Ups! Se pare ca am comis-o grav, de data asta :(....
Banuiam eu demult ca unele notiuni precum socializarea sau prietenia sunt supraestimate, nu vad de ce in lumea virtuala ar fi altfel...atata timp cat fratii si prietenii mei nu mai vorbesc cu mine, nu vad de ce ar fce-o altii necunoscuti...daca ai o minte bolnava, trebuie sa-ti fie rusine cu ea si sa stai in banca ta, cuminte...
Mai bine imi vad de treaba, studiez, spal vase, fac curatenie, matur si pe afara, dau zapada, daca e cazul, citesc rugaciuni si acatiste, ma rog pentru iertarea pacatelor....si nu ma mai bag in seama cu lumea...
Imi pare rau ca v-am deranjat :(
Puteti sa ma bannati, pentru orice eventualitate, in caz ca nu ma tin de cuvant...
Sanatate, numai bine!

Ei, Corinusha, copiii fac tot felul de asocieri, interpretează cu totul altfel decât noi, sunt foarte dependenţi de emoţiile lor aparte şi ca urmare cine ştie cum ai perceput tu pe părintele (poate te speria că are barbă mare!...:)) astfel încât ai trecut la reacţia inversă (cumva din copilul rebel).
Acum, cât priveşte busuiocul, ar merita să mai întrebăm. Cu siguranţă nu-i folosit în van şi nici la întâmplare. Eu nu cred că acesta e un băbism, ci altele sunt...

Hai Fallen, încetează. Nu mai face pe victima, că ai făcut destul.
De comis n-ai comis nimic grav doar că alegi mereu să te comporţi copilăreşte şi să te văicăreşti în fel şi chip. Poţi comunica, cine zice că nu, dar nu în felul ăsta dezordonat şi neserios, mereu... Eu unul nu m-aş mira să ai parte de o banare la un moment dat, dacă o ţii tot aşa.

Eu aveam foarte multe cosmaruri in perioada adolescentei si indeosebi cand adormeam intr- o singura pozitie: patul era pozitionat intre geam si usa camerei care dadea spre hol,ei si de fiecare data cand adormeam cu capul spre usa aveam aceleasi cosmaruri legate de usa,pe care navaleau tot felul de entitati.Singura alinare a fost sa dorm cu Biblia sub cap,sa citesc putin din ea inainte de culcare si apoi s-o pun sub perna.
Probabil ca a fost numai o superstitie dar pe mine m-a ajutat,mai ales ca eu credeam cu tarie ca pana si prezenta Bibliei ma poate pazi :)
Sa merg atunci la psiholog era un vis nerealizabil iar sa-i spun preotului despre cosmaruri nici nu era o posibilitate deoarece ii raspundeam doar la ce ma intreba si pace buna :)
Nu mi-as fi inchipuit in ruptul capului ca acel om poate discuta ca de la suflet la suflet ci doar ca este un functionar de biserica care ti se adreseaza pe baza unui chestionar.
Asta este,copilaria pe timpul comunismului era lipsita de creativitate cat si de libertatea expresiei individuale,parintii mei si ceilalti incercau din rasputeri sa ma faca sa gandesc rece,logic si neaparat inside the box.Tot ceea ce era inafara ei,era considerat nebunie!
Faptul ca imi placea sa ma exprim artistic si alegeam sa desenez si pictez intruna in timpul liber ii aducea tatalui meu trairi din cele mai sumbre de genul parintelui care descopera ca fiul lui este homosexual sau ca se drogheaza...eram o paria,o dezamagire totala.Se framanta si se deceptiona,cum am sa traiesc daca aleg o cariera artistica?
Numai ca de atunci a trecut mult timp si cu de toate,amandoi am cunoscut transformari intense si ne-am intalnit la mijloc.
Am fost uimita sa descoper ca in ziua de azi ei pastreaza in sufragerie ,la mare cinste ,o icoana cu Domnul nostru Iisus,icoana pe care am pictat-o cu vreo 15 ani in urma...

Ioane, de la o vreme se cam umflă fasolea în tine şi te legi de oameni fără să fii provocat. Eu zic să-i laşi pe ceilalţi în pace să se exprime aşa cum vor şi pot, iar mata poţi să-ţi vezi liniştit de aberaţii, atâta timp cât nimeni nu-ţi incomodează revărsările abundente de texte aburoase şi nevertebrate.

Nu e vorba de provocări, maestre. Ai putea să cercetezi, dar măiestria te cam leneveşte.
Din câte văd, însă, tocmai te-ai legat de mine fără să fii provocat şi, prin asta mă provoci tu însuţi.
Şi da, o să-ţi răspund la provocare de data asta.
Fă bine, dacă vrei să te porţi onorabil şi arată-ţi măiestria pe una din aberaţiile mele de pe topicul de faţă. Zi-mi unde am aberat cu visul, că despre asta mă canonesc să scriu câte ceva.
Dar ai grijă să nu-mi vii cu vreo fosilă din plastic, din aia cu iz psihanalitic cum aduci de obicei. Vino cu un vertebrat veritabil. Altminteri, de data ţi-o voi reteza scurt, cât te întinzi tu de lăbărţat, cu burtoiul tău de aroganţă intelectuală care nu se mai opreşte din revărsare.
Zi omule, ce te doare de fapt. Aştept să numeşti aberaţia.

Hei, fraților, ce v-a apucat?...
Chiar acum în prag de Moș Nicolae v-ați găsit să vă certați și să vă gratulați reciproc?
O să-i spun Moșului să vină cu o nuielușă să vă cumințească. :)

Poate mai reflectați la Imnele alea ale Nașterii și la Memoria Nașterii Domnului.

Așteptăm să reveniți cu toții la gânduri mai bune, inclusiv "fallen"!!

Ti-am scris ce-am avut de scris, n-am sa fac greseala sa-ti dau apa limpede la moara ta ştirbă ca nu merită.

1. Nu te mai lega de oameni aiurea, ca nu te-a pus nimeni securist pe forum sa triezi tu valoarea postarilor.

2. Păstreaza-ti horcăielile alcooloide pentru ăia care te mai iau in serios.

3. Dispretul escrocilor si mitomanilor ma onoreaza, deci poti sa versi cate mizerii duci in tine fara probleme.

Fraților, vă aduceți supărare unul celuilalt și nu numai. Cred că s-ar putea găsi și formulări mai puțin contondente.
Ori poate-i doar un vis urât...

https://www.youtube.com/watch…

https://fbexternal-a.akamaihd.net/sa...fs=1&upscale=1



Iarta-ma,iarta-ma Dumnezeul meu!

Avem dreptul să ne oprim, avem datoria faţă de noi, de oameni şi de Dumnezeu, să ne oprim din alergare atunci când sunt semne că ar fi nevoie de asta. Avem acest drept, avem această libertate care face parte chiar din regulile jocului.
*
Nu e ruşinos să te opreşti pentru ca, mai întâi, să te linişteşti. Apoi, cu mintea calmă şi limpede, să alegi ce ai de făcut mai departe. Aş spune că e o necesitate, o regulă de fier a vieţii sănătoase şi împlinite. Poate că timpul nu mai are răbdare cu oamenii, dar nu oamenii sunt făcuţi pentru timp, ci timpul pentru oameni. Noi dispunem de timp, iar nu timpul de noi. dacă avem impresia că e invers, atunci merită să ne oprim, pentru o vreme. Până şi florile se opresc, pentru a se odihni...
*
Cum să ne liniştim, însă? Cum să ne oprim, când totul pare că ne goneşte? Cum să iau răgaz în toiul problemelor care parcă nu se mai opresc, pe toate direcţiile - în familie, la serviciu etc.
Asta e o problemă la care nu se poate formula un răspuns general pe forum. Dar fiecare duhovnic şi fiecare consilier din oraşul nostru ar putea să dea un răspuns, ca ajutor, dacă vei cere expres asta. Sunt momente, cum bine ştii, în care avem nevoie de ajutor. Un ajutor potrivit pentru problema pe care o întâmpinăm, uneori un ajutor specializat, competent, eficient.
Dacă, însă, refuzăm din varii motive acest ajutor şi nu ne oprim ba, dimpotrivă, gonim încrâncenat mai departe, atunci oricât am scrie pe forum în acest cadru lipsit de Putere, Permisiune şi Protecţie (adică neterapeutic) problema noastră nu se va rezolva ci, dimpotrivă, se va accentua.
Părerea mea e să te opreşti şi să cauţi o cale pentru liniştire, mai întâi. Cu terapeutul tău, cu un duhovnic, în comunitatea eclesială. Cu un medic, dacă e nevoie. Fă orice lucru care îţi aduce liniştea pe o cale normală, morală, consacrată. Iar dacă în acest timp necesar pentru liniştire vei pierde ceva din agoniselile tale de mai nainte, adu-ţi aminte ce sunt aceste agoniseli: un job oarecare şi destul de stresant, o relaţie proastă (cum spuneai) cu un bărbat faţă de care nu ai obligaţiile căsătoriei, precum şi alte încropeli lumeşti. Faţă de ele, sănătatea şi pacea ta sunt mult mai importante acum. Linişteşte-te mai întâi, ca să poţi apoi să trăieşti. Că acum pare a fi mult zbucium steril şi mult chin.
Ai dreptul să trăieşti! Opreşte-te mai întâi şi cere ajutor pentru stările şi prolemele tale acolo unde e locul şi omul potrivit. Ca să te poţi bucura apoi de viaţă şi să îi bucuri şi pe cei din jur.
Doamne ajută![/quote]

Dupa cum se vede aici in acest mesaj ,Cezar i-a raspuns frumos acum o zi in urma,dandu-i sfaturi calde,bune,parintesti.
Probabil ca s-a otarat putin ca Fallen nu i-a raspuns si a continuat sa scrie altele preocupata.
Poate nu a vazut mesajul acesta plin de binete asa ca-l pun aici poate il vad mai multi,asta asa din spirit de dreptate sa nu zicem ca Ioan Cezar chiar o hartuieste pe Fallen!

Eu chiar nu cred ca hartuieste pe nimeni chiar daca are un temperament mai inflacarat,a doua zi regreta ce a scris isi cere iertare si se caieste.
Si eu am facut niste boacane pe forum de chiar ma apuca cosmarurile,regret acum dar cand esti iertat esti iertat din complezenta,prietenia nu se mai sudeaza la loc ca noua!
Important este sa invatam din greseli!

@Fallen : pt toate problemele astea care te macina nu ai luat in calcul niste sedinte de terapie?
Caci ce facem noi aici pe forum este curat frectie la piciorul de lemn :)

Fratilor, impacati-va.

Mamăă, ce i-ai mai împăcat!

Hai ca s-a deturnat si topicul asta...
Ma gandesc cand o sa-si revina la normal?

Canonul este un lucru bun, dar e nimic pe lângă truda de a alunga ura din sufletul tău. Să nu stai liniștit până când nu ți-ai liniștit sufletul despre fratele tău, așa cât poți și cum poți, mai ales dacă și el, fratele tău, este dificil.

Cum vă mai spuneam, pacea sufletului nu o putem întemeia în noi după gura lumii și lătratul diavolilor, ci după neclintita sfătuire a Duhului Sfânt, ca fii ai Bisericii lui Hristos. Că oricum ne-ar zice și ne-ar ponegri și oricum ne-ar interpreta dușmanii, noi suntem ceea ce suntem – tot noi.

Părintele Arsenie Papacioc - Scrisori către fiii mei duhovnicești

editat,editat.........

Am intrat sa raspund la mesaj, acum vad ca ai editat. Ma ingrijorasem ca facusei o preamarire a apostaziei (ma refer la dl. Mihnea Dragomir). Apostazia este cel mai mare pacat, cei in aceasta situatie se spune ca vor avea o pedeapsa mai mare decat paganii sau cei ce s-au nascut in erezie. Pentru ca inseamna lepadare de Hristos (chiar daca alte culte spun si ei de Hristos).

Stiu ca facui o impresie oribila cu postarea acum editata, dar nu suport doua lucruri: atacul la persoana, avind ca argument viciile cuiva, reale sau inventate, prezente sau depasite, si al doile, subiectismul ideologic/politic/religios. Eu ma consider vid de angajamente de grup; deocamdata sunt un fel de martor cat de impartial pot fi. Poate ai dreptate, poate nu. Am vazut postarile tale pe forumul catolic, au mult bun simt si echilibru, chiar daca nu le aprob in totalitate. Oricum, iti multumesc ca mi-ai atras atenția.

Eu m-am referit doar la ceea ce ai scris despre Dl. Mihnea (pe care spuneai ca il vezi ca un viitor sfant).

Eu tot nu pricep de ce eşti atât de încrâncenat. Poate când ne-om întâlni, vreodată, îmi vei spune mai clar. Ai fi putut să o faci, dealtfel, şi pe privat - poate mă lămuream mai bine, dacă ai voit să îmi faci vreun favor.
Aşa, nu îmi rămâne decât să îţi mulţumesc, totuşi, că mă ajuţi în antrenamentul meu de lepădare de sine. Şi ce poate fi mai folositor decât vorba aspră a unui prieten, atunci când voieşti să te lepezi de patima iubirii de sine? Altminteri rişti să rămâi împietrit în toate ale tale, preamărindu-te şi crezînd, nu-i aşa, că tu erai OK iar toţi ceilalţi n-au fost decât surpătorii valorii tale inestimabile.
Mulţumesc, aşadar ş iartă-mă că te-am necăjit atât de tare.
Dumnezeu să ne ierte şi să ne ocrotească, Mihai!

Balansul tau intre smerenie , dragoste si ura , intre seriozitate si neseriozitate , intre cuvinte mieroase si altele pline de ura si venin , au contribuit foarte mult la smintirea multora de pe aici !
Intr o singura zi , tu poti imbraca zeci de forme si interpretezi multe "roluri " , pe unele le interpretezi excelent , pe altele mizerabil .
Bunul nostru coleg si prieten a ajuns la exasperare citindu-ti cuvintele bine amestecate , dar neavand suport in viata reala !
Mai pe sleau , te acuza de escrocherie virtuala prin insiruirea cuvintelor tale frumos aranjate doar pentru a da bine la public , si nimic mai mult , iar atuci cand cinrva indrazneste a te contra intr un fel sau altul , iti arati adevarata fata , cu toste ca de la reanscrierea ta pe acest forum faci mari eforturi pentru a nu'ti arata adevaratul caracter .
Asta-i in mare durerea lui Mihai !
Doamne ajuta !

sfaturi proaste, mai bine îmi vedeam de treabă.

Greu , dar nu imposibil ! :)

E simplu - te chinuie diavolii pentru neoranduielile tale duhovnicesti si pentru rugaciunile pe care le faci, pentru viata duhovniceasca.

1. Ce trebuie sa faci ? Citeste Paraclisul Maicii Domnului si roag-o sa departeze de la tine diavolii.
2. In fiecare seara cere de mai multe ori lui Hristos sa te pazeasca in noaptea aia si sa departeze de la tine toti demonii si toate gandurile rele si toate visele de la demoni.

3. INvata ca nu sunt reale si treci peste ele.

Sorry, dar explicatia cum ca ma chinuie diavolii nu merge si oricum visele, fie ele si cosmaruri nu mi se par chinuri; pur si simplu subconstientul meu isi face de cap, nimic mai mult; fie sa ma ajute sa trec peste tensiunile de peste zi, fie ca o "avertizare" (mult spus, dar nu imi vine in minte alt cuvant). Ca ma chinuie diavolii, pe cine nu chinuie, fie zi fie noapte; mai degraba ma chinuie diavolii cand apar fel de fel de ispite si prin patimi, decat prin vise.

1. Cand citesc carti sfinte, nu o fac ca sa cer ceva; pur si simplu imi face placere sa le citesc, chiar daca nu o fac prea des. Scriptura o ctesc de ceva vreme, pe langa alte carti nesfinte.
2. De rugat ma rog adesea, mai ales seara, dar ma rog pentru binele general al familiei mele precum si al celor care au nevoie de bine in viata lor. Multi au nevoie de mult mai mult decat sa fie paziti de ganduri rele si de vise; prefer sa dea Dumnezeu fiecarui om cele trebuincioase dacat sa ma fereasca pe mine de visuri rele.
3. Stiu asta :) si fac asta :) desi din unele visuri mai incropesc cate o povestioara :)

Dacă îmi permiţi o mică precizare, Corinusha: în vise trăim dinamica relaţiei dintre conştient şi inconştient, prilej cu care devine foarte activă manifestarea inconştientului iar noi putem lua act conştient, pe această cale simbolică (visul), de mişcările adânci, din inima noastră. Limbajul inimii e diferit de limbajul conştiinţei ordinare. Precum desigur cunoşti.
Aşadar, nu de subconştient e vorba, ci de funcţionarea noastră cea mai tainică, acolo unde, dealtfel, e şi poarta de legătură cu anumite fenomene duhovniceşti. În acest sens, precizările lui gpalama, deşi parcă un pic cam brutale, nu sunt lipsite de orice noimă. Opinia mea e că, da, în lumea visului se manifestă şi forţe demonice, nu doar protectoare. Dar despre asta e de studiat serios, sub îndrumare competentă şi de ascultat pe cei pricepuţi - adică pe duhovnic mai întâi, în măsura în care consideră şi poate să susţină un astfel de travaliu.
Visul nu e un fenomen de aruncat la coş, prin desconsiderare ori negare, dar nici de luat direct în piept. Ar trebui mai degrabă să învăţăm, prin apelul la cei mai pricepuţi decât noi (duhovnicii, precum şi psihanaliştii specializaţi în acest sens) cum să ne apropiem de tainiţele acestei lumi din noi înşine. Cu multă prudenţă şi delicateţe, mereu.

Sigmund Freud, paremi-se a facut aceasta schematizare a mintii in constient, subconstient si inconstient, asemuindu-le cu un iceberg...ulterior daca nu ma insel s-a incercat si o locaizare anatomica a acestor etaje ale constiintei, dar mi se pare ca nu s-a putut stabili cu exactitate...
Acum, ma gandesc ca dpdv duhovnicesc, atat Dumnezeu cat si diavolul pot actiona la oricare din aceste nivele... ( sper sa nu sune a blasfemie)

@Cezar

Dar ce se intampla atunci cand visam si realizam in vis ca visam?
Si de exemplu daca avem un vis urat ne comandam cand sa ne trezim/sa iesim din vis?
Iar de este un vis frumos ne"jucam"cu el,ca de la un panou de comanda?

Nu sunt Cezar dar am observar sieu fenomenul, de la o vreme :); da pt care m-as risca sa afirm ca ar putea fi pe de o parte o dovada a experientei spirituale mai avansate ( desi risc sa ma auto-mandresc) sau o dovada a faptului insusi ca creierul se trezeste, e pe finalul somnului, si " manipuleaza" visul, oarecum...

Am observat ca reusesc de la o vreme performanta sa ma opresc din cadere atunci cand visez ca cad in gol, sau chiar sa nu cad, sa ma redresez, si inca o performanta ar fi aceea ca pot continua visul, daca mi-a placut, si dupa ce ma trezesc si adorm la loc...

Visul este o activitate (aşa i se şi spune "activitate onirică") la care participă întreaga persoană, corp şi suflet. Tocmai de aceea în vis ne şi mişcăm, uneori vorbim, râdem, plângem etc. Numai că, această activitate nu se desfăşoară în parametrii obişnuiţi, ai stării de veghe şi conştienţă. Deoarece raportul dintre principalele modalităţi de funcţionare ale psihismului (în primul rând conştientul şi inconştientul) este diferit în somn faţă de starea de veghe, acum (în timpul visului) conştiinţa este modificată.
Modificarea conştiinţei se exprimă în multe feluri. În ce constă, pe scurt? În primul rând în modificarea funcţiior sale.
Funcţiile conştiinţei sunt în primul rând de cunoaştere (de reflectare şi creare, între anumite limite subiective, a realităţii) şi de reglaj voluntar.
Funcţia de cunoaştere este modificată în vis în sensul că noi ne putem da totuşi seama de unele aspecte ale realităţii subiective (ne dăm seama că visăm şi înregistrăm conţinutul visului, luăm act de el ca la teatru, suntem deci mai mult spectatori fără a interveni efectiv ci doar bucurîndu-ne sau întristîndu-ne) şi, după unii, chiar de anumite fenomene din afara noastră (dar nu din exteriorul fizic ci dinlăuntru, din lumea care se deschide prin interior, spre un fel de univers paralel cu cel fizic, exterior). Însă această cunoaştere e caracterizată de unele exagerări, deformări asemănătoare cu lumea imaginaţiei. De aceea, când revenim la starea de conştiinţă, sesizăm că întâmplările din vis par mai degrabă de domeniul miraculosului şi al incredibilului decât din domeniul numit de noi realitate. Nu doar imperfecta stare de funcţionare a conştiinţei e responsabilă de aceste denaturări uneori spectaculoase, ci şi faptul că funcţia de reglaj a conştiinţei slăbeşte şi astfel capătă pregnanţă viaţa noastră afectivă, dorinţele, precum şi lumea pusiunilor instinctuale şi alte formaţiuni motivaţionale.
Ar fi multe de spus, iar eu aici doar am schiţat, pe alocuri un pic cam simplist, cred, forţat de împrejurări. Îmi cer iertare dar subiectul e vast şi nu ştiu cum să punctez fără riscul de a ciopârţi, de fapt...
*
Avem o anumită capacitate de a opri sau susţine derularea visului, cam cum am avea o telecomandă care ne permite, după unele insistenţe, să schimbăm în sfârşit canalul. Dar cel care comandă visul este inconştientul, nu conştientul. Puterea de a conduce visul creşte pe măsură ce inconştientul îşi termină manifestarea. Când se retrage el, reintră în scenă conştientul. Comanda nu poate aparţine simultan ambelor modalităţi de funcţionare, una fiind mereu conducătoare iar cealaltă colorînd doar, influenţînd mai mult sau mai puţin dar niciodată hotărînd. De fapt, rolul de conducător al inconştientului este atât de clar în vis încât Freud nu se sfia să numească visul "o manifestare autonomă a inconştientului".
*
Legat de inconştient aş dori să punctez o diferenţă importantă între marii psihanalişti din perioada clasică.
Freud vedea inconştientul doar ca depozit de frustrări şi conflicte. Un fel de ladă de gunoi dar cu încărcătură atomică. Îi găsea însă valenţe imense pentru autocunoaştere şi autoreglare şi folosea visul pe care îl interpreta, găsind că visul e "calea regală spre inconştient". Analizînd visele, Freud (care era un raţionalist convins) a vindecat mulţi nevrotici şi a adus o claritate specifică raţionalismului în perimetrul căreia viaţa putea să continue mai puţin tulbure şi întortocheat. Însă aceste clarificări aveau să fie considerate de unii, printre care Jung, o ciopârţire a omului, o sărăcire.
Jung îl completează pe Freud, găsind că inconştientul nu are doar un conţinut negativ şi morbid ci că e izvorul unei imense energii spirituale şi creative. Analiza viselor, prin metoda asocierilor libere mai ales, tindea la Jung să pună pe om în contact cu această inepuizabilă energie nobilă, creatoare şi eliberatoare. Jung nu vedea complet pe om decât dacă se întregea (o adevărata re-ligere) prin conectarea la inconştientul personal şi colectiv.
Adler găseşte că în inconştient se află resurse imense pentru dezvoltare. El aduce în discuţie fenomenul de compensare (azi important mai ales în defectologie) arătînd că stă în sarcina educatorului să conducă procesul de compensare a unui complex de inferioritate pe căi pozitive (un exemplu ar fi bâlbâitul Democrit, devenit marele orator al Antichităţii sau nevăzătorul Homer).

M-am gandit ca de inconstient e vorba in vis, dar nu eram sigura, asa ca am preferat sa gresesc msiv in celalalt mod, numind subconstientul cel care controleaza visul.

Ca tot se vorbea de vise in care iti dai seama ca visezi... ce ziceti despre lucid deams, unde teoretic, cel putin - nu am experimntat asa ceva, iti controlezi visul (oamenii din vis, cadrul - mai mult sau mai putin, actiunile etc.)?

Îmi pare rău, nu am cunoştinţe în acest sens.

Multumesc pt raspuns,mai doream sa dau niste exemple dar mai bine ne oprim aici.

Aha, deci un therapist, analizandu-ti visele, poate sa isi dea seama cam ce gunoi ai ingropat sub pres, si nu mai stii de el, dar din cand in cand iti mai vine cate un damf...scuzati exprimarea plastica, ma gandesc la amintiri urate, reprimate, sau chiar pacate pe care ne straaduim sa le dam uitarii, dar ele nu vor...???
Asta pede o parte, pe de alta insa, nu pot sa nu il cred si pe Jung, chiar voiam sa intreb, inainte de a ajunge sa citesc, daca nu pot fi acolo si lucruri bune, valori nedescoperite, comori neexploatate, pe care, eventual, cu ajutorul unui specialist, sa le scoti la lumina ?

La ce te referi mai exact, la fanteziile pe care le avem in mod constient, cand suntem treji, sau pe care le au scriitorii si autorii de fictiune, filme, romane, nuvele ?
Sau la acele persoane ( patologice) care viseaza cu ochii deschisi, in stare de veghe, si iti povestesc ca si cum ar fi real, poate nedandu-si nici ele seama de acest lucru, ele crezand ca e real ( aveam eu pe una care cica vorbeau pisicile cu ea :), de ex) ?

E o chestie pe care oamenii nu o observa deloc. Si tu ai facut psihologia si poti sa urmaresti elementele pe care ti le spun mai jos.

1. Visele de tip "cosmar" au o poveste bine conturata.
2. Subiectul este intotdeauna "victima", este pus intr-o situatie traumatizanta.
3. Important: contextul in care este pusa victima este de multe ori unul complet nou, care nu poate fi produs de mintea respectivului, pentru ca respectivul nu a avut niciodata acces la acel context.

Visele sunt regizate din exterior de minti tulburate si au un scop precis: a tulbura mahni, supara pe crestin.

Incearca sa vezi si tu care sunt elementele fundamentale intr-un vis si vei vedea ca sunt produse de o minte din exterior si nu au cum sa fie produse de propria minte.

Explicatia cu subconstientul care... etc mi se pare rau trasa de par.
Subconstientul nu poate "produce" contexte complet noi asa cum o face demonul.


Iar in rugaciune trebuie sa cerem ajutor. Altfel... le facem cu putin folos.

Dupa parerea mea astea sunt abureli fara dovezi stiintifice in spate care sa le sustina.

Presupuneri, teorii, frumos formulate evident. Dar fara un suport stiintific.

In teoriile de mai sus se exclude complet insasi esenta vietii: fiinta umana, harul lui Dumnezeu, ispita demonilor si atacurilor lor din somn, ajutorul lui Dumnezeu si paza lui. Ori a exclude asta este gresit complet din capul locului.


Cred ca o abordare corecta pentru problema viselor este urmatoarea:
fiinta umana este trup si suflet. Trupul are o perioada in care inca mai este activ, iar creierul poate sa se afle in stari de semifunctionare.
Insa mai este si sufletul, care are o ratiune si o vedere proprie. Pe astea le ignori cu desavarsire.
Ratiunea si vederea sufletului, asa cum sunt ele cand se desparte sufletul de trup. Acelasi suflet complet functional ca si acela de la despartirea de trup.
Iar sufletul este atacat si chinuit de demoni care arata sufletului tulburari si alte inchipuiri. Somnul este cel mai bun moment in care demonii pot ataca si darama un suflet, lipsit oarecum de logica, incapabil partial sa se apere.


Sunt de acord ca atunci cand adormim putem sa ne amintim sute de momente de peste zi pana se linisteste mintea.
DAR: mintea nu are cum sa produca scenariile din vis, atat de complexe, atat de regizate din afara, care ne cunosc atat de bine slabiciunile, cu scop precis, de tulburare, mahnire, regizate de o minte a diavolului.

Dualitatea fiintei umane, prezenta lui Dumnezeu si atacurile demonilor sunt EXCLUSE complet din aceste teorii ateee.


Dupa ce o sa vezi dracii stand la capul tau ... visandu-ti vise, o sa-ti treaca gandul la "vise subconstiente... si alte din astea". Dupa ce o sa incepi sa te rogi cum trebuie o sa vezi ca nu mai dormi o noapte cum trebuie.... si o sa stii de ce si de unde.

+ DESPRE VISE SI VEDENII FALSE - parintele Ilie Cleopa - http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/14vise.htm

+ Sfantul Ignatie Briancianinov – Despre vise. Nu va mai tulburati in zadar daca aveti anumite vise… - https://deveghepatriei.wordpress.com...-anumite-vise/

+ ATENTIE LA VISE SI VEDENII, MAI ALES CAND SE ADEVERESC SAU AU CHIP BUN! Invataturi si pilde esentiale pentru lepadarea INSELARILOR SUBTILE: “Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata ameste*cata cu slava desarta” - http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...ii-inchipuiri/

+Parintele Arsenie Muscalu despre INCREDEREA IN VISE si deosebirea intre RAVNA DUHULUI si RAVNA NEBUNA. Ce urmareste VRAJMASUL prin ispite de-a dreapta? -
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...-nebuna-roade/

+ Pelerinul Rus - http://prieteniisfmunteathos.files.w...erinul-rus.pdf
"- Părinte, cu aproape un an în urmă, fiind la Liturghie, am auzit citindu-se din Apostol următoarea poruncă: „Rugaţi-vă neîncetat." Neînţelegând aceste cuvinte, am început să citesc Sfânta Scriptură şi, în multe locuri, am găsit porunca lui Dumnezeu de a ne ruga neîncetat, în orice vreme, în orice loc, nu numai în timpul oricărei îndeletniciri, nu numai în stare de veghe, ci chiar şi în somn. „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea" (Cânt. Cânt. 5, 2). Toate acestea m-au mirat foarte mult si n-am putut înţelege cum se pot împlini. în mine s-au trezit o mare dorinţă şi curiozitate. Nici zi, nici noapte, nu-mi ieşeau din minte aceste cuvinte şi am început să umblu pe la biserici, să ascult predici despre rugăciune.
(.....)
- Rugăciunea lăuntrică neîncetată este chemarea continuă şi neîntreruptă a Numelui lui Iisus Hristos cu gura, cu mintea şi cu inima, închipuindu-ne totdeauna în prezenţa Lui şi cerând milostivirea Lui, în timpul oricărei îndeletniciri, în orice loc, în orice vreme, chiar şi în vremea somnului. Ea se rosteşte cu următoarele cuvinte: Doamne, lisase Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! Şi, când cineva se va deprinde cu această chemare, atunci va simţi o mare mângâiere în a rosti totdeauna această rugăciune, încât nu va mai putea trăi fără ea, iar rugăciunea se va revărsa singură într-însul. Acum înţelegi ce este rugăciunea neîncetată?
(.....)
Primind aceste îndrumări, am petrecut toată vara rostind rugăciunea lui lisus neîncetat, cu gura; am fost foarte liniştit. în somn, adesea, visam că rostesc rugăciunea.
(.....)
Petrecând vreo cinci luni singur, în această stare, în rugăciune şi în simţăminte duhovniceşti, m-am obişnuit atât de bine cu rugăciunea inimii, încât necontenit mă ocupam cu lucrarea ei şi, în sfârşit, am simţit că rugăciunea este vie şi că se rosteşte de la sine în mintea şi în inima mea, fără nici o sforţare. Aceasta nu numai în stare de veghe, ci chiar şi în somn, neîncetând nici o clipă. Sufletul meu îi mulţumea lui Dumnezeu şi se topea într-o bucurie necontenită.
(....)
Iar despre cei care, printr-o îndelungată deprindere sau din mila lui Dumnezeu, au dobândit rugăciunea inimii din rugăciunea minţii, aceştia nu-şi curmă rugăciunea neîncetată, nu numai în vremea unei cugetări adânci, ci nici chiar în timpul somnului, ceea ce o mărturiseşte înţeleptul: „Eu dorm, dar inima mea veghează"... La cei desăvârşiţi, lucrarea inimii capătă o capacitate atât de puternică în ce priveşte chemarea Numelui Domnului, încât, trezindu-se singuri în rugăciune, mintea şi întreg sufletul sunt absorbite într-o necurmată revărsare de rugăciune, fără să ţină seama de starea în care se află cel care se roagă şi de îndeletnicirea trupească pe care o are."

.........:) Bine, frate. Cum doreşti.