E foarte trist ce spui. De multe ori ne revoltam cand intamplator aflam de la stiri cam ce vor unii sa faca din tara asta... As vrea sa cred ca Dumnezeu va avea grija de noi mai mult decat ne ingrijim noi sa... avem grija. Eu nu cred ca va ingadui vreo schimbare. E nevoie de multa rabdare si diplomatie cat cuprinde. Sa ne fereasca de vreo izbucnire in strada, cand sa iesim cu totii si sa le dam pamant la bucata: cate doi metri cubi, de caciula!...

@Ovidiu, nu stiu despre ce vorbesti. Ce spui tu nu are legatura cu ce spun eu si nici n-as putea sa te contrazic. Oricum, nadejdea intotdeuna trebuie sa aiba la baza credinta si nevointa. Daca nu-i nici credinta, nici nevointa, dar ai nadejde, s-ar putea sa primesti rodul ostenelilor tale. E adevarat ca Sfintii nostri Parinti s-au rugat, iar stramaosii nostri mai vechi sau mai noi au platit cu sange aceste plaiuri, ceea ce ne da increderea ca Dumnezeu nu ne lasa, dar mai e nevoie si de noi sa facem ceva, fie si numai sa-i cinstim pe strabunii nostri si nu sa le calcam memoria in picioare cu orice ocazie...
Pana una alta, oricat ar fi fost poporul asta de compromis sufleteste, eu stiu ca a avut intotdeuna o teama de Dumnezeu in ce priveste viata si constiinta profunda. Daca n-am fi un popor credincios, probabil n-am mai vedea nici o potaie pe strazi, si i-am otravi sau i-am impusca pana la ultimul. Si nici de necazul omului nu ne-ar pasa fiindca fiecare pentru el pana la urma... NU! Suntem doar in aparenta egoisti, fiindca asa ne-a facut societatea, dar in adancul sufletului, fiecare este un bun crestin care are mila de aproapele lui, si se raporteaza intr-un fel sau altul la dreptatea lui Dumnezeu! Ei, despre aceasta dreptate este vorba, fiindca Dumnezeu nu va lua de la cel rau sa dea la cel si mai rau. Este o nadejde care are la baza ceva real... Noua ne mai ramane doar "grija" pentru cei ce vin dupa noi!...

http://s2.postimage.org/ap9iaujbd/sa..._Romania80.jpg
picture sharing

Eu nu inteleg cum poate un roman sa contribuie la dezvoltarea Romaniei? Prin simplu fapt ca ramane in tara? Daca ar fi bine in tara, nu ar pleca oamenii. Eu nu sunt pentru plecare, dar nu se mai poate, e din ce in ce mai rau. Ma uit la oameni cat sunt de saraci, extrem de saraci. Ti se rupe inima cand vezi cat sunt de umiliti, cat muncesc si cu cat sunt platiti. O prietena, profesoara de roamana, avea elevi la seral angajati la BGS si castigau mai mult decat ea. Dupa reducerile cu 25% ajunsese sa castige cat femeia de serviciu a scolii. Este norma sa se intample asta? Nu ii ajungeau banii de chirie, o ajutau parintii si mai facea meditatii. Muncea de dimineata pana seara ca sa traiasca. Se chinuia mult. Si poti se le mai spui unora ca ea sa nu plece, sa ramana sa contribuie la dezvoltarea Romaniei? Cei ce raman in tara sunt adevarati mucenici. Sunt extrem de putini cei ce se descurca in Romania. O sa ascult conferinta si o sa iti spun parerea mea.

Eu cred ca poti sa fii acelasi om de omenie si sa te mantuiesti si pe alte meleaguri,desigur daca continui sa traiesti in acelasi spirit crestin ortodox.
Sunt cazuri cand modul de viata smerit si personalitatea prietenoasa a romanilor nu au trecut neobservate la strainii cu care au venit in contact si presupun ca le-au schimbat si lor optica.Vad asta mai ales la americanii care s-au convertit la ortodoxie,la biserica de aici.
Majoritatea americanilor se bucura cand aud ca-s romanca spunand ca au cunoscut si ei romani si sunt prietenosi si in general oameni buni.
Si este foarte adevarat!

Eu nu am o parere proasta despre romani,deoarece nu am o parere proasta nici despre mine ;locurile sunt frumoase,oamenii buni si prea rabdatori dar guvernul este corupt si asta nu se poate inghiti cu una,cu doua!
Prea multa vrajba insa intre romanii ramasi si cei plecati,de ce oare?
Sa fie cumva invidia de vina ca cei plecati traiesc ca pe roze?
Or trai material mai bine,dar dorul de pamant ,neam si limba va exista pt totdeauna in sufletul lor.Cat de bine s-ar adapta,tot straini vor ramane pt poporul care i-a adoptat,un soi de copii vitregi.
Eu cand ascult muzica romaneasca ma apuca plansul;sau cantari religioase ,sau colinde desi nu am crezut vreodata ca am vreun dram de patriotism in mine.
Dar se pare ca legatura de origini,ramane oricat de mult ne-am adapta la noii parametrii.

uitati un lucru. Chestiile astea nu sunt liniare, evolueaza de-a lungul timpului. Acum 20 de ani era suprapopulare care ar fii adus omenirea in colaps intr-un secol, acum am disparea intr-o mie.

pai Japonia are f. multi batrani si cel mai mare procent de tineri neinteresati de sex. Cam da.

Nu, sub nici o forma. Dumnezeu mi-a ingaduit sa am experienta plecarii pentru destui ani, dar si sentimentul intoarcerii, dupa o astfel de experienta. Cine are un caracter frumos, nu-si face nici in strainatate neamul de rusine, si nici dupa ce se intoarce nu-si da ifose de "educat occidental". De fapt de aici apare conflictul. Exista din pacate si dintr-acei care au facut eforturi disperate pentru a ajunge "dincolo", unde au lucrat in conditii umilitoare, uneori chiar sub demnitatea lor. In general, cine face compromis cu demnitatea, cand se va intoarce la obarsie, va avea acea refulare greu de digerat de cei din jur, fiindca nu-i inteleg nici sensul nici rostul. Mai concret spus, e greu de inteles cum cineva care a fost plecat dincolo un timp si a spalat la fund oemeni batrani si neputinciosi, doresc dintr-o data dupa ce au revenit in tara (fie si temporar) sa fie serviti preferential, sa fie tratati cu totul altfel de cum erau tratati inainte de plecare si mai ales sa nu mai inteleaga, subit, legile tarii in care au trait atata amar de vreme si sa nu vrea sa se mai supuna lor. La fel si cu un anumit gen de barbati care isi rup oasele pe santiere, mancand cat se poate de prost fiind total ignoranti cand cumpara marfa de pe raft, si trimitand tot ce au in tara pentru a avea, nu o casa normala, cum ar trebui sa aiba tot omul, ci un adevarat palat, eventual cu piscina, desi el tot mojic a ramas. Nu e vorba de nici o invidie, fiindca un om rational nu poate decat sa zambeasca trist privind astfel de caractere. In principiu, nu trebuie sa dovedim celorlalti mai mult decat ceea ce suntem in interiorul nostru. Un om "format" are puterea sa "citeasca" intr-o clipa ce se ascunde in spatele acestor bieti rataciti. Doar ca unii ii iau asa cum sunt, altii ii trateaza ca atare, si de aici conflictul care in fond nu exista, ci e cu totul un accident!

Prea multi de "NU". Un mesaj eficient trebuie sa fie afirmativ, nu negativ.

Ma refer mai ales la intelectuali. Au plecat peste 10.000 de medici din Romania.Profesori buni, antrenori buni, olimpici la diferite materii , avem inventatori care nu sunt sponsorizati etc. Daca facem export de materie cenusie nu cred ca rezolvam ceva. Si de ce nu ar fi bine ca intelectualii nostri sa contribuie la societatea romaneasca, sa incerce sa faca ceva, alaturi de popor? Nu cred ca rezolvam ceva daca stam si ne plangem de mila. Daca alte tari au putut sa dea din coate, noi de ce nu putem? Ma uit la greci, au si ei probleme dar isi tin capul sus cu demnitate. Stiu cine sunt. Daca am fi mai uniti, daca ne-am cunoaste mai bine istoria, daca am aveam mai multa credinta si spirit de jertfa, asa cum aveau inaintasii nostrii, ne-am ridica putin mai sus. Nu putem sa dam vina numai pe politicieni, e si vina noastra ca s-a ajuns unde suntem. Contribui si prin simplu fapt ca esti om de calitate, cinstit, care da aceste valori urmasilor tai. Nu se rezuma totul la bani,cladiri frumoase si autostrazi.

Mesajul tau este scris din suflet, cu dorinta sincera sa facem ceva. Si eu am avut aceasta ravna, dar acum sunt descurajata. Vad prea multa suferinta, multa umilire a omului cinstit care doreste sa munceasca si sa nu fure. Imi pare rau ca nu ne apreciem valorile, ca le ignoram, ca nu se vrea, nu se doreste sa se faca ceva de cei ce au puterea sa o faca. Sa citesti despre doctorul Rafael Udriste, un savant roman ignorat din cauza rautatii si invidiei. Il consider un adevarat mucenic.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...+romani&page=3

Sa nu fiti descurajata,dupa furtuna,cat de grea si de intunecata ar fi,va veni lumina.Sa nu incetati sa sperati,sa visati si sa luptati pt asta,cand incetam incepem sa murim putin cate putin.Intr-o zi,candva,totul va renaste si acest neam va fi ce trebuie sa fie,trezit ca dintr-un somn adanc.Fiecare,prin tot ce putem face bun pt tara asta,mult sau putin,vom grabi acea clipa a renasterii,chiar si esecurile noastre sunt tot incercari de a ne construi aripi pentru aceea clipa,esecuri din care invatam ceva si care ne vor ajuta.Cat de jos vom cadea si totusi ce este bun in romani eu cred ca nu se va pierde.Poate ca Dumnezeu ingaduie ca acest neam sa cada atat de jos pentru ca apoi ridicand capul in sus sa vada cine este cu adevarat si sa inceapa sa urce spre menirea lui.Sunt sigur ca undeva,candva,cu noi cei de acum sau fara noi,acest lucru se va intimpla,trebuie sa se intimple.Capul sus :) si cu Dumnezeu inainte.

Ce se intampla in Japonia, tara cu cea mai mare medie de varsta, este groaznic pentru poporul sau din punct de vedere demografic. Tara se confrunta de cateva zeci de ani cu o imbatranire rapida a societatii, peste o treime fiind batrani a caror intretinere costa statul nipon si pe cei mai tineri sume enorme de bani - totul este foarte scump in Japonia, serviciile medicale nefacand exceptie. Tinere familii sunt ruinate de costurile intretinerii generatiei precedente, obligatia asta fiind o obligatie sfanta la japonezi.

Pe de alta parte, este cunoscuta aversiunea fata de sex a tinerelor femei japoneze, ele preferand sa duca o viata fara barbati, doar pentru ca pot face asa ceva. Femeia japoneza de cariera, aparuta in urma emanciparii din ultimele decenii, nu vede necesitatea unui barbat in viata sa, putandu-se intretine singura fara probleme. In acest timp, o foarte mare parte din tinerii barbati si-au luat gandul de la casatorie, pentru ca pur si simplu nu se gasesc partenere destule dornice de maritis, iar cele cateva care isi doresc o casnicie au pretentii absolut exagerate de la un barbat.

In Japonia a functionat - cel putin pana la criza financiara inceputa in 2008 - modelul barbatului de cariera, care munceste 40 de ani in acelasi loc de munca, fara sa cracneasca, dupa care se pensioneaza tot de acolo. Criza financiara a adus cu sine nesiguranta zilei de maine, contracte pe perioade determinate, de doi sau mai multi ani, care reprezinta un stigmat pentru un barbat in societatea patriarhala japoneza. Nicio femeie nu se marita cu un angajat temporar, considerand ca daca ar face acest lucru, stigmatul s-ar extinde asupra intregii familii.

Pentru a trece cu succes peste aceste probleme, in Japonia este nevoie de o schimbare masiva si accelerata a mentalitatii si asteptarilor, insa este greu de crezut ca acest lucru se va intampla intr-o societate atat de reticenta la nou si permeata pana la os de traditii si obiceiuri milenare.

Problema demografica, combinata cu problemele economice din ultimii ani prevad un viitor sumbru pentru statul nipon. China si Coreea de Sud sunt noile puteri in zona, avand numai de castigat din decaderea Japoniei.

ce este mai ciudat este ca e partial vina Vestului:

http://www.cracked.com/article_19098...hite-guys.html

Sa fim seriosi. Deming ala nu poate fi facut raspunzator pentru actiunile a milioane de drone corporatiste japoneze in ultimii 50-60 de ani.

Nu este groaznic...este ceva normal.
Japonia are valori frumoase...de aceea si disparitia accelerata...in general nu se inmulteste valoarea (exista si exceptii)
Motivele pot fi "n": nu vor femeile, nu pot, nu sunt bani, guvernare proasta, etc...ca si pentru romani.

Ce nu este adevărat! Ia vezi care este media numărului de copii pe cap de familie la români. Degeaba suntem cu numele ortodocşi când noi lepădăm copii prin diferite metode contraceptive sau avort. Nu are sens să lugim vorba...

Nu-i simpatizez chiar deloc...sincer nu mi-s tocmai dragi...

Ori nu am înţeles îndeajuns mesajul tău, ori tu pe al meu. Poate îţi mai citeşti o dată mesajul şi vei înţelege unde bat. Vorbeşti la un moment dat de mândrie.

Romania o tara pe cale de disparitie
 

Problema demografica in Romania este in stransa legatura cu cea economica! Din cauza nivelului de trai foarte scazut a majoritatii populatiei, se nasc mai putini copii!
Pana cand poporul roman nu se va trezi, sa-si aleaga conducatori adevarati, care sa faca si ceva pentru tara (nu numai pentru buzunarul lor!) nu vom putea progresa!
Trebuie pornit de la reconstructia agriculturii (reinfiintarea cooperativelor/asociatiilor agricole), a industriei si trebuie complet regandita pozitia Romaniei in cadrul UE si relatiile cu organismele financiare internationale (FMI si Banca Mondiala).

Va multumesc mult Pelerin spre Rasarit pentru randurile de incurajare. Sa dea Domnul sa se implineasca ce ati scris, iar situatia in care ne aflam acum sa se schimbe in bine. Cu Dumnezeu inainte!

NU e vorba de asta.

A face multi copii, era o chestiune desupravietuire acum 100 de ani de exemplu.
Mai multi copii in familie, insemna mai multe sanse ca o parte din ei macar sa ajunga la maturitate, insemnau mai multa forta de munca in cadrul familiei.

O data cu societatea moderna, cu industrializarea mai exact, acest lucru nu a mai devenit o necesita ba chiar dimpotriva - mai multi copii insemnand scaderea nivelului de trai, indiferent ca e vorba de o societate pe culmile progresului economic sau una in criza.

Un alt motiv pentru care cresterea copiilor a devenit o povara, este ruptura dintre generatii, daca intr-o societate agrara, gaseai macar 3 generatii intr-o gospodarie, adica bunicii care puteau avea grija de copii in timp ce parintii si fratii mai mari erau la munca, acum acest lucru cade cvasi-exclusiv in multe cazuri, in seama parintilor, formele institutionalizate de ingrijire acoperind doar partial aceasta problema.

S-a constatat ca se nasc mai putini copii decat in vremea foametei sau a razboului
E o mentalitate a tinerei generatii sa aiba totul inainte de a avea copii, sa traiasca la un standard foarte ridicat
S-a discutat ieri la biserica ,a vorbit parintele ,e adevarat ca suntem o natie pe cale de disparitie.
Se vor organiza la sfarsit de saptamana mitinguri antiavort in toata tara

Eu cred ca astfel de evaluari nu au sens.
Atat timp cat esti pregatit pentru sfarsitul tau, esti pregatit si pentru sfarsitul lumii.

Pe langa faptele concrete si reale descrise mai sus, vreau sa propun spre discutie (considerand ca are legatura cu subiectul) urmatoarea afirmatie pe care am auzit-o la un domn: Femeia din zilele noastre nu mai poate avea multi copii in special din punct de vedere psihic. Ceva de genul ca spre deoasebire de stabunicile, bunicile si poate mamele nostre, femeia din ziua de astazi nu mai are aceasta rezistenta psihica sa nasca si sa creasca multi copii. Ce parere aveti despre acest lucru?

Imi vine cam greu sa cred treaba asta.
Ar fi inseamna ca oamenii de atunci nu erau mai virtuosi ci mai iresponsabili.

Singurul mod in care ar fi credibila aceasta informatie este manipularea statistica.
Adica daca razboiul sau foametea a inceput sa zicem la mijlocul anului, impactul asupra natalitatii se va cunoaste in mod semnificativ abia dupa un an de zile daca nu mai bine.
Dar nu un acel an.

Daca esti credincios si incerci sa fii mai putin pacatos Dumnezeu nu te lasa
Dovada ca acea profesoara mai gasea meditatii
A vorbit parintele duminica ,o sa ajungem sa se umple tara de musulmani sau negri
E normal asa ?
Sa fim o amestecatura ?

Eu nu m-as culca pe urechea asta.

Fiecare generatie are de infruntat propriile probleme, cu oamenii pe care ii are la dispozitie.

Trecutul nu are prea mult de spus in privinta asta, daca prezentul nu corespunde asteptarilor.

Manipulare statistica ,in ce sens ?
In interesul cui ?
Pe vremea razboiului s-au nascut copii care au ajuns oameni de valoare

Foarte buna subliniere.

Cred ca este vorba practic de comoditate, oamenii zilelor noastre sunt obisnuiti mult mai putin cu munca, fizica in special si se pune mult accent pe "divertisment", orice cade in afara acestui tipar reprezinta pentru multi o solicitare peste masura.

Stramosii nostri traiau in niste conditii care acum noua ni s-ar parea innacceptabile, la limita si totusi asta era traiul lor de zi cu zi si il duceau an de an, confruntare cu greutatile le dadea o anumita atitudine fata de viata si rezistenta psihica in fata greutatilor vietii.

Ca mai cedau si atunci oamenii - e adevarat dar poate nu atat de multi ca cei din zilele noastre.

In ceea ce priveste femeile - s-a mai discutat acest aspect, cred ca semnul acestei slabiciuni psihice o reprezinta chiar rata mare a nasterilor prin cezariana, semn ca femaia, psihic, nu mai poate suporta durerile nasterii (chiar si inainte sa nasca pentru prima data), si nu cred ca e vorba doar de nastere, a creste mai mult de 1-2 copii reprezinta o problema de sanatate psihica pentru multe.

Nu ca si barbatii lor ar sta mult mai bine la capitolul asta.

Dar intr-un fel este si ceva natural, cum spuneam, in trecut, mai multi copii insemnau un ajutor in plus, acum reprezinta efectiv o povara, o cheltuiala in plus, etc. din care majoritatea nu vad avantajele pe termen lung.

Si asta pentru ca de multe ori nici nu prea sunt - intr-o societate competitiva cum e acum si datorita faptului ca abilitatile parentale pe linia educatiei (inclusiv profesionale) sunt rare, de multe ori copii sunt o povara chiar si la maturitate, cand ar trebui sa fie independenti si un ajutor pentru parinti.

In sensul in care se doreste sublinierea unor aspecte si din lipsa de inspiratie (si poate nu doar) nu se gasesc niste argumente mai bune.

Poti sa vii cu cifre exacte sau asa ai auzit si transmiti mai departe?

Ce legatura are asta cu ce discutam?

E adevarat ca nu prea are legatura.
Decat cu faptul ca in acele vremuri nu se faceau avorturi ca acum
Sursa nu o stiu ,a citit preotul in biserica .
Pot sa il intreb cand ma voi spovedi
Din ce a spus el am inteles ca in luna ianuarie 2013 s-au nascut cei mai putini copii si a fost cel mai scazut spor natural al populatiei

Si ce-ai vrea? Sa turnam copii care sa ne impovareze doar pentru ca asa s-ar simti altii bine? Daca fac un copil cand nu sunt pregatit, mi-l cresti dumneata?

De asemenea, cu toate ca s-au facut si se fac multe avorturi in tara asta, declinul cred eu c-ar continua chiar si daca nu s-ar mai face nici un avort. Problema nu e reprezentata doar de avorturi.

Niciodata nu esti pregatit pentru a avea un copil daca nu il doresti
Sau daca esti pregatit e posibil sa nu ti-l mai dea Dumnezeu
Nu cred ca altii se vor simti mai bine ci toti ,laolalta ,pentru ca nu traim izolati unii de altii
Eu cand m-am nascut parintii stateau in camera cu chirie
Altii s-au nascut in locuinte bogate ,au avut de toate si nu au realizat nimic in viata.
Nu criteriul material da calitate unui om ,copil ,adolescent ,etc

Asta poate din doua motive:
1. Oamenii aveau nevoie de mai multi copii - si nu e o virtute
2. Avorturile nu se raportau ca acum - mai ales cand moral - societatea condamna asa ceva

Nu poti compara o luna dintr-un an cu alta aleasa din alt an pentru a demonstra ceva.
Trebuie o perspectiva de ansamblu.

Dar nici nu vad in asta un argument pentru un avort.

Laa fel de bine am putea pleda in baza acestui tip de argument utilitarist si pentru eutanasierea ...somerilor sau pensionarilor la o adica.

Poate sa ti-l creasca Statul daca nu esti pregatit sau l-ar putea infia parinti care chiar doresc un copil si nu-l pot avea altfel.

Nu cred ca aveau nevoie de mai multi copii ,ci pur si simplu nu puteau sa accepte ideea de a-i lepada
Chiar ieri am fost la o manastire langa orasul meu si am cunoscut pe maica stareta ,o tanara crescuta intr-o familie cu multi copii din oameni credinciosi dintr-un sat de munte sarac

Statistica era mult mai profunda(avea mai multe date) si a fost citita pt a demonstra gravitatea situatiei din tara.
Sa vad ,sper sa nu uit sa il intreb de unde a luat acel text

plus ca se nasc mai putini in razboi fiindca toti barbatii sunt plecati sa isi dea suplimente de fier unu altuia(exceptand nenorocirile ce se pot intampla cand vine o armata la tine in tara).

Musulmani, negri? Unde te crezi, in Franta?

Eu cred ca si tine,Ovidiu ca realitatea intre numerele din statistici si adevaratele valori sunt net diferentiate.
Cunosc faptul ca avem declarati la recensamant vreo 89% ortodocsi,dar asta reprezinta o cifra globala a celor botezati in rit ortodox. Ca unii nu au mai dat pe la biserica de la botez incoace,asta nu se spune la recensamant.
Pe mine nu ma surprinde moralitatea unei tari majoritar ortodocse,deoarece stiu ca aceasta majoritate este simbolica,profuns diferita de adevaratele repere crestine.

1. O clipă! Mai întâi, s-o spunem pe cea dreaptă: nu facem noi copii, noi doar îi purtăm şi îi creştem, apărăm, educăm etc.
2. Dacă apare copilul şi nu suntem pregătiţi (cine poate jura cu mâna pe inimă că e pregătit întrutotul să fie mamă sau tată?), ei bine, avem un lucru foarte bun şi firesc de făcut: ne pregătim (material, social, psihologic, duhovniceşte mai întâi)! Uşor, uşurel, învăţăm şi căpătăm toate cele necesare, de voim. Învăţăm şi căpătăm şi din mers, aşa cum le-am deprins pe toate, la vremea lor. De ce atâta anxietate ascunsă sub numele de (falsă) responsabilitate? E de fapt un refuz şi nimic mai mult. Anxietate, crispare, refuz. Şi desigur proiecţia, evident inconştientă, a noastră cu toate narcisismele şi traumele în copilul încă nenăscut... Păcat!
3. Copilul meu nu este eu mai mic... Eu, eu, mereu eu, de nici copilul nu mai are voie să vină!! Copilul nu este nici un element de comparaţie între mine şi altul, alături de altele ale mele... Nu de mine e, aşadar, vorba. Ci de el! O cu totul altă persoană, care îşi toarce propriul fir al vieţii, uneori cu totul diferit, chiar opus în destule puncte majore, comparativ cu firul meu. Musai, aşadar, să mă decentrez de pe obsesivul EU dacă vreau să permit să trăiască şi EL, altul, alter (Ego)...
4. Nu obosesc să repet: copilul nu are nevoie de standardele noastre de viaţă închipuite pentru el, ci de dragoste simplă, mai întâi şi mai important decât toate. Creşte el bine merci şi cu o cârpă pe el (de fapt copiilor le place mai mult să stea dezbrăcaţi şi, dacă se poate, murdari de tot felul de lucruri), precum şi cu un coltuc de pâine şi-o fructă dulce, acolo... O spun nu doar din cărţi, ci din relaţia mea cu cei 3 copii pe care mi i-a dăruit Dumnezeu. Că, pe de altă parte, eu m-am străduit să le ofer mai mult, asta-i din pricina minţii mele iar nu din cerinţa expresă a copiilor. Ei cer mereu dragoste, sub varii forme: timp petrecut împreună, joacă acasă şi cu alţi copii, gesturi adecvate de tandreţe, învăţare-îndrumare, apărare/ocrotire etc.
5. La nevoie îl pot creşte şi eu (vorbesc, ce-i drept, în numele celui întrebat), dar e păcat să nu fie crescut de mama şi de tata.
Când, totuşi, ne credem atât de capabili să făptuim, fireşte că avem în minte, ca una din multele forme ale inerţiei făcutului, marea visare că facem ... chiar şi copii!
Dar oare noi îi facem?
Mai exact, ce anume şi cum facem noi ca să iasă un copil? Ce, în afară că ne dăm acordul pentru actul sexual neprotejat şi de abţinerea de la avort şi cele care duc la avort? Ce facem altceva din uriaşa misterioasă facere?

Copii ce suntem... Noi care nici un nod simplu la bocanci nu reuşim să facem ca lumea, uneori... Dovadă că ne împiedicăm în propriile şireturi...:)

Să fiu iertat, dar dacă Dumnezeu ar ţine cont de toate pretenţiile noastre când vine vorba despre copii, în scurt timp nu s-ar mai naşte om... Din fericire, se pare că Domnul mai trece din când în când peste ifosele noastre...

Pai corect ar fii sa nu faci sex daca nu vrei copii si nu esti pregatit...iar daca totusi faci,cel putin sa fii pregatit pt consecinte...

Apoi,oamenii nu sunt pregatiti si hotarati niciodata sa-si ia soarta in maini;nu sunt pregatiti sa se casatoreasca,nu sunt pregatiti sa aibe copii,sa faca schimbari majore sau sa renunte la sine.
De multe ori,venitul unui copil ii mai responsabilizeaza,maturireaza pe tinerii parinti;nu sunt doar greutati la nesfarsit,sunt si momente frumoase si gingase in viata de parinte!