Catalin,

Eu ma refeream la acel botez al sangelui, de care au vorbit unii duhovnici.
Sigur ca noi nu putem sa stim cum judeca Dumnezeu.
Dar in principiu, ai dreptate atunci cand spui ca numai in Biserica Ortodoxa este mantuire.

As mai face o precizare.
Catolic-itatea, ca atribut al bisericii, este o trasatura a dreptei credinte.
Numai cel care crede drept poate fi catholic, adica sobornicesc, adica sa aiba credinta sfintilor.
Catolic-ismul in schimb, ca toate " -ismele", este doar o ideologie.

Multi ierarhi care nu conveneau regimului au fost obligati sa se pensioneze inainte de 1948. In privinta Bisericii majoritare comunistii au avut alte intentii, un articol detaliat despre incercarea comunistilor de a controla Biserica si lupta Patriarhului Iustinian pentru a ramane curata Biserica de influentele regimului: http://www.rostonline.org/rost/nov2003/bor.shtml
Vedem in schimb ca unii greco-catolici au colaborat cu regimul dupa ce au trecut la ortodoxie.
In Rusia dupa 1918 bolsevicii au venit cu hotarare sa desfiinteze Biserica si credinta. Numai ca au vazut ca inchiderea ierarhilor si daramarea bisericilor nu a avut un mare efect, poporul ramanand credincios. Asa ca au schimbat tactica si au tolerat si biserica, sperand poate ca in timp oamenilor le va veni mintea la cap sa nu mai creada in superstitii.
In Romania se spune ca erau cam 1000 de comunisti si 12 mil de credinciosi ortodocsi. Nu au considerat un pericol de moment, au incercat in schimb sa controleze Biserica, fara succes. In schimb BC era considerata un pericol datorita legaturii cu Vaticanul (stim ca si in Polonia a fost problema asta). Inca din 1945 s-a incercat indepartarea opozantilor regimului din cadrul Bisericii.
O nota informativa semnata "barbu" la inceputul lui !946 scrie: "În cadrul Patriarhiei exista un comitet condus de profesorul I.D. Stefanescu si din care mai faceau parte: Iosif Gafton, Episcop de Arges, Atanasie Dinca, Arhimandritul V. Vasilache si Arhimandritul Melchisedec Dumitru. Având girul Patriarhului Nicodim, acest comitet a încercat stabilirea de contacte cu Biserica Romano-Catolica si trimiterea cu misiuni în afara României a lui Justinian si a Ministrului Cultelor de atunci, preotul Constantin Burducea, pentru a scapa astfel de cei mai fideli colaboratori ai puterii. „Barbu” propunea: „Pentru a paraliza actiunea comitetului de la Patriarhie trebuie luate urgente masuri, nu prin riposte tari, ci prin masuri similare celor pe care le-au folosit în trecut liberalii, iar mai în anii din urma, Antonescu”.
Astfel s-a trecut la pensionarea acelor ierarhi. Pe 24 mai 1948, prin alegerea lui Justinian Marina ca patriarh, puterea comunista a crezut ca a gasit colaboratorul ideal. S-a dovedit ca nu era asa, în anii urmatori el se va implica adânc în alegerea Episcopilor si a diferitilor functionari patriarhali, pentru a evita numirea unuia dispus la prea multe concesii fata de stat. În 1950, Justinian era convins ca: „Regimul mai are nevoie de Biserica, în fruntea caruia sta el. Este constient ca în spatele sau stau 12.000.000 de credinciosi, pe când partidul numara câteva mii de <<derbedei>> fara importanta. Din aceasta constiinta izvoraste forta Patriarhului si curajul sau de a înfrunta regimul în orice chestiune”. Mai obsevam ca puterea comunista se opunea numirii lui Teoctist Arapasu, sustinut de Patriarh.
Pentru ca puterea comunista nu reuseste sa controleze numirile incepe sa desfiinteze episcopiile care aveau in frunte ierarhi incomozi.
O multime de ierahi au fost obligati sa se retraga.

Exista si botezul dorintei, al catehumenilor care nu au ajuns sa se boteze, dar acestea tin doar de dreapta credinta. De aceea nu puteam spune ca un neoprotestant omorat este martir, de exemplu.
In cazul episcopilor greco-catolici, acestia au suferit in primul rand pentru ca au refuzat sa treaca la ortodoxie. Catolicii probabil ii considera martiri ca nu si-au schimbat credinta, dar nu putem si noi gandi la fel, de fapt au refuzat sa vina in Biserica lui Hristos, nu numai ca nu e vorba de martiriu, dar e si un pacat.

Mai lipseşte să susţii că cei care i-au omorât pe episcopii greco catolici au fost de fapt nişte vajnici apărători ai dreptei credinţe, vrednici de ridicat la cinstea altarelor.

Nu uita că pentru toate cuvintele tale vei avea, odată, de dat socoteală. Nu te trec, aşa, un picuţ, nişte mici fiori pe spate la gândul că poate tocmai ai numit, în public, martiriul unor sfinţi ai lui Dumnzeu "păcat" ?

Pentru ortodocsi e la fel de absurd ca si pentru catolici sa spuna ca sunt martiri catarii omorati de inchizitie pentru ca nu au trecut la catolicism. Bineinteles, tinand cont ca in cazul greco-catolicilor comunistii i-au persecutat.

Dar de ce ai tu, din nou, impresia greşită că vorbeşti în numele tuturor ortodocşilor sau ortodoxiei ?!!

Dacă anumiţi prelaţi catolici (fie ei greco sau romano) au colaborat cu sistemul fascist au dat socoteală mai târziu pentru faptele lor, păcat că unii îşi cam uită trecutul şi cred că adevărul nu va ieşi niciodată la lumină, nu e bine ca un prelat dintr-o instituţie bisericească să fie implicat în fapte politice acesta mereu va fi o pată pentru enoriaşi e exact ca şi păstorul care practică vânătoria.

Un alt exemplu, sfintii transilvaneni care au luptat sa ramana ortodocsi si nu uniati. E exact aceeasi situatie, au fost omorati de regimul habsburgic. Ar rezulta ca greco-catolicii ii considera sfinti martiri, la fel cum ortodocsii i-ar considera martiri pe greco-catolicii care au dorit sa ramana catolici si nu au vrut sa treaca la ortodoxie. Nu se contesta ca era o convertire fortata.

Eu nu ştiu vreo perioadă în istorie ca măcar un prelat să fi fost iniţiat în masonerie sau să fi fost colaborator cu sistemul politic fie din cauza fricii fie din pricina faptului că nu voiau să-şi piardă reputaţia, probabil au câştigat multe drepturi dar şi-au pierdut încrederea în oameni din cauza acestor factori bisericile şi nu numai cele catolice ci toate în general slăbesc în credinţă.

..............................

Domnule Decebal, ma bucur ca ati revenit.

Ne-ati ramas dator cu raspunsul la o intrebare, imi ingadui sa va amintesc:

Ce se intampla cu un nou nascut, botezat ortodox, care moare imediat dupa botez: ajunge in Rai sau nu ?

Doar asa, ca sa vada si restul forumului cat de ortodox sunteti.

Astea sunt roadele ecumenismului ?
 

Totuşi rămân mari semne de întrebare cu privire la cauzele pentru care astfel de evenimente au loc, iar după atâţia zeci de ani ortodocşii, români sau alţii, ştiu foarte puţine sau marea majoritate nimic despre cele întâmplate în Croaţia celui de-al doilea război mondial, foarte mulţi autori fiind de acord că catolicismul are partea lui de responsabilitate în ceea ce unii numesc chiar fenomen de genocid la adresa sârbilor ortodocşi, sute de mii (după unii, în special croaţi, doar zeci de mii) de sârbi ortodocşi ucişi pentru că erau sârbi şi ortodocşi, la care se adaugă distrugerile şi furturile de biserici şi darea lor în proprietatea papistaşilor, torturile, convertirile forţate la catolicism (în 1944 Stepinac îi comunica lui Pius XII un nivel de aprox. 240.000 [două sute şi patruzeci de mii] de ortodocşi convertiţi la papistăşie), deportările. În România se ştiu foarte puţine despre aceste evenimente la care catolicismul a dovedit încă o dată, dar de această dată în cel mai criminal, atroce şi cinic mod, care este adevărata lor poziţie faţă de Biserica Ortodoxă, "al doilea plămân al creştinătăţii europene", "biserica soră".

Cum este posibil, deci, ca la atâţia zeci de ani, şi în contextul în care există români şi ortodocşi şi din structurile clericale care ştiu aceste lucruri, populaţia română ortodoxă să nu cunoască aproape absolut nimic despre aceste fapte (eu însumi mărturisesc că am aflat absolut întâmplător navigând la întâmplare şi căutând altceva pe net, când am dat de aceste informaţii), doar puţini români cunoscând câte ceva despre evenimente?

Cum este posibil ca ortodocşii români, dar nu numai români, ci la nivelul chiar al Ortodoxiei, să nu se ocupe de aflarea şi răspândirea adevărului cu privire la aceste crime (pe care unii istorici le numesc genocid, ba mai mult în ceea ce îi priveşte pe sârbii ortodocşi, chiar unul motivat nu doar etnic, ci şi religios, şi faţă de care în esenţă şi la urma urmei catolicismul nu doar că nu s-a opus, dar a mai şi profitat şi înşfăcat prăzile de pe urma lui, şi pe care nu-l recunoaşte) şi cum este posibil să nu existe comemorare la nivelul întregii ortodoxii faţă de aceşti fraţi ortodocşi care au murit în esenţă nevinovaţi, mulţi dintre ei omorâţi fără nicio vină, cu o cruzime inimaginabilă, chiar de către clerici papistaşi, mulţi dintre ei făcând parte din ordinul franciscanilor? Cum este posibil ca ortodocşii români, şi nu numai, să nu caute după adevăr, în condiţiile în care vedem clar tăcerea absolut criminală a mass-mediei mainstream cu privire la acest subiect, singurele informaţii putând fi achiziţionate prin achiziţii de cărţi în limbi străine (nouă) şi de pe internet, şi cum este posibil să nu existe nimic făcut pentru memoria lor şi pentru a înţelege cu cine avem de fapt de a face atunci când avem de a face cu catolicismul?

Ludmilla Perepiolkina, "Ucigaşi în numele lui Dumnezeu"

Herman Ivanov-Treenadszaty
http://www.catacombeleortodoxiei.ro

Amistad, evenimentele au avut loc în Croaţia, nu în Serbia, şi da, din câte ştiu, am auzit că există "catolici" care se roagă la fericitul Stepinac. Aici nu se mai pune problema de scuze, cred că să mai aştepţi scuze după aşa ceva este mult prea mult; că e vorba şi despre ecumenism aici, cred că în mod normal nu ar mai trebui să se mai pună problema vreunui ecumenism cu papistaşii după aşa ceva, însă având în vedere că astfel de probleme nici nu se iau în calcul în aşa zisul dialog ecumenic, mie îmi este extrem de straniu, de bizar cum ortodocşii continuă aşa zisul dialog ecumenic cu autorităţile catolicismului; s-ar mai putea discuta ecumenic cu catolici, de rând să le zic aşa. Chiar acum am remarcat ceva la Cătălin, anume că pune totul pe seama unor "greşeli omeneşti"; ei bine, în cazul catolicismului nu era vorba despre aşa ceva, era un întreg sistem, o întreagă mentalitate, nu întâmplător a "fuzionat" în mai multe locuri catolicismul cu fascismul; catolicismul însuşi are o mentalitate, în plan religios, de tip fascist, exclusivist, şi de-a lungul istoriei şi-a şi "justificat" doctrinar multe crime pe care fie le-a făcut, fie de pe urma cărora a profitat. Dacă ai citit la un alt thread poate ai văzut cum justifica Inocenţiu III toată agresiunea împotriva creştinilor răsăriteni, în special bizantini: era vorba despre o "hotărâre a divinităţii", iar ei o puneau în practică, arătând prin aceasta că mentalitatea de a se pune în locul lui Dumnezeu şi de a emite astfel de sentinţe în locul Lui este veche în catolicism, şi probabil nu întâmplător s-a tot vorbit de mentalitatea antihristică ce a caracterizat cel puţin în anumite momente papalitatea "catolică" romană. Papistaşii s-au obişnuit de mult să se joace de-a Dumnezeu, asta fiind consecinţa practică a ideologiei eretice a papalismului: papa este "vicarul" lui Dumnezeu, şi prin urmare are "puterea", "dreptul", "legitimitatea" şi "legalitatea" de a face judecăţi, dreptate, etc în numele Lui, ca şi cum ar fi însăşi judecata lui Dumnezeu. Mulţi "catolici" chiar aşa şi gândeau cu ocazia a ceea ce unii istorici numesc genocidul sârbilor ortodocşi din Croaţia celui de-al doilea război mondial. Este "dreptul jurisdicţiei universale" a papalităţii în cele spirituale şi temporale, fascismul clerical (care nu a fost specific doar Croaţiei fasciste) fiind o consecinţă a mentalităţii antihristice a catolicismului pentru care clericii nu sunt doar nişte trimişi ai lui Iisus Hristos, ci acţionează in persona Christi, în locul lui Hristos, ca şi cum ar fi Însuşi Hristos acolo. Altfel spus, spre deosebire de Cătălin, care vede nişte simple greşeli omeneşti (probabil din cauză că nu a experimentat el pe pielea lui ce s-a întâmplat sârbilor ortodocşi) în ceea ce s-a întâmplat, eu cred că este vorba de mult mai mult, de nişte legături mai mult sau mai puţin vizibile între catolicism şi fascism, spiritul exclusivist, revanşard, totalitar al catolicismului inducând anumite predispoziţii "duhovniceşti" la elemente de mentalitate totalitară fascistă exclusivistă. Chiar Stepinac scria la 28 martie 1941: "Schisma (Ortodoxia Răsăriteană) este cel mai mare blestem în Europa, aproape mai mare decât Protestantismul. Aici nu este morală, nici principii, nici adevăr, nici justiţie, nici onestitate"; avea şi el dreptatea lui, dar textul arată foarte clar mentalitatea ostilă ortodoxiei specifică multor clerici "catolici", de la care s-a răspândit la adepţii de rând.

"The 700,000 who suffered for the Orthodox faith at the hands of the Roman crusaders"
 

sursa şi mai multe la:

Joachim Wertz, On the Serbian Orthodox New Martyrs of the Second World War. A Brief Historical Background
http://orthodoxinfo.com/ecumenism/se...ewmartyrs.aspx

Un studiu a evaluat cati ofiteri germani si cati ofizeri austrieci au fost angajati in lagare. Ofizerii austrieci au fost doar 15% din totalul ofizerilor din lagarele de concentrare. 15% este ponderea ofizerilor austrieci in armata lui hitler.

Dar dintre ofizerii superiori conducatori de lagare si medici, ofizerii austrieci au avut ponderea de 100%.


In ro s-ar spune, nepotism.