Doar ne rugam pentru ei? Doar atat are de facut societatea? Sa-i ceara si sa se roage pentru ei?!!!

Poate l-ai întrebat altceva.

Arată-mi şi mie unde scrie asta.

Da' cine a zis că femeia-i maşină de sex? Da' tu crezi (la modul general) că doar femeile-s obligate de berbanţii lor (care-s nişte porci, vorba clasicilor) să facă sex mereu? Ai să fii uimită să afli că şi invers e cam la fel.

Începutul ăsta e: să ne rugăm. Apoi mai vedem.

Văd că ignori întrebarea mea referitor la catehism.

Sofia ,Hristos a spus "Veniti cei obositi si impovarati sa va odihnesc pe voi"
SI "cine doreste sa-MI urmeze Mie ,sa-si ia crucea si sa vina dupa Mine"
Daca El a spus asta ,inseamna ca este posibil
Prin rugaciunea catre Hristos "Doamne Iisuse Hristoase ...." poti obtine acele resurse care te intaresc in necazurile vietii.
Stii "Iubite-voi Doamne ,Domnul este intarirea mea..."
De multe ori patimim pentru pacatele altora ,dar Dumnezeu ne-a pregatit ceva ,acolo Sus
Am o cunostinta care are o fetita cu maladia Down
Sotul i-a murit si ea lupta pt acest copil ,sa ii asigure cele necesare
Daca nu ar fi fost credincioasa ,nu stiu cum s-ar fi descurcat .
Doamne ajuta !

Nu este nici o diferenta intre uciderea unui copil/adult si uciderea unui prunc in pantecele mamei, chiar daca are 3 ore. Nu exista intrerupere de sarcina, ci ucidere de om.

Este exclus Dumnezeu in toata ecuatia. Cati dintre cei care au probleme sunt si credinciosi? Cand il ai pe Hristos cu tine, iti da putere sa treci peste orice. Reaminesc ca pacatele se intind pana la al 7-lea neam si este prapad mare cu mostenirea genetica. Duhovnicii si maicile au explicat f.clar treaba aceasta. Este o mare diferenta intre un copil conceput si nascut in Biserica, si unul care a participat la impreunarea parintilor cand era in pantece.

Sfintii Parinti si duhovnicii au spus ca atunci cand nu avem necazuri si problemle sa ne temem, caci ceva nu este bine. Suferinta are rolul ei, poate fi o binecuvantare si nu un blestem, depinde cum este omul si de credinta lui. Este diferenta mare intre o mama credinciosa care are un copil cu probleme si una necredincioasa care tine seama doar de ce e greu.

Duhovnicii si Sfinti au explicat de ce se nasc unii copii cu probleme, de ce nu se citesc scrierile lor?

Pr.Jar din Ucraina a intrebat o fata care era la caminul ptr. handicapati, nu s-a sculat niciodata din pat, a intrebat-o daca e suparata pe Dumnezeu ptr. situatia in care este si fata, neputand sa vb.clar, a dat din cap in semn ca nu. Parintele povesteste mai bine.

Acei copii pot fi fericiti si impliniti, nu se rezuma totul la joaca,jucarii,vacante. Dumnezeu le da pace si putere, ei sunt mai puternici decat noi cei "sanatosi".

Cu credinta in Dumnezeu poti face orice. Dumnezeu e mai presus de orice medicina. Si nu ne-a lasat in bezna, ne-a explicat cam tot prin duhovnici si Sfinti, trebuie doar studiat.

Slavit fie Domnul! Ma bucur ca s-a facut flacau mare si e bine. Domnul sa il aiba in paza Lui.
Ai dreptate, ideal ar fi sa fie si dorit si primit!

Micutul meu nu mai e micut. A crescut. Si s-a dezvoltat normal. Slava lui Dumnezeu.

Intr-adevar, slava Lui! Ma bucur asa de tare ca e bine si ca nu ai renuntat la lupta. Te admir pentru vointa si credinta ta! Spun acestea pentru ca pentru un moment m-am pus in locul dvs. si... m-am facut ghem si m-am blocat.

Sincer nu prea ai ce admira. In momentele grele Dumnezeu iti da taria si puterea sa mergi. Si ceea ce este mai paradoxal este ca atunci cand l-am adus pe lume nu eram credincioasa de astazi. Dar atunci , indemnul medicului m-a facut sa inteleg ca el nu mai poate face nimic. Si atunci de spaima m-am agatat de Dumnezeu. Nici nu stiam cum sa ma rog si cum sa cer. Am spus doar cum am simtit in acel moment stiind ca doar El mai putea face ceva. Pe vremea aceea nu mergeam la biserica, de spovedanie nici nu are rost sa spun. Eu pe la 18 ani am fost atee, apoi am urmat un traseu sinuos, am cercetat hinduismul, budismul, orice altceva.

Intoarcerea mea s-a petrecut incoace in ultimii ani, dupa vreo 25 de ani de ani de suferinte si pacate. deci nu ai ce admira, te asigur. Am evitat sa povestesc aceasta parte din viata mea, pentru ca nu vreau sa fiu inteleasa gresit.

Ceea ce am vazut la mine in toata aceea perioada este ca desi bravam ca nu cred in Dumnezeu, si sustineam teorii desarte, in momentele dramatice ale vietii, de viata si moarte, gandul , mintea si sufletul s-au agatat de Dumnezeu si de fiecare data El s-a milostivit.

Asadar parerea mea este ca ateii in adancul sufletului lor sunt totusi credinciosi lui Dumnezeu si multi dintre acestia doar braveaza din dorinta de a fii mai altfel, sa para altceva de ce sunt. Am ajuns la concluzia ca oamenii, cand se afla in situatii de viata si moarte se intorc la Dumnezeu , insa multi dupa aceea uita din nou si mai mult se afunda.

Si revenind la subiectul acestui topic, eu pacatoasa care in tinerete a facut avort, am primit mila lui Dumnezeu cand am nascut baiatul. Acum ma lupt cum stiu, sa fac fetele si femeile sa inteleaga ca avortul este cel mai mare pacat ce poate fi savarsit. este piatra de moara care va atarna de gat toata viata si ii veti simti greutatea doar in clipa in care va veti intoarce cu adevarat la Dumnezeu. pana atunci pare inexistent pacatul, iti zici, ce mare lucru, ca sunt multe femei care fac, insa din clipa cand constientizezi acest pacat iti vine sa te ingropi singura in tarana.

Cat de multe adevar in aceste cuvinte... si eu stiu multi atei, dar cand dau de greu, oare al cui nume il pronunta? La cine gasesc scapare si alinare? Oare nu la Dumnezeu?

De multe ori m-am gândit când începe omul să poată fi numit om: din clipa când a apărut celula-ou? din clipa când s-a născut?
Şi dacă se naşte la 6 luni şi supravieţuieşte, totuşi, îl vom numi pe acel făt cu numele om? Şi de ce mai degrabă nu îl ucidem, întrucât şi-a permis să experimenteze o aşa anomalie încât să se nască într-o aşezare apropiată mai degrabă, dacă e să ne luăm pripiţi după aparenţele momentului, de iepure decât de om?
Iar dacă numim om fiinţa care iese din pântecele mamei, cum numim ceea ce era înlăuntru cu un minut sau cu o oră sau cu 9 luni înainte să iasă?

Omul e un ansamblu de celule. Toate provin, prin diviziune şi diferenţieri ulterioare, din celula-ou (zigot).
Dacă ansamblul de 100 miliarde de celule provenite succesiv din zigot e numit om şi se cheamă omucidere când omorâm un astfel de ansamblu, oare cum se cheamă uciderea unui ansamblu de doar 99 miliarde de celule provenite din zigot? Dar uciderea unui ansamblu de 100000 de celule provenite din zigot? Dar uciderea unui ansamblu de două celule provenite din zigot? Dar uciderea primei celule, a celulei-ou?


Cândva am încercat să conving o femeie că viaţa omului începe în clipa apariţiei zigotului şi continuă, trecînd prin multe stadii succesive ale omenescului, până în clipa morţii.
O viaţă de om e pur şi simplu arcul suspendat între două clipe....

Cu totul arbitrar îmi pare să aplicăm convenţii mintale conform cărora un om are dreptul să trăiască doar de la un moment anume al situării sale pe continuumul vieţii.

Dacă ţii în mână o sfoară de, să zicem, un metru şi tai din ea cu foarfeca: se schimbă natura ei de sfoară în funcţie de locul unde tai? Nu tot sfoară tai?

Când avortezi un om, suprimându-i cursul vieţii, un om aflat pe un punct al continuumului vieţii sale numit, să zicem, 2 luni, nu tot crimă de om se numeşte? Dar dacă omori un bătrân decrepit, adică acelaşi om dar la un alt moment pe continuumul vieţii sale, nu tot crimă de om se numeşte?

Statutul de fiinţă umană depinde de teoriile noastre despre om SAU, mai degrabă, teoriile noastre ar trebui să ţină cont de reperul absolut numit statutul nostru de fiinţe umane?

Cine a mai pomenit ca un om aflat pe continuumul vieţii sale la vârsta, să zicem, de 25 ani, să fie omorât (prin sfârtecare cu foarfeca chirurgicală sau prin alte procedee moderne) doar pentru motivul că ar putea să ducă o viaţă foarte grea în urma unei deficienţe care s-ar putea manifesta cam ca sindromul Down sau ca oricare altă maladie genetică?

Uciderea unui om rămâne, orice justificări i s-ar da, om-ucidere.
Adică întreruperea abuzivă a continuumului, hărăzit de Dumnezeu, dintre o clipă şi o altă clipă... De viaţă.

In Anglia s-a nascut un copil prematur la 3 luni si a supravietuit. Cred ca a fost prima data cand s-a intamplat asta. A fost pus in incubator si s-a dezvoltat normal. S-au salvat copii si la 4 luni jumate, la 5 luni, la 6 luni. Faptul ca acesti copii se nasc prematur si cresc si se dezolvta normal pentru mine este inca un motiv in plus sa sustin ca avortul este ucidere de om.

(cum gandesc feministele: http://www.salon.com/2013/01/23/so_w...ion_ends_life/)

Au fost atâtea cazuri în care la ecograf se vedeau anumite anomalii ale pruncului şi la naşterea aceasta a fost perfect sănătos. Nu se prea vorbeşte despre faptul că ecograful sau orice alt test nu are o precizie de 100%, astfel mulţi probabil se joacă cu viaţa unui copil din cauza unui diagnostic. Dar asta tot din lipsa credinţei. Nu înţeleg de ce se merge la ecograf? Doar ca să vezi ce sex are copilul, doar ca să faci poze să ai amintiri cu el în pântece? La ce sunt de folos toate astea? Nicidecum mânturii, ci doar preocupărilor noastre lumeşti şi fără de nici un folos. Sunt de acord să faci un ecograf când mama îsărcinată nu se simte bine. Dar nici în acest caz prea multe soluţii nu sunt.

Când soţia mea era însărcinată cu Maria, fetiţa noastră de 3 anişori,
doctoriţa ginecolog a început să recomande tot felul de analize, ecografii etc. Eu am refuzat din start, gândindu-mă pe de o parte că soţia se simţea foarte bine iar pe de altă parte că, fireşte, mecanismul clientelar al echipelor de bişniţari din maternităţi începe să se pună în mişcare. Nu aveam deloc chef să bag plicuri în buzunar unui şir de gură-cască asociaţi în jurul unui doctor care profită de faptul că o femeie e gravidă...
Soţia însă a fost temătoare şi a purces la drum: începea lunga plimbare prin labirintul analizelor....
Ce a urmat am mai povestit cu alt prilej: la început analizele X arătau că în corpul mamei lipseşte nu ştiu ce substanţă, apoi la o altă analiză că dimpotrivă, o altă substanţă are o concentraţie de 20 ori mai mare, apoi că e posibil să avem un viitor copil supermalformat etc. La ecograf lipsea când o mână, când un picioruş, ba nu aveam inimă, ba aveam două, ba aveam băiat, ba aveam două fete... mă rog, tot bâlciul de rigoare care poate fi întâlnit prin camerele de tortură ale bietelor femei însărcinate... (asta, apropos printre altele şi de inexistenta preocupare pentru psihologia medicală din spitalele noastre precambriene)
Inutil să spun cât stres a început să se adune, ce îngrijorări etc. În mintea soţiei, vreau să zic... Că într-a mea se aduna tot mai multă furie, eu realizînd de la început ce farsă ni se pregăteşte.
Momentul critic a fost când soţia a căpătat credinţa, cu ajutorul bunilor sfătuitori, că Maria se va naşte handicapată şi ca urmare că se impune avortul. Anticipasem asta cu mult timp înainte...
Atunci am hotărât că, gata, timpul discuţiilor s-a terminat. Am pus piciorul în prag, am terminat cu diplomaţia, am trecut la "măsuri ferme", adică la etapa numită "circ": mi-am făcut bagajele şi am declarat sus şi tare că plec unde oi vedea cu ochii (nu prea departe, se înţelege, întrucât sunt cam miop de-o vreme) dacă mai continuă o secundă toată farsa asta. Am mers însă, simulînd disperarea de cauză, la duhovnic (asta aşa de ochii nevestei, că de fapt mă consultasem cu părintele de la bun început), ne-am sfătuit îndelung, am convins-o şi pe soţie să vină la preotul nostru. Şi, după spovedanie, slavă lui Dumnezeu, s-a lăsat liniştea. Graviduţa s-a potolit, curajul ei a revenit, a acceptat să rugăm iarăşi fierbinte pe Domnul să poarte grija sarcinii (între timp, nu-i aşa, rugăciunile se cam răriseră şi se răciseră...), s-a reîntors la rugăciunile obişnuite către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, către sfinţii ocrotitori ai copiilor... Candela a prins din nou să licărească...
Eram acum pregătiţi amândoi, sufleteşte, pentru eventualitatea unui copil cu probleme de sănătate. Eram liniştiţi.

Maria s-a născut fără probleme, a primit 10 la naştere, s-a născut practic singurică, în uşa taxiului întrucât cei de la camera de gardă din Maternitate nu reuşeau să îşi termine cafeaua deşi gravida urla de se auzea hăt-departe.
Astăzi Maria este o fetiţă cu o sănătate foarte bună, excelent dezvoltată psihic şi care merge regulat şi cu bucurie nu numai la "grădi" ci şi la ... "Amin-Amin", cum numeşte ea Biserica.

De curînd am intrebat-o pe Andra: mai ţii minte când erai sigură că Maria trebuie avortată?
A pus ochii în pământ, a lăcrimat, s-a înroşit, apoi m-a îmbrăţişat şi mi-a spus fericită: Slavă Domnului pentru toate!

Mari ticăloşii se petrec în jurul minunii apariţiei unui copil...
Stă în puterea noastră, însă, să depăşim ispita prin credinţă în Dumnezeu şi prin ascultare de duhovnic.

Blestemata frică și binecuvântata încredere în Domnul.

Eu totusi, din toate povestile astea de aici, nu inteleg cum pot sa fie asa greseli la analize si ecograf. Mai ales la ecograf! Pai acolo se vede clar tot. Exista si ecograf 3D deja. Ori nu se pricep medici, ori nu stiu ce sa spun. Ori voi exagerati cumplit.

Pai atunci inseamna ca asa aiureli se fac si la boli, sunt oamenii operati aiurea, nu au cancer cand li se spune ca au si etc.!

Sa nu mai avem incredere in medici? Asta este concluzia?
Intre acum 50 ani si acum chiar nu a avansat deloc medicina. Ca atunci nu stiai ce este in tine, nu existau aparate.

Ce rost mai are sa mergem la medic?

Cred că tu nu vrei să pricepi. Sunt medici ginecologi care recunosc că ecograful mai dă erori. Asta se spunea, nu altceva. Te întreb....de ce o femeie însărcinată trebuie să meargă la spital când ea se simte bine? De ce trebuie să facă ecograf? Sarcina e cumva boală sau e o normalitate?

ps: ştiai că ecograful afecteată auzul pruncului? ştiai că ultrasunetele nu sunt sănătoase pentru mamă şi prunc? ştiai că de multe ori în timpul ecografiei prunculeţul se adună, se retrage...din cauza ecografului? sau mai important este să vedem ce sex are copilul? sau mai important este să aflăm că el ar putea avea o problemă şi astfel să decidem noi dacă acest copil să trăiască? cine suntem noi să decidem viaţa copilului? nu avem nici un drept asupra vieţii acelui copil...singurul, dar singurul este doar Dumnezeu. Datoria noastră este să dăm viaţă şi nu să ucidem.

Sophia, sora mea este medic primar cu mai multe specializări printre care şi una de eco. Apoi, prima mea soţie (am fost căsătorit, doar cu acte la primărie, de pe la 20 ani până aproape de 30) a fost medic radiolog. Este omul care, curios sau nu, a format primele generaţii de ecografişti din România şi a făcut parte din echipa care a pregătit pe viitorii specialişti din tehnicile CT şi altele, pe atunci science fiction. Fusese formată în Franţa pentru a pregăti specialişti în investigaţii ultraperformante. Printre altele este şi co-autoarea unei premiere mondiale în materie de eradicare a unei tumori hepatice prin utilizarea unor tehnici radiologice.
Ştiu aşadar din surse de primă mână ce înseamnă ecografia şi interpretarea ei.
Şi mai ştiu, de la fosta soţie, că unii dintre medicii care dădeau examenul final pentru competenţe în radiologie, confundau splina cu ficatul... Înţelegi oare ce înseamnă asta?.... Nu exagerăm aşadar, are grijă realitatea cruntă să exagereze singură...

Am aflat la vremea potrivită între ce limite este recomandată utilizarea tehnicilor radiologice, care sunt mai mult sau mai puţin invazive, ce riscuri implică, cum e cu gravidele etc.
Pot spune că astăzi treaba cu echografia nu mai este o chestiune serioasă şi profesionistă ci mai degrabă o modă şi un bussines, care exploatează naivitatea şi defectele de caracter ale clientelor.
Dacă eşti fiţoasă şi vrei să te dai doamnă, musai să faci câteva ecografii, poate şi un CT (??) când eşti gravidă. Obligatoriu îţi angajezi (??) şi un psihoterapeut care să te asiste pe perioada sarcinii şi alăptării (care va fi scurtă, maxim 3 luni, că aşa face o doamnă, doar nu-şi strică silueta şi îşi periclitează cariera pentru un plod), pregăteşti desigur cada pentru naşterea sub apă (deşi e mai comod să naşti prin cezariană), soţul ţi-l trimiţi la grupuri de suport la unul din cabinetele din Cotroceni sau din Dorobanţi, şi, în orice caz, tot Cosmosul trebuie să ia aminte că se petrece un eveniment unic în istoria lumii: cucoana a rămas gravidă!... (iar prin asta vreau doar să spun că minunea apariţiei unui nou om este uneori denaturată prin exaltare histrionică)

În realitate, medicii serioşi recomandă apelul la echografie doar în anumite momente ale sarcinii şi numai dacă este absolut necesar. Scopul principal este evident unul diagnostic, iar mai departe se poate planifica o conduită terapeutică pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinii şi pregătirea naşterii. Dar numai dacă sunt motive suficient de temeinice pentru a face astfel de investigaţii.
Şi totuşi, deşi un procent minor de gravide ar avea nevoie de un surplus de investigaţii, în fapt majoritatea covârşitoare a graviduţelor sunt prinse în caruselul şarlatanesc al unor analize fără nici un rost. Afară, doar, de umplerea buzunarului medicilor ultrahrăpăreţi.

Dar sunt şi medici oneşti, cu conştiinţă profesională şi cu frică de Dumnezeu. Aceştia sunt rezervaţi în privinţa utilizării tehnicii radiologice în afara cazurilor de strictă necesitate.

Ma bucur mult de bucuria voastra! sa va traiasca Maria! si voi pe langa ea.

Slavă lui Dumnezeu pentru belşugul darurilor Lui necontenite!

Un ecograf este inutil în momentul în care părinţii nu sunt pentru întrerupere de sarcină (adică pruncucidere) şi mama e dispusă să ducă până la sfârşit sarcina indiferent de riscuri. Nu prea poţi face mare lucru doar după ce copilul se naşte...în timpul sarcinii poţi doar să faci nişte analize, investgaţii şi printr-un regim alimentar, suplimente alimentare să ajuţi copilul. Dar există oare medicament mai puternic decât rugăciunea?

Ecografia are rostul ei, e drept ca in ziua de astazi se abuzeaza. Eu de cate ori mergeam la control (lunar), imi facea ecografie (nu imi convenea deloc). Dar mai sunt si cazuri in care este utila. Am o prietena care a pierdut doua sarcini. Primul copilas avea o malformatie la inima. De cand au aflat s-au interesat unde este mai bine sa-l opereze, la care doctor. Au avut timp sa se organizeze, deoarece operatia trebuia facuta imediat dupa nastere. Din pacate copilul nu a supravietuit intrauterin. A doua oara totul era bine si a mers la un control de rutina. La ecografie a aflat ca inima bebelusului nu mai batea.

Ecograful nu este obligatoriu. Sarcina nu este o boală, ci o normalitate. :1:
Nu înţeleg de ce atâtea vizite pe la medic când mămica se simte bine? De aici se vede cât de credincioşi suntem şi câtă încredere avem în ajutorul de Sus.

Şi cine te-a obligat să-l faci lunar? Eu nu cred că doctorul...aveai tot dreptul să refuzi ecograful. Din păcate majoritatea mămicilor care au posibilitatea se documentează, însă dau peste informaţii greşite sau minciuni.

Eu am primit confimarea de la un medic ginecolog, o doamnă credincioasă, că dacă nu ai în calcul întreruperea de sarcină atunci ecograful este inutil. Iar pe timpul sarcinii nu prea poţi face mare lucru pentru copil, decât să te rogi, să ai o alimentaţie cât mai sănătoasă şi să faci mişcare...lucru pe care îl poate face orice mămică care doreşte binele puiuleţului ei.

în lume s-au făcut operaţii intrauterine, datorită unor malformatii depistate în urmă controalelor.
să nu facă ecografie nici când trebuie să nască?

Asta este varianta ideala, dar in lumea reala si in Romania, situatia sta in felul urmator. Daca ai ramas insarcinata trebuie sa te interesezi sa gasesti un medic bun, care sa te lase sa nasti natural daca nu sunt probleme.

Ca medicul sa vina la nastere sau in caz ca nu poate, sa te lase pe maini sigure, trebuie sa te monitorizeze in timpul sarcinii, sa ii respecti regulile si sa faci ce iti recomanda. Daca vrei sa nasti cu cine se nimereste atunci, o va vezi pe pielea ta ce te asteapta...si aici este alta poveste.

O alta problema este ca in ziua de astazi foarte multe femei au probleme cu sarcina, o duc cu greu pana la sfarsit si de multe ori cu tratament. Sa mergi regulat la control este o necesitate.

este greu de înţeles.

Inainte de a naste cred ca e necesar un ecograf. Ecograful spune multe despre pozitia fatului. Un exemplu, sora mea anul trecut a nascut o fetita. La ecograful facut chiar inaintea nasterii au vazut ca are cordonul ombilical infasurat de cateva ori in jurul gatului si au decis sa faca cezariana intru-cat la o nastere normala fetita ar fi murit strangulata.

ovidiu.b, a greşit această femeie făcând ecografia?

Nu trebuie sa ne contrazicem si sa cadem in extreme. Eu zic ca e nevoie de discernamant. Sigur mi se pare total aiurea sa faci ecografii in fiecare luna dar nici sa respingem actul medical in totalitate.
Eu cred ca e absolut necesar un ecograf in primul trimestru de sarcina pentru a stabili daca e sarcina normala si nu cumva sa fie sarcina extrauterina care este un adevarat pericol pentru mama. O sarcina extrauterina rupe trompa in jurul a 8 saptamani deci e absolut necesar un ecograf inaintea acestui termen. Fireste si la implinirea termenului de nastere, pentru pozitia fatului pentru a preveni eventuale complicatii la nastere ce pot pune in pericol viata copilului si a mamei.

Pe parcursul unei sarcini cu evolutie normala, sunt indicate doua ecografii: la depistarea sarcinii si inainte de nastere.

In cazul in care parintii sunt curiosi sa cunoasca de ce gen este copilul, se poate face o ecografie tridimensionala si la sfarsitul lunii a 6-a sau inceputul lunii a 7-a cu acest scop.

Ecografiile nu dauneaza, potrivit datelor actuale ale stiintei, in ciuda unor "informatii" care circula pe net. Exista unii autori care nu recomanda ecografii in luna a 4-a, care e luna in care se formeaza ultimul organ al copilului: urechea interna. Confirmarea (sau infirmarea) ipotezei teoretice ca ecografiile ar dauna in luna a 4-a nu s-ar putea face decat prin cel mai scump tip de studiu, numit "studiu longitudinal prospectiv" (engl: "cohort study"). Pana atunci, e prudent sa ne ferim de ecografii in luna a patra fara indicatie speciala.

Mai grav este cand, pe langa ecografii, se apeleaza fara discernamant la metode care pot pune sarcina in pericol, cum sunt amniocenteza sau prelevarea de placenta. Am avut mai multe paciente care au pierdut sarcina ori au nascut prematur fiindca au facut asemenea investigatii fara sa ma intrebe. Legatura dintre gravida si medicul de familie este esentiala in timpul sarcinii, ca si dupa aceea.

Corect. Un exemplu care pune în evidenţă folosul investigaţiilor făcute la vremea lor.

Mulţumiri, Mihnea, pentru bunăvoinţa de a ne aduce o informare competentă.
Şi întrucât capitolul "ecografia în timpul sarcinii" este unul bogat şi nuanţat, cred că e folositor să mai intervii cu unele lămuriri.
Uite, de pildă am şi eu o nedumerire: ce investigaţii clinice trebuie neapărat însoţite şi de ecografie? Ne poţi da câteva exemple? (mă refer, desigur, la gravide, în special când sunt semne că sarcina nu decurge normal)

Nu sunt sigura ca era de vina cafeaua..de fapt, e atat de usor sa judecam!
Si vorbeste una care, atunci cand e de garda (neplatita!), nu se odihneste 36 ore, si uneori nici nu mananca- fiindca nu are timp.

M-am referit la un caz concret, trăit de mine şi de familia mea, iar nu la medici în general şi cu atât mai puţin la dvs., deoarece nu vă cunosc personal.
Când voi vorbi despre dvs. sau despre medici în general atunci da, sunt de acord, desigur, să îmi reproşaţi o eventuală generalizare abuzivă sau un neadevăr. Ba chiar v-aş mulţumi să îmi semnalizaţi o eventuală abatere întrucât nu mă ajută cu nimic să vorbesc neadevăruri.

M-aş bucura să aveţi în vedere că mă refer la situaţiile trăite de mine personal în maternităţi (sunt tatăl a 3 copii şi am trăit experienţa umilitoare a serviciilor practicate în instituţia unde s-au născut copiii mei). Nu vreau să pomenesc nimic despre sumele cheltuite (începînd cu portarii, continuînd cu infirmierele, apoi cu asistentele, cu moaşa, cu medicul), nici despre medicamentele pe care a trebuit să le cumpăr nici despre alte lipsuri evidente din clinică. Nici despre condiţiile de igienă, nici despre comportamentul personalului medical cu pacienţii şi cu aparţinătorii etc. Nu aici, nu acum.

Ştiu că medicii au o viaţă grea, foarte grea în ciuda profesiei lor nobile şi când afirm aceasta o fac ca unul care am fost soţ de medic vreme de 10 ani, iar astăzi sunt fratele unei doctoriţe care face exact ce spuneţi dvs. - abia apucă să îşi tragă sufletul după zilele de gardă şi nu numai... Muncind pe un salariu foarte mic, raportat la calitatea şi volumul muncii.

Mă supără totuşi că aţi făcut trimitere la (o presupusă) judecare, doar în temeiul faptului că vă bazaţi pe propria experienţă şi persoană. Despre care, însă, eu unul nu am pomenit nimic, deoarece nu vă cunosc.

În fine, îmi pare rău dacă v-am supărat şi sper să înţelegeţi că nu pot nega propria mea experienţă în care era să îmi pierd copilul (mă refer mai ales la peripeţiile cu analizele şi la efectul pe care incompetenţa şi cinismul cadrelor medicale l-au avut asupra stării psihice a gravidei dar şi asupra mea).
Dacă dvs. sunteţi un medic care puneţi tot sufletul în ceea ce faceţi, eu nu pot decât să vă felicit, să ma rog pentru dvs. ca Domnul să vă dea putere întrucât la noi e nevoie uriaşă de medici competenţi şi dăruiţi profesiei lor. Şi să vă rog să ... nu plecaţi din ţară!...:)
Dumnezeu să vă dea putere şi dragoste pentru pacienţi! AMIN+

Câţi copii strangulaţi s-au născut în trect când nu era ecograful? Vreau să văd şi eu o statistică.

Fie unul....aşa pentru liniştea mamei şi a medicului că prunculeţul se poate naşte normal.

Atatia copiii strangulati , tot atatea tragedii. Suflete sfasiate de durere, mame insangerate si planse, tati disperati si tristi.

De ce la depistarea sarcinii?

Adică să chinui copilul doar ca să vedem ce sex are şi să mai facem nişte poze cu el în uter doar de dragul amintirilor. Ce prostii domnule doctor! Prostii domule!

Asta doar pentru că convinegerile tale sunt altele? Ce să-ţi povestesc, pe net circulă postii? Dar în mintea voastră a unor doctori ce criculă? Minciuni care prostec lumea cu ideile voastre materialiste şi fără de Dumnezeu.

Aha...deci există o ipoteză. Măi să fie! Mai sunt oameni cu frică de Dumnezeu care vorbesc de efectele negative ale ecografie fetale: Ioan Vlăducă, Dr. Christa Todea-Gross. Sunt chiar medici ginecologi care nu recomandă ecografia ...doar una înainte de naştere.

De ce să fie esenţială legătura între medic şi femeia gravidă dacă femeia are simtome normale în timpul sarcinii? Sarcina este o boală sau o normalitate? Am transfomat normalitatea în boală doar de dragul umplerii buzunarelor medicilor? Poate că este mai esenţială legătura cu duhovnicul şi decât cea cu medicul de familie care dau nişte recomandări de îţi stă mintea în loc începând de la alimentaţie. Nu spun că nu sunt medici cu frică de Dumnezeu, dar ăştia sunt mai puţini.

Aştept o statistică, nu impresii pesonale. Repet cu un ecograf înainte de naştere sunt de acord...deşi cei cu credinţă nu îl fac nici pe ăsta. Să nu mai vobesc că sunt femei care nasc acasă.

Ca să nu se înţeleagă că vorbesc prostii uite aici un exemplu concret, femeia nu a făcut ecograf şi a născut acasă: http://www.bbmic.ro/nasterea_acasa.php