Ideea este că trebuie să avem o oarecare critică atunci când se încearcă a ni se băga sub nas spre acceptare diverse "adevăruri", şi o altă idee este că trebuie studiat bine contextul în care chipurile ar fi avut loc evenimentele, gen "pocăinţa" domnului "Dej", "spovedania", pijamalele şi alte elemente exotice ale snoavei. Dar dacă patriarhul a mai trăit câţiva ani bunicei şi nu a mai transmis nimărui istoria cu pricina, atunci dă-mi voie să fiu cel puţin sceptic cu privire la "istoria" respectivă.

Sigur ca te poti indoi de orice. Dar avem exemplul din Biblie cu talharul de pe cruce care s-a cait. Nu ai de unde sa stii ce a facut Dej in ultimele zile.
Nu-mi amintesc ca talharul de pe cruce sa fi primit vreun canon. Aminteste-ti ce spunea si Parintele Arsenie Papacioc, ceva de genul : Chiar si un suspin sincer in ultima clipa te poate salva. Sigur, nu o sa ne salveze pe noi, cei care credem ca putem pacali Divinitatea. Dar asta nu inseamna ca nu exista oameni care chiar suspina sincer in ultimele clipe.

Konijiro,
Un an nou fericit vă doresc!
"Oamenii care au fost inchisi in acea perioada nu au fost inchisi din motive care tin de religie..."
Am menţionat numeroase exemple de profesori universitari teologi şi nu numai, care au fost persecutaţi din motive religioase - fapt consemnat chiar şi în acuzaţiile oficiale formulate de către autorităţile comuniste.
Nicio problemă, repet: membrii mişcării spirituale Rugul Aprins (acuzaţia oficială: "activitate mistică ostilă - mişcarea cuprindea o mulţime de preoţi foarte cunoscuţi şi îndrăgiţi, printre care s-au numărat: pr. prof. D. Stăniloae, pr. Sofian Boghiu, pr. Benedict Ghiuş, monahul Daniil/ Sandu Tudor, Vasile Voiculescu şi mulţi alţii, ale căror nume nu le am acum în minte), pr. prof. Ilarion Felea şi mulţi alţi profesori de Mistică şi de Apologetică (discipline eliminate în mod abuziv din Institutele teologice, încă din 1948), prof. Teodor M. Popescu, pr. Gh. Calciu Dumitreasa, pr. Mina Dobzeu, pr. Arsenie Papacioc, pr. Arsenie Boca, pastorul R. Wurbrand şi mulţi, mulţi alţii.
Apoi gândiţi-vă: creştinismul e o religie prin excelenţă mărturisitoare, promovarea credinţei fiind una dintre datoriile noastre religioase. Dacă dreptul practicării acestei datorii fundamentale de credinţă le era refuzat creştinilor, în ce mod li se respecta libertatea conştiinţei?
Dvs aveţi convingeri ateiste, da?
Dacă, să presupunem prin absurd, România ar deveni stat teocratic şi ar interzice prin lege orice încercare de promovare publică a ateismului, nu v-aţi simţi lezate grav convingerile, libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare???!...
Religia a fost eliminată din învăţământul public încă din 1948.
"Erau obiectivi", veţi spune.
Surpriză: la orele de dirigenţie, Filosofie ş. a. una dintre temele abordate era propaganda ateistă (nu ştiu exact denumirea oficială a lecţiei).
"BOR reprezinta credinta"
Desigur că reprezintă credinţa, fiind parte a Bisericii universale!
BOR este organizarea instituţională actuală a Bisericii creştine din acest spaţiu numit în mod convenţional, de mai puţin de două secole, România.
În schimb, dacă unul sau mai mulţi membrii ai BOR ar deveni inconsecvenţi lui Hristos, ei nu ar mai reprezenta credinţa şi ar înceta să mai fie membrii ai Bisericii, indiferent de poziţia lor în ierarhia instituţională din acel moment istoric.
Adevăraţii membrii ai BOR din perioada comunismului au fost cei persecutaţi pentru credinţă şi toţi cei care, chiar fără a fi prigoniţi, I-au rămas fideli lui Dumnezeu şi au refuzat orice compromis cu regimul criminal.
În antiteză cu aceştia, colaboraţioniştii au căzut din calitatea de membrii ai Bisericii Ortodoxe, indiferent dacă erau simplii credincioşi, preoţi sau chiar ierarhi, pentru că "Dumnezeu nu caută la faţă, ci la inimă".
Credinţa creştină nu poate fi asociată cu păcatele comise, în numele ei, de către oameni.
Biserica, în sens teologic, este "Una, Sfântă, Sobornicească (catholică) şi Apostolică".
Din aceste 4 însuşiri fundamentale ale Bisericii putem observa clar că nu este vorba exclusiv de o anumită instituţie eclesiastică (fiindcă, în acest sens, există o mulţime de Biserici autocefale naţionale), ci de COMUNITATEA TUTUROR CELOR CARE CRED.
De aceea, toţi credincioşii - clerici şi laici împreună - formează/ constituie/ alcătuiesc Biserica lui Hristos.
Iar instituţiile eclesiastice particulare, dintr-o anumită epocă şi dintr-o anumită arie geografică determinată, fac parte din Biserica universală a lui Dumnezeu în măsura în care păstrează şi mărturisesc credinţa creştină autentică şi morala evanghelică nepervertită.
Prin urmare, dacă un anumit ierarh, sinod sau chiar Biserică naţională ar comite, în numele credinţei, fapte contrare acesteia, şi-ar pierde calitatea de creştini şi membrii ai Bisericii.
"nu e o generalizare. La nivel institutional, BOR a colaborat"
Premisă: unii dintre ierarhii BOR au colaborat cu regimul comunist.
Concluzie: întreaga BOR a colaborat cu regimul comunist.
Nu este generalizare?...
Prin urmare, chiar dacă specificaţi că vă referiţi nu la toţi creştinii, ci doar la instituţia BOR, totuşi raţionamentul rămâne un paralogism: generalizare nejustificată.
"Putin importa cum se numeau si sub ce organizare au functionat"
E important, fiindcă nu mai făceau parte din Universităţile de stat; teologii erau, aşadar, discriminaţi în raport cu profesorii şi studenţii din toate celelalte domenii admise în învăţământul academic.
Şi doar cei care doreau să fie preoţi puteau studia Teologia.
De exemplu, eu sunt absolventă de Teologie (am dat licenţa chiar anul trecut, în 2013). Dacă aş fi trăit în comunism, aş fi putut studia orice altceva, în afară de Teologie, oricât de mult mi-aş fi dorit! :( Mi-aş fi ratat, prin urmare, vocaţia... Şi câte cazuri de acest gen vor fi existat?...
"E relevant, pentru ca arata ca Statul nu avea nimic impotriva Bisericii si preotilor, atata timp cat colaborau si/sau nu se opuneau fatis regimului, in plan politic"
Exact.
Nici statul român teocratic pe care l-am închipuit mai sus n-are nimic cu dvs, atât timp cât colaboraţi, îndeplinind cu zel toate îndatoririle religioase ortodoxe (pentru că este stat teocratic, deci asta înseamnă să colaboraţi) şi nu vă cereţi dreptul la a promova ateismul.
Este corect?
Vă simţiţi bine într-un astfel de stat, sau protestaţi că sunteţi tratat în mod ostil pentru convingerile dvs ateiste?
"...comunismul insusi este o ideologie care se incadreaza la religii politice."
În această privinţă, sunt de acord cu dvs.
Reformulez: regim anticreştin, nu antireligios. Şi nu doar anticreştin, ci împotriva oricărei religii, în afară de cea... comunistă.
"Chiar credeti ca, dupa 1948, daca Partidul vroia sa inchida sau sa demoleze toate bisericile, nu puteau sa o faca?"
S-a întâmplat în Albania.
Şi în Rusia persecuţiile anticreştine au fost foarte grave. Putem discuta şi despre acestea (topic-ul este "Biserica lui Dumnezeu în perioada comunismului", nu "Biserica lui Dumnezeu din România...").
Au demolat zeci de biserici şi, prin decretul 410 din 1959, au desfiinţat o mulţime de mănăstiri, obligând zeci de mii de călugări să renunţe la viaţa monahală împotriva conştiinţei lor.
De ce nu au interzis cu totul activitatea BOR?
Nu ştiu, probabil că din motive propagandistice: pentru a păstra aparenţa respectării unor drepturi fundamentale ale omului, precum acela al libertăţii religioase.
"Eu nu cunosc pe nimeni nascut in perioada aceea care sa nu fi fost botezat"
Personal am cunoştinţe care mi-au povestit că şi-au botezat copiii în ascuns, fiindcă cineva din familia lor lucra în armată.
Cunosc, de asemenea, cazurile unor persoane care au aflat despre Dumnezeu abia la maturitate, fiindcă părinţii lor se temeau să le vorbească despre credinţă. De exemplu, o doamnă astăzi foarte credincioasă nu ştia ce religie are, când era în clasa a V-a şi, când a găsit, din întâmplare, o Biblie, a fost certată de către părinţi, sub motiv că aceea este o carte pentru oameni mari.
"Bunica mea ma ducea la biserica..."
Bunica dvs a avut curaj!
Bunica mea a fost atenţionată de către directorul şcolii din comuna unde locuia să n-o mai ducă pe mama la biserică (mama fiind, pe atunci, în şcoala primară)...
"...care era plina duminica"
În această privinţă, nu vă pot contrazice... pentru că nu ştiu cât de pline erau bisericile în comunism, ce procent din populaţie participa la slujbele duminicale. Chiar mă voi interesa, mi-aţi trezit curiozitatea. :)
"Si aici ii includ pe cei care s-au opus comunismului cu Biblia in mana - tot opozitie politica era si aia, chit ca era izvorata din religie"
Exact! Era izvorâtă din religie rezistenţa lor faţă de comunism!
În schimb, colaborarea unor "clerici" cu regimul... chiar nu era o atitudine izvorâtă din religie.
Credinţa creştină a inspirat, în multe cazuri, o atitudine martirică.
În antiteză, colaboraţioniştii din rândurile clerului NU au fost motivaţi de credinţă în acţiunile lor (nu ar fi avut cum), ci L-au trădat pe Dumnezeu şi au trădat Biserica - chiar dacă, oficial, au continuat să facă parte din ea.
O seară liniştită să aveţi!

Ai mare grijă, copilă, ce vorbeşti! Biserica Ortodoxă Română are o vechime considerabilă, iar statutele pe care le-a obţinut în ultimii 150 de ani nu aduc atingere asupra vechimii Creştinismului Ortodox românesc bisericesc, prin urmare a ceea ce oricum în genere era BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ, chiar dacă nu avea titulatura respectivă. Creştinismul ortodox la poporul tracic despre care se spune că ar fi fost romanizat (ori mai bine spus latinizat în limbă) există de aproximativ 2000 de ani. Există dovezi foarte clare din punct de vedere istoric despre răspândirea Creştinismului ortodox în spaţiul traco-românesc. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ESTE PATRIARHIA AUTOCEFALĂ ORTODOXĂ LEGITIMĂ (deşi există totuşi multe probleme) ŞI REPREZINTĂ CREDINŢA CREŞTINĂ A BISERICII APOSTOLICE! ŞI A REPREZENTAT ACEASTĂ CREDINŢĂ (cu neajunsuri evidente ce-i drept) TIMP DE APROXIMATIV 2000 DE ANI chiar şi atunci când Biserica Ortodoxă românească nu avea statutul pe care l-a dobândit mai târziu!!

Spaţiul traco-românesc este denumit convenţional "România" doar după opiniile ignorante în materie de istorie. Potrivit istoricului Nicolae Iorga, spaţiul traco-românesc, care a fost şi este şi în ziua de azi mai extins decât actualele teritorii ale Statului, ROMÂNII şi spaţiul Românesc sunt moştenitorii ROMANIEI SAU ROMANIILOR ORIENTALE!! Asta aşa pentru cultura ta generală. În urma "romanizării" poporul traco-românesc a început, şi este consemnat în izvoare istorice, copilă, să se autonumească singur prin termenul de RUMÂNI, deşi existau, aşa cum există şi azi, diverse nume pentru populaţii locale, regionale. Această denumire de RUMÂNI, care s-a transformat ulterior în cea de ROMÂNI, este veche încă din primul mileniu de istorie al erei creştine! Prin urmare a susţine că spaţiul traco-românesc este denumit convenţional şi de nici două secole cu termenul de România este în esenţă dovada inculturii şi a relei credinţe, iar pentru această evidenţă este suficientă pe lângă argumentul pe care l-am adus, plus argumentul istoric imbatabil al EXISTENŢEI ISTORICE ÎN CONTINUITATE ŞI ÎN MAJORITATE COVÂRŞITOARE a românilor, denumirea de ŢARA ROMÂNEASCĂ pe care a avut-o statul medieval din zona Munteniei, Olteniei şi Romanaţilor. Prin urmare repet ce am spus: Ai mare grijă ce vorbeşti, copilă!

Nu veni tu, copilă, să denigrezi şi să minimalizezi un popor care are atestare istorică de cel puţin 3000 de ani, dacă nu cumva o fi şi mai mult, pe spaţiul său de etnogeneză şi de geneză culturală şi spirituală, şi nici Biserica Creştină a românilor ortodoxă veche de aproape 2000 de ani pe acest spaţiu traco-românesc!

În primul rând, în privinţa existenţei creştinismului încă din primele 3 secole în spaţiul carpato-danubiano-pontic, sunt întru totul de acord cu dvs. Şi eu am convingerea că, la noi, credinţa creştină a fost propovăduită, pentru prima dată, de către Sf. Ap. Andrei şi am cunoştinţă despre mulţi dintre martirii care şi-au dat viaţa pentru Hristos aici (chiar la primul meu examen din anul I de facultate am avut un subiect despre ei şi despre dovezile istorice ale vechimii creştinismului din spaţiul nostru... şi tare mult m-am bucurat!).
Prin urmare, să mă ferească Dumnezeu de a denigra Biserica lui Hristos din spaţiul românesc!
Poporul român s-a născut creştin, credinţa creştină având o importanţă fundamentală în etnogeneza românească, alături de factorul etnic (substrat geto-dac, strat latin şi adstrat slav).
Ceea ce am scris era un răspuns la afirmaţia dlui Konijiro, conform căreia BOR - înţeleasă de către domnia sa strict în sens instituţional şi aşa cum era organizată în perioada comunismului - a reprezentat credinţa creştină.
De aceea i-am spus că instituţiile eclesiastice fac parte din Biserică atât timp cât asumă Evanghelia lui Hristos, nu reprezintă credinţa a priori, orice ar fi şi orice ar face într-un anumit moment al istoriei.
În plus, n-am denigrat nici ierarhia BOR din perioada comunismului, ci i-am spus dlui Konijiro că afirmaţia domniei sale că BOR a colaborat este o generalizare nejustificată.
Totuşi, am reacţionat faţă de tendinţa de a asocia credinţa creştină, în mod necondiţionat, cu organizarea instituţională a Bisericii dintr-un anumit spaţiu geografic şi dintr-un anumit moment istoric (obiecţie pur principială).
Da, acum Patriarhia BOR este ÎNTRU TOTUL LEGITIMĂ, dar tocmai pentru că, la momentul istoric pe care-l trăim, este consecventă credinţei.
Dacă, în viitor, situaţia s-ar schimba în sens negativ (Doamne fereşte!), atunci nu ar mai reprezenta credinţa şi nu ar mai fi parte a Bisericii universale.
Acum evident că e legitimă şi parte a Bisericii universale Patriarhia noastră, slavă Domnului!
În privinţa denumirii de România, mai discutăm - nu fiindcă n-aş fi de acord cu dvs, ci pentru că, neavând acum suficient timp la dispoziţie, nu m-am putut concentra la citirea acelui pasaj din mesajul dvs, aşa încât voi reveni.
Doamne ajută!

Nu stiu ce ai invatat tu la facultate, dar parerile tale sunt deplasate rau.
Da, ai dreptate BOR este forma de organizare a ierarhilor ce reprezinta natiunea romana si locuitorii spatiului cuprins pe teritoriul actual al Romaniei. Si asta ptr ca BOR are episcopi si in afara tarii. In plus, vorbesti de o conventie in denumirea unei tari. Orice tara isi poarta denumirea printr-o conventie. Doar ca locuitorii ei reprezentau o natiune cu mult timp inainte de a formarea statului roman independent. Oricum, revenind la discutia despre BOR.
BOR-ul reprezinta natiunea romana si locuitorii spatiului cuprins pe teritoriul actual al Romaniei, administrativ, si face parte din Biserica lui Hristos. BOR-ul nu este reprezentat de Sf Sinod sau de clerici. BOR este reprezentat de toti membrii sau si de fiecare in parte. Altfel zis BOR reprezinta cretinta. Tanti Maria care merge la biserica si crede in invataturile Bisericii asa cum au fost formulate la Sinoadele Ecumenice reprezinta credinta.


Inainte sa iti fi dat licenta trebuiau sa e puna sa faci o marturisire de credinta. Si la cum o marturisesti nu trebuiau sa ti-o fi dat.
Vocatia sa ce? Sa inveti lucruri contrare Bisericii, cum ca BOR nu reprezinta credinta?

Întru totul adevărat. Recomand o citire a ”statutului BOR” de pe site-ul patriarhiei.
Poate așa mai află lumea ”noutăți”.

De ce? Am observat ca lumea aici incepe sa dea cu parul nu sa verifice cum stau lucrurile. Mai grav decat asta, nici atunci cand li se aduc argumente si dovezi nu renunta la parerile lor.

Nu era o "lectie" era o intreaga disciplina.
http://i39.tinypic.com/25z3xms.jpg

Reiau aici ceea ce i-am scris ieri dlui Banikka, care a formulat aceeaşi obiecţie ca şi dvs la adresa mesajului meu:
În primul rând, în privinţa existenţei creştinismului încă din primele 3 secole în spaţiul carpato-danubiano-pontic, sunt întru totul de acord cu dvs. Şi eu am convingerea că, la noi, credinţa creştină a fost propovăduită, pentru prima dată, de către Sf. Ap. Andrei şi am cunoştinţă despre mulţi dintre martirii care şi-au dat viaţa pentru Hristos aici (chiar la primul meu examen din anul I de facultate am avut un subiect despre ei şi despre dovezile istorice ale vechimii creştinismului din spaţiul nostru... şi tare mult m-am bucurat!).
Prin urmare, să mă ferească Dumnezeu de a denigra Biserica lui Hristos din spaţiul românesc!
Poporul român s-a născut creştin, credinţa creştină având o importanţă fundamentală în etnogeneza românească, alături de factorul etnic (substrat geto-dac, strat latin şi adstrat slav).
Ceea ce am scris era un răspuns la afirmaţia dlui Konijiro, conform căreia BOR - înţeleasă de către domnia sa strict în sens instituţional şi aşa cum era organizată în perioada comunismului - a reprezentat credinţa creştină.
De aceea i-am spus că instituţiile eclesiastice fac parte din Biserică atât timp cât asumă Evanghelia lui Hristos, nu reprezintă credinţa a priori, orice ar fi şi orice ar face într-un anumit moment al istoriei.
În plus, n-am denigrat nici ierarhia BOR din perioada comunismului, ci i-am spus dlui Konijiro că afirmaţia domniei sale că BOR a colaborat este o generalizare nejustificată.
Totuşi, am reacţionat faţă de tendinţa de a asocia credinţa creştină, în mod necondiţionat, cu organizarea instituţională a Bisericii dintr-un anumit spaţiu geografic şi dintr-un anumit moment istoric (obiecţie pur principială).
Da, acum Patriarhia BOR este ÎNTRU TOTUL LEGITIMĂ, dar tocmai pentru că, la momentul istoric pe care-l trăim, este consecventă credinţei.
Dacă, în viitor, situaţia s-ar schimba în sens negativ (Doamne fereşte!), atunci nu ar mai reprezenta credinţa şi nu ar mai fi parte a Bisericii universale.
Acum evident că e legitimă şi parte a Bisericii universale Patriarhia noastră, slavă Domnului!
Şi pentru că exprimarea mea din mesajul comentat de dvs va fi fost, poate, neclară, voi modifica şi pasajul cu pricina, astfel încât să se înţeleagă clar ce am vrut să spun şi că m-am referit nu la Biserica Ortodoxă Română, ci am răspuns strict la ceea ce spunea dl Konijiro, în acel context.
Şi chiar i-am spus dlui Konijiro că noi toţi, CLERICI ŞI LAICI, constituim Biserica!
Prin urmare, vă rog să mai citiţi o dată mesajul pe care l-aţi comentat, fiindcă voi modifica pasajul cu pricina, astfel încât exprimarea să fie cât mai clară.
Doamne ajută!

Pentru că exprimarea mea din acel mesaj a fost, în mod evident, neclară, am modificat pasajul comentat de dvs, astfel încât să se înţeleagă clar ce am vrut să spun:
"BOR reprezinta credinta"
Desigur că reprezintă credinţa, fiind parte a Bisericii universale!
BOR este organizarea instituţională actuală a Bisericii creştine din acest spaţiu numit în mod convenţional, de mai puţin de două secole, România.
În schimb, dacă unul sau mai mulţi membrii ai BOR ar deveni inconsecvenţi lui Hristos, ei nu ar mai reprezenta credinţa şi ar înceta să mai fie membrii ai Bisericii, indiferent de poziţia lor în ierarhia instituţională din acel moment istoric.
Adevăraţii membrii ai BOR din perioada comunismului au fost cei persecutaţi pentru credinţă şi toţi cei care, chiar fără a fi prigoniţi, I-au rămas fideli lui Dumnezeu şi au refuzat orice compromis cu regimul criminal.
În antiteză cu aceştia, colaboraţioniştii au căzut din calitatea de membrii ai Bisericii Ortodoxe, indiferent dacă erau simplii credincioşi, preoţi sau chiar ierarhi, pentru că "Dumnezeu nu caută la faţă, ci la inimă".
Credinţa creştină nu poate fi asociată cu păcatele comise, în numele ei, de către oameni.
Biserica, în sens teologic, este "Una, Sfântă, Sobornicească (catholică) şi Apostolică".
Din aceste 4 însuşiri fundamentale ale Bisericii putem observa clar că nu este vorba exclusiv de o anumită instituţie eclesiastică (fiindcă, în acest sens, există o mulţime de Biserici autocefale naţionale), ci de COMUNITATEA TUTUROR CELOR CARE CRED.
De aceea, toţi credincioşii - clerici şi laici împreună - formează/ constituie/ alcătuiesc Biserica lui Hristos.
Iar instituţiile eclesiastice particulare, dintr-o anumită epocă şi dintr-o anumită arie geografică determinată, fac parte din Biserica universală a lui Dumnezeu în măsura în care păstrează şi mărturisesc credinţa creştină autentică şi morala evanghelică nepervertită.
Prin urmare, dacă un anumit ierarh, sinod sau chiar Biserică naţională ar comite, în numele credinţei, fapte contrare acesteia, şi-ar pierde calitatea de creştini şi membrii ai Bisericii.
"nu e o generalizare. La nivel institutional, BOR a colaborat"
Premisă: unii dintre ierarhii BOR au colaborat cu regimul comunist.
Concluzie: întreaga BOR a colaborat cu regimul comunist.
Nu este generalizare?...
Prin urmare, chiar dacă specificaţi că vă referiţi nu la toţi creştinii, ci doar la instituţia BOR, totuşi raţionamentul rămâne un paralogism: generalizare nejustificată.

Am modificat pasajul în felul următor:
"BOR reprezinta credinta"
Desigur că reprezintă credinţa, fiind parte a Bisericii universale!
BOR este organizarea instituţională actuală a Bisericii creştine din acest spaţiu numit în mod convenţional, de mai puţin de două secole, România.
În schimb, dacă unul sau mai mulţi membrii ai BOR ar deveni inconsecvenţi lui Hristos, ei nu ar mai reprezenta credinţa şi ar înceta să mai fie membrii ai Bisericii, indiferent de poziţia lor în ierarhia instituţională din acel moment istoric.
Adevăraţii membrii ai BOR din perioada comunismului au fost cei persecutaţi pentru credinţă şi toţi cei care, chiar fără a fi prigoniţi, I-au rămas fideli lui Dumnezeu şi au refuzat orice compromis cu regimul criminal.
În antiteză cu aceştia, colaboraţioniştii au căzut din calitatea de membrii ai Bisericii Ortodoxe, indiferent dacă erau simplii credincioşi, preoţi sau chiar ierarhi, pentru că "Dumnezeu nu caută la faţă, ci la inimă".
Credinţa creştină nu poate fi asociată cu păcatele comise, în numele ei, de către oameni.
Biserica, în sens teologic, este "Una, Sfântă, Sobornicească (catholică) şi Apostolică".
Din aceste 4 însuşiri fundamentale ale Bisericii putem observa clar că nu este vorba exclusiv de o anumită instituţie eclesiastică (fiindcă, în acest sens, există o mulţime de Biserici autocefale naţionale), ci de COMUNITATEA TUTUROR CELOR CARE CRED.
De aceea, toţi credincioşii - clerici şi laici împreună - formează/ constituie/ alcătuiesc Biserica lui Hristos.
Iar instituţiile eclesiastice particulare, dintr-o anumită epocă şi dintr-o anumită arie geografică determinată, fac parte din Biserica universală a lui Dumnezeu în măsura în care păstrează şi mărturisesc credinţa creştină autentică şi morala evanghelică nepervertită.
Prin urmare, dacă un anumit ierarh, sinod sau chiar Biserică naţională ar comite, în numele credinţei, fapte contrare acesteia, şi-ar pierde calitatea de creştini şi membrii ai Bisericii.
"nu e o generalizare. La nivel institutional, BOR a colaborat"
Premisă: unii dintre ierarhii BOR au colaborat cu regimul comunist.
Concluzie: întreaga BOR a colaborat cu regimul comunist.
Nu este generalizare?...
Prin urmare, chiar dacă specificaţi că vă referiţi nu la toţi creştinii, ci doar la instituţia BOR, totuşi raţionamentul rămâne un paralogism: generalizare nejustificată.

Nu s-a pus niciodata problema ca lucrurile sa stea altfel. Statutul de simplu membru sau de ierarh al Bisericii nu face pe nimeni infailibil.

Nu. Aici nu sunt de acord, starea de pacatosenie nu presupune pierderea calitatii de membru al Bisericii. Toti suntem pacatosi. Ce duce la pierderea calitatii de membru al Bisericii il reprezinta lepadarea de credinta sau erezia.


Desi pare a fi un raspuns la ceva ce as fi spus eu (nu imi dau seama la ce) eu nu am inteles. De fapt nici nu am inteles afirmatia si ce se sustine prin ea: ca BOR a colaborat sau nu cu regimul comunist?
Raspunsul meu, indiferent de afirmatie e simplu: BOR nu a colaborat cu regimul comunist. Unii membri da, indiferent de statutul lui. Dar Biserica, nici macar ca unitate administrativa nu se poate spune ca a colaborat. Pentru ca se putea face o astfel de afirmatie ar trebui ca ea sa fi fost organizata si structurata pentru a servi acestor actiuni. Ori asta nu s-a intamplat. Au cazut unii membrii ai sai fara a afecta Biserica, vazuta ca institutie.

O întreagă disciplină? Nu ştiam asta, mulţumesc mult pentru informaţie.
Împotriva eliminării educaţiei religioase din şcoli a luat atitudine, în mod curajos, PS Nicolae Popovici, episcopul Oradiei şi, evident, a fost persecutat pentru pentru asta de către autorităţile comuniste.
Este foarte interesantă şi impresionantă viaţa sa, vă recomand cu bucurie s-o citiţi.
Doamne ajută !

Textul despre generalizarea nejustificată l-am preluat tot din mesajul meu adresat dlui Konijiro, tocmai pentru a vă arăta mai clar ceea ce susţin, anume că am apărat BOR, inclusiv înţeleasă în sens instituţional.
Mai exact, dl Konijiro susţinea că BOR, prin ierarhii ei, a colaborat, iar eu i-am răspuns că aceasta e o generalizare nejustificată.
Voi mai reveni, pentru a vă răspunde şi la restul mesajului.

Nu ştiu ce înţelegi tu prin spaţiu carpato-danubiano-pontic, însă ţin să te asigur că în niciun caz el nu se limitează la nordul Dunării. Spaţiul de etnogeneză al poporului traco-rumânesc este bine situat şi la sudul Dunării, unde mai erau meglenorumâni, arumâni, macedorumâni, istrorumâni (Istru = Dunărea), chiar până în nordul Elladei, iar azi există spre exemplu rumânii (vlahii) din valea Timocului de la "creştinii" de sârbi care ne batjocoresc în continuare poporul, Biserica şi credinţa pe acele meleaguri româneşti. Sf Ap Andrei probabil că a propovăduit undeva pe nişte teritorii care azi fac parte din statul român, însă că el ar fi propovăduit tracilor de la nord de Dunăre este discutabil.

Să mă ferească şi pe mine Dumnezeu să mai văd propaganda şi apologetica ecumenistă mizerabilă pe care o faci aici pe forum, sub masca unui membru aşa zis ortodox al Bisericii Ortodoxe (şi absolventă de facultate). Ar fi foarte indicat măcar să ai un minim bun simţ şi să devii şi tu creştină ortodoxă în adevăratul sens al cuvântului; după aceea vom mai vedea noi cam cum stă treaba cu "dialogul ecumenic" (mai corect numit prozelitismul şi agresiunea ecumeniştilor împotriva Ortodoxiei).

Aşa zisul (sub)strat geto-dac de care ai fost învăţată la şcoală trebuie de fapt mai corect numit (SUB)STRATUL TRACIC, şi asta pentru că geţii şi dacii nu erau singurii traci de la nord şi sud de Dunăre. Existau mai multe seminţii sau triburi, sau în sfârşit ce formă de organizare or fi avut, de TRACI care stau la baza poporului traco-rumânesc, dacii fiind în general tracii din zona Banatului până înspre Hunedoara, Orăştie etc (unde există şi complexul de cetăţi dacice şi ansamblul de la Sarmizegetusa).

Cel mai probabil s-a ajuns la "identificarea" tracilor de la nord de Dunăre prin termenii de daci, geţi sau geto-daci pentru că dacii, geţii sau geto-dacii s-ar fi impus cumva în faţa altor seminţii trace la nord de Dunăre şi astfel cumva le-ar fi impus în conştiinţa istorică (nu ştim dacă s-a întâmplat şi în realitate) denumirea de daci. De aici vine şi folosirea îndeobşte a termenilor "daci", "Dacia", şi probabil şi pentru că în izvoare antice (mi se pare la Herodot) dacii sunt numiţi cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci, tracii fiind consideraţi cu câteva secole înainte de Hristos ca fiind cel mai numeros popor cunoscut după cel al inzilor, tot după izvoare antice.

Limitarea aşa zisului substrat, DE FAPT ESTE VORBA DE UN STRAT ÎN TOATĂ PUTEREA CUVÂNTULUI, STRATUL TRACIC, doar la geto-daci, sau mai rău doar la daci, este o lucrătură antiromânească a unor servicii secrete şi puteri străine antiromâneşti (în special a NKDV-ului sau KGB-ului sovietic, dar nu numai) care vor să smintească pe români cu privire la adevărata lor istorie, cu scopurile clare de a împiedica românii şi România la revendicări şi pretenţii teritoriale (inclusiv în ceea ce priveşte Rep. Moldova) precum şi de a crea o cunoaştere a unei istorii false, asta fiind una dintre metodele de a submina o ţară, un stat, un popor prin sabotarea adevăratei istorii a identităţii sale.

Ai poziţii în mod evident greşite. Biserica Ortodoxă din spaţiul traco-românesc a fost întotdeauna legitimă, ea nu este doar acum. Ceea ce eu am vrut să accentuez în postarea anterioară era faptul că Patriarhia Ortodoxă (oricum s-ar numi ea, chiar şi cea bizantină) din spaţiul românesc este singura legitimă, iar acum şi la nivelul de patriarhie sau biserică autocefală, în sensul că Biserica Ortodoxă reprezintă singura moştenitoare şi succesoare legitimă din România a Bisericii Creştine întemeiate de Iisus Hristos. Toate celelate organizaţii "ecleziale" sunt ilegitime şi, în ciuda unor aspecte pozitive chiar faţă de ortodocşi, ei nu reprezintă legitim, autentic şi adevărat Biserica lui Hristos, ci sunt nişte organizaţii schismatice şi eretice care s-au rupt din voia lor din Biserica Ortodoxă. Acesta este sensul afirmaţiilor făcute mai sus.

Cât priveşte felul în care BOR a fost şi este cu adevărat consecventă întregii deplinătăţi a creştinismului, dă-mi voie să nu polemizez pe această temă şi să îţi demonstrez că lucrurile nu stau chiar aşa cum le place unora să creadă şi cum le place să îi facă şi pe alţii să creadă. Dar pentru astfel de discuţii, mai ales în public, e nevoie de onestitate, aspect care în aceste chestiuni este extrem de deficitar, ba aş spune chiar dimpotrivă. Însă, spre deosebire de ce cred unii la vremurile recente, va veni o zi în viitor, ziua Domnului, în care se va scrie o istorie mai aproape de adevăr, aşa cum place lui Dumnezeu, despre "consecvenţa" creştinătăţii în anumite perioade istorice la BOR sau la o bună parte dintre aşa zişii "ortodocşi".

Văzând felul în care, aproape ca un papistaş ori protestant, accentuezi atât de mult termenul "credinţă", ţin să te asigur că e foarte multă cunoaştere în creştinism, nu doar credinţă. De aceea este indicat să nu suprasolicităm termenul "credinţă", mai ales când se vorbeşte, poate nu cât ar trebui, despre cunoaşterea lui Dumnezeu, gnoseologie teologică şi altele.

Iar eu cred ca nu conteaza ce religie au avut martirii aceia, atata timp cat erau oameni nevinovati. Au fost torturati oameni chiar si pentru ca ideologic nu au fost de acord cu regimul, nu trebuiau sa fi sfinti sau duhovnici ortodocsi, cred ca ajunge sa fim umani si sa ne gandim la toti cei nevinovati, cat au patimit si cat le-a fost distrus psihicul prin schinguirile fizice si psihice ale unor calai animalici si care cunoasteau doar violenta, tortura si obedienta oarba pentru regim, ca niste masini de ucis, fara vreo parere proprie.

Sunt intru totul de acord cu ceea ce ati scris despre traci si geto-daci. In schimb, cu mostenirea ortodoxa a romanilor sau a poparelor primordiale din spatiul romanesc, sa spun asa, pot sa afirm ca in perioadele in care se formau si se conturau formatiunile statale de organizare a locuitorilor regiunilor, dupa descalecate, triburi, cenzate si voievodate, acei conducatori jonglau, ca sa spun asa, nu pot sa gasesc un termen mai relevant, cu cele doua biseerici care incercau sa acapareze Europa, iar domnii si conducatorii din spatiul nostru treceau sau erau unsi, ba de Papa ba de Mitropolit, pentru a primi sprijin militar si nu numai atat.

Părintele Constantin Alexandrescu din Focşani sub persecuţia comunistă
 

La mijlocul secolului trecut, Vrancea avea numeroşi slujitori dăruiţi altarului şi semenilor. Mulţi dintre aceştia au căzut în ghearele represiunii comuniste, fie pentru că se implicaseră în mişcarea anticomunistă din munţi, fie şi numai pentru faptul că înţelegeau să ducă mai departe arca credinţei. Unul dintre aceştia a fost părintele Constantin Alexandrescu din Focşani.

S-a născut la 26 iulie 1914, într-o familie de oameni harnici din Mihălceni, fostul judeţ Râmnicu Sărat. După şcoala primară, între 1926 şi 1934, tânărul Alexandrescu a urmat Seminarul Teologic din Galaţi, apoi cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, unde în anul 1938 a obţinut diploma de licenţă. Deoarece susţinuse examenul de capacitate pentru învăţământul secundar, între 1938 şi 1940, Constantin Alexandrescu a predat religia la Şcoala Normală şi istoria la Liceul „Vasile Alecsandri“, ambele din Galaţi.

La 2 februarie 1941, a primit Taina Hirotoniei întru diacon pe seama Bisericii „Săpunaru“ din Focşani. La 1 octombrie 1943 este transferat la Biserica „Sfântul Ioan“ din Focşani, pentru ca la 13 noiembrie 1949 să fie hirotonit preot pe seama Bisericii „Sfântul Dumitru“-Uzină, din acelaşi oraş. În perioada slujirii la catedrala din Focşani, diaconul Alexandrescu a întreprins o viguroasă activitate culturală, exprimată prin înfiinţarea şi coordonarea unui gimnaziu ortodox pentru fete orfane, iniţiativă susţinută îndeaproape de Societatea Femeilor Ortodoxe, filiala Focşani.

Părintele Alexandrescu avea în grijă procurarea de cărţi, hrană şi haine pentru elevele care învăţau în şcoala pe care o conducea cu acordul Ministerului Educaţiei. Pentru funcţionarea şcolii obţinea bani din donaţii, manifestări artistice organizate de eleve şi conferinţe religioase cu chete. De pildă, în Duminica Ortodoxiei a anului 1946 a conferenţiat părintele Ion Gh. Coman despre „Caracterele Ortodoxiei“, iar un an mai târziu Toma G. Bulat, cu referire la epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu.

Un aspect important este legat de munca de catehizare întreprinsă de părintele Alexandrescu în rândul celor care alunecaseră în sectarism, rezultatele înregistrându-se prin aducerea la Ortodoxie a 21 de tinere. Aceleaşi eleve ale şcolii formau un cor care dădea răspunsurile la slujbele din catedrala focşăneană. Această frumoasă realizare duhovnicească şi educaţională avea să fie curmată de regimul comunist în anul 1948. Dar părintele Alexandrescu era dornic să construiască în continuare.

Cu toate interdicţiile venite dinspre factorul politic, părintele Alexandrescu a încercat să înflorească duhovniceşte parohia în care slujea. Astfel a intrat în conflict cu împuternicitul de culte, pentru care la 7 februarie 1959 a fost arestat de Securitate. A trecut prin anchetele grele la Securitatea din Galaţi, însă fără să recunoască nimic. A fost acuzat că la cununie ar fi avut ca naş un preot legionar, deci a făcut o nuntă legionară şi că în comitetul parohial sunt „foşti funcţionari burghezi“.

La 15 mai 1959, prin sentinţa nr. 259 a Tribunalului Militar Constanţa, a fost condamnat la 10 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. A cunoscut universul concentraţionar de la Galaţi (1959), Salcia (septembrie 1959), Giurgeni (iunie 1960 şi mai 1963), Jilava (martie 1962), Gherla (aprilie 1962) şi Ostrov (iulie 1964). A fost eliberat la 1 august 1964 din lagărul de muncă de la Ostrov. La Gherla a fost pedepsit cu 5 zile izolare, deoarece „a ţinut o şedinţă cu caracter religios cu alţi deţinuţi în cameră“. (sursa: ziarullumina)

http://ziarullumina.ro/sites/default...antin-1959.jpg

Si pe langa atatia preoti de diferite religii si oameni simpli si femei, simple ori femei care s-au dedicat vietii monahale. Recent am citit despre una dintre muletele femei batjocorite si ucise in inchisori comuniste. Nu ii mai tin minte prenumele, numele de familie este Gata. A fost mereu urmarita de comunisti din cauza vocatiei ei si din cauza faptului ca tinea cu leginarii. A fost de multe ori arestata dar ultima data a ajuns in fata Anei Pauker pe care a scuipat-o in urma unor discutii. Gata a fost ucise cu cruzime, biciuita, i-au fost smulsi sanii cu clestele si apoi violata. Si ca sa fie totul complet, i-a fost introdus un fir incins in vagin...asa ca ultim punct in drumul spre moarte. Aceste detalii nu se vorbesc, sunt ingrozitoare...Insa ar trebui sa se stie aceste lucruri pentru ca generatiile de tineri sa nu mai repete grozaviile sub nici un fel de motivatie sau pornire malefica....E ceva infiorator.

Merită vizionat:
http://adevarul.ro/cultura/spiritual...0ea/index.html

Ce voieşti? Educatorii copilăriei noastre ne iubeau, aveau grijă să avem locuri de muncă şi cravate de pionier, construiau un viitor luminos, iar pentru aceasta trebuia ca mai întâi să ne izbăvească de superstiţiile creştine, de opiul pentru popor, de misticism, de orice ar fi putut umbri viitorul luminos făurit de partid sub înalta călăuzire a tovarăşului şi tovarăşei, tată şi mama noastră a tuturor. Erau pretini, erau tovarăşi, fireşte că puneau la cazne pe lipitorile fostului regim, pe retardaţii de popi, de filosofi, de poeţi, de călugări, de medici, e scriitori, de oameni cu credinţă în Dumnezeu.
Un lucru nu înţeleg: de ce nu i-au lichidat repede şi fără chinuri? De ce i-au mutilat şi batjocorit?
Poate din motive similare cu acelea prezentate aproape zilnic în "Vieţile Sfinţilor".
Şi mai e un lucru încă mai neclar: de ce sufereau că nu-i iubim? Întrucât sufereau mult, se văitau chiar că noi, perimaţii copii ai perimaţilor credincioşi în Hristos - nu le arătam suficientă iubire. De aceea ne forţau să o declarăm public - în adunări tovărăşeşti, pe stadioane, la televizor, la radio, pretutindeni. Cultul era plin de vigoare şi îşi mai face simţită prezenţa chiar şi azi, ba chiar pe forumul acesta uneori. Deh, oameni buni erau, dar au fost lipsiţi de iubirea celor mutilaţi şi ucişi în chip bestial.
Despre noi e vorba, despre noi poporul român. Care ne pregătim iarăşi de alegeri.