![]() |
Citat:
|
Citat:
|
Cat si cand sa mancam, ca mancatul sa nu devina patima?
Raspunsul l-am gasit la monahii Calist si Ignatie Xanthopo si anume in cele 100 de capete scrise de ei. 31. e vorba de postul de luni, miercuri si vineri: "In aceste zile posteste pana la ceasul al noualea, adica mananci odata pe zi, impartasindu-te de 6 uncii de paine (1 uncie = 27g). Ia si din mancari uscate cat ai nevoie, dar cu cumpatare. Apa daca voiesti, pana la 3-4 pahare." 32. Cum trebuie sa se hraneasca martea si joia: " In aceste doua zile mananca de 2 ori pe zi. La PRANZ ia 6 uncii de paine, ceva fiert si ceva din mancarile uscate, cu cumpatare. Ia si vin amestecat cu apa pana la 3-4 pahare, daca ai nevoie. Iar SEARA ia 3 uncii de paine si ceva din mancarile uscate sau niscai fructe si vin amestecat cu apa un pahar sau cel mult doua, daca ai sete mare.Caci foarte mult ajuta setea si lacrimilor, daca e insotita de priveghere, cum zice Sf. Ioan Scararul: "Setea si privegherea au zdrobit inima; iar din inima zdrobita au tasnit lacrimile". 33. Cum trebuie sa mananci sambata: "In fiecare sambata, in afara de Sambata cea Mare, trebuie sa mananci precum s-a randuit pentru marti si joi, pentru ca trebuie sa priveghezi in noaptea spre duminicile anului. Mananca sambata de doua ori. " 34. Cum trebuie sa mananci duminicile: "De doua ori, ca si sambetele. Aceasta randuiala sa o tii fara abatere, afara de caz de boala. Tot asa sa faci si in zilele ingaduite si dezlegate de Sfintii Parinti de pe urma unui lung obicei si a unor pricini mai noi, dumnezeiesti sau nu. In acestea nici nu mancam mancari uscate. Ci ne infruptam din toate cele de folos si nepatate si din legume, dar cu infranare si in cantitate randuita. De asemenea se cuvine sa gusti cate putin din toate cate s-au randuit, adica din toate cate s-au ingaduit prin fagaduinta, spre a slavi pe Dumnezeu si a-I multumi si pentru a nu ne trufi." Acestea sunt reguli pentru monahi, din care ne putem inspira si noi, pentru a combate kilogramele in plus. |
originile obezitatii sunt vaste:
- medicale (genetice, hormonale, metabolice, afective...) - culturale (obiceiuri alimentare, religie) - geografico-climatice. - economice. EU sunt un gurmand. Imi place sa mananc, imi place gustul mancari. Traiesc si sa mananc (nu doar mananc ca sa traiesc) insa sunt mereu atent cat mananc si ce mananc. Am inlocuit coca, sprite cu sucul de portocale, mare sau chiar lapte. Pastele niciodata. Painea in catitate mica, 1 sandwich / zi. Este mereu o optiune: mamaliga si orezul. Prefer oirezul si mamaliga si in ceea ce priveste gustul. Cartofii (prajiti sunt traditionali aici) insa cam odata pe saptamana. In schimb nu-mi refuz niciodata sunca, salam, branza de calitate, praline. Nu sunt neaparat pofticios insa imi place sa traiesc. |
legat de mancare si lacomia legata de acest subiect va spun ceva din proprie experienta.
eu sunt o persoana foarte lacoma. traiesc, inca, pentru a manca, desi nu se vede pe mine, pentru ca nu sunt gras ba dimpotriva. dar dandu-mi seama ca mananc fara rost sau mai bine zis ca mananc fara sa ma hranesc am rugat pe Dumnezeu pur si simplu sa ma invete sa mananc. va da-ti seama ca Dumnezeu nu a avut alta solutie cu mine decat sa imi produca crize de fiere pentru care ii multumesc din tot sufletul? si nu crize de ingerasi ci din alea de urgenta si stat in perfuzie. ei acuma am invatat sa mananc. am descoperit pe taranul roman in mamaliga. ma declar sus si tare MAMALIGAR. e nemaipomenita. simt ca as muta 3 munti din loc si pe al patrulea l-as sparge ca sa-l mut. cand imi am grija de gura, desi trebuie sa mananc bine ca sunt o persoana activa, nu am nimic. cand nu, mai trimite o vorba Dumnezeu care ustura. parintele C. Necula, cred ca ati vazut conferinta, zicea cum iti poti da seama daca mancarea multa e de la diavol sau e o necesitate fiziologica. il rogi pe parinte sa iti dea binecuvantare sa manaci cat vrei, sa razi cu alte cuvinte tot ce e in frigider si in tigaia cu ulei incins. ispita aceasta a avut-o si Sf. Siluan, daca retin bine si dansul a luat o binecuvantare si iau trecut poftele ca manca foarte mult. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne invete cele trebuincioase sufletului, caci iata ce stupiditati facem in fiecare zi: Mancam fara sa ne hranim. Dormim fara sa ne odihnim.Gandim fara idei.Vorbim fara sa spunem nimic.Privim fara sa vedem nimic.Atingem fara sa simtim nimic.Citim fara sa invatam nimic.Cantam fara sa vibram.Ne rugam neziditor.Dorim ce aruncam. Mai sunt? Doamne ajuta. |
Citat:
Mai sunt? foarte frumos spuns..........foarte frumos si adevarat jenica |
Citat:
|
Citat:
|
nu mirela iarta dar gresesti, AMARNIC!! NU!! este superficialitate, citeste si intelege cu inima apoi cu mintea..si vei intelege c e foarte adevrat si frumos spus..asta e parerea mea poate gresec eu...cu dragsote jenica
|
:) jeny draga, cred ca m-ai inteles gresit... nu spuneam ca Darius scrie superficial, ci ca a face lucrurile in felul acela (ex: Gandim fara idei.Vorbim fara sa spunem nimic.Privim fara sa vedem nimic.....) inseamna a le face superficial, fara a constientiza.
|
Multumesc, darius, pentru explicatie. Am avut si eu astfel de crize urmate de lesin. Mi-ai confirmat concluzia la care am ajuns si eu prin suferinta. Nimic nu e intamplator si nici lipsit de sens...trebuie doar sa-i cautam intelesul.
Sf. Augustin are in "Confesiuni" un capitol intitulat "Regimul si leacul alimentelor". Dar mai intai pomeneste de lacomie, ca fiind una din cele patru tulburari ale sufletului, alaturi de veselie, teama si tristete. Ii dau dreptate, caci de obicei o tulburare sufleteasca, ne face sa mancam in nestire, de parca am vrea sa umplem cu de-ale gurii un gol al sufletului. (Am citit undeva, ca "daca se aseaza un drac pe stomac, putem manca si un bivol si nu ne saturam". ) Apoi descrie lupta zilnica cu sine, caci foarte usor aluneca omul de la nevoia sa de hrana la desfatare, de la durere, sub forma de foame si sete, la placere. Apoi Sf. Augustin face o trecere in revista a invataturilor primite de la Dumnezeu, din care enumar cateva: -Tu m-ai invatat, ca sa ma apropii de mancare in asa fel incat sa le iau ca pe niste medicamente. Recomanda de a manca cu masura: "Caci ceea ce este indeajuns pentru sanatate devine prea putin pentru desfatare". Si remarca in continuare: "si este deseori incert daca ingrijirea necesara trupului este aceea care solicita un ajutor in plus, ori daca nu, dimpotriva, inselaciunea imbibata de placere a poftei este aceea care cere pe ascuns un adaos. Cat se mai veseleste nefericitul meu suflet in fata acestei incertitudini si, raportandu-se la ea isi pregateste apararea dezvinovatirii si se bucura de faptul ca apare prea limpede ce anume este suficient pentru pastrarea sanatatii si ce nu este suficient, pentru ca, dupa dobandirea acesteia, problema placerii sa treaca pe planul secund." Citesc cu mare placere aceste confesiuni, caci sfantul se prezinta pe sine cu aceleasi probleme ca si oricare alt om, dar spre deosebire de altii, el constientizeaza absolut tot ce i se intampla, reusind sa invinga ispitele de orice fel. Este un foate bun exemplu pentru mine, pentru noi. Cartea a aparut la Editura Humanitas. |
Citat:
|
cred ca imbuibarea cu mancare naste alte pacate,nu degeaba sfintii parintii recomanda mancarea putina si simpla,atat cat sa ai nevoie pentru a trai.faceti diferenta dintre cum va simtiti in post si cum va simtiti dupa.toate aceste recomandari au o logica,totul in viata trebuie sa fie moderat.
|
Din ce am observat direct din discutii cu lumea am aflat asa, pentru mine, ca sa ma inteleg pe mine mai bine, ca mincarea pentru multi este un motiv existential, adica "pentru asta traiesc" si continua prin a spune ca nu inteleg ce altceva ar mai conta mai mult decit sa-ti oferi placeri de tot felul, iar mincarea GUSTOASA fiind intotdeauna in virful piramidei.
90% dintre noi sau poate chiar mai mult nu inteleg de ce trebuie sa ne opunem poftelor mai ales cind miliarde de dolari sunt intentional cheltuiti in reclame care ne ademenesc cu culori vii, mirosuri, preturi accesibile, deci intrebarea este: ce poate face omul slab, fara vointa, fara credinta, fara un tel in viata, fara prieteni? ...impotriva acestui gigant care mai intii ne imbolnaveste dupa care ne devoreaza? |
Cozia, ai pus foarte bine problema. Iata o ocazie de a ne pune mintea la contributie, cum am fost solicitati de nenumarate ori (glumesc, evident) pentru a distinge intre ce ne este folositor si ce nu. Citai intr-o postare despre manie pe un calugar, care sfatuia pe cel caruia ii iese sarpele maniei pe gat, sa-l impinga inapoi, pentru a nu fi transformat intr-o masinarie, pe care nu mai e stapan. Cred ca la fel e si cu pofta, mai ales cu cea starnita de specialistii de marketing, pentru a le cumpara produsul. Daca nu o strunim noi, ne struneste ea pe noi.
|
Exact, Anca, si cum educam acest lucru in copiii nostri? Noi am mai trecut printr-o scoala a vietii strimtorate, vrind, nevrind:D ne-am nevoit, am simtit-o din plin pe pielea noastra si-i multumesc Bunului Dumnezeu pentru aceasta lupta unica(...si nu glumesc), si deci ne-am insusit acest obicei, cu barbatie, nu ca victime, ca nu avea cine sa ne asculte, plingeam la mormint strain daca o faceam:D... si cu alte cuvinte, mai tirziu, in momentul cind am dat de aceeasi idee in Ortodoxie, la Sfintii Parinti, adica infrinarea, am putut face o corelatie organica, de suflet, cu inima,... insa cei de acum nu mai inteleg rostul si din pacate multi dintre ei sunt si copiii nostrii...
Mai demult l-am intrebat pe un coleg...bine si ce te faci daca te imbolnavesti de la aciditatea ridicata pe care o ai mincind numai porcarii de prajeli si cola, la care mi-a spus ca nu-i pasa, merge la doctor in care are incredere oarba( exact cuvintele lui). Dei ce sa mai adaugi la asa ceva... |
Eu as mai adauga doar atat: fiecare pasere pe limba ei piere. Spun acest lucru in sensul ca, atunci cand va face crize ca mine, ca tine, ca altii de bila, ulcer sau mai stiu eu ce crize, "va suna clopotelul" si pentru acestia, care sunt surzi la un sfat bun. Gandeste-te de cate ori ai fost si tu surd la sfaturi bune, ca eu daca ma gandesc, as putea sa-mi aduc aminte de sute de cazuri, in care desi mi se vorbea, nu auzeam. E ceva ce da tineretului asa o incredere colosala in puterea lor de intelegere a lucrurilor.Oare ce este? Toti sau aproape toti tinerii au impresia ca le stiu pe toate. De unde stiu asta? Din propria mea tinerete, ca doar nu am frost altfel. Abia mai incolo iti dai seama de eroare. Cel mai bine invata omul din propriile greseli. Iar cand ajungi sa ti le vezi, te minunezi ca nu ai fost mai intelept.
|
Mi-a placut ce mi-a spus un director de scoala:
Pe copii din ziua de azi daca-i lasam sa invete din propriile greseli, ...pur si simplu mor, si-i pierdem de clienti:) |
Citat:
Si mai e un aspect, in afara de "greu" - ca mirean, daca lucrezi intr-o firma in care toata lumea isi ia pauza de masa aprox in acelasi timp, adica 12:30-14:00, nu poti sa iti iei pauza PENTRU CA ASA VREI TU - la ora 15:00. In principiu pentru ca trebuie sa fii disponibil/a sa lucrezi in acelasi timp cu ceilalti, si nu decalat ! |
Citat:
|
Draga Jenica[i], nu toata lumea are duhovnic. Se stie ca cel mai bun sfat ti-l poate da duhovnicul, dar nu toata lumea traieste in Romania, iar in rest sunt mai rari, ca sa nu zic aproape inexistenti. In toata Scandinavia exista un preot.
Spune-ne te rog cum tii tu postul, intre ce ore. Mirela draga, eu nu mananc pana la 3 noaptea. De fapt mananc in preziua postului pe la ora 5 pm. Mie asa mi s-a spus sa tin post de la 3 noaptea la 3 ziua si ma conformez. Dar sunt unii care tin postul pana seara, fara sa-si faca probleme ca nu mananca pana seara tarziu. Postul in esenta e o retinere de la mancare, indiferent de ora la care mananca altii, care nu postesc si care poate ca nici nu nazuiesc sa se mantuiasca. |
Citat:
|
Cozia, as vrea sa stau noaptea la miezonopticica, dar nu pot, caci am serviciu de noapte. Ora 3 noaptea are alta semnificatie, din cate stiu si anume ca atunci se considera ca incepe noua zi. Asa am inteles eu. Te asigur ca nu mananc in timpul noptii, dar beau cafea pana la 3 noaptea, ca sa rezist oboselii din timpul noptii. Chiar daca un om citeste si il intereseaza religia, e departe de a fi calugar. Am auzit de calugaria alba, dar nici aici nu ma inscriu, fiind doar un simplu om care isi cultiva interesul. Chiar mai sus am mentionat ca nu am duhovnic. Dar cine a mai vazut manastiri in Scandinavia?!? In Canada sunt?
|
apropos de post, am ascultat conferinta dr. Pavel Chirila de pe net. Ma refer la aceasta conferinta despre "Conceptul de medicina crestina" pentru ci care nu au ascultat-o.
Se spune acolo, ca toti oamenii au in corp celule canceroase. In ziua sau perioada de post, cand corpul nu primeste hrana, incepe sa manance din proprile celule , incepand cu cele mai de curand formate si anume tocmai cu cele canceroase, care au si perioada scurta de "viata". Astfer, corpul le produce si le "consuma" in lipsa de altceva. Numarand cazurile de cancer printre calugari, s-au constatat 2 imbolnaviri de acest gen la 500 de persoane testate. Nefiind medic, iau drept buna ce afirma dr. Pavel Chirila, care in felul acesta mi-a dat un motiv in plus pentru a tine post nu numai miercuri si vineri, ci si lunea, pentru sanatate, cum se spune. |
:)Este foarte adevarat ce spui. La posturile negre de 48 de ore am observat ca iti este foame doar in prima zi, dupa care iti trece...e straniu, iar a doua zi nu mai ai treaba si energia iti creste,si tot asa...,si daca-ti tii mintea ocupata cu altele,rugaciune, plimbari, etc, si stai departe de bucatarie nu ai treaba. Am o cunostinta asistenta, care a scapat de cancer complet din post negru de 21 de zile(si nu a patit nimic,cu practic numai apa) dupa care a avut grija si a fost (si este) foarte constienta de ce baga in gura.
|
nu domnule, nu are legatura cu cancerul in mod deosebit, eventual tangentzial, oricum nu se shtie dar se cerceteaza:p, dar Ancah spune foarte bine ca de pe la 3 noaptea incepe o zi de post si sfarsheshte cam dimineatza urmatoare dupa ce navalesc din abundentza razele de soare in locuintza. Deci nu pana seara, nu pana dimineatza ci peste 24 de ore fizice... aceasta este o zi de post intreaga dar este foarte greu de tzinut ca in post nu se mananca absolut nimic si nici nu se bea si nici nu se inhaleaza (nici chestiuni pacatoase,) eventual lucruri/mancaruri/binecuvantari duhovniceshti si fiind greu, adica mai bine spus foarte greu de tzinut, se ingaduie pentru cei multzi, pt cei bolnavi, cei tineri, si altzii injumatatzirea perioadei sau chiar un sfert sau chiar un fel de semipost adica ceva mai permisiv in care se permite si un pic de hrana si ceva lichide... Eu asha presupun ca ar fi corect, ca nu ma pricep si ancah avea dreptate in postul in care ne spunea cum ne recomanda sfintzii (ce, cum si cat...). Oricum e greu si doar cei ce se straduie amarnic reushesc sa-l duca la bun sfarshit. :) Dar poate ca trebuie sa reamintesc si un lucru foarte frumos al cuiva drag care mi-a placut "-cine mananca sa manance si cine nu mananca sa nu manance!" bazat/dezvoltat din cuvantul Apostolului:
"...-cine mananca sa nu osandeasca pe cel ce nu mananca si cine nu mananca sa nu osandeasca pe cele ce mananca..." :rolleyes: |
Mancarea e facuta.. ca sa se manance! daca mananci zilnic carne.. asta e! O sa ai probleme cu ficatul! vechii preoti.. nu religia.. au stabilit ca un consum exagerat de carne are efecte negative! Un consum de alimente vii (salate , fructe , legume proaspete) au un efect benefic asupra organismului! Nu are nici cea mai mica legatura cu religia! Religia (Ortodoxa ) si-a dat seama (cramponata fiind in "grija" ei ca adeptii sa nu plece.. ceea ce s-a intamplat), incoace! cand preotii ortodoxi numarau pe degetele de la o singura mana "adeptii" de la biserica!
Se face intuneric! Si putini oameni mai merg la Biserica Ortodoxa.. fara vre-un interes (botezuri, cununii.. ). Adevarul sta cam asa: Nu ma duc la Biserica! (De ce m-as duce???) dar daca am un copil .. il botez Crestin Ortodox!!. Il platesc pe preot! Si El o sa-l Boteze! Daca am un deces in familie.. o sa-l chem pe preotul Ortodox! Si El o sa-mi ingroape mortul! Am platit.. am obtinut! De ce "mi-am botezat copilul Ortodox??/ Pentru ca asa e traditia!! daca nu mi-as Boteza copiii Ortodoxi, as avea "de furca " cu rudele! daca nu mi-as ingropa "mortii" in mod Ortodox.. as avea de dat explicatii rudelor! Acum! Peste zece ani.. nu se stie! Poate ca ar trebui sa dau explicatii de ce mai folosesc aceasta religie "de stat", muribunda!! Hai, ca nu-mi place ideea!! |
Citat:
Dar chiar daca ai dreptate dannsan, ai greshit topicul ca aici era despre patima pacatoasa a nehalitului... iar un batran spunea, nu stiu ce parinte a zis ca iar i-am uitat numele, cred ca Pimen, nu-s sigur, "ca unul mananca 25 de boabe de mazare si a pacatuit ca-i erau deajuns 18 iar celalalt mananca doua paini, un cash, cateva rude de carnatz si shunca, si doua halbe de bere si vin si salata si fructe si tort si inghetzata si gratare cu cartofi pai si chiorba buna si toate la o singura masa si tot ar mai manca si nu pacatuieshte daca ar face-o ca nu-i erau deajuns..." :dontgetit: e n-a zis chiar asha ca le-am inflorit eu o tzara, :D |
acuma daca tot este un post, masurat in zile, atatea cate sunt de la invierea Domnului pana in data de 3mai, trebuie sa introducem si ceva canoane:
-Canoanele apostolice -Canoanele Sinoadelor Ecumenice -Canoanele Sfintilor Parinti -Canoanele sinoadelor bisericeshti (ma gandesc ca si din astea cate ceva referitor la creshtinii ortodocshi de rand) iar noi ashtia mai simplii poate cate unul sau doua canoane, cel mult trei ar cam fi suficiente la inceput... si cu timpul, poate la postul urmator mai adugam cate unul... :) |
adica pana in 2 inclusiv ca 3 este exclus de la socoteala.:)
|
Citat:
|
cum vrem sa primim ajutor?tb sa ne rugam sa facem un efort sa aratam smerenie sa fim umili noi suntem pacatosi rai egoisti mandri
tb sa iesim invingatori in viata asta si pt asta tb sa fim mai aproape de Dumnezeu de biserica si pana la urma cine vrei sa te sfatuiasca d-le Dansan?unul de prin baruri cu mintea imbuibata de alcool? si daca chiar nu ai ajuns la un preot care sa corespunda nevoilor tale mai cauta cere de la Domnul si vei gasi |
Cu siguranta este cea mai grea patima din care pornesc toate celelalte."Dumnezeul cel mancacios al trupului".
Atat lacomia, cat si mandria isi au radacina in iubirea egoista de sine, ca un absolut autonom si indepen*dent. "E clar, zice Sfantul Maxim Marturisitorul, ca cine po*seda egoismul, poseda toate patimile". Iar egoismul re*prezinta o rupere de Dumnezeu, ca centru, deosebit de mine, al existentei mele; si intrucat omul nu poate exista prin sine insusi oricat si-ar da aceasta iluzie, reprezinta o gravitatie spre lume. Asadar, uitarea de Dumnezeu fiind ultima cauza a pati*milor, tamaduirea de ele trebuie sa inceapa de la credinta, adica de la revenirea la o cat mai deasa pomenire a Lui. Prin aceasta, se va pune prima frana egoismului, ceea ce se va manifesta practic prin infranare in sens larg: infranarea poftelor trupesti si infranarea mandriei, prin smerenie. b) Subordonand spiritul fiintei noastre pornirilor infe*rioare, dar nereusind sa-l reduca cu totul la tacere, patimi*le produc o sfasiere si o dezordine in fiinta noastra si, prin aceasta, o slabire a ei. Dar ele nu au acest efect numai asu*pra subiectului lor. Ele produc o dezordine si in relatiile din*tre subiectul lor si semenii lui. De multe ori, patima se in*tinde de la primul ei subiect inspre viata altuia. Lacomia unuia provoaca lacomia altuia, ca aparare a aceluia de la*comia primului. Aproape orice patima cauta sa reduca pe semeni la treapta inferioara a unor obiecte. Dar aceia cauta sa se apere, iar din aceasta aparare se naste o lupta, care adeseori nu se opreste la simpla aparare, ci merge la ran*dul ei pana la tratarea celui dintai subiect al patimilor, ca obiect. Egoismul si ingustarea subiectului patimilor trezes*te, prin aparare si revolta, egoismul, ingustarea si saracirea celorlalti. Patimasul nu-si dauneaza numai sie, ci si altora. Patimile au ca victime nu numai subiectul lor, ci si pe semenii lui. Patima nu-si manifesta efectul de slabire, de pustiire si de dezordine numai in cel patimas, ci si in cei*lalti. Ea ii loveste pe aceia, si aceia reactioneaza de cele mai multe ori in acelasi fel. Desfranatul uzeaza de alte per*soane ca de obiecte ale placerilor lui; dar prin acestea le face si pe acelea desfranate, care cauta la randul lor sa uzeze de alte persoane ca de obiecte. In vechea literatura duhovniceasca, patimile sunt soco*tite in numar de opt, sau, cand slava desarta este unita cu mandria, in numar de sapte. Acestea sunt: lacomia pantecelui, desfranarea, iubirea de arginti, mania sau ura, intris*tarea, trandavia, slava desarta si mandria. Ele coincid in fond cu cele sapte pacate capitale: lacomia, desfranarea, avaritia, mania, invidia, lenea si mandria, daca identificam invidia cu intristarea. Patimile reprezinta cel mai coborat nivel la care poa*te cadea fiinta omeneasca. Ele coplesesc vointa, incat omul patimilor nu mai este om al vointei, ci se spune despre el ca este un om "stapanit", "robit", "purtat" de patimi. O alta caracteristica a patimilor este ca in ele se mani*festa o sete fara margini, care-si cauta astampararea, si nu si-o poate gasi. Blondel spune ca ele reprezinta setea dupa infinit a omului intoarsa intr-o directie in care nu-si poate afla satisfactia. Acelasi lucru il spune si Dostoievski. O metoda a curatirii de patimi este atat infranarea de la patimi a celui ce obisnuia sa fie subiectul prim al lor in ra*port cu ceilalti, cat si retinerea celorlalti de a raspunde prin patimile lor, rabdand si persistand in a iubi pe cei ce se comporta fata de ei in chip patimas. Aceasta ii fereste nu numai pe ei de molipsirea de patimi, ci are efect tamadui*tor si asupra celor ce vor sa-i faca victimele patimilor lor, precum opreste deteriorarea si mai accentuata a relatiilor dintre membrii comunitatii umane. De aceea ne-a poruncit Iisus sa nu raspundem raului cu rau, ci sa iubim si pe vraj*masii nostri. Sfantul Isaac Sirul spune: Tu deosebi pe cel vrednic de cel nevrednic, ci sa-ti fie toti egal de buni, caci in felul acesta vei putea atrage si pe cei nevrednici la bine" (Cuv. 23). Sau: "Sileste-te, cand intalnesti pe aproapele tau, sa-l cinstesti peste masura lui. Saruta-i mainile si picioarele si tine-i mainile pe ochii tai, si lauda-l si pentru cele ce nu le are". "Iubeste-i pe pacatosi si nu-i dispretui pentru gre*selile lor". "Prin aceasta si prin unele ca acestea ii atragi la bine" (Cuv. 6). Precum iubirea leaga pe oameni, asa patimi*le destrama legaturile dintre ei. Ele sunt fermentul dezor*dinii launtrice si interpersonale. Ele sunt zidul ingrosat pus intre noi si Dumnezeu, ceata asezata pe transparenta lui Dumnezeu pentru firea noastra, facuta transparenta pentru Dumnezeu. De fapt, ceea ce spune Nil Ascetul despre stomac, ca devine prin lacomie o mare ce nu poate fi umpluta, se potriveste pentru orice patima. Parintele Dumitru Staniloae |
Cititi fratilor articolele :D:D:D:D:D:D:D:D:D
|
de ce m-ai amestecat pe mine, homosexualul cu un criminal si cu un pedofil si alte specimene? ce te face sa crezi ca imi esti superior?
rusine! |
Ora este GMT +3. Ora este acum 07:34:00. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.