intradevar,usor de zis,greu de facut.

am deschis topicul-chiar daca nu fac parte dintr-o familie numeroasa si nu am copii-tocmai pentru ca reprezinta (cel putin pt mine) un interes.am scris si in primul mesaj ca imi sunt dragi familiile numeroase,am argumentat,in rest m-am abtinut(sau cel putin am incercat).nu am condamnat familiile care folosesc anticonceptionale sau,mai rau,recurg la avort(a nu se intelege ca sunt de acord cu ele),ci am condamnat reactia acestora atunci cand afla ca sunt oameni care au avut curajul sa dea nastere unui nr.mai mare de copii.

din fericire,exista si cupluri care au 1-2 copii din cu totul alte motive decat avortul.si-apoi,o familie numeroasa nu se intemeiaza cat ai clipi din ochi.se prea poate ca o persoana care "tine predici despre familii numeroase" si are un singur copil,peste 10 ani sa aiba 7-8.

@andra_07

Manipulezi discursul facand apel la emotii,mutand reflectorul de pe tarlaua comentariului tau insidious catre posibila defaimare publica a mea.

Ii insulti pe userii care au comentat anterior,acuzandu-i de minciuna si prefacatorie iar apoi cand iti cer raspundere pentru vorbele aruncate,ma chestionezi tu pe mine cu privire la caracterul meu crestinesc!

Adevarat talent de politician!


Din punctul meu de vedere,lumea are nevoie de crestini puternici,vrednici in a lupta cu pacatul sau cu inocularile pline de perfidie ale celor care vor sa schimbe aspectul moral al lumii.
A fii crestin nu a insemnat niciodata a fii o masa amorfa de celule,fara verticalitate.

Gand la gand,cu bucurie :)

Ai putea incerca o cariera in justitie. Procuror suna bine?

e mai complicat.

atunci-societate preponderent rurala, educatie scolara sau inexistenta sau doar de baza(atunci daca aveai un baiat de 10 ani venea cu tine sa lucreze pamantul+ daca era baiat nu trebuia sa te ingrijesti atata financiar cand se insura, alta mentalitate),
venituri variabile(daca erai muncitor in ce faceai, aveai mai multi bani), mortalitate infantila destul de mare.

azi-societate preponderent urbana, educatie scolara+superioara de facto necesara, resurse mai multe necesare pt cresterea unui copil, venituri fixe(oricat te chinui, in mare parte tot banii aia ii iei la salariu, doar daca nu iti mai iei inca o slujba, dar asta inseamna sa fii plecat 16 ore si nu te mai vad aia mici, ceea ce ii afecteaza psihologic), mortalitate infantila mica.

iar metodele contraceptive au existat din Antichitate(iti scot o lista cu cele folosite de-a lungul timpului).

in privinta celei de-a doua parti, sunt complet de acord.

Pe atunci acei 5-9 copii erau o necesitate (munca campului).
Servicii medicale proaste sau inexistente -> nu toti ajungeau la maturitate, deci trebuiau sa fie cativa in plus.
Pensie ioc - munceai pana cadeai la pat, singura pensie -> copiii.

Acum, sunt perceputi ca o povara, cheltuielile sunt mult mai mari (alte standarde sociale), practic nu au nici o utilitate imediata (in orizontul de 20 ani si peste) si mai este un aspect deloc de neglijat: faptul ca pentru multi, traiul de oras nu implica pentru ei practic nici o responsabilitate majora sau munca fizica semnificativa pana la 20+ si cred ca se poate face o legatura intre acest stil de viata si diverse alte fenomene sociale negative.

Daca ii poate intretine, da.
Daca traieste din cersit, si nu printr-un accident nefericit, ci stiind de la bun inceput ca astea sunt posibilitatile lor in viata, nu.

Era un astfel de caz relatat in "Familia Ortodoxa", despre o femeie care n-a vrut sa avorteze nici un copil, chiar sarcini riscante.
Pana aici bine, dar nici n-a vrut sa se opreasca din ........procreere, chit ca nici unul nu avea/are vreun venit si biserica le-a facut casa.

Nu stiu daca asta e tocmai modelul de familie crestina, sub toate aspectele.

Nu este o legatura atat de directa pe cat pare.

Sau inaintasii nostrii faceau toti copiii ptr. ca erau mai credinciosi, iubeau mai mult, aveau incredere mai mare in Dumnezeu decat in oameni, sacrificiul si munca era o cinste etc. Consider ca este gresit sa spunem ca inainte romanii faceau atatia copii doar ptr. a avea ajutor in gospodarie.
Inainte de comunism, scolarizarea acasa era legala si vazuta ca o alternativa la scoala de stat. Scolirea era facuta de parinti sau de un profesor. Multe scoli inainte erau in curtea Bisericilor. Sa nu credeti ca toti de atunci erau analfabeti. Comparand nivelul de invatamant din perioada interbelica cu cel de acum, am dat inapoi destul de mult.

(mortalitate infantila mica in ce tara?)

Sa fim totusi realisti.

Parinti? Care parinti? Care erau toata ziua pe camp?
Cine sau cati isi permiteau un profesor "privat"?

Nu toti, dar o buna parte tinzand spre majoritate, da, cu cat coboram in timp.

Conform caror statistici?

Nu e vorba de zone ci de timp.

da, ce spuneam cu salariul flexibil.

nici eu nu am zis asta, am zis doar ca e mai usor economic sa faci copii daca Gheorghita de 10 ani prasea alaturi de tine in loc sa cheltui bani cu el cu scoala in loc.

parinti plecati la camp, iar profesorii erau asa numitele Fräulein, daca aveai bani, adica profesorii privati de acum, doar ca din nou, era o fita pt bogatani.

eu am o bunica. nascuta la tara si fosta invatatoare. nu i-a suportat niciodata pe comunisti, dar a zis ca un lucru au facut bine. au facut invatamantul obligatoriu si economic posibil pt toti, ca inainte lumea saraca nu isi trimitea copii la scoala, ci ii ajutau in gospodarie. cel mult faceau o scoala de ucenici. am povestit cum bunica mea facea cursuri de alfabetizare la destul de multi adulti?
vreau statisticile apropo.

nu conteaza, erau conditii si timpuri diferite

eu cunosc cel putin doua cu patru copii.
unde esti, draga Cristina, sa ne spui un cuvant folositor din experienta ta?
Plus ca sunt alte suflete scumpe, aflate la inceputurile vietii in doi care au deja 2 copii.
Consider oportun cuvantul oricarei persoane care are un gand bun de spus ptr a sustine familia ortodoxa cu mai multi copii.
Tare m-as bucura daca contrazicerile inutile nu si-ar avea locul in acest topic.

Si eu am tot 4 copii si, in plus, sunt deja angajata in depasire... Si chiar nu mor de dragul familiilor cu 10 copii, ci de dragul celor cu copii buni, ca e unul sau sunt zece mi se pare mai putin relevant. Sunt avantaje si dezavantaje si pentru multi si pentru putini copii - daca vrei, pot detalia (din experienta mea si a celor apropiati, nu de pe net). Fiecare sa se straduiasca sa lucreze cat mai bine cu talantul sau.

O familie cu avorturi si alte pacate grele nu merge bine... Avortul si contraceptia sunt agresiuni grave impotriva structurii feminine, impotriva Evei, mama vietii. Pe de alta parte si tu ai dreptate, nu te contrazic eu, ca stiu cum e sa nu mai poti... esti ori cu piatra-n cap, ori cu capu-n piatra... cum n-ai de ales, e mai bine sa mergi pe mana Lui Dumnezeu. S-a dovedit ca cei care Il urmeaza poarta mai usor poveri mai grele.

Sora mea isi scolarizeaza copiii acasa. Cel mai mare dintre cei 4 copii ai ei, care este de-o seama ca baiatul meu cel mare, are rezultate incomparabil mai bune decat al meu copil, adica are rezultate excelente, cu olimpiade, concursuri castigate. Din clasa a 7-a a inceput sa frecventeze cursurile, pana atunci a dat doar examene semestriale. In clasa a 5-a si a 6-a petrecea cam 5, maxim 6 ore pe zi invatand, in schimb copiii mei petreceau 5-6 ore la scoala + alte cateva ore acasa sa invete, iar rezultatele au fost mult mai slabe... nu ca-s prosti, ci e vorba de plictis, de lipsa de implicare..."pai eu invat si ala face circ la ora si pe mine nu ma baga profa in seama", etc. Mi se pare ca la scoala pierd ideea ca invata pentru ei, ca e vorba de interesul propriu... ei invata pentru nota, se deprima cand iau o nota mica pentru ca a fost galagie in clasa si atunci i-a pedepsit pe toti cu un test foarte greu, chestii de genul asta.
In ceea ce priveste socializarea copiilor scolarizati acasa, aceasta se rezolva foarte bine in conditiile actuale: mergi la niste cursuri la Palatul National al Copiilor din orasul tau, la unul din cluburile pentru copii din sector sau orase mai mici, il duci la un sport. Avantajul acolo este ca vin copiii care sunt interesati de acele cursuri, care au parinti care acorda timp educatiei copiilor lor... este un grup categoric mai bun decat cel de la scoala. In plus, copiii care pun realmente probleme desfasurarii unui cerc, sunt exclusi, ca urmare nu sunt obligati alti 20-30 sa isi piarda timpul lor pentru un copil rasfatat si needucat.

Buna Lore, eram pe aici, am si raspuns.

In SUA de ex., unde foarte multi copii sunt scoliti acasa, s-au facut teste si s-a ajuns la concluzia ca copii educati acasa sunt mai bine pregatiti si nu ii opreste sa intre in facultati f.bune. F.putini au stat sa cerceteze scoala acasa, vorbesc asa din auzite. Cei din SUA au propriul grup de copii educati acasa si se intalnesc f.des, ies afara, merg la muzee etc. Se ocupa de socializare. Socializarea nu se face numai la scoala, unde sa fim seriosi, multi sunt f.needucati (injurii, violenta etc.) Comunistii au facut obligatorie scoala de stat si se pare ca ideile lor inca mai sunt vii.
Daca scolile de stat ar fi fost ce erau odata, academii de unde copii ieseau oameni si nu roboti, nu ar mai zice nimeni nimic.

hai sa spun un secret. o ora de vioara(dau un exemplu) nu se pune ca socializare.
da, stiu, sunt alti copii acolo, dar faptul ca timp de 90 de minute, ca sa fiu reductionist, freaca un bat cu un fir de niste coarde in aceeasi camera nu inseamna ca socializeaza.

păi, nu socializeaza ... cu coardele? (ce urât sună :D)

Hai sa iti spun eu mai multe secrete, ca am cativa copiii care merg la mai multe activitati extrascolare de vreo 7 ani incoace, deci am ceva experienta... chiar una mare as putea spune...

De obicei la instrument se lucreaza cu un singur copil, deci nu socializeaza, nu in timpul orei de curs, dar colegii socializeaza intre ei atunci cand pregatesc un spectacol, cand merg impreuna la diferite activitati legate de curs.
Copiii mei studiaza cate unul singur cu profesoara la pian, in schimb fac teoria muzicala cu mai multi copii care sunt de nivel apropiat si acolo socializeaza chiar si in timpul orei, dar sunt chiar draguti in pauza dintre cursul de cor si cel de teorie muzicala, cand stau impreuna, canta impreuna unul la pian altul sau altii cu vocea (asta fara profesor), discuta, joaca diferite jocuri. Fireste ca la cor, grupuri vocale, dansuri, sport, desen, ceramica, cenaclu literar, teatru, etc, etc, se socializeaza, si in timpul cursurilor si cat timp asteapta sa intre, cand pleaca, cand au pauze intre cursuri, cand au activitati...

Eu totusi nu sunt lamurita cu anumite aspecte si intreb de curiozitate.
(Inteleg ca esti la al 5 lea copil, Cristina? Si sora ta face multi copii!)

1. Va propuneti un anumit numar de copii?
Sau lasati cati copii va da Dumnezeu (din nou, abstinenta nu o practicati?)
Concret cati copii va doriti?
2. Am citit undeva (in mai multe locuri) ca sunt femei care au dependenta de sarcina/nastere. Adica le place sa fie gravide si sa nasca. Nu pot trai fara.
Se intampla asta si la voi?
3. Cand ma refeream la uzura organismului ma gandeam la probleme de toate felurile, incepand de la partea de jos a organismului si care duce greul si pana la inima si alte cele. Nu aveti nici o urmare dupa nasteri repetate?
4. Zilele trecute am vazut la televizor un experiment foarte interesant si care m-a pus pe ganduri. Un barbat din televiziune se pune de o vreme in postura diverselor grupe de oameni (batrani, alcoolici, oameni ai strazii etc., ca sa inteleaga cum se simt acestia, ce probleme si greutati au.
Zilele trecute s-a pus in postura de femeie. Printre altele a incercat sa umble cu o burta mare si de greutatea unui bebelus, sa doarma cu el, sa faca totul cu el. I s-a parut greu si foarte incomod.
Pe urma a mers undeva unde niste femei i-au pus un aparat special cu senzori si telecomanda care sa-i simuleze durerile nasterii. A ajuns sa urle si sa se zvarcoleasca de durere, ii curgeau lacrimile siroaie.
Era terminat cand s-a terminat "nasterea" si a zis ca el nu pricepe cum poate o femeie sa faca mai mult de un copil in aceste conditii. Este traumatizant.
Si inca la el nu s-a rupt nimic, nu a fost taiat, nu nimic.
A declarat ca admira puterea femeilor.
Si atunci intreb si eu: cum este posibil sa accepti sa induri asa traume in repetate randuri? Si inca sa mai fi si dependenta de ele?

5. Copiii sunt dati de Dumnezeu. Ce faceati daca nu va dadea, sau va dadea numai unul? Cum v-ati fi simtit? Ati fi si adoptat?
6. Si sotii vostri isi doresc multi copii si pe voi numai gravide? Ca multi barbati nu pot asta...

Ma rog, as mai avea intrebari, dar ma rezum la astea.

Legat de scoala la domiciliu:
Aici a fost scandal mare pe tema asta. Statul nu accepta asa ceva.
Au fost vreo 2-3 cazuri foarte rebele. Au plecat familiile si in alte tari si s-au intors, ca n-au reusit nicaieri.
Iar mai tarziu, copiii s-au hotarat sa se duca la scoala.
Si nici eu nu sunt de acord.
Nu mi-a placut scoala in sensul de comunitate niciodata. Nu m-am simtit bine de multe ori si as fi refuzat sa mai merg. Mi-a placut sa invat insa...
Totusi sunt de parere ca scoala la domiciliu nu este buna.
1. Ce scoala pot sa ofere parintii? Ce si cate materii? Cine ii verifica pe parinti?
Si restul? Cu ce costuri, daca ar angaja profesori?
2. Socializarea la scoala este importanta: copiii trebuie sa creasca printre copii, trebuie sa se poata compara. Ii pregateste si pentru mai tarziu, cand vor trebui sa lucreze printre oameni sau cu oameni. Nu se pot izola o viata intreaga. Trebuie sa invete competitia, dar si iubirea de aproape. Lucrul in echipa.

Eu nu cred nici in pregatire, ca este mai buna decat la scoala. Bine, sunt scoli si scoli, dar invata multe lucruri, mai mult decat acasa.
Exista cativa parinti rebeli sau copii cu probleme de integrare, dar restul se descurca bine la scoala, de sute de ani.
Se leaga prietenii, se ajuta unul pe altul, isi mai petrec si timpul impreuna. Cum sa izolezi copilul?
Si daca au probleme si cu parintii su cu fratii, atunci cum se mai izoleaza?

Nu comunistii au facut scolile!!! Au existat si inaintea lor. In toate tarile se duceau copiii la scoala. Si inca la internate. Bine, unii bogatasi aveau profesori acasa. Azi si copii din familiile regale se duc la gradinite, scoli si facultati normale, impreuna cu alti copii. Asa si sunt educati. Nu mai exista nici la ei profesori privati.

Doamne ajuta! sa fie intr-un ceas bun!

Eu trag un pic mai pe dreapta, ca sa iti fac loc sa depasesti. :)

Asa, asa, stai cuminte, trage-ti sufleul oleaca, ca eu am avut pauza lunga si acum mi-am luat avant... :21:

Ai inteles bine, astept al 5-lea copil.

Singurul lucru pe care mi l-am propus a fost sa nu imi omor copiii. Si singurul lucru pe care mi-l doresc este sa nu fiu fortata sa fac lucruri importiva constiintei si impotriva sanatatii mele. Dupa primul copil m-am prins ca deja unul e prea mult pentru puterile mele.
Daca ai stii ce m-am distrat... Nu am auzit de dependenta de sarcina si nastere si nici nu ma simt dependenta de asa ceva si nici nu cunosc pe nimeni care sa fi declarat ceva de genul asta. Bine, a fi gravida nu e numai greu si obositor, sunt si parti bune, dar pana la a fi asa de bine, e drum lung. Cat priveste nasterea, aceasta poate fi o experienta interesanta in ciuda durerii, dupa cum sustin unele mame care au nascut in conditii confortabile, in armonie cu propriul corp si cu natura... dar in Romania nasterea e o mizerie, o agresiune mojica a sistemului medical impotriva feminitatii. Am vazut ca in ultimii ani au aparut posibilitati noi, dar ca sa nu fii agresata, sa ai dreptul de a simti ce vrei sa faci, de a decide ce riscuri iti asumi, etc trebuie sa platesti bani grei, bani pe care majoritatea femeilor nu ii au, iar cele care au mai multi copii sunt cu atat mai oropsite. Cand fac socoteli, vad ca cea mai ieftina nastere in sistem privat (Maternitatea Eva din Brasov) costa cat toate cursurile extrascolare ale celor 4 copii pe care ii am timp de 6 luni, iar acesti bani ii obtin cu greu si nu i-as putea dubla...
Organismul se uzeaza. Problema mare este atunci cand sarcinile-nasterile-alaptarile se tin lant. Cand exista pauze, e mult mai bine pentru mama.
Urmari in ceea ce ma priveste: dintii distrusi (dar nu o duceam bine la capitolul asta nici inainte, asa ca nu o pot pune doar pe seama sarcinilor), varice pe un picior, din ce in ce mai urate cu fiecare sarcina, dar care se reduc foarte mult cand ies din sala de nasteri... In afara sarcinilor, piciorul respectiv ma supara doar uneori, de obicei daca mananc multa grasime sau prajeala, ceea ce nu imi sta in obicei. Dupa a 3-a si a 4-a sarcina faceam crize de hipoglicemie aproape zilnic. Dupa ce am intarcat si ultimul copil mi-am revenit.
Burta mare nu e nici pe departe cel mai greu lucru in sarcina, greturile, arsurile, varicele, hemoroizii, hipo/hipertensiunea, depresia sau irascibilitatea, somnolenta si sau insomnia, astea sunt mai greu de dus decat burta. Cu burta te obisnuiesti cat de cat, ea creste putin cate putin, pe de alta parte mai reduci si efortul zilnic...
Durerile nasterii sunt crunte, dar n-ai ce-i face, asta-i soarta. Bine este sa te pregatesti, cu gimnastica, masaj, tehnici de relaxare, sa ai o persoana calificata care sa te ajute si, mai ales, sa nu te incurce altii.

In momentul in care mi-as fi dorit sa am copii si era clar ca nu e posibil sa ii facem noi, as fi adoptat.
Sotul meu nu isi doreste multi copii si nici sa fiu numai gravida, asta in primul rand pentru ca-i este mila de mine ca mi-e rau, ma doare una-alta, mi-e somn mereu si nu pot sa dorm. Dar ii plac femeile cu chip de mama... Mie imi spune ca arat mult mai bine cand sunt gravida si cand am copil mic, decat arat in restul timpului.

Cand vrei, poti sa mai intrebi si altele.

Sunt sigura ca e minunat sa ai multi copii. Felicitari pentru asta!

Insa ce-ai descris in mesajul de mai sus, este un pic terifiant, sincer. E greu sa extragi numai parti bune.
Mie, una, mi se pare mult mai in regula sa ai 2-3 copii, asupra carora sa-ti indrepti toata dragostea, atentia si resursele financiare.


Iar treaba asta cu omoratul copiilor, este o exagerare.

S-a tot vorbit ca daca nu mai vrei copii atunci singura solutie e abstinenta. Unii tineri se casatoresc pana in 25 de ani si fac 2 copii inainte de varsta de 30 de ani. Daca ei considera ca doar atatia prunci pot creste, ce le sugerati? Abstinenta pana la moarte?

Si totusi va mirati ca se destrama atatea familii.
Numai extreme din cate vad. Ori faci copii "fara numar", chiar daca n-ai dupa ce bea apa. Ori faci 1-2 si apoi traiesti cu sotul/sotia intr-un regim "fratesc". Dar o calea sanatoasa de mijloc nu vedeti?

De cele mai multe ori e vorba de resursele afective.

Nu este daca vorbim despre viata de la conceptie si sunt persoane care folosesc metode anticonceptionale avortive sau chiar apeleaza la avortul pentru a-si face viata mai usoara (statisticile..ai uitat?)

Depinde de nivelul spiritual de intelegere a fiecaruia.
Exista o tinta, si un drum pana acolo.
Important este, in primul rand, sa ai in vedere tinta.

Nu ne miram ca stim de ce.

Uite ca sunt si cu "fara numar" - dupa standardele moderne cf. carora 2 copii sunt un maxim maximorum, si nu o duc chiar atat de rau.

In general, nu e bine sa alergi dupa struto-camile.
Persoanele care sunt active sexual (inclusiv dorinta) si totusi sunt capabile sa depaseasca instinctul, cred ca sunt niste persoane speciale.
Sa intelegem ca vrei o lectie despre cum sa nu fii chiar atat de special, mai ales ca turma are cu totul alte standarde?

Este minunat ... dar terifiant. Cred că pentru cine privește mai mult la partea minunată ceea ce numești terifiant se traduce prin „jertfă de sine”.

Suferințele pe care le-a descris Cristina, prin care trece o mamă, sunt totodată cununi pe care nimeni nu le va lua de pe capul ei, cu ele se va duce înaintea lui Dumnezeu.

Orice cale am urma, cu familie sau fără familie, cu copii sau fără copii, creștinismul nu e niciodată o cale confortabilă. El implică Crucea. Cei căsătoriți au nevoințele lor, pe care le aleg mai mult sau mai puțin conștient, însă de dragul lui Hristos le duc, iar monahii își aleg singuri nevoințele mântuitoare.

Omului modern îi pare de neacceptat durerea pentru că nu găsește sens în ea. Dar asta pentru că nu mai găsește sens în nimic. Sigur că durerea în sine e absurdă și e anormal să o cauți. Însă durerea cu sens, durerea pentru cineva (sau ceva) e mântuitoare și nu trebuie evitată. Dar, din nou, nu are sens fără iubirea de Dumnezeu și de oameni.

Iar mamele (creștine) au cu atât mai multă iubire cu cât au mai mulți copii. Și mor puțin câte puțin pentru ei, și înviază cu fiecare durere.

Felicitari ! Bogata erati si pana acum, din cate inteleg, dar iata ca averea dv va creste cu 25%.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, un evreu nascut intr-un ghettou din Frankfurt, de profesie servitor al unui rabin, apoi baiat de pravalie, a avut tot cinci copii. Cinci baieti. Cu timpul, a crescut in avere si in faima, ajungand a fi innobilat de Imparatul. Blazonul lui (desi stabilit de familie dupa moartea lui) avea un leu in mijloc (simbol al eroismului) din care plecau spre vazduh cinci sageti. Leul era intemeietorul familiei, curajosul de neam modest cu cinci copiii. Iar sagetile dispuse in sus si in evantai erau cei cinci copiii ai lui.

El a avut dorinta de a ajunge sa poata oferi fiecaruia dintre cei cinci copii cate o banca intr-o tara diferita. A reusit lucrul acesta si astfel s-a intemeiat primul imperiu financiar global in sensul de azi al cuvantului. Copiii lui, stabiliti in diferite tari, au avut, de regula, la randul lor multi copii, crescand bogatia servitorului din Frankfurt.

Despre genealogia acestei familii, aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Genealo...hschild_family

A bon entendeur, salut!

Sunt total impotriva avortului. Am mai spus asta. Dar chiar cred cu tarie ca prezervativul nu omoara pe nimeni.

Unii mai înţelepţi ca noi cred altceva.

Ba da, domnisoara Andra. Cunosc un caz. Cunosc un om pe care prezervativul l-a omorat. Se numea Onan.

El folosea ceea ce era o tehnica echivalenta prezervativului nu pentru relatii extraconjugale, ci chiar cu sotia lui dupa lege, cu care nu dorea sa aiba copii. Fapta lui i-a parut atat de scarboasa Domnului, incat l-a ucis pe loc.

Multumesc lui Dumnezeu ca m-a izbavit din sclavia cauciucului!

ce frumos!
sa va ajute Dumnezeu si Maica Domnului sa va ocroteasca!

Am citit si eu in revista Familia Ortodoxa despre aceasta familie. Sotul muncea dar nu avea carte de munca, muncea cu ziua unde era nevoie (locuiau intr-un sat). Sotia la cati copii avea, nu cred ca mai avea cum sa aiba serviciu. Important este ca nu stateau cu mana intinsa, faceau si ei ce puteau, dar ca sa stranga bani sa faca casa, nu aveau cum. I-a ajutat daca imi amintesc, Parintele Mihoc, cara a muncit efectiv la ridicarea casei. Si femeie cu toate ca avea mari probleme de sanatate, facea de dimineata pana seara mancare, cara, facea treaba, ajuta cum putea. Nu vezi asa ceva decat la oameni de omenie, astfel de oameni merita ajutati.

Un alt aspect de retinut, toti copiii erau sanatosi. Asta da minune! Copiii erau bine ingrijiti, mergeau la scoala, erau foarte curati, bine hraniti si educati, aici trebuie sa vedem si purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Eu sunt de parere ca Biserica trebuie sa se implice mai mult, credinciosii trebuie sa se ajute mai mult, sa fie o mai buna intelegere si colaborare. Unde este nevoie de ajutor sa puna toti mana, fiecare cum poate. Dar din pacate domneste o amorteala si o comoditate molipsitoare.

Felicitari! Sa iti ajute Dumnezeu sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos! Asteptam sa ne impartasesti in continuare din bucuriile si greutatile intampinate in cresterea copiilor (din toate avem cate ceva de invatat).

Sunt de acord cu AlinB aici. Intrebarea pe care o pun mereu si mereu este de ce nu se opresc oamenii? De ce nu se abtin, mai ales daca nu au cu ce creste copii si au probleme de sanatate?
Eu asta nu inteleg.
Sau daca ii faca, sa-i dea in crestere la altii care nu au.

Cine suntem noi sa le punem robinete la fericire?(familia ortodoxa)
Cine suntem noi sa ii tot judecam, cand nici macar nu ii cunoastem personal?
Stim noi mai bine decat Dumnezeu ce e cu ei?
Cei care nu au copii, sa caute la orfelinat, caci sunt pline, nu sa ia copii oamenilor mai saraci decat ei. Asta e culmea.

Putin off-topic, caci nu stiu unde sa postez. Tema conferintei este mai mult sau mai putin direct legata de nr.de copii din familie.

Războiul împotriva familiei - Virgiliu Gheorghe + 2 elevi din clasa a10a

Nu mai fi rautacioasa.
Nu judecam pe nimeni, incercam sa pricepem niste lucruri.
Si exact intrebarile astea se pot referi si la cei fara copii: de ce sa-i judecam si stim noi mai bine decat Dumnezeu ce e cu ei.
Si nu ia nimeni copiii nimanui. Era o invitatie la colaborare si ajutor reciproc.

In general observ ca se loveste mult in cei fara copii, in timp ce aceia care fac multi copii se bucura de multa blandete, respect, aparare si etc.
De ce aceasta discriminare?

De cele mai multe ori nu avem vina pentru situatia noastra. Si noi chiar nu avem solutie.

...mai ales daca sunt credinciosi.
Dumnezeu sa ma ierte,dar la un moment dat ajunsesem sa ma gandesc de ce duhovnicul meu are asa putini copii?oare nu cumva...ei,si asa de vinovata m-am simtit,dar am marturisit aceste ganduri la spovedanie.abia apoi am aflat ca doamna preoteasa nu mai putea ramane insarcinata,cu toate ca ei 2 isi mai dorisera copii.

Din perspectiva biologica nu.
Dar mai este macar una..

Cred ca esti victima unei confuzii.

"Familia ortodoxa" nu inseamna "fara numar".

Intr-adevar, sunt detalii care nu le stim, dar nu putem sa nu observam ca e mai usor sa faci copii pe banda cand altii iti fac casa si eventual ii intretin.

Am putea fi mai multi asa, intrebarea este - cine ne face case la toti?

Pai cum asa, locuiau la sat si nu au nici macar o gospodarie a lor, sotul muncind prin vecini?
Nu e vorba doar sa ai ce sa le pui pe masa, ci sa te ocupi si de educatia lor.
Avand o gospodarie si o bucata de pamat care sa o lucreze, numarul copiilor ar fi fost de inteles (si ocupatia lor) dar asa?

Foarte frumos din partea lui, daca e vorba de cel cu 11 copii, profesor universitar - ei bine, in ceea ce il priveste sunt sigur ca nu ii intretin altii copii.

Ar fi trebuit sa fie bolnavi copiii ca sa ne punem intrebarea daca este ok sa procedezi astfel?

Nici nu a spus cineva ca nu meritau.
Se punea in discutie gradul lor de responsabilitate, facand copii stiind ca nu au cu ce sa-i intretina.

Stiu un caz asemenator, o familie cu 4-5 copii, parintii ambii cu probleme de sanatate, aproape ca nu mai puteau munci, au primit si niste bani de aici de pe forum ei bine..dupa cca. un an ..inca un copil.
Problemele lor de sanatate exista in continuare, am inteles ca si un copil ar fi destul de bolnav..asta inseamna ca in cazul lor nu le-ar fi fost permis sa faca atatia copii?

Si atentie, nu vorbim de oameni care s-au angajat pe drumul asta (cu primii copii) stiind ca nu au resurse, ci problemele au aparut pe parcurs, o data ce capul familiei s-a imbolnavit si nu a mai fost capabil sa munceasca, el fiind si cel care sustinea material familia.
Insa o data ce stiau ca au astfel de probleme, ma intreb daca sa mai aduci pe lume un copil nu este o problema serioasa de responsabilitate.

Asta nu inseamna ca in vreo unul din cazuri trebuiau sa renunte la vreo sarcina, ci doar sa se gandeasca bine la ce fac cand intra in acelasi pat.

Oare in cazul lor, propaganda "ortodoxa" de tipul "faceti cati copii puteti ca are pe urma grija Dumnezeu" nu si-a spus cuvantul?

Inca o data: nu-i sustin nici pe cei care raman la 1-2 copii motivand resursele sau alte probleme materiale si de fapt o duc mai bine decat altii care au 4-5, avand bani si de tigari si de vacante costisitoare si mai stiu eu ce extrencitati.

Din aceste discutii reiese ca familiile mai instarite sau care isi permit sa aibe aibe copii multi li se ingaduie sa fie active sexual;cele care nu au de nici unele ar trebui sa se abtina si sa faca mai putini copii...


Realitatea este exact pe dos,saracii se reproduc fara grija zilei de maine,punandu-si nadejdea in ajutorul societatii iar cei instariti si educati se rezuma la 0-2 copii.
Nu stiu care este nivelul celor care nu au nici de lucru,nici casa,nici economii dar au 5-7 copii dar banuiesc ca nu sunt foarte educati,adica nu stiu sa faca nimic pt existenta lor si a urmasilor.

Nu stiu care este pozitia lui Dumnezeu in aceasta problema,daca oamenii totusi trebuiesc adusi pe lume ca si" pasarile cerului" fara nici o grija?Daca este asa de ce sunt atatea campanii umanitare de a ajuta familiile mari?
Este crestineasca o astfel de atitudine?Este placuta lui Dumnezeu?

Se spune undeva ca abstinenta este condamnata daca simti ca nu mai faci fata provocarilor unei familii cu 4 copii,sa zicem?

Pozitia mea este pro familii mari acolo unde se permite dar sunt impotriva lipsei de educatie si a traiului arhaic cand ne referim la generatiile tinere.
Este suparator sa vezi oameni pe la 30, 40 de ani care nu stiu sa faca nimic,au o diploma de Bac'cu chiu cu vai sau nici pe aia,nu stiu o meserie,nu au urmat nici o scoala,nu au lucrat decat ocazional fara calificare.
Astia abia se pot intretine pe ei,dar sa mai faca si un cird de copii?

Ma afecteaza problemele acestea deoarece am cazuri in familie si este foarte separator sa vezi cum acestor specimene le este draga lenea si delasarea in schimb vin cu cersitul pe la usi si te seaca emotional cu dramele lor de fiecare data.
Te lasa inima sa nu le dai?Dar daca noi gresim si-i mentinem in aceasta stare bolnavicioasa?Dar daca ai fii ferm si le-ai spune sa-si faca un rost caci pomana nu este vesnica?

Este cumplit sa vezi oameni atat de neputinciosi cu propria lor viata,care nu au nici o grija,nici un interes,insa au nevoi,oh cate nevoi...