acel copil mai ramine o scanteie,frumoasa,curata,luminoasa,care se intoarce fericita acasa,de unde a plecat in lungul ei drum si unde stia ca se va intoarce.Ne intoarcem acasa Noiembrie,liberi in dragostea fara de sfarsit care ne-a creat,alergand ca niste copii primordiali printr-un lan de grau al unei lumi noi si a unui cer nou.Asa este,moartea nu exista,ne intoarcem acasa si chiar daca vom trece prin valea umbrei mortii nu ne va fi frica de nici un rau,caci EL este mereu alaturi de toti copii sai,care se intorc acasa.Dupa cum spunea Pavel ,,Bucurati-va !".

În prealabil postat de cezar_ioan (Post 500593)

Ilie, aceasta este povestea unui bumerang. Nu este unul din metal, ci din sange si carne, din oase si muschi dar, mai ales, din duh. Duh omenesc.
Imagineaza-ti ca te-ai pricepe sa lansezi catre cer, pe o linie oblica, un bumerang. El va urma o traiectorie, eventual va suferi mici abateri in urma ciocnirii cu alte obiecte zburatoare, poate si sub puterea furtunii sau izbitura fulgerului insa, mai devreme sau mai tarziu, pe o traiectorie a lui rezultanta din combinarea fortei de aruncare cu toate celelalte forte, el revine la tine. In mana. Si il prinzi fara probleme, fiind priceput foarte la manuitul bumerangului...:)

Presupunind ca bumerangul e insufletit, imi imaginez ca mai intai el sesizeaza ca urca, ba chiar se pierde cu totul in cer, dupa cum i se pare lui. Insa, vai, vine o clipa cand incetineste miscarea apoi, desi nu crede ca i se va intampla tocmai lui aceasta, pur si simplu se opreste, ramane incremenit o clipa si... vai... porneste spre pamant cu viteza accelerata.

Imaginatia mea imi spune ca dupa spaima incercata sus, in punctul cel mai inalt, bumerangul va realiza un fapt cu totul surprinzator: i se pare ca nu coboara, ci... urca!
Desi, vezi bine, coboara...
Din fericire, la sfarsit ajunge in mana ta.

Asta-i tot.

Ceea ce mi-ar placea sa sesizezi este sugestia privind impresiile noastre de "sus-jos"...