Impotriva razboaielor si uciderilor
 

Total de acord! Un stat (exceptand acele micro-state gen Palau, Nauru, Tonga, etc) nu poate exista fara: armata, politie si servicii de informatii!

In intreaga istorie moderna a Romaniei (de dupa 1860-1862), armata romana a purtat numai razboaie drepte, de aparare ori de reintregire a teritoriului national: al doilea razboi balcanic (1912-1913), primul razboi mondial (1916-1918), participarea la campania din Ungaria in alianta cu Cehoslovacia (daca Bela Kun ar fi vrut numai sa instaureze un regim comunist pe teritoriul national al Ungariei, atunci Romania nu s-ar fi amestecat in treburile interne a unui alt stat. Insa armata comunista maghiara a atacat armata romana si pe cea cehoslovaca, iar in aceste conditii o riposta era necesara si legitima), eliberarea Basarabiei si Bucovinei de elemente anarhice si turbulente (resturi din armata tarista, indivizi fanatizati de propaganda bolsevica ori criminali si talhari de drept comun) (de remarcat ca Romania nu s-a amestecat in razboiul civil din Rusia si nu a sustinut elementele albagardiste, asa cum au facut atunci marile puteri din vest. Pentru pastrarea acestei neutralitati, I.V.Lenin ar fi trebuit sa ne fie recunoscator. Ba mai mult, unirea Basarabiei cu Romania s-a facut prin vointa liber exprimata a populatiei basarabene, plecand chiar de la principiul enuntat in teorie de Lenin- "fiecare popor are dreptul de a-si hotara singur soarta, pe baza principiului autodeterminarii popoarelor si a eliminarii exploadarii omului de catre om"), participarea la al doilea razboi mondial, pentru eliberarea teritoriilor ocupate de catre URSS.
Singurul episod mai controversat din intreaga istorie militara moderna a Romanie este continuuare razboiului dincolo de Nistru!

Doamne ajută.

Frate Florine, iartă-mă, tu şi alţii, dar nu mai am ce să mai spun, ce să mai răspund. Chiar am spus tot ce trebuia spus. Şi nu eu am răspuns vouă, ci Domnul Dumnezeu, prin Sfânta Scriptură.

Bucurii tuturor. Fie ca Hristos să învie în fiecare zi în inimile noastre ale tuturor. Amin.

Dragul meu frate, Daniel,
Desi sunt de acord cu non-violenta pana la un punct, ideea pe care ai oferit-o tu pe forum e non-violenta totala si abolirea fortelor armate si ideii de popor.
Eu de alta parte nu am fost de acord cu aceasta idee, deoarece desi conflictul armat e o tragedie umana imensa, este necesara in anumite cazuri(cazuri definitivate de ceea ce se cheama azi "razboi just", idee dezvoltata de Fericitul Augustin de Hippo, unul din Parintii Bisericii), iar neamul, desi facem parte cu totii din rasa umana, e o consecinta logica a dezvoltarii umane si un ansamblu cultural , a carui disparitie de obicei e urmata de impunerea unei alte culturi si identitati(inclusiv religioase, vezi Transilvania sau Orientul Mijlociu in secolul X).
Iar armata, necesara in acest scop, am argumentat ca e imperios necesara pt o tara de dimensiuni mai mari decat Lichtensteinul si Andorra, cum ar fi celelalte aprox. 200 de tari.

Acum, eu nu pot fi deacord cu tine, daca tu nu ai putut sa iti argumentezi pozitia in mod practic.
Astfel, cateva citate din Biblie, care arata ce ai inteles TU din ea, nu ma pot convinge.

Mântuire! Theosis, metanoia! IUBIRE!

Iertaţi. Hristos a înviat.

Şi totuşi, Daniel Ortodox:
Care personalitate a matale a renunţat la forum şi care continuă să scrie, încă?
Ne poţi lămuri? Te poţi hotărî, oare?

În ce raport te afli cu propria semnătură?
Care îţi e adevărata identitate?

(Dincolo de faptul că te delectezi fără reţinere cu stârnirea de provocări şi furtuni, cu demonizarea unor persoane, popoare, religii şi cu desfiinţarea livrescă a naţiunilor, familiei etc.)

Neamurile sunt create de Dumnezeu!
La Judecata vom merge tot ca neam!
Noi trebuie sa formam o unitate in diveristate(etnica,nu religioasa). Niciodata nu o sa se certe ortodocsul rus, cu ortodocsul bulgar, grec, roman si asa mai departe. Defiintarea granitelor, desfiintarea armatelor, amestecarea religiilor duce mai mult cu o ordine mondiala si nu are nimic ortodox in ea. Avem tot dreptul sa ne aparam asa cum si altii au dreptul sa ne atace.

Tare ma bucur ca inaintasii nostrii nu au avut aceasta mentalitate, ci au aparat cu pretul vietii lor neamul si pamantul romanesc. Altfel, eram turci sau rusi acum.
***
Sunt curioasa, voi ce faceti cand vedeti o satra de huligani care ataca un om sau niste violatori? Nu sariti in aparare ptr. a nu lovi?

Există o teamă morbidă faţă de propria agresivitate. Aceasta înseamnă nu doar că nu o cunoşti, că nu o conduci, că nu o stăpâneşti. Ci, lucru mai puţin înţeles, înseamnă că ea te stăpâneşte de fapt pe tine, că îţi tăvăleşte voinţa şi raţiunea.
A te elibera de agresivitate înseamnă a o lua în stăpânire, înţelept şi curajos, atât cât îţi stă în putere. Cu voia lui Dumnezeu.
Dar nu poţi face aceasta dacă o negi, fariseu, atribuind-o exclusiv altora.

Doamne ajută.

Să vezi ce "agresivitate" avea Sfântul Apostol Pavel, sau Sfântul Ioan Gură de Aur, sau Sfântul Vasile cel Mare, sau Sfântul Maxim Mărturisitorul sau alţii ca ei. Morbidă sau nu, la ei mi-a plăcut cel mai mult. Oh, de-aş avea măcar unu la sută agresivitatea lor, şi înţelepciunea lor şi devotamentul lor...

În rest, cuvinte în vânt, probleme personale, de caracter sau alegere, mă privesc personal, voi răspunde pentru ele, la fel cum cu toţii, pe întreg pământul, vom da răspuns în faţa Dreptului Judecător pentru fiecare cuvânt scris, spus, chiar şi aici pe forum şi în glume sau nu în viaţa reală, fie că ne place sau nu, fie că vrem sau nu, fie că credem sau nu.

Iar pentru a-ţi da viaţa pentru nişte graniţe teritoriale, puse de om, pentru un petec de pământ, oriunde ar fi ele, şi nu doar atât, dar a ucide şi pe alţii pentru o bucată de pământ, e nebunie, am spus tot ce era de spus. Iertaţi-mă dacă v-am greşit.

Bucurii.

Nu ne-ati gresit cu nimic.
Atitudinea e doar un pic data in extrem.

O singura intrebare am, nu ca sa te tulbur si sa fiu rautacios, ci doar ca sa stiu.

Cum impaci asta cu textele din Liturghie?
Pe binecredinciosul poporul român de pretutindeni, pe cârmuitorii ţării acesteia, pe mai marii oraşelor şi satelor şi pe iubitoarea de Hristos oaste, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia

Pe fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa.

Desi ne rugam pentru "Pentru pacea a toată lumea", ne rugam si pentru popor si oaste. Asta cred ca spune ceva.

Dar milioanele de romani care ar fi exterminati pe bucata aia de pamant?! Ei nu merita aparare? Sunteti in stare sa va dati fratii pe mana dusmanilor? Romanii din Sarbia,Bucovina de Nord (Ucraina), Basarabia nu o duc prea bine printre straini!

Granitele nu sunt puse doar de oameni. Nici un neam nu cade sau se ridica fara ingaduinta sau binecuvantarea Domnului ! Dumnezeu ne-a pus in tara asta, nu altcineva. Este datoria noastra sa ne aparam tara, neamul, limba, traditiile si Biserica.

Doamne ajută.

Deci dragilor, eu degeaba vă explic, că voi nu vă daţi nici un interes să acceptaţi, să aflaţi şi să cunoaşteţi, eu degeaba vă vorbesc, o să călcaţi în picioare cuvintele ce vă spun, cum a-ţi călcat în picioare şi versetele, Cuvântul lui Dumnezeu ce vi-am dat adineaori.

Orice vi-aş explica, oricât de frumos, oricât de duhovniceşte, oricât de Adevărat, voi tot pe a voastră o ţineţi. Nu am decât să las Sfinţii lui Dumnezeu să vă vorbească. Dacă pe Dumnezeu nu îl ascultaţi, oare pe ei îi veţi asculta?

Aşadar citiţi VĂ ROG, înainte de orice, în acest subiect ACTELE MARTIRICE, sau PSB vol. 11:

http://images3.okr.ro/auctions.v3/21...14-215_300.jpg http://images6.okr.ro/auctions.v3/70...77-700_700.jpg

O găsiţi aici, în format pdf : http://www.misiune-ortodoxa.ro/downl...martirice.html

Vă dau doar un pasaj de acolo:

Sfântul Irineu de Sirmium, Actele Martirice, pagina 219 :

"Cel ce jertfeşte zeilor şi nu lui Dumnezeu, va fi şters din numărul celor aleşi. (Ieş.22,20) Mi s-a poruncit să primesc mai degrabă chinurile, decât să sacrific demonilor, negînd pe Dumnezeu. (adaog eu: oare ucigînd alt om, nu jertfim demonilor?) (...) Mă bucur de-aş fi chinuit, de vei face-o, ca să fiu părtaş la suferinţele Domnului meu. Jertfesc prin bună mărturisire Dumnezeului meu, căruia i-am jertfit întotdeauna".

Atenţie! "Venind, însă, părinţii lui şi văzând că este chinuit, îl rugau să jertfească zeilor. Iar copiii lui, îmbrăţişîndu-i picioarele, îi ziceau: ai milă de tine şi de noi tată. Erau de faţă şi femeile, soţia şi rudeniile, care plîngînd pentru tinereţea şi frumuseţea lui, îl rugau să jertfească." (...) "Fie-ţi milă de floarea tinereţii tale, strigau toţi." (...) "Dar el vedea porunca lui Dumnezeu: dacă cineva Mă va tăgădui în faţa oamenilor, şi Eu îl voi tăgădui în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri (...) n-a răspuns nimănui" (...) Guvernatorul Probus i-a spus: caută să scapi de moarte. Irineu a răspuns: SUNT FERIT ÎNCONTINUU DE MOARTE, cînd, prin chinurile pe care crezi că mi le-ai făcut, dar pe care nu le simt, primesc pentru Domnul viaţa cea veşnică."

"Guv. Probus întreabă: soţia ai? Irineu: nu am. Copii ai? Nu am. Părinţi ai? Nu am. Dar aceia care au fost în şedinţa trecută şi plîngeau cine erau? Irineu: "Cel ce iubeşte pe tată, ori pe mamă, ori pe soţie, ori pe fii, sau pe fraţi, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine (Matei 10,37; Luca 14,36)" (...) "Jertfeşte măcar pentru copii. Irineu: copiii mei au acelaşi Dumnezeu pe care-L am şi eu, care poate să-i mîntuie. Tu însă, fă ceea ce ţi s-a poruncit. Probus: Te sfătuiesc, tinere, jertfeşte. Irineu: Fă ceea ce vrei. Vei vedea chiar acum cîtă putere de răbdare, îmi va da Domnul Hristos faţă de cursele tale."

Şi Sfântul Policarp al Smirnei şi Sfântul Emilian din Durostorum, şi Sfintele Agapi, Irina şi Hiona şi Sfintele Perpetua şi Felicitas, CITIŢI; iubiţii mei, fraţi, citiţi-le mucenicia, în Actele Martirice. Vă ROG. Îmi amintesc că am citit, în actele martirice, dar nu mai stau să caut acum, spunea:

"Daţi-mă să mă clănţănească dinţii leilor, ca pe nişte grâu ales, ca să fac roadă înmiită, să fiu bineplăcut Domnului, căci şi eu vreau să mă jertfesc, precum Domnul." Oare ce înţelegeţi de aici? A ridicat arma să-şi apere familia? Au fost familii întregi băgate în Coloseum, plecau cu bucurie, nici gând de răzvrătire, de "apărare", de aceea izvorau mir.

NU VĂ FIE FRICĂ DE MOARTE. Nu vă fie frică că mor soţiile, copiii, că nu trebuie să-i iubiţi pe ei mai mult decât pe Dumnezeu, altfel nu vedeţi Cerurile. De ce vă e atît de tare frică de moarte? NU VĂ FIE FRICĂ DE MOARTE şi NU UCIDEŢI PE NIMENI.

Iar pentru a înţelege mai bine de ce se roagă Biserica lui Hristos să fie pomeniţi întru Împărăţia Cerurilor, oastea, poftim, cea mai bună carte pentru asta:

http://www.libris.ro/img/pozeprod/59/1001/D3/316210.jpg

Explicare Dumnezeieştii Liturghii, Editura Bizantină, Bucureşti, 2005, 528 pagini. Dar am îndoieli că veţi citi vreo-una din aceste două cărţi. De aceea vorbesc în zadar şi voi tot în nebunie şi întuneric vă învîrtoşaţi inimile. Să nu fie.

Închei cu cuvântul lui Dumnezeu:

"Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit." (Romani 12, 1-2)

Bucurii.

Cărţile merită citite, mulţumim de îndrumare, cu siguranţă e o carte de folos duhovnicesc.
Cât despre concluziile pe care le tragem după citirea unei cărţi, aici avem mai mult de discutat.
Interpretarea unui text se face în funcţie de multe, precum bine ştii, iar în Teologie problema e cu totul specială. Pentru mine, argumentul tău nu e convingător.
Problema războiului de apărare a ţării, a naţiei, a familiei se rezolvă luînd în calcul datoria creştinului, slujirea lui de cetăţean şi cap al familiei.
Cred că procedezi prea radical, pătimaş, fără nuanţe. Şi, în orice caz, împotriva discernământului sobornicesc al Bisericii care nu a fost niciodată ruptă de patrie.
Biserica luptătoare este intim sudată cu patria, iar a-ţi face datoria faţă de strămoşii neamului tău şi faţă de viitorul celor care le vei fi tu însuţi strămoş: este lucrare creştinească.
În concluzie, modul cum interpretezi pasajele Sfintei Scripturi eu îl găsesc aflîndu-se în duh străin de Tradiţia Ortodoxă.
Eu mă opresc aici. Dumnezeu să ne miluiască pe toţi cu harul Său!

Doamne ajută.

Argumentul meu nu este decât biblic. Şi va fi mereu, împreună cu tot ce spun, cu mila lui Dumnezeu. Şi al Sfinţilor Părinţi. Nu e deajuns? Dar ce îţi mai trebuie? Un par în cap, consecinţa îndepărtării tale de Dumnezeu, ca apoi să-L poţi acuza pe EL?
Niciunde, repet, niciunde, niciunde în întreaga Biblie, nu cheamă Dumnezeu să ucidem alt om, ca să ne apărăm familia şi ţara. Înţelegi? Tu respingi mîntuirea întrun mod barbar. Şi toţi care cred acelaşi lucru.

Interpretarea unui text, nu o facem tu şi eu, în primul rînd, ci Duhul Sfînt, prin Sfinţii Părinţi, în Duhul Sfînt din mădularele lor, că uite de ce: "Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." (2 Petru 3, 16)

Vorbeşti de datoria creştinului, dar eşti în întuneric şi nu o aplici.

Uite datoria creştinului:

"El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Matei 22,37)

Nu zice pe cei care vin şi te atacă să nu-i mai iubeşti, înţelegi? Vrei să înţelegi? Vrei? Spune, vrei?

Iar dacă nu asculţi aceste cuvinte, nu iubeşti pe Dumnezeu şi nu vei moşteni Cerurile. Teme-te de cuvintele astea.

"Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele." (Ioan 14,23)

Păzeşte cuvintele Domnului şi NU UCIDE pe nimeni, ci iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Cine e aproapele tău ? Orice om, uite: "Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?" (Matei 5, 46) Cel ce nu te iubeşte, pe acela să-l iubeşti cel mai mult. E poruncă, copile. Doamne fereşte, de nebunie.

Ce nu e aici în Sfînta Tradiţie, cezare? CE ? Nebunia minţii tale şi a tuturor celor ca tine. Aia nu e în Sfînta Tradiţie.

Vorbeşti nebunii, cezare, din mintea care îţi este înnebunită.
Biserica Luptătoare este intim sudată cu Biserica Biruitoare, nu cu nicio patrie, cu absolut nici un neam. Biserica vrea toate patriile pământului, toate neamurile să se mîntuiască, de acea nu ţine cont de nici o patrie, niciodată. Hristos a venit pentru toţi. Deci, Biserica Luptătoare este radicală. Iubirea este radicală. Aşa trebuie să fim şi noi, nebuni pentru Hristos, cum spune Scriptura. Cum au fost şi cei din actele martirice. De aceea nu se împuţinau creştinii în cei 313 ani de prigoană şi ucidere a lor, ci din contră, se înmulţeau. Datorită iubirii, care în vremurile din urmă se va răci, şi se vor ucide frate cu frate, spune Scriptura, adică cine sunt fraţii? Toţi oamenii, fraţi în Hristos Iisus, prin Adam.
În ultima sută de ani, ne-am omorît mai mult, decît toate crimele împreună adunate de la înfiinţarea lumii. Oare atît de orbi sunteţi cu toţii ?

Dacă şi Sfântul Apostol Pavel, şi prin el Duhul Sfânt Dumnezeu a fost fără nuanţe, atunci sunt şi eu fără nuanţe. Tu eşti cel care înţelege greşit Scripturile, omule rătăcit ! Tu ! Vino acasă. Te aşteaptă Hristos. Nu mai gîndi la uciderea altui om pentru apărarea unei bucăţi de pământ. Aşa au făcut martirii primelor veacuri creştine? Strigă la fiecare om ce ucide alt om, strigă la ei din Ceruri, amintindu-le jertfele lor din coloseum. Dar diavolul ţine minţile lor, spune Scriptura şi continuă să ucidă.

Oh, vai vouă tuturor, care acceptaţi pe diavol şi slujitorii lui să vă depărteze de mîntuire şi de Preadulcele Hristos.

Iubire !

Daniel, se prea poate să vorbesc nebunii, că nu susţin cum că mintea mea ar fi deplin sănătoasă, nici pe departe. Cât despre mintea din adâncul inimii mele... Dumnezeu să mă ierte şi să mă miluiască, întru mântuire.

Dar metanoia, Daniel, nu e aşa treabă uşoară pe care să o diagnosticăm şi să o etichetăm la iuţeală. Dumnezeu a pus şi în mine, ca şi în tine, fermentul îndreptării.
De ce te grăbeşti să lucrezi cu măsura ta părelnică şi oţărâtă acolo unde Domnul Însuşi lucrează cu atâta gingăşie şi răbdare?

Uite, dovadă că mă îngrijesc şi eu, ca tot creştinul, de mântuire, mai întâi te rog să mă ierţi că te-am stârnit să scrii vorbe grele şi apoi te rog să te ţii la moderaţie, tocmai pentru a nu ne pricinui unul altuia poticniri pe drumul fără de asemănare de dificil al despătimirii.

Hristos în mijlocul nostru!

Doamne ajută.

Şi tu să mă ierţi.
Dar mă doare ştii? Să văd oamenii cum se ucid între ei, pe tot pămîntul. Mă doare cumplit. Că nu vor, pur şi simplu nu vor să asculte de Dumnezeu. De Iubire. Să se iubească. Curat. Se ucid din cauza celor mai banale motive, şi alţii îi ucid, cică că se apără, apără interese, bla bla-uri, dar Dumnezeu? Unde lăsăm esenţa tuturor lucrurilor?

Iartă-mă, frate iubite. Te iubesc în Domnul, nespus de mult. Dacă Sfîntul Apostol Pavel spune că se face şi anatema pentru Hristos, cu atît mai mult, şi noi, urmînd exemplul vrednic de urmat, al slujitorului lui Hristos, pe Pavel, dacă pe Hristos nu Îl putem lua de exemplu. Mă fac şi anatema pentru tine, iubitul meu, doar să te dobîndesc, pe tine şi pe cei ca tine. Pe toţi. Nu că sunt eu vrednic, nu sunt, că dacă Sfîntul Apostol Pavel s-a numit pe sine stîrpitură, cu atît mai mult eu sunt mai prejos.

Schimbă-ţi firea. Cu adevărat, este nevoie de schimbarea firii. Este nevoie de metanoia, cum prea bine spui. Să ne iubim. Şi să nu ucidem nici-un om vreodată, pentru nici un motiv. Doamne ajută la aceasta.

Este şi va fi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucurii.

Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

Doamne ajută.

Uite, îţi promit, frate Dalian, nu doar atît, îţi jur pe Domnul Dumnezeul meu, Dumnezeu Treime, Savaot Iubire, încălcînd porunca de a nu jura nici pe cer nici pe pămînt (şi ziua aceasta mi-o va aminti Domnul), că dacă mie îmi va da Dumnezeu Cerurile, şi ţie iadul, îi voi cere încontinuu, să vii tu în Raiul meu şi să merg eu în iadul tau. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, precum spun Adevărul.

Iar dacă tu moşteneşti Raiul şi eu iadul, ei bine, bucură-te, slavă Domnului. Aminteşte-mă şi pe mine în rugăciunile tale.

Iar dacă mergem amîndoi în iadul cel gătit diavolului şi îngerilor lui, măcar să ne lase pe amîndoi să îi aducem slavă numelui Său Celui preadulce. Dar cred cu tărie că Dumnezeu are mai multă iubire, El fiind izvorul ei, şi nu ne va lăsa aşa uşor în iad, că Raiul s-a deschis cu un tîlhar, cel răstignit lîngă Hristos.

Îmi doresc însă pentru amîndoi, Raiul, Împărăţia Cerurilor, care trebuie să o avem înăuntrul nostru, încă de aici, pentru a o moşteni cu adevărat, cînd va să fie.

Bucurii, suflete iubit.

1)Vorbesti de Sfanta Traditie, de Sfintii Parintii, dar cand am pomenit de intreaga filozofie a razboiului just, desvoltata de un Sfant Parinte, nu m-ai bagat in seama.

2) Daca ar fi Sfanta Traditie, tu ai putea da exemple din Patristica care sa sustina asta.

2)Tu spui ca Biserica transcede neamurile. Corect. Dar Ea este organizata in Biserici Nationale. Te rog mediteaza.

In ceea ce priveste istoria armatei si violentei in Biserica, uite iti copiez partile relevante ale interviului cu Parintele Mihai-Andrei Aldea postat de colega noastra Parascheva pe un alt thread.

Dar avem vreun temei in istoria Bisericii pentru ceea ce spuneti(folosirea armelor)?

Avem pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, avem pe Sf. Mare Mc. Dimitrie, avem pe Sf. Teodor Stratilat, avem pe Sfantul Andrei Stratilat, avem pe Sfantul Mc. Dasius, si nenumarati alti sfinti militari, unii dintre ei purtand armele chiar in ziua in care au fost martirizati, fiind martirizati cu armele la brau. Si toti acestia ua luptat cu arma in mana, au ucis, au ranit si sunt sfinti. Constantin cel Mare, cel intocmai cu Apostolii, nu numai ca a luptat cu arma in mana, a condus armate in nenumarate batalii si Biserica il lauda pentru lucrul acesta. Nu zice “vai, nemernicule care ai luat arma”. Zice “Slava tie, Sfinte Constantin, care ai biruit in batalii pe dusmanii lui Dumnezeu”. Troparul Sfintei Cruci, in forma sa originala, zicea catre Dumnezeu „biruinta binecredinciosilor imparati asupra barbarilor daruieste”. Azi s-a schimat textul, dar istoria nu se schimba. Si ea marturiseste acest lucru pe care autoritatile anti-crestine si anti-nationale vor sa-l ascunda. Deci iata ca ideea acesta ca nu are voie crestinul sa foloseasca forta in nicio imprejurare este o idee necrestina, satanica. De fapt crestinul are chiar obligatia de a folosi forta atunci cand este de la Dumnezeu a folosi forta, atunci cand trebuuie. Insusi Scripturile poruncesc acestea. Pana si Sfantul Apostol Pavel spune limpede “De aceea dregatoria poarta sabie, ca sa pedepseasca.” Ori vedeti, de la dregatori Sfantul Apostol Pavel a primit 40 de bete pe spinare! Deci dregatoria avea si toiag cu care pedepsea, avea si bici, avea si pisica cu noua cozi, avea tot felul de unelte de pedepsire. Dar dintre toate, in Duhul Sfant fiind, Sfantul Apostol Pavel alege sabia! Ea nefiind instrument de pedepsire cu bataia la palma sau pe spinare, ci fiind instrument de moarte. Aratand Duhul Sfant prin aceasta ca exista imprejurari in care de la Dumnezeu este lasata chiar si pedeapsa cu moartea. Cu care eu personal nu sunt de acord, o privesc plin de teama pentru ca nu poate fi schimbata daca a fost gresit aplicata, dar pe care iata, Dumnezeu prin gura Sfantului Apostol Pavel o incuviinteaza in anumite imprejurari. Pe mine ma cutremura ideea pedepsei cu moartea, dar Dumnezeu o incuviinteaza, iar prin gura Sfantului Apostol Petru o si da. Pentru ca atunci cand Anania si Safira au mintit Duhul Sfant, au fost pedepsiti cu moartea. Dar nu au fost pedepsiti cu moartea pur si simplu, ci prin gura Sfantului Apostol Petru, el a fost cel care a dat osanda de moarte asupra lor si au murit. La fel de bine putem spune ca Sfantul i-a ucis cu gura lui, prin puterea Duhului Sfant. Nu vad care e deosebirea in a ucide cu sabia si a ucide cu puterea gurii. Cine are puterea gurii ucide numai cu cuvantul, dar cine nu are puterea gurii dar trebuie sa o faca va ucide cu sabia, cu pusca sau cu ceea ce are. Nu acest lucru este esential, mijlocul prin care s-a facut uciderea, ci daca Dumnezeu a ingaduit sau nu ca un om sa rosteasca osanda de moarte asupra altui om si aceasta sa fie indeplinita. Si raspunsul este cutremurator pentru omul de astazi. Da, Dumnezeu a ingaduit si ingaduie acest lucru.

Sunt invataturi bisericesti sau Sfinti Parinti care propovaduiesc impotriva practicarii artelor martiale(subiectul era despre artele martiale, dar ideea ramane)?

Nu, nu exista asa ceva. Dimpotriva, Sf. Ioan Gura de Aur ii lauda pe osteni pentru ostenirile lor, la fel Sf. Vasile cel Mare si alti Sfinti Parinti. Sunt dati ostenii drept pilda si de Sf. Ap. Pavel si de multi altii, pentru crestinii care vor sa duca lupta cea buna. Pentru ca toti crestinii care vor sa duca lupta cea buna trebuie sa o duca asemenea ostasilor. Sf. Clement Romanul ii da ca pilda pe ostasi. Sf. Ignatie Teoforul si multi alti sfinti ii dau ca pilda pe ostasi, in cele bune, desigur. Sf. Ioan Botezatorul atunci cand este intrebat de ostasi ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim, nu le spune “renuntati la arme”. Ci le spune “nu nedreptatiti pe nimeni, nu jefuiti pe nimeni, fiti multumiti cu solda voastra”. Vedeti, aici e un cuvant ingrozitor pentru cei care cred ca orice folosire a fortei, a violentei, este rea. Sf. Ioan Botezatorul cel mai mare nascut din femeie, dupa cum spune Insusi Mantuitorul, nu le spune soldatilor sa renunte la solda, nu le spune sa se lase de meseria armelor, ci le spune dimpotriva, sa fie multumiti cu solda lor. Deci ii indeamna practic sa ramana in armata fiind multumiti cu solda lor. Supunandu-se comandantilor, dar ferindu-se a nedreptati pe cineva, ne jefuind pe cineva. Facandu-si meseria de ostasi cu dreptate. Deci Sf. Ioan Botezatorul ii indeamna pe ostasi sa ramana asa mai departe dar sa nu savarseasca nedreptati din starea in care sunt. Canonizarea unor sfinti care au fost ostasi pana la sfarsitul vietii lor, ca Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, Sfantul Andrei Stratilat, Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si altii asemenea arata si ea faptul ca Biserica a primit ostasia ca o cale de mantuire. Iar ostasie fara pregatire de lupta nu exista. Aceasta pregatire de lupta este cea numita adesea, astazi, arte martiale.

Dar, intorcandu-ma la intrebare, vedem ca in realitate niciunul dintre Sfintii Parinti nu a osandit niciodata folosirea fortei, a violentei, decat daca a fost facuta cu nedreptate. Acesta este “punctul pe i”, aici este locul in care se aluneca fie intr-o parte, fie in alta. Pentru ca unii spun “nu este voie deloc sa folosesti forta”, ceea ce este o minciuna, este o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu, iar altii spun “foloseste forta cand vrei tu”, eventual „persecuta pe cei din alta natie sau de alta credinta”, ceea ce iarasi este o minciuna si o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu. Exista o dreapta socoteala, o deosebire a duhurilor de care trebuie sa dam dovada in aceasta privinta. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca Dumnezeu nu a lasat trupului omenesc arme, in sensul armelor pe care le au fiarele – coarne, colti, ghiare si altele asemenea – pentru ca exista vreme in care sa iei armele si exista vreme in care sa le lasi. Acest cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur este potrivit cu cel al Ecleziastului care spune ca este vreme pentru toate lucrurile de sub cer; este vreme de pace si este vreme de razboi. Lucrurile nu se interpreteaza numai duhovnicesc. Ca daca este s-o luam duhovnicesc extrem de rar este vreme de pace, ca dracul ne ataca neincetat. Este vreme de pace si este vreme de razboi in viata de toate zilele. Este vreme in care sa iei armele si sa le folosesti si este vreme in care sa nu le iei. Dar! Cum ai putea sa iei armele sa le folosesti cand tu nu le stii, nu le cunosti, sau cu atat mai putin stii sa le folosesti? Si daca nu stii sa iei armele si nu stii sa le folosesti ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca este vreme de pace si este vreme de razboi. Ai incalcat cuvantul lui Dumnezeu care spune ca de aceea poarta stapanirea sabie, ca sa pedepseasca.
__________________

Dar noi nu suntem stapanire. Sau ce inseamna stapanire, de fapt?

Aici sunt doua trepte deosebite. Exista in primul rand dregatoriile oficiale ale unui stat. Dar atunci cand statul respectiv este sub ocupatie straina exista doua stapaniri. Cea straina si stapanirea nationala.

Stapanire nationala care se autoproclama.

Sau exista dinainte, dupa caz. In clipa in care japonezii au invadat insulele Ryu- Ryu numite astazi Okinawa, populatia de acolo avea propriile capetenii si aceste capetenii au condus rezistenta impotriva ocupatiei japoneze; sau a ocupatiei chineze atunci cand chinezii au ocupat insulele. Chiar daca pe fata ei se prefaceau a se supune ocupantilor, pe ascuns ei conduceau rezistenta si era firesc intra-devar ca bastinasii din Ryu- Ryu sa faca aceasta rezistenta, sa lupte impotriva ocupantilor. Deci atentie, ca exista doua situatii foarte deosebita, atunci cand o tara are conducatorii sai si atunci cand o tara are conducatori straini, ocupanti. Cand are ocupanti, are datoria de a lupta impotriva ocupantilor.

Oare nu se cuvine sa ne supunem ocupantilor, sa ii socotim ca stapanire de la Dumnezeu?

La fel cum era firesc ca evreii sa nu ramana supusi egiptenilor care ii indemnau la nelegiuiri, sau filistenilor care ii indemnau la nelegiuiri si asa mai departe, la fel nu este firesc sa ne supunem nici noi. Desigur, ca sa lungim aici paranteza, lupta impotriva ocupatiei se realizeaza pe doua planuri. Planul material si planul duhovnicesc. Planul duhovnicesc este de fapt primul! Pentru ca, e bine sa stim asta, ocupatiile se datoreaza pacatelor si se inving pe plan material prin izbanda dovedita mai inainte pe plan duhovnicesc. Lupta impotriva ocupatiei incepe cu lupta impotriva propriilor patimi. Cu incercarea de a te intoarce cu adevarat catre Dumnezeu, de a fi un om si un popor bun, crestin, iubitor de Dumnezeu. Si abia apoi cu armele. Atunci cand un popor se ridica duhovniceste apoi se poate ridica si militar, sau economic, sau cultural sau alt fel, incat sa poata sa biruiasca, sa poata sa se ridice. Voi da un exemplu nu foarte duhovnicesc, dar care in anumite limite, desigur, ne poate ajuta sa intelegem despre ce vorbim. Polonezii erau sub ocupatie straina. O parte din Polonia era ocupata de germanici, iar cealalta parte era ocupata de Imperiul Tarist. Erau destul de prost tratati polonezii de partea germana si ingrozitor de prost tratati in partea ruseasca. Multi dintre polonezi, numai pentru ca erau polonezi erau bagati in puscarie, in lagare rusesti. Si polonezii erau resemnati si dezbinati, multi dintre ei ajungeau sa emigreze, exista pana astazi comunitati poloneze in Brazilia, Argentina, Uruguai, Paraguai, formate atunci. Polonezi care au emigrat in aceste tari si care pana astazi au acolo comunitati. Si parea ca Polonia va disparea de pe harta Europei, dar au fost un Sienkiewicz si alti cativa care le-au adus aminte ca ei au evlavie la Maica Domnului, le-au adus aminte ca ei sunt uniti dincolo de dezbinarea lor, pentru ca polonezii erau extrem de dezbinati, prin evlavia pe care o au la Maica Domnului. Aici sigur, nu facem paranteza la paranteza cat de corecta era aceasta evlavie, asta este alta problema, pe o semnalam doar ca sa nu se caute degeaba nod in papura. Ideea este ca aducandu-si aminte ca ei sunt uniti prin acest punct au reusit pas cu pas sa se uneasca si prin celelalte si pana la urma a reaparut Polonia pe harta lumii, desi disparuse. Si exista pana astazi, desi intre timp hotarele ei s-au tot schimbat. Dar a reusit sa reziste pana astazi pentru ca multa vreme si-au adus aminte ca exista ceva care ii uneste. Deci a fost intai o ridicare spirituala, chiar daca neorientata corect din punct de vedere ortodox, dupa care a putut sa existe sa zicem asa si ridicarea materiala. Cu atat mai mult la noi, cei care suntem din poporul lui Dumnezeu, fara o indreptare interioara, sufleteasca si de aceasta data corecta, nu poate exista ridicarea materiala. De ce spun cu atat mai mult, pentru ca in vreme ce ereticii stiu putin si gresit, ortodocsii sunt oameni care trebuie sa stie mai multe, sa stie Adevarul. Iar sluga care stie multe, mult va fi batuta. Mai mult se cere de la un popor ortodox, decat de la un popor neortodox. Inaintea lui Dumnezeu o greseala facuta de ortodocsi este pedepsita mult mai aspru decat o greseala facuta de eretici sau pagani, pentru ca ei, saracii, sunt in ratacire, pe cand ortodocsii au Adevarul la indemana. Deci, ca sa ne intoarcem la intrebare, aceste doua tipuri de razboi, duhovnicesc si material, merg mana in mana, pentru ca noi, oamenii, suntem si suflet si trup. Nu putem sa dam deoparte nici sufletul, nici trupul, si sa zicem ca omul e numai una dintre ele. Asa incat si rezistenta impotriva ocupantilor, despre care am tot vorbit pana acum, se desfasoara pe aceste doua planuri, duhovnicesc si material, material si duhovnicesc, nelasand deoparte planul material cum din pacate fac multi, nici cel duhovnicesc, dupa cum fac altii. Asa incat trebuie un crestin ortodox sa fie pregatit, daca nu este calugar sau cleric, trebuie sa fie pregatiti sa poata lupta cu arma in maini pentru a-si apara familia, Tara, Neamul, Credinta, pentru a-si face datoria. Si atunci cand este sub ocupatie este obligat sa lupte, e de datoria lui de a lupta. Face parte de datoria lui fata de stapanirea reala, pentru ca stapanirea reala a unei tari nu este cea a ocupantului, ci este cea pe care o are cand este liber. Pe de alta parte exista si stapanirea propriu-zisa a unei tari. Si acesteia trebuie sa ne supunem, sa o slujim in tot ceea ce ne cere, in tot ce nu este impotriva poruncilor lui Dumnezeu. Deci fie intr-un fel, fie intr-altul, exista o anumita legatura foarte directa intre crestinul obisnuit si stapanire asa incat obligatia noastra de a putea folosi armele este extraordinar de mare. Cand spun a noastra ma refer la noi crestinii in general, pentru ca eu, de pilda, ca preot, nu am voie sa folosesc armele si niciun fel de violenta fizica. Un monah nu are voie sa foloseaca armele si niciun fel de violenta fizica. Arma noastra trebuie sa fie arma Duhului si a Cuvantului lui Dumnezeu. In vreme ce pentru mireni, pe langa aceasta arma a Duhului si a Cuvantului lui Dumnezeu, care se presupune ca la ei nu este atat de bine stapanita ca la clerici sau la monahi, trebuie sa existe armele fizice simbolizate in Sfanta Scriptura prin sabie.

Nu mai jura și nu mai promite nimic, nefrate pseudo-ortodox. Ori renunți la forum, ori îți ștergi semnătura, ori nu te mai declari Ortodox! Demonstrează că ai coloană vertebrală, apoi vorbele mari.

Din cate stiu Fer. Augustin e cam singurul sfant care a spus ca ereticii se indreapta si prin forta, fondarea Inchizitiei a avut la baza si parerea Fer. Augustin.
Sfintii au fost impotriva folosirii fortei impotriva paganilor sau ereticilor, aici ma refer la represiuni. Chiar articolele catolice spun aceste lucruri la subiectele despre inchizitie. In cazul apararii nu stiu exact, nu scriu acum.

eu nu ma refeream in nici un caz la persecutarea necredinciosilor.
apropo, uite ce am gasit:
http://orthodoxwiki.org/Just_war
e interesant de citit.

Doamne ajută.

Tu chiar eşti pornit împotriva Iubirii, împotriva Mielului, aşa-i "patrie şi credinţă"?
Te-ai cam ostenit puţin să scrii acolo atîtea rînduri. Nu sunt ironic, doar îngrijorat.
Întîi spune-mi te rog cu ce am greşit, în versetele, cuvîntul lui Dumnezeu, care le-am amintit în celălalte posturi. Fac rău că vorbesc de Sfînta Tradiţie? Cred că nu.
Da, este Sfînta Tradiţie, şi am dat exemple din Patristică, Actele Martirice, care susţin ce am spus eu, susţin iubirea, susţin a nu ucide pe nimeni, sub nici un motiv, susţin mărturisirea lui Hristos în orice condiţii.

Vorbeşti de filosofia războiului just ? Care Sfînt Părinte a "dezvoltat" filosofia războiului just, precum tu spui?
Uite, faţă de acea filosofie, ce îţi răspunde Însuşi Dumnezeu, iarăşi:
"Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos." (Coloseni 2,8)
Ce ai de spus faţă de acest cuvînt al lui Dumnezeu din Sfînta Scriptură? Eşti oare după Hristos? Dacă eşti, de ce lupţi împotriva Lui?

Da, Biserica e organizată în Biserici naţionale. Dar nu ştii de ce. Ca să vorbească aceaşi limbă cu oamenii ce locuiesc în acele graniţe. Ca ei să poată înţelege mesajul Sfintei Evanghelii.
Preotul Mihai Andrei-Aldea, dacă spune ce ai scris tu, a greşit. Da, au fost sfinţi care au luptat împotriva altor oameni, ucigîndu-i, dar asta înainte de a deveni sfinţi, înainte de a conştientiza că nu e bine ce fac. La fel ca Sfîntul Ştefan cel Mare, la fel ca Sfînta Maria Egipteanca, care au fost foarte păcătoşi, înainte de a ajunge la sfinţenie, la neprihănire, la despătimire, la îndumnezeire, la fel şi Sfîntul Constantin cel Mare, care deşi a fost ostaş şi a murit în erezia ariană, sunt convins, împreună cu Biserica lui Hristos, că pentru că a eliberat-o, a făcut mai mare fapta asta bună, împreună cu multe altele, ce va înclina greu în balanţa judecăţii sale, de Mîntuitor, la Judecată şi moşteneşte Cerurile. Cu rugăciunile Sfîntuli Constantin, acum, că vede că arianismul este greşit, vede Calea, Adevăril şi Viaţa, să ne mîntuiască Domnul Dumnezeu.

Iar acolo unde spui de Troparul Crucii vechi, tu sau preotul Mihai Andrei-Aldea, nu cred aşa ceva, e o prostioară. Ar fi împotriva Scripturii, ori Duhul Sfînt nu a revelat astfel de rugăciuni. Nu sunt anti-naţional. Îmi iubesc neamul. Sunt romîn şi mă bucur, îi mulţumesc Domnului, nu că sunt romîn, ci că sunt creştin, că sunt, ca om, că exist, că sunt în viaţă, că mi-a dat să înţeleg creştinismul, să îl trăiesc. E minunat. Doamne Iisuse... Nu sunt anti-naţional, sunt doar anti oricărui om care vrea să ucidă alt om, sub indiferent care motiv. Şi cînd spun anti, nu mă refer, la violenţă. Niciodată. Ci la războiul întru cuvînt. Singurul război care îl poate purta cel ce iubeşte. Singura armă şi cea mai puternică, este Cuvîntul. Şi sunt şi anti păcatului, anti-patimi.

Unde spune în vieţile Sfîntului Mucenic Gheorghe, Sfîntului Mucenic Dimitrie, sau alţii că ar fi ucis alt om? Din contră, Sfîntul Mucenic Emilian de la Durostorum, a refuzat să mai lupte, deşi era cel mai apreciat soldat din regiune, căpetenie.
Necreştin şi satanic este ce spui tu, că un creştin ar trebui să omoare un alt om. Şi dacă mai spui că învăţătura creştină de a nu ucide nici un om, şi a ne iubi vrăjmaşii este necreştină şi satanică, nici nu te mai bag în seamă, te las în nebunia minţii tale, conform Cuvîntului lui Dumnezeu din Scriptură. Nu este de la Dumnezeu a folosi forţa niciodată. Este de la Dumnezeu, exact invers, să nu folosească forţa niciodată, că trebuie să ne iubim şi duşmanii.

Şi tu aluneci în minciună frate, ia aminte, că greşeşti. Anume: De aceea dregătoria poartă sabie, ca sa pedepsească." aşa ceva nu spune Sfîntul Apostol în Scriptură şi nu doar atît. ACESTE CUVINTE NU EXISTĂ în Sfînta Scriptură. Ia seama că eşti înşelat de diavol. Singura dregătorie despre care se vorbeşte în Noul Testament este la I Timotei 5,17, unde zice: "Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura."

Mai departe.
Ferească Dumnezeu, niciunde, absolut niciunde nu există în învăţătura desăvîrşită a Noului Testament şi nici în Vechiul Testament, pedeapsa cu moartea. E nebunie ce spui, ca să nu spun erezie. Eşti sigur că asta spune părintele Mihai Andrei-Aldea? Sau asta spui tu...
Doamne fereşte: unde încuviinţează Dumnezeu, prin gura Sfîntului Apostol Pavel, pedeapsa cu moartea? Uau... E prostie frate aşa ceva. Să nu crezi aşa ceva. Tîlcuirea protestantă, poate, tot ce-i posibil acolo să existe orice, aflîndu-se în erezie. Doamne fereşte.

La Sfîntul Apostol Petru, cu Anania şi Safira ca şi la Proorocul Ilie, cînd spune să se pogoare foc din cer asupra ostaşilor, Dumnezeu a permis asta ca să-i mîntuie prin moarte năprasnică, nicidecum ca să dea dezlegare la pedeapsa cu moartea. Doamne fereşte. Aceia au fost oameni Sfinţi, care vindecau oamenii numai cu umbra trecînd peste ei, cu discernămîntul Duhului Sfînt. Exemplele au o cu totul altă dimensiune decît pedeapsa cu moartea. Citeşte tîlcuirile Sfinţilor Părinţi la Faptele Apostolilor.
Nu există puterea gurii, decît dată de Dumnezeu, în scopul propovăduirii Evangheliei Dreptăţii, la neamuri, asta dacă omul vrea să fie vas ales al lui Dumnezeu, în care El să lucreze. "cine nu are puterea gurii dar trebuie sa o faca va ucide cu sabia, cu pusca sau cu ceea ce are" - eşti sigur că asta a spus părintele Mihai Andrei-Aldea? Cred că ar trebui să reconsidere, dacă ar fi să repete asta în faţa unui ierarh. Sau minţi tu, mai strecori cîte una alta din burtica ta.

Mai departe.
Da. Foarte bine fac Sfinţii Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare că laudă pe cei ce se ostenesc pentru ostenelile lor. Un om care a făcut arte marţiale, are toate şansele pentru Ceruri. El învaţă să se apere, nu învaţă să omoare. Îmi amintesc de pilda din pateric cu trubadurul. O ştii? Ţi-o scriu pe scurt. O caravană de circ, în faţa mănăstirii, se odihneau. Un trubadur noaptea, intră în Biserică. Un monah îl vede. Merge să vadă ce face. Ajunge, se ascunde. Şi trubadurul, după ce termină rugăciunea, ia cele 3 mingi şi începe să le învîrtă în faţa Sfintei Icoane cu Mîntuitorul şi Preacurata Sa Maică, în timp ce Mîntuitorul, prunc, aplauda şi Preasfînta îi ştergea cu o batistă albă sudoarea trubadurului de pe faţa zîmbitoare. Minunat, nu?

Da, sunt daţi oştaşii drept pildă, dar pildă creştină, aşa-i, nu împotriva altor oameni. Că spune Sfîntul Apostol Pavel: "Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh." (Efeseni 6,12)

Ce face un ostaş? Ucide? NU! Suferă. Uite: "Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste." (!!!) (2 Timotei 2, 3-4)
Să folosesc înţelepciunea ta, sau a preotului Andrei-Aldea, dacă el spune asta: vezi? aici e un cuvînt îngrozitor pentru cei ce spun să ucidă alt om. Sfîntul Ioan Botezătorul nu spune să ucidă alt om, apărînd ţara, ci din contră: pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. Ce este pocăinţa? Uciderea altuia? Să-ţi mai arăt ce spun Scripturile? Mai tare vei fi osîndit la Judecată, dacă fac asta. Ţi-am arătat suficient.

Mai departe.
Asta a spus Părintele Mihai Andrei-Aldea? Că "Sfintii Parinti nu a osandit niciodata folosirea fortei, a violentei, decat daca a fost facuta cu nedreptate"? Dar îi dau zeci de pasaje din Patristică şi îi dovedesc lui că Sfinţii Părinţi osîndesc vilenţa. Oh, vai şi-amar. Cum cad şi preoţii, chiar şi cei aleşi, cum spune Scriptura. Şi nu cad numai ei, smintesc şi pe alţii. Dar mai este timp de pocăinţă şi pentru preotul respectiv, că nici nu ştiu cine-i preotul Mihai Andrei-Aldea. Slavă Domnului oricine ar fi preotul Mihai.

Există doar mînie sfîntă, ca şi neascultare sfîntă, despre care am vorbit în alt post. Care e cu totul altceva şi în niciun caz nu duce la uciderea altui om, sub nici un pretext. Iar Sfîntul Ioan Gură de Aur se referea la armele Duhului Sfînt de care spune şi Sfîntul Apostol Pavel, nicidecum la a ucide o altă persoană.

Da este vreme de război, dar la care să NU participe creştinii. Exact, acela e adevăratul război. Împotriva demonilor, împotriva sinelui şi a lumii, spun Sfinţii Părinţi. Nu se referă la folosirea armelor de fier, ci la cele nevăzute, căci războiul nostru e împotriva întunericului. Dacă ce ai scris a scris preotul Mihai-Andrei Aldea, oricine ar fi acel preot, a greşit amarnic. Stăpînirea pedepseşte? Nimeni nu pedepseşte, decît Dumnezeu. Şi nici El, în mod direct. E ce alegem noi. Oh vai.

Şi din nou greşit. Există doar două stăpînii: cea de pe pămînt, care pedepseşte încălcare legilor puse de acea stăpînire pe pămîntul conduc de acea stăpînire şi stăpînirea din ceruri, conform Cuvîntului Mîntuitorului: da-ţi cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu. Din nou greşit: ocupanţii ce au "datoria" să lupte împotriva ocupanţilor? Poate alţi oamenii, dar nu creştinii. Lumea, ce iubeşte ce este al lumii, dar noi, pentru că nu suntem ai lumii, spune Scriptura (!) nu facem cele ale lumii. "Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte." Ioan 15, 19. Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor. Lasă japonezii din ryu ryu, să-şi îngroape japonezii lor, lasă asiatici-ce-nu-vor-să-urmeze-luminii, să-şi îngroape morţii lor. Creştinii să stea în lumină, la Lumină, Hristos. Amin.

Întocmai, preotule Mihai Andrei Aldea: Israel S-AU supus egiptenilor, atîta amar de ani, iar cînd a venit Moise să-i scoată din Egipt, nu a instigat la rebeliune şi la ură împotriva egiptenilor, oh vai nouă, vai. Ei au vrut, conform poruncii Dumnezeieşti, care nici ea, nu instigă la ură şi violenţă, să plece pe cale paşnică, precum au şi venit. Cum au fost acceptaţi, aşa să se şi ducă. Şi nici cînd au ieşit din Egipt, nu s-au răsculat împotriva egiptenilor. Şi pe filisteni şi moabiţi şi alţii i-au ucis poporul evreu, împotriva poruncii lui Dumnezeu: SĂ NU UCIZI: De aceea s-a întristat Dumnezeu pe ei, şi din pricina depărtării lor de dragostea lui Dumnezeu, au ajuns robi la egipteni, robi la babilonieni, şi-aşa mai departe. Oh, vai nouă.

Lupta împotriva ocupaţiei, nu se realizează decît (!) în planul duhovnicesc, împotriva demonilor, care au luat minţile celor ce vor să asuprească alţi oameni. Niciodată cu alte arme, decît cele duhovniceşti, cele de la Duhul Sfînt. Nici nu avem nevoie de altele. NU avem nevoie să ne ridicăm militar, sau economic, sau cultural. Cînd ne ridicăm duhovniceşte, ne ridicăm pentru tot ce avem nevoie. Restul, toate vor veni de la sine. E ca şi cum, după cum spune preotul Mihai Andrei-Aldea, ca şi cum ridicîndu-ne duhovniceşte li eşuând, nereuşind nimic, ne gîndim apoi că poate dacă ne ridicăm şi în alte planuri, reuşim, acolo unde nu am reuşit duhovniceşte. Complet greşit.

Mai departe. Şi suflet şi trup. Da, trupul este templul Duhului Sfînt, nu este pentru a ucide alt om, sub nicio formă. Cum va putea un om, plin de Duhul Sfînt, să înceapă să omoare oameni, numai că cică îşi apără ţara? E o minciună. Duhul Sfînt nu ucide oamenii. Este Dumnezeu vieţii nu al morţii. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

Rezistenţa împotriva ocupanţilor, nu trebuie să fie sub nici o formă ce învaţă preotul Mihai Andrei-Aldea, -să-l ierte Dumnezeu pentru prostiile cu care a smintit pe cei mai mici, şi să nu-şi lege totuşi piatra de moară de gît, cum Spune Scriptura, ci să se pocăiască-, ci trebuie să fie după cum învaţă Însuşi Dumnezeu prin Sfîntul Apostol Pavel, că războiul nostru nu este împotriva trupului şi a sîngelui, ci împotriva întunericului şi a demonilor. Amin.
Să ia arma în mîini? Şi să omoare? A spus aşa ceva un preot al lui Hristos? Pocăinţă. Atunci vai lui, cît de mult greşeşte, vai lui.

Să ia arma în mînă să-şi apere familia? De ce? Iubeşte pe mamă, pe tată, pe soţie, pe fraţi mai mult decît pe Hristos? Atunci nu este vrednic de Hristos, după cum spune Scriptura. Iar dacă iubeşte mai mult pe Hristos decît pe familie, Hristos nu are nevoie de apărare, ci de mărturisire, iar asta, după cuvîntul Lui, în iubire, şi iubirea vrăjmaşilor, aşa cum ne-a iubit El pe noi. Cum? Dîndu-se pe Sine jertfă, pe Sfînta Cruce. Cum? Pentru cîţiva? Nu. Pentru toţi.
Atunci cînd este sub ocupaţie, creştinul, biblic (!) are două soluţii. Să se supună stăpînirii sau să fugă. ATÎT ! Oh, vai nouă.

Obligaţia noastră de a folosi arme de fier NU EXISTĂ ! Biblic vorbesc ! Asta-i datoria lui, nu de-a ucide. Pe nimeni. VAI ŞI-AMAR !
Toţi creştinii sunt slujitorii lui Dumnezeu, prin faptele, cuvintele lor, credinţa lor, iubirea lor, nu doar preoţii şi monahii. Şi aşadar, toţi creştinii trebuie să NU pună mîna pe nici o armă ce ar putea ucide un alt om, nu numai preoţii şi monahii. Conform învăţăturii creştine.

Am vorbit destul. Vai nouă de vom ucide alt om, vai nouă. O viaţă, dacă ne pocăim pentru uciderea altui om, şi poate nu e de-ajuns, după pildele din Pateric. Vai nouă.

Bucurii.

P.S.: frate Dalian, nu trebuie să demonstrez nimănui nimic, dragul meu. Îţi place sau nu, nu te împiedică la mîntuire semnătura mea, din contră ajută. Gîndeşte-te la lucruri mai mari. Iar eu sunt creştin. Ortodox, se înţelege, singura Biserică Creştină rămasă pe pămînt. Linişteşte-te. Doamne ajută.
P.S.2: patrie şi credinţă, şterge satana aia de la poza de avatar.

Patristica=scrierile Sfintilor Parinti.
Actele Martirice=/=Patristica.

Fericitul Augustin.
O analiza mai amanuntita cu mai multe exemple, gasesti pe linkul de la orthodoxwiki.

nu e nevoie sa se infiinteze o Biserica nationala pentru asta.

Sf. Gheorghe a fost crestin in timp ce era general.

Daca crezi ca e o prostie, dovedeste ca Troparul:
a) e diferit;
b)nu exista;
Altfel comiti eroarea logica numita argumentul din lipsa de incredere.

Ai auzit de povestea Sf. Dumitru Izvorator de Mir si ucenicul sau Nestor?

Romani 13:4.
Si vezi ce zici. Inteleg ca esti zelos in ceea ce crezi, dar cand incepi sa ii faci pe toti care nu sunt de acord cu tine, in stanga si dreapta si fara discernamant, luptatori impotriva lui Hristos si inselati de diavol, esti pe o cale cam alunecoasa.

In ceea ce priveste Vechiul Testament, daca rasfoiesti prin Levitic, gasesti.
In ceea ce priveste Noul Testament, da, sunt de acord ca pedeapsa juridica cu moartea nu isi mai are rostul.

deci ma faci din prima si mincinos, deja nu mai esti cuviincios cu altii.
Eu doar am copiat interviul. Vezi threadul despre arte martiale daca nu ma crezi.

apararea implica violenta, 1vs1 sau intre armate.
Frumoasa pilda.

Doamne ajută.

(...) it has nevertheless always considered killing even in such cases to be a sin.

In St. Pauls epistle to the Romans, God is referred to as a "God of peace" (Romans 15:33). The development of a war is a result of a separation from God, which is also a separation from peace and love. Since God is the source of our existence, separation from God leads to chaos and destruction.
"If you are willing and obedient, you shall eat the good of the land; but if you refuse and rebel, you shall be devoured by the sword" (Isaiah 1:19-20).
"for all who take the sword will perish by the sword" (Matthew 26:52).
"for the authority (civil) does not bear the sword in vain! It is the servant of God to execute wrath on the wrongdoer" (Romans 13:4).

Christians are focused on peace and must work towards preserving a loving attitude that is not separate from God.
"My kingdom is not from this world. If my kingdom were from this world, my followers would be fighting to keep me from being handed over to the Jews" (John 18:34).
"I give you a new commandment, that you love one another. Just as I have loved you, you also should love one another" (John 13:34).
"Blessed are the peacemakers, for they will be called children of God" (Matthew 5:9).

The Church during the first centuries was very negative towards the participation of Christians in war. Origen was completely against the idea of Christians participating in any form of military duty.

Neither St. Ambrose nor St. Augustine accept the "just war" theory but recognized the reasons that lead to it the defense of those unjustly treated. Never has the Church presented nor accepted a theory of "just war".

According to Fr. Stanley Harakas, there is no ethical reasoning for war in the writings of the Greek Fathers. Fr. Harakas states that the fathers wrote that only negative impacts arise from war. Even in unavoidable circumstances, Fr. Harakas mentions that the fathers thought of war as the lesser of greater evils, but none the less evil. Fr. Harakas declares that the term "just war" is not found in the writings of the Greek Fathers. The stance of the Fathers on war is pro-peace and an Orthodox "just war" theory does not exist.

St. John Chrysostom
"Christians above all men are not permitted forcibly to correct the failings of those who sin. Secular judges indeed, when they have captured malefactors under the law, show their authority to be great, and prevent them even against their will from following their own devices: but in our case the wrong-doer must be made better, not by force, but by persuasion" (St. John Chrysostom, "On the Priesthood").

The Canonical Tradition of the Orthodox Church
Any act of violence contradicts the ethics and principles of the Kingdom of God. St. Basil states that although the act of violence may be required for the "defense of the weak and innocentit is never justifiable."

Canon 83 of the Holy Apostles
"If any Bishop, or Priest, or Deacon is engaged in military matters, and wishes to hold both a Roman (i.e.; civil) and a holy office, let him be deposed. For "render unto Caesar the things that are Caesars; and unto God the things that are Gods" (Matthew 22:21).

Church and State
Christianity is responsible for first introducing the belief of non-violence. A true Christian would rather be killed than to kill. However, it is the civic duty of a Christian to obey the civil authority, not only because of fearing punishment, but since it is ethically and honorably conscience. It is inevitably understood that the will of the civil authority will conflict with Gods will over time, and its important to understand that "we must obey God rather than any human authority" (Acts 5:29).

The Church and the Roman (Byzantine) Empire
"How could they be regarded as martyrs or equal to the martyrs those who kill others or die themselves at war, when the divine canons impose a penalty on them, preventing them from coming to Divine Communion for three years."

Most Happy, Ecumenical Patriarch Bartholomew I
Address in Athens, Greece on May 24, 1999
As declared by Patriarch Bartholomew, "...the irrationality of war is evident from its effect on humanity and on the natural environment."
Patriarch Bartholomew references St. Paul's epistle to the Romans, "Do not be overcome by evil, but overcome evil with good" (Romans 12:21).



E destul de clar, cred.

Bucurii.

ca sa fiu clar, NU AI DAT CITATE DIN PATRISTICA DELOC.
Ai dat din Scriptura si martirologie. Nu intra la patristica.

in conditiile in care canoanele baga razboiul cu alta pedeapsa decat crima, deci neparticiparea crestinilor nu are suport canonic.

chiar trebuie sa reamintesc ca evreii au cucerit Caananul, militar?
Da, Dumnezeu a pedepsit intrebuintarea armatei in mod non-defensiv(cum ar fi acel recensamant), nu prin existenta ei.

nu te poti dezvolta sub ocupatie straina(iar din punct de vedere religios, da, o sa ai martiri, dar uite cum s-au impus credinte si culturi straine ortodoxiei in Transilvania si Arabia).

daca monahii sunt interzisi in mod expres, in timp ce mirenii nu, se pare ca e o diferenta.

in conditiile in care nu mi-a mai zis nimeni pana acum si nu a mai deranjat pe nimeni, NU.

Doamne ajută.

Nu, dragul meu, Actele Martirice, martiriologia, este încadrată întro ramură a patristicii. Întreabă un profesor din facultatea de teologie, de patristică preferabil, dacă pe mine nu mă crezi. Mi-am dat licenţa din Patristică, dar să nu-mi fie a mă lăuda decît întru crucea Domnului, cum spune Sfîntul Apostol Pavel.

Întocmai ăsta este singurul motiv pentru care este nevoie de o Biserică naţională, şi nu doar naţională, ci mai ales locală, reprezentată prin episcop. Exemplul biblic: epistolele: către Biserica din Corint, Tesalonic, către romani, evrei, deci pe regiuni, pe Biserici, pe naţiuni. Oh, de-ai înţelege.

Sfîntul Gheorghe decînd a devenit creştin nu a mai ucis nici un om.

Pardon? Dragul, tu să dovedeşti, tu ai spus primul protioara aia mare. Tu să dovedeşti că Troparul Sfintei Cruci, cel care susţii tu că e vechi, acela greşit, e adevărat.

Ucenicul Nestor, e la fel ca Sfântul Petru şi Sfîntul Ilie Tesviteanul, în însemnătatea şi dimensiunea faptei sale. Rare, extrem de rare, cu o însemnătate extrem de înaltă teologică, acţiunile lor, care nicidecum nu dă dezlegare la uciderea altui om.

În Levitic, şi niciunde în Biblie, nu există, niciun loc unde Dumnezeu cheamă oamenii la a merge şi a ucide alt om.

Da, un singur canon, bagă războiul în altă pedeapsă decît crima, Canonul 13 al Sfîntului Vasile cel Mare, anume îi dă soldatului o pedeapsă mai uşoară decît criminalului, 3 ani, în loc de 7 ani, de oprire de la Sfînta Împărtăşanie, dar în niciun caz nu spune că e bine ce a făcut, nu încurajează războiul şi uciderile sub nici o formă, din contră, le osîndeşte.

Chiar trebuie să reamintesc că evreii au cucerit Canaanul militar, împotriva cuvîntului lui Dumnezeu: SĂ NU UCIZI şi că asta a fost consecinţa pentru care ei au ajuns robi 400 de ani în Babilon, şi pînă în 1956 nu au avut o patrie a lor ? Chiar trebuie ?

De care dezvoltare ai nevoie? Ce dacă eşti sub ocupaţie străină? Şi evreii au fost şi nici nu au avut ţară a lor, mii de ani. Oare atît de orbi acceptăm să fim?
Ce dezvoltare îţi trebuie? Pe Dumnezeu să-L ai, Lui să I te închini, Lui să-i slujeşti şi de nimic, absolut nimic nu mai ai nevoie.

Despre monahi, mireni şi preoţi am răspuns deja. Citeşte cu atenţie, nu o spun cu aer de superioritate, ci pentru că îmi pasă, nu vreau să te pierzi.

Te rog eu frumos, şterge satana aia de la poza de profil.

Bucurii.

Dragul meu coleg Daniel,
Sa fie clar, nu ma opun tie de indaratnic ce sunt.
Ma opun fiindca ceea ce spui contrasteaza in mod fatis cu realitatea istorica atat bisericeasca cat si laica.
Ma opun fiindca ceea ce spui nu poti justifica, decat cu intelegerea ta proasta si sectara a Biblia, fara alte surse, fara citate ale Sfintilor Parinti, fara baza in canonul bisericesc.
Ma opun fiindca ignori alte surse pe care le zic(macar te-ai obosit cu interviul).
Fiindca singurul tau mod de a raspunde parerilor contrare e un apel la emotie si viziunea ta, in care iti pui fustele in cap si sa ne faci antihristi, cu o atitudine de copil razgaiat.

Uite cum vine treaba, pe forumuri se dezbat probleme si se schimba idei.
Daca tu vrei sa ne convingi, trebuie sa faci ca la tribunal.
Sau poti sa te aperi singur, sau iti iei avocat.
Acum, ca sa arati ca ai dreptate intr-un tribunal, aduci dovezi in sprijinul afirmatiei tale(citate ale unor mari teologi, dovezi din canon, etc.), arati ca asa s-a procedat si in procese trecute(o fituica in care un consiliu ecumenic sau ceva aproximativ in care s-a condamnat violenta de orice fel), sau martori(mari teologi, Sfinti Parinti).
Nu tipi ca "ASA STIU EU CA E CODUL PENAL, CRIMINALILOR" ca daca era un judecator de fata, te ruga sa parasesti sala.

Da, in mod evident cucerirea s-a facut impotriva vointei divine.

Dar Domnul mi-a zis: Nu te teme de el, căci îl voi da în mâinile tale pe el şi tot poporul lui şi tot pământul lui, şi vei face cu el ce-ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, care a trăit în Heşbon.
3. Domnul Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Vasanului, cu tot poporul lui, şi noi l-am bătut, încât nimeni de la ei n-a rămas viu.
4. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui, că n-a fost cetate pe care să n-o luăm de la ei. Am luat şaizeci de cetăţi, toată latura Argob, ţara lui Og al Vasanului.
5. Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi cu încuietori, afară de cetăţile neîntărite care erau foarte multe.
6. Şi le-am nimicit, cum făcusem şi cu Sihon, regele Heşbonului, pierzând fiecare cetate cu bărbaţi, femei şi copii.
7. Iar toate vitele şi cele jefuite prin cetăţi ni le-am luat ca pradă.
8. Am luat în vremea aceea din mâinile celor doi regi amorei pământul acesta care este dincoace de Iordan, de la râul Arnon până la muntele Hermon.
9. (Sidonienii numesc Hermonul, Sirion, iar Amoreii îl numesc Senir).
10. Am luat adică toate cetăţile din şes, tot Galaadul şi tot Vasanul, până la Salca şi Edrei, cetăţile din ţara lui Og al Vasanului.

Doamne ajută.

Dragul meu frate "patrie şi credinţă", (şterge satana aia de la poza de profil)

Să fie clar, nu mă opun ţie de îndărătnic ce sunt.
Mă opun ţie fiindcă ceea ce spui contrastează în mod făţiş cu realitatea Sfintei Scripturi şi Sfinţilor Părinţi.
Mă opun fiindcă ceea ce spui nu poţi justifica biblic, decît cu înţelegerea ta proastă şi sectară tîlcuirea Adevărului, fără nicio sursă, nici biblică, nici patristică, că e voie să ucizi un alt om, fără citate ale Sfinţilor Părinţi, fără bază în canonul bisericesc. Absolut nimic. Numai nebunia minţii tale.
Mă opun fiindcă ignori sursa principală, Scriptura (măcar te-ai obosit să citeşti răspunsul la interviu).
Fiindcă singurul tău mod de a răspunde Adevărului Scripturistic, e un apel la întunericul şi minciunile dăruite ţie de diavol, în care îţi pui fustele în cap şi mă faci cu ou şi cu oţet, (nu pe mine, pe tine, dragul meu, ţie îţi atragi osîndă) cu o atitudine de copil rîzgîiat.

Aduc şi voi aduce singurele, unicele două surse Adevărate şi vrednice de toată crezarea. Singura Înţelepciune. Adevărul Scripturistic, Cuvîntul lui Dumnezeu şi tîlcuirea lui, unde sunt lucruri cu anevoie de înţeles, din Sfinţii Părinţi, Patristica, oameni peste care s-a oglindit şi odihnit Duhul Sfînt Dumnezeu.

Atît. Nu-i suficient pentru tine? Şi-atunci dacă te mustru, nu-ţi convine.

Bucurii.

In primul rand, NU AI ADUS NIMIC DIN SFINTII PARINTI.
Nu ai zis nicaieri, "iar la acest citat, Sfantul acesta a zis:......, fapt care imi sustine punctul de vedere". Tu doar iti impui viziunea scripturistica ca un neo-protestant.

In al doilea rand, eu nu pot purta aceasta discutie.
Nu pot sa vorbesc cu un om care isi face din 3 in 3 randuri partenerii de discutie satanisti si antihristi. Iar folosirea acestor apelative cu atata usurinta este un pacat foarte mare.

Dar stiu, stiu sistemul de troll si mare artist pe net.
Stai liniştit. Ştiu că nu am cum să penetrez coconul tău de autosuficienţă. Ştiu sistemul. Dacă cineva te critică, înseamnă că nu înţelege Adevarul. Ce faci tu e marturisirea Ortodoxiei, bla bla bla.
Tu educi oamenii, tu ii insulti ca sa se trezeasca.
Dar stai linistit. Asta cred toti. Ca toti arata cum trebuie facut pt binele umanitatii.
De la cel mai enervant evanghelic baptist, pana la cel mai furios ateu, toti vor binele mai mare si sa convinga lumea.

Dar, surpriza, nu merge.
Dar acum, lasa, ca nu ai timp de pierdut cu slujitorul intunericului de mine.

Doamne ajută.

(frate, şterge te rog frumos, satana aia de la poza de profil, te rog.)

Am adus citate din Actele Martirice, din Canoane, şi Sfinţii Părinţi. Nu doar în răspunsuri către tine, ci în topic. Toate, sunt patristică.

Nu la toate versetele e nevoie de tîlcuire, ci doar la acele locuri "cu anevoie de înţeles". Dacă ai fi citit, vreo tîlcuire a unei cărţi din Sfînta Scriptură a vreunui Sfînt Părinte, ai fi văzut că nu tîlcuieşte verset cu verset.

Bine. Nu purta această discuţie, dragul meu. Sănătate, să trăieşti. Mîntuire să-ţi dea Dumnezeu.

Cocon de autosuficienţă? Auzi acolo. Nu, nu aşa, că e prea frumos, e şi fonic, îmi place, sună pompos şi ornat. Sau turnul de fildeş, mai era expresia. Zi şi tu, prostia mea. Că sunt prost grămadă. Dar nu pe mine şi neputinţele mele să le iei în seamă, ci dulceaţa fără margini a Cuvîntului lui Dumnezeu.

Dar critică-mă dragul meu, că am atîtea de învăţat, sunt topicuri în care îmi prin urechile de nu mă văd, şi deci aşadar nu intru acolo. Întru numai unde mai ştiu cîte ceva... şi poate pot să ajut, să fiu de folos.

Nu, aici nu ai dreptate. Nu insult. Mustru. Cîteodată prea aspru, ai dreptate, dar trebuie, cînd trebuie, cu tot dragul. Şi tot ce fac e Scripturistic, cu mila Domnului, în neputinţele mele, uite:

"Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în inima nebunului.
Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a făcut, să nu mai facă.
Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică.
Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul.
Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa?
Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată înţelepciunea este împlinirea legii."
(Înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah 19, 12-18)

Valabil şi cu fraţii creştini, care au nevoie de îndreptare, şi cu fraţii apostaziaţi, şi cu fraţii eretici, şi cu fraţii necredincioşi, şi şi cu mine, că am şi eu nevoie. Toţi suntem fraţi, dacă nu în Hristos, în Adam, fie că ne place sau nu. Că e frate eretic, apostaziat, sau necredincios, e partea a doua, dar e frate. Şi dacă are nevoie de ajutor, de îndreptare, acolo ştii ce să răspunzi, sărim şi ajutăm.

Bucurii.

bine, bine, ai adus. vreau exemple. Poate sunt eu mai chior. Ia-ma de mana si arata-mi cu degetul si cu [quote] unde ai zis tu: uite aici Sfantul zice, fapt care imi confirma ce am zis.

Actele martirice nu intra la Patristica.

uite defintia Patristicii de pe wikipedia si orthodoxwiki.

Patristica sau Patrologia este disciplina teologică care studiază istoria și conținutul doctrinei Părinților Bisericii, doctrină închegată ca tradiție, acceptată în comun de întreaga Biserică într-o perioadă a istoriei bisericești, în care s-a transmis și asimilat învățătura apostolică într-o formă autentică și normativă.

Patristica se referă la contribuțiile literare ale Sfinților Părinți. Sub titlul de Părinți apostolici intră scriitorii creștini din a doua jumătate a sec. I și prima jumătate a sec. II, care au fost ucenici ai Sfinților Apostoli ori i-au cunoscut pe aceștia. Astfel, Barnaba, Clement Romanul, Ignatie Teoforul (episcop al Antiohiei), Policarp al Smirnei, Herma, Papias sunt doar cei cunoscuți, existând și o serie de anonimi, precum autorul Epistolei către Diognet.

Deci, actele martirice nu indeplinesc conditiile pentru asta.

Bine, dar macar ceva.

Prost?
Nu.
Arogant?
Da.

Exact ce vorbeam.
Eu nu ii insult, eu le arat adevarul.
De ce sunt enervant cand fac asta?
Pentru binele lor.
De ce ce supara?
Pentru ca ei nu pot suporta adevarul si ca ei gresesc(din nou, am mai auzit-o de prea multe ori de la atei si neo-protestanti ca sa nu imi dau seama ca o tactica proasta si o scuza pentru a arunca insulte catre cei care nu sunt de acord cu tine).

Doamne ajută.

Adevărul este cu totul Altul, faţă de cel care l-ai arătat tu.
Sunt mai rău decît un arogant notoriu. Roagă-te şi pentru mine.
Ţi-am adus exemplele Scripturistice care nu mai ai nevoie de tîlcuiri.

Bucurii.

Dacă dorești să ți se șteargă contul trebuie să trimiți un e-mail (sau PM) către admin. Nu este sigur că el (sau ei) vede tot ce se scrie pe forum.
Însă eu îți sugerez să renunți mai degrabă la ce ai scris în semnătură și să te mai gândești dacă e inutil sau nu să mai rămâi pe forum.

Daca citim cu atentie articolul vedem ca in el se sustine de fapt ca e impotriva omorului si razboaielor, cel putin din punct de vedere ortodox. Chiar despre Fer. Augustin scrie ca nu au acceptat ideea de "razboi just":
"Neither St. Ambrose nor St. Augustine accept the "just war" theory but recognized the reasons that lead to it – the defense of those unjustly treated. Never has the Church presented nor accepted a theory of "just war," but it has tolerated it to protect greater standards."
Spune ca au fost doar tolerate, desi e mai mult parerea autorului. Cred ca articolul e facut probabil de ortodocsii din America, am mai intalnit la teoria evolutionista un articol scris exclusiv de cei din SUA, care era complet gresit.
Daca citim si discutia pe marginea articolului, cineva spune ca "just war" e o teorie de la catolici: http://orthodoxwiki.org/Talk:Just_war
Chiar si cel ce comenteaza e din OCA (BO din SUA).
Avem un exemplu chiar la noi, Sfantul Stefan cel Mare facea penitenta inainte de o lupta si mai ales dupa, pentru iertarea pacatelor.
In articol se mai dau exemple destul de clare, "The stance of the Fathers on war is pro-peace and an Orthodox "just war" theory does not exist."
Ba chiar se pune problema ca unii sfinti spun ca un crestin nu trebuie sa faca serviciul militar, adica sa lupte in razboi (ca acum se face doar armata, nu e razboi).