...Ca tot spicuiam din carte, Monica Fermo, actuala Monahie Ecaterina, a continuat sa-si vopseasca parul o perioada (cat a mai stat in teatru) chiar si dupa minunea petrecuta ce ea dupa Sfantul Botez, cu dezlegare, bineinteles, de la Parintele Argatu...

Da, vom spune, dar ea e o exceptie...
Toti suntem pana la urma.

Aici merita amintita o invatatura din Patericul Mirenilor:

Într-o vineri, în timp ce spovedea ucenicii, asa cum făcea în fiecare săptămână, părintele Ioan a fost chemat de urgentă la un spital, să împărtăsească un bolnav.
O femeie îmbrăcată cu haine foarte elegante l-a întrebat:
- Cam în cât timp veniti, părinte?
- Cam în două ore.
Femeia a iesit din biserică, s-a suit într-o masină scumpă si a plecat. S-a întors cu putin înaintea părintelui si a început să citească.
Când a văzut-o, părintele a întrebat-o:
- Nu te-ai plictisit?
- Nu, am fost si am mâncat o pizza, si m-am plimbat putin în parc.
- Ce citesti?
- O istorie a sociologiei.
Părintele a început să spovedească din nou. După ce a spovedit-o pe femeie, a venit rândul unei bătrâne:
- Părinte, sunt tare tulburată, am tot judecat-o pe femeia asta de dinainte si nu am liniste. Ce caută bogatii ăstia la biserică? Ati auzit că a fost la pizza, în timp ce noi vă asteptam aici. Ati văzut ce masină are? Dacă ar vinde-o, ar sătura multi săraci. Si cât de scump se îmbracă.
- Nu e bine că ai judecat-o. Femeia asta se nevoieste mai mult decât tine.
- Cum asa, părinte?
- Ia spune-mi, de câti ani vii la biserică?
- De zece ani.
- Când erai de vârsta acestei femei, ce făceai?
- Nu aveam treabă cu biserica, trăiam numai pentru mine si pentru familia mea. Nu credeam în Dumnezeu.
- Cu banii cum o duceai atunci?
- Prost. Mâncare putină, haine frumoase cumpăram rar…
- După ce te-ai apropiat de biserică, ti-a fost greu să postesti?
- Nu, cum să îmi fie? Am mâncat la fel de bine. Ba chiar mâncarea de post mă îngrasă.
- Asta dacă mănânci fără măsură. Acum, ascultă-mă. Femeia asta e văduva unui ministru. A avut trei masini, a păstrat-o pe cea mai veche. Pe celelalte două le-a vândut, si banii i-a donat pentru ridicarea unei biserici. A vrut să o vândă si pe asta, dar i-am spus să nu se grăbească, ca să nu îi pară rău după aceea. Va veni vremea când se va obisnui să meargă cu autobuzul, si o va vinde. Sau poate îsi va lua o masină mai ieftină. Să stii că si pe ea o mustră constiinta că săracii mor de foame si ea circulă cu asa o masină.
- Bine, masina, dar hainele?
- Femeia asta, până să se apropie de biserică, adică până acum un an, îsi cumpăra lunar haine, încăltăminte, farduri si toate prostiile. De un an de zile nu si-a cumpărat nimic. O parte din haine le-a dat de pomană, si si-a păstrat numai câteva. Si nu pentru că e văduvă de cinci ani. Dacă nu s-ar fi apropiat de biserică, s-ar fi măritat deja din nou cu un mare patron. Se va recăsători cu un om cât se poate de simplu, dar cu un suflet mare. Nu s-a uitat la starea lui materială, si nici nu s-a purtat ca si cum conditia ei socială i-ar oferi o anume superioritate.
- Bine, dar să mănânci pizza în zi de post?
- În primul rând ar trebui să stii si tu că există pizza de post. Este adevărat că e bine să căutăm nu numai să mâncăm bucate de post, ci si să mâncăm ceea ce nu ne oferă mari plăceri gastronomice. Înfrânarea nu e numai de la carne, brânză si ouă, ci si de la ceea ce stârneste lăcomia. Pentru mine, pentru tine si pentru multi altii, pizza e o mâncare aleasă. Dar nu e greu să îti dai seama că, la delicatesurile pe care ea le mânca înainte, pizza pe care o mănâncă e semn de mare înfrânare. Nu toti oamenii pot fi judecati după aceleasi criterii. Ceea ce pentru tine e o mâncare obisnuită, să zicem o portie de salată orientală, pentru un sărac care scotoceste prin gunoaie e o masă de sărbătoare.
Dumnezeu ne judecă pe fiecare în parte după caracteristicile, talantii, slăbiciunile si luptele fiecăruia. Acesta e un alt motiv pentru care nu trebuie să ne judecăm unii pe altii: pentru că niciodată nu putem sti dacă cel pe care îl judecăm după criterii înselătoare nu e mult mai sporit decât noi în viata duhovnicească.
Ca să nu lungim vorba: tu, după ce te-ai apropiat de biserică, nu ai luat asupra ta o cruce foarte grea. Pe când ea, chiar dacă pare o fiintă comodă, trece printr-o schimbare foarte profundă: încet-încet, renuntă la tot ce nu îi este de folos. Ea ar fi vrut să o facă într-un ritm si mai rapid, dar nu am lăsat-o eu, tocmai pentru ca nu cumva mai apoi să cadă în deznădejde si să jinduiască după cele pe care le-a părăsit. Cu ce te-ai ales că ai judecat-o? Cu nimic. Dacă vrei să te mântuiesti, vezi-ti de viata ta si nu îi mai judeca pe altii.

Cat adevar in exemplul acesta din Pateric!
Ar trebui sa nu-i mai judecam pe cei din jur, iar atunci cand o facem din dorinta de a-i indrepta, ar trebui, macar, sa fim mai diplomati, sa le aratam dragostea noastra…
Poate ca nu era cazul sa deschid un topic cu problema mea. In fine… Nu stiam ce sa fac, credeam ca poate o sa gasesc o modalitate <eficienta> prin care sa reusesc sa o conving pe mama mea ca nu e bine sa se vopseasca, ca acest lucru nu ii ajuta la mantuire. Dar asa cum ziceati si voi, chestia cu vopsitul este doar ceva de <forma> (aspect), fiind mult mai important <fondul> (cugetul si credinta). Astfel, am pretuit mai mult forma decat fondul. Desigur, si forma este importanta, dar nu atat de mult precum fondul…
Dar poate ca nu sunt eu in masura sa-i <dau lectii> mamei mele. De fapt, chiar nu sunt! Din fericire, nu stiu cum, dar mama nu mi-a mai zis sa o vopsesc, fara sa-i mai spun ceva... :) De fapt… cred ca stiu: cu ajutorul Domnului, prin rugaciunile voastre :) Va multmesc mult!
Consider, in continuare, ca vopsitul, machiatul sunt lucruri nefolositoare, care nu ajuta la mantuire. Mie una nu mi-ar placea ca prietenului meu sa-i placa la mine culoarea parului (chiar si nevopsit), sau cum mi-ar sta machiata, ci vreau sa-mi admire caracterul, sa-i placa de mine ca om, sa-i placa sufletul meu… Nu vreau sa-i placa trupul, ci sufletul meu. Ma intreb: dac se uita la trup, se mai uita si la suflet?
Nu mi se pare prea potrivita comparatia dintre vopsit (un capriciu) si taiatul unghiilor si tuns (necesitati igienice; acum, depinde si cum te tunzi, ca daca te tunzi ca sa fii pe placul barbatilor…), sau dintre voia Domnului (de ex., de a avea parul alb, lucru si firesc) si un accident, care necesita o interventie medicala (fiindu-ti taiate venele, sa refuzi interventia medicului). Din contra, chiar este pacat sa-ti neglijezi sanatatea (am citit in mai multe indreptare pt. spovedanie), sa-i sfidezi pe doctorii “pe care i-a randuit Domnul” (Sirah 38, 1).
Cred ca ar trebui sa cumpanim mai mult lucrurile, pentru a nu cadea in extreme, lucru la care se ajunge destul de usor!…
Va multumesc tuturor pentru ajutor, pentru sfaturi si gandurile bune… :)
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
Ioana-Raluca

Tu esti un intreg: trup si suflet Nu esti numai una sau numai alta. Cine o sa -i fie drag de tine o sa i placa ambele. Asa ca ai grija de amandoua. Cand o femeie se vopseste se simte si sufleteste altfel. Acest lucru poate fi foarte important. Fiecare iese dintr-o anumita stare diferit: una se tunde, alta asculta muzica. Uneori pur si simplu evem nevoie de o scuimbare. Nu putem schimba barbatul, copilul necazurile dar macar ne putem schimba tunsoarea, culoarea buzelor. Alteori vrem sa ne mai amagim un pic, ca timpul nu trece, ca nu imbatrinim. Cred ca si aceste lucruri pot fi privite duhovniceste. Chiar daca nu ajuta la mantuire ajuta la ceva (la felul in care ne simtim si asta poate fi important pentru mantuire) Sunt o gramada de lucrui care nu ajuta in mod direct la mantuire dar pe care le facem, le dorim, ne bucuram de ele. Am fost la o piesa de teatru Ma ajuta la mantuire? Poate ca nu, dar cat de bine a fost !

Iertare ca nu spun ceva cu cuvintele mele, dar ce as putea adauga mai mult la acest text din Pateric:

11. După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot si l-a întrebat:
- Părinte, îmi dati binecuvântare să mă duc mâine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea si vreau să mă relaxez putin.
- La ce film vreti să mergeti?
- La o comedie.
- Dacă tii mult să mergi, du-te.
Tânărul s-a îndepărtat. Paracliserul, care în tineretea sa fusese frate de mănăstire, auzind cuvintele părintelui, s-a smintit:
- Vai, părinte, cum îl lăsati să îsi piardă timpul?
- Nu e treaba ta.
- Totusi, nu vă e frică de Dumnezeu?
- Nu esti tu duhovnicul lui, ci eu. De câteva luni vine la biserică si e din ce în ce mai râvnitor. Nu trebuie să privească credinta ca pe un jug sufocant. Trebuie să urce pe fiecare treaptă, nu poate ajunge direct la capătul drumului. Peste câtiva ani sau poate chiar peste câteva luni poate că va renunta de bună-voie să meargă la comedii. Se va folosi mai mult dacă va urca pe treapta următoare la momentul potrivit, nu când îi impun eu.
- Nu vă înteleg.
- Uite, îti dau un exemplu. Tu asculti la tine acasă muzică religioasă?
- Da, cum să nu. Uneori ascult până suprasolicit casetofonul.
- Aici vroiam să ajung. Si atunci, îti mai pui muzică?
- Nu, să nu-l stric.
- Asa e si cu sufletul. Cum să-ti explic mai simplu? Sufletul e ca un stomac. Dacă îi dai hrană duhovnicească tot timpul, fără să îi dai timp să digere ce mănâncă, face indigestie. Toate trebuie făcute cu măsură.

Era cineva care vâna prin pustie dobitoace sălbatice si [acesta] l-a văzut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit. Iar bătrânul, vrând să-l încredinteze pe el că trebuie câte putin să se pogoare fratilor, i-a zis lui: "Pune săgeata în arcul tău si întinde-l". Si a făcut asa. Si i-a zis lui: "Întinde iarăsi". Si a întins. Si iarăsi i-a zis: "Întinde-l". Si a zis lui vânătorul: "De îl voi întinde peste măsură, se frânge arcul". Zis-a lui bătrânul: "Asa si la lucrul lui Dumnezeu: dacă peste măsură vom întinde cu fratii, degrabă se rup. Deci trebuie câte putin si câteodată a ne pogorî fratilor". Acestea auzind vânătorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la bătrânul, s-a dus. Si fratii, întărindu-se, au mers la locul lor.

Draga mea copila,

Sfatul meu este - nu numai in ceea ce priveste situatia de acum,ci si in alte concesii pe care vei fi impinsa sa le faci- sa nu accepti aceste lucruri prea usor. Nu e nevoie decat de o singura concesie si ti se vor cere apoi tot mai multe. Nu stiu care e este varsta ta, dar oricare ar fi eu zic ca ar trebui sa incerci sa ai o atitudine ferma.Eu nu te indemn la neascultare, dar sunt momente in viata in care trebuie sa acceptam ca este mult mai bine sa ne suparam fie prietenii, fie parintii sau rudele pentru a pacatui in fata lui Dumnezeu.
Exista destui parinti in zilele noastre care isi indeamna copii (in special fetele) sa se machieze, sa se vopseasca, sa poarte bijuterii sau haine moderne si neadecvate pentru un crestin si cred ca aici e nevoie de interventia curajului copilului/adolescentului de a infrunta toate aceste ispite cu mult curaj si ravna...

sper k prin asta n-ai vrut sa spui k taiatul unghiilor e un pacat... e prima oara knd aud.
mai exista si munk intelectuala. aceasta nu-ti toceste unghiile si nici trandavie nu se numeste...:)

Mi se pare ca s-a ajuns departe de la o situatie relativ simpla. Daca pe mama ta, vopsitul parului o face sa se simta mai bine, unde este problema? Nu cred ca se vopseste pentru a atrage priviri asupra ei, o face pentru a se simti mai bine in propria piele; orice schimbare a aspectului(in bine) da oricui o stare de spirit buna. Sunt micile bucurii ale vietii, micile evadari din cotidian. Daca este pacat, pentru ca asa ne-a lasat Dumnezeu, cu parul pe care il avem, atunci pentru un copil ce se naste fara un picior este pacat sa poarte o proteza?(pentru ca Dumnezeu l-a lasat fara picior, fara picior sa fie, nu?). Sau pentru un copil ce se naste cu un semn pe fata, este pacat sa apeleze la chirurgia plastica? Si ca sa dau un exemplu si din viata de zi cu zi, este pacat, deci, sa ne epilam, sa avem grija de corpul nostru, sa folosim creme, sa ne pensam, sa ne facem manechiura si pedichiura, sa folosim un ruj din cand in cand, sa ne imbracam frumos si elegant(cu scopul de a ne simti bine si a fi multumiti de noi insine)?

In fond haideti sa nu ne mai imbracam... daca Dumnezeu voia sa fim imbracati nu ne facea asa? Dumnezeu ne-a facut goi si goi ar trebui sa ramanem. Si apoi, cati dintre voi se tund, se barbieresc. Cate dintre voi se epileaza. Dumnezeu va facea chei, sau nu lasa sa va creasca parul daca voia sa fiti asa. Cati dintre voi ati fost la scoala? Pai daca Dumnezeu voia sa stiti sa cititi, sa calculati, nu v-ar fi facut deja educati? Cati au avut probleme cu vederea, sau cu auzul si s-au tratat? Daca Dzeu voia sa puteti vedea si auzi nu va facea asa?

Ispita-ta, sa stii ca mi-a placut mult cum ai pus problema, ai dreptate, pe undeva prea multa munca intelectuala, munca rationala, este anormala dpdv duhovnicesc.

Dumnezeu cind i-a izgonit din Rai, prin ce le-a sugerat se intelege si faptul ca ar trebui sa se tina departe de prea multa munca intelectuala care defapt a fost si cauza principala a Izgonirii.

munca intelectuala a fost cauza izgonirii?? Asta e ceva nou

Am vazut ca au mai incercat si altii, dar pina la urma s-au rusinat pentru ca se vedeau goi:(

cozia...tu nu vorbesti serios nu? Adica...munca intelectuala e pacat? Intradevar Dumnezeu nu ne-a creat cu orice fel de cunostinte de biologie, chimie, fizica, matematica, etc, deci de ce sa ne educam in domeniile astea.

Acum vedem de ce crestinii au fost acuzati in trecut de traire sub dictonul "Crede si nu cerceta". Din fericire poate nu toti crestinii se gandesc in felul acesta. Daca s-ar gandi toti asa...am ajunge inapoi in comuna primitiva, unde era ceva sa traiesti peste 30 de ani, si unde oamenii inca mai credeau ca fulgerul era un spirit malefic.

Mai frate, evident ca vorbesc de exagerare. Nu vezi ca de sute de ani ne-am aruncat in rationalism cu "trup si suflet" in detrimentul starilor duhovnicesti, adevarat emotionale, nu cele false pe care credem ca le avem cind ne gidila materialismul, pina in puctul in care am ajuns robi ai rationalului. Orice act incepe cu un proces de gindire, nu?, insa sa nu exageram ... ca altfel nu avem parte de altceva decit de suferinta

Cei Trei Ierarhi ar fi putut sa se ocupe de floricele, substante si mecanica cuantica daca si-ar fi pus mintea, nu? ca doar nu le lipsea...aveau din belsug daca studiezi sa vezi cine au fost ei inainte de a se TREZI,...INSA Duhul le-a soptit ca pentru Mintuire este nevoie de altceva..., de o alta forma de traire decit , trairea in dimensiunea rationalului care este de drum scurt si larg.

Toate societatile au partile lor bune si rele, inclusiv cea primitiva, chiar daca nimeni nu traia mai mult de 40 de ani.

nu cred k ar trebui subestimata munk intelectuala... la urma urmei, locuinta fiecaruia dintre noi a fost construita cu munk fizik, dar mai inainte de asta a existat un plan; pt realizarea planului e nevoie de munk intelectuala. la fel se intampla si cu bisericile.. la fel se intampla cu multe.
nici knd nu erau prea multi invatati lumea isi dadea prost cu parerea... de knd lumea si pamantul...

Pana la urma aici e vorba si de ascultare. Eu daca mi-as ruga copchilul sa ma vopseasca si ar face asa cum scria cineva, sa se uite putin incruntat la mine si sa zica NU, in cazul in care as reusi sa stapenesc primul impuls de a i da un dos de palma as tine-o in casa pedepsita pana i-ar iesi par alb ca sa inteleaga si ea cum e.

: )) esti tare
mai... consider k fiecare isi da cu parerea, iar cel kre a pus intrebarea e liber sa aleaga varianta kre i se pare mai... corecta. in cazul de fata copila isi cunoaste mai bine mama. nu toti parintii s-ar razbuna pt un refuz, cei kre au rabdare ar incerca sa afle motivul, si-ar intreba copilul "de ce?". dak parintele mai are si frik de Dumnezeu atunci... ar trebui sa inteleaga.
dar dak nu are rabdare... spusesem mai sus ceva:
calator, tu te-ai pus in pielea parintelui, dar a copilului te-ai pus?
:)

"Copii" ... care nu vreti sa va vopsiti parintii, nu credeti ca o sa va apuce o mandrie ingrozitoare din cauza ca nu cedati?!
Mandria e foarte inselatoare, se preface in smerenie, dreapta judecata...

E o poveste frumoasa in "Minunile Maicii Domnului" despre un baiat care se lasa vandut ca sclav de tatal lui care ramasese sarac la batranete si bolnav.
Pentru ascultarea lui (de parintele care il vanduse) Maica Domnului l-a rasplatit...
Omul bogat care il cumparase ca sclav i-a dscoperit buna educatie, smerenia si blandetea, l-a pus mai mare peste averea lui pe care i-a si lasat-o mostenire, neavand mostenitori...

Asa ca ascultare nu se face numai de duhovnic si ea aduce roade bune...

Să înteleg deci că iarăsi vine vorba de dreapta socoteală. Că ascultarea de părinti e bună (că băiatul a ascultat de părintele care nu făcea ceva bun - conform cu Biblia) dar si porunca: Cine iubeste mai mult pe tată sau pe mamă... mai mult decât pe Mine, nu e vrednic de Mine.

Poate că sfatul duhovnicului este mai benefic, pentru că el stie în ce situatie se află copilul care trebuie să vopsească pe părinte, si el isi dă seama ce consecinte ar putea avea asupra copilului.

Doamne ajută!
Ionut

Eu vad o diferenta intre iubire si ascultare (in cazul parintilor).

Da, sfatul duhovnicului este mult mai bun si util in astfel de cazuri, pentru ca noi nu o cunoastem pe o_copila, dar ea a cerut un sfat pe forum si, in consecinta, noi ne dam cu parerea...incercam sa o ajutam (sau sa o incurcam poate:dozingoff:)

aceea era o problema vitala... copilul a acceptat sa fie sclav pt a salva doua vieti nu pt k nu mai avea tatal bani sa se infrumuseteze.
e adevarat, te poate apuca si mandria, dar... na... acum totul e cu dus si intors. stii vorba "fi bland ca porumbelul si viclean ca sarpele"

pai iubirea nu se manifesta prin ascultare?

Da, iubirea pentru Hristos (nu pentru parinti) se manifesta prin ascultare.
Asta cu privire la ce spunea Ionut: "Cine iubeste mai mult pe tat&atilde; sau pe mam&atilde;... mai mult decât pe Mine, nu e vrednic de Mine."

Mandria e unul din cele mai mari pacate, unii sfinti parinti spun ca e cel mai mare, ca din el izvorasc multe pacate...

Deci haideti să fim păcătosi ca să nu ne mândrim...

Si mândria este un păcat, deci, tot avem de unde ne ridica.

Cădem si iar ne ridicăm, asta e... Doamne ajută, cu Dumnezeu înainte, dar nu ne ferim de fapte bune ca sa nu ne mândrim...

Doamne ajută!
Ionut

Mândria este ultima unealtă a diavolului.

Crezi că ai scăpat de toate celelalte păcate?

Doamne ajută!
Ionut

Iertare frate Ionut, ca nu-s fara de pacat, ba mai mult sunt plina de pacate, mandria e in frunte si ma lupt cu ea cum pot si eu.
Nu stiu daca mandria e ultima arma a diavolului, dar e una foarte periculoasa si bantuie oamenii secolului.

Nu prea emit eu judecati de valoare, de aia ma straduiesc sa invat de prin carti una alta. Si zic de mandrie ca stiu o povestioara de pateric cand un calugar se lauda fata de altul ca el n-a mai coborat in satul de langa obste de ani de zile, iar fratele ii raspunde ca el in fiecare noapte da ocol satului de teama sa nu se mandreasca cu faptul ca nu a fost in sat. De aia am pomenit de mandrie, ca e periculoasa si cateodata mai imbraca si hainele smereniei false (pe asta tot din carti am luat-o).

Insistam asupra vopsitului ca sunt sub "influenta" blandetii lui Savatie Bastovoi (nu ma pot desprinde de scrierile lui), nu de alta, ca el ne invata sa intram cu grija in viata cuiva, asa cum intra Hristos in inimile celor care deschid...

Deci ma iertati pentru interventiile (neinspirate de altfel).

Imi propusesem sa nu mai intervin, insa ma bucur sincer sa vad mai multa ravna si intelepciune la copiii astia de 16 ani decat la adulti. Ma bucur pentru ispita_ta, are o minte ascutita si este atenta, si pentru ravna elenei_maria123 si pentru o_copila care a remarcat diferenta dintre ascultarea cu folos si supunerea spre incurajarea la pacat a parintilor. Cu adevarat s-a ajuns ca parintii au ajuns copii si copiii, parinti. In rest observ mai ales la femei moleseala unei "credinte" caldute, dar cat de inselatoare !!! Iar despre cate unii foarte activi pe aici care iau in deradere credinta crestina, nu-i vad decat ca pe niste nefericiti insingurati care se refugiaza pe forum in incercarea de a capta atentia.

Imi cer iertare ca am fost dur cu mirelat, din pacate si ea ca si tine Juli sunteti mandre, n-am auzit nici macar sa va puneti la indoiala judecata proprie, macar ca sunt altii care au alte pareri.

Ma bucur sa le vad curajoase si le doresc sa-si aminteasca si atunci cand vor suferi pentru credinta, ca Maicuta Domnului si ingerasii sunt alaturi de ele, si nici o lacrima nu va trece neluata in seama.

Dumnezeu sa va ajute spre mantuire!

Liviu

Iartă-mă, te înteleg, tot la fel am gândit si eu într-o astfel de situatie.

Să-i pun sau nu cercei fetitei mele, că acum, cât e micută, pielea fragedă, nu simte durerea. Şi tineam sus si tare să-i aibă cercei, sotia să nu-i aibă. Atunci, asa cum recomand si la altii, am căutat ce spun Sfintii Părinti [Sfântul Ioan Gură de Aur] si ne-am înteles să facem precum spune acolo [eu fiind sigur că voi găsi că e bine să aibă cercei, dar fiind sigur că pot gresi].

"Multi îsi atârna cercei de aur si în urechi, când nici fetele n-ar trebui sa poarte. Voi si pe baieti îi duceti la pierzare."

Asa că urmăm acest sfat.

Dumnezeu cu mila!
Ionut

Da Ionut, si eu, daca mi-o da Domnul sa am copii o sa-i las sa aleaga singuri in privinta asta, ca pe mine asa ma enerveaza gaurile din urechi, sunt mare ispita, ca imi mai pun cateodata cercei...insa daca nu as fi avut gaurile, acum nu mi-as fi facut...

stai k mi-a scapat ceva... diferenta dintre cazul copilei si cazul baiatului despre kre vorbeste Juli este urmatoarea: dak copila si-ar asculta mama ar pacatui, pe knd baiatul nu a pacatuit ascultandu-si tatal.

nu vreau sa se inteleaga k am contrazis pe cineva, ci doar mi-am spus parerea. cum spunea un parinte, "probabil k fiecare are dreptate. nu-i contrazic, din sistemul lor de referinta probabil ca au". asa si aici: fiecare a raspuns in functie de experienta de viata, din ce a mai auzit de la altzi sfinti parinti sau au citit...
consider k scopul forumului este schimbul de idei, informatii... deci, nu are rost sa ne suparam dak cineva a scris alta parere... poate k si el are dreptate :)

eu i-am spus copilei sa nu-si vopseask mama, dar ma uit la mine k la varsta mea deja mi-au aparut fire albe... ma gandesc cu groaza ce voi face mai tarziu knd vor fi evidente :| :(

Să-mi dea Dumnezeu mintea limpede ca să pot exprima următoarele:

În cazul de fată părintele doreste să facă ceva ce nu e chiar ortodox [nu e ortodox deoarece nu este folositor spre mântuire, chiar te ajută să te legi de cele trecătoare], să se vopsească. Pentru aceasta cere ajutorul copilului.

În cel de-al doilea caz: îmi aduc aminte că de curând am auzit într-o predică precum că ortodoxia, prin mucenici, a înlăturat sclavagismul, deci a fi sclav nu e chiar ortodox. Părintele, deoarece nu are bani, împinge pe copil să facă ceva ce nu e chiar ortodox.

Doamne ajută!
Ionut

Nu cred ca e buna asa multa severitate. A-ti ajuta mama, nu transforma pe nimeni in sclav.

nu stiam k a fi sclav e pacat. :| scuze

că e păcat sau nu, nu stiu... dar Biserica Ortodoxă are multi mucenici (repet, asa am auzit) care pentru înlăturarea sclavagismului au murit. Simt (dar nu stiu să exprim) că notiunea de "sclav" din ideea anterioară nu este aceeasi cu notiunea de slujire din:

Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

sau

26 Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, si căpetenia ca acela care slujeste.
27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeste? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeste.

Doamne ajută!
Ionut

[COLOR=darkred]Vopsitul parului[/COLOR] mi se pare a fi o [COLOR=darkred]urmare a plictiselii omului de el insusi[/COLOR].

Nu stiu ce sa zic. [COLOR=darkred]Personal[/COLOR], sunt impotriva lucrurilor artificiale de orice fel ar fi ele (trupesti sau nu). Cred in inima mea ca tot ce este artificial seamana cu o revolta impotriva lui Dumnezeu, care "nu a facut ce trebuie". Adica noi suntem mai buni si mai priceputi decat Creatorul: facem flori de plastica, care nu se mai ofilesc, ne facem in cap de alta culoare, ca e "mai bine si mai frumos", etc.

Majoritatea femeilor (şi mulţi bărbaţi îşi vopsesc părul).
Nu poţi impune nimănui să o facă sau să nu o facă.Dacă vrei să fii plăcut oamenilor o vei face până mori.Dacă dorinţa ta este să fii plăcut lui Dumnezeu vei renunţa fără nici un regret.Fiecare vârstă are frumuseţea ei,chiar şi bătrâneţea dacă este acceptată şi dacă eşti sănătos.

Ma indoiesc ca ingrijirea trupeasca displace lui Dumnezeu,atata vreme cat nu cade in ostentativ si vulgar.
Eu,personal,nu vad cu ochi buni un om,barbat,dar mai ales femeie,care nu se ingrijeste.Cred ca denota ceva lipsa de respect visavi de sine,dar si fata de cei din jur.
Iar,revenind la vopsitul parului,fiecare cu alegerea sa,insa sunt chiar cazuri cand,datorita mostenirii genetice,anumite persoane albesc in jurul varstei de 30 de ani si atunci cam ce ar trebui sa faca?
Sa incetam sa mai privim lucrurile in extreme,pentru ca nu cred ca e ceva sanatos pentru trup,minte sau suflet.

Am exprimat un punct de vedere personal(nu impun şi nici nu judec).Îmi plac persoanele îngrijite şi sunt o persoană îngrijită.Mi-am vopsit părul până acum câţiva ami.Renunţarea la bijuterii,la artificii,la împodobire a venit de la sine.