|
Citat:
|
Citat:
Dar cand apelezi la surse indoielnice, doar pentru ca ai un punct de vedere de argumentat, lipsindu-ti perspectiva de ansamblu, ce inseamna? Eu cred ca naivitatea e o scuza buna, daca e sa jignesti pe cineva, poti gasi alte cuvinte. Citat:
|
Guardian, în ce mă privește iau în serios, adică pun la suflet (cât mai am și eu din ce-am avut...:)) ce zici tu despre sărutatul icoanelor. Cu tot respectul, cu toată umilința.
Toată viața am râs de pupători! (of, plecat cu "treburi", călător prin mine însumi) Și spun aceasta ca să capeți încrederea că, în ciuda neputinței mele de a te lumina în problema cultului icoanelor - problemă care mă depășește crunt, totuși înțeleg câte ceva din ce spui. Nu bagatelizez întrebarea ta! Bănuiesc sinceritatea ta, autenticitatea nedumeririi. Primește, te rog, două mărturisiri: una banal de omenească, a doua mai puțin banală, mai rară, fiind specifică doar "pupătorilor", printre care, slavă lui Dumnezeu mă număr astăzi și eu, prin Mare Mila Domnului. Omenesc și banal: Copil fiind, deseori aveam nevoia să îmi sărut părinții. Din fericire nimeni nu râdea de mine când mă arătam pupător (dimpotrivă, îmi răspundeau prompt, afecțiune la afecțiune). Nu doar că îi pupam, dar îi și mângâiam, îi cercetam minuțios (mamei îi cercetam cu mare interes alunițele de pe față și genele lungi, îi băgam și degetele în ochi, murind de dragul ei, că era frumoasă tare, iar tatei îi cercetam barba roșcată și părul negru țepos din nas, după cum bunicii dinspre mamă îi cercetam și îi mângâiam hidoasa cocoașă, că era cocoșată de muncă, de crescut 13 copii și de zeci de mii de mătanii mari, iar bunicului dinspre tată îi cercetam ochiul de sticlă, că pe cel natural și-l pierduse în urma unei explozii - grenade, știi tu, răzbelul mondial...) Trebuie să recunosc că în copilărie pupam și găinile și puii de gâscă și florile de cireș și Abecedarul (reminiscență târzie, de curînd am sărutat o carte dragă, una despre viața de după moarte, scrisă de un monah american) și mieii și căluțul pe care mi-l dădea uneori vecinul să alerg noaptea pe câmpul de lucernă sub luna plină, în iulie și august târziu... Am pupat și mai pup încă pământul (ciudat, în Majorca am pupat pământul roș al Spaniei!...), poala popii, fruntea copiilor, gura nevestii. Slavă Domnului că nici nevasta, nici pământul, nici popa nu mi-au reproșat sărutul! Sunt un om tare fericit, prin pupăturile astea! Pup tot ce mi-e drag, de mă înțelegi. Drag, adică îmi merge la inimă, mă odihnește, îmi dă simțământul de recunoștință că trăiesc sub soare (vierme ca mine sub soare?), că mă desfăt cu veșnicia care-a poposit în clipă, cu mine, de dragul meu, cică!... Pup, de vrei, și bâta care-mi rupe șira spinării, dacă am simțământul puternic că tocmai aceasta m-a mântuit de moarte. Zău nu te mint, crede-mă de vrei, te rog frumos. Omenesc dar nu tocmai banal: Prima dată am sărutat o icoană (a Maicii Domnului cu Pruncul) când eram copil de grădi. Mama, când aveam 3-4 anișori, îmi amintesc că ne chema la rugăciune, pe mine și pe sora mea. Spuneam "Doamne, Doamne, Ceresc Tată..." și "Tatăl nostru", apoi adormeam liniștiți. Într-o noapte, la rugăciune, am simțit nu știu cum să zic, un ceva, un imbold, un șuvoi de lacrimi fierbinți, albe de foc, în piept și în mâinile mele și am sărit ca ars, spre spaima mamei și a surorii, drept la icoana Fecioarei cu Pruncul. Să Îi prind în brațe, să-I strâng tare, tare de tot și să nu Le mai dau drumul niciodată, niciodată.... Niciodată, mă! Mă auzi? Niciodată!.... Așa de copil eram, o, Doamne.... M-am trezit brusc, întrucât mama a țipat, luînd-o prin surprindere în nebunia mea care țâșnise subit, și pentru că peretele din cărămidă și-a făcut simțită prezența: am dat cu fața în icoană și-n perete. Am fost aruncat înapoi, lat pe spate. Cu sânge pe nas și cu buzele sparte. În ultimii ani nu mă mai reped la icoane. Am învățat că pot sfârși cu mutra spartă și cu borșul pe nas. Totuși, după ce mă rog, după ce mă gândesc la ticăloșiile mele de peste zi (și dintodeauna) precum și la minunea că sunt viu, zi de zi și oră de oră, în ciuda faptului că totul concură la moartea omului (cugetă la asta! dacă știi ceva biologie vei pricepe că e cu totul imposibil ca o ființă să vieze! Și totuși viază miliarde de specii. Cugetă la asta, te rog mult de tot, după ce mai întâi cercetezi bine biologia, vreo 10 ani de studiu dens, adică măcar cât prostu de mine, și vei înțelege că trăim exclusiv prin miracol, prin harul protector al Duhului Sfânt, prin harul Dătătorului de viață), după ce, mai apoi, merg cu gândul la ceasul ieșirii mele din trup (care va fi peste câteva clipe, cred eu cu judecata mea) și dau nas în nas cu toată hidoșenia demonilor care mă așteaptă ca pe o friptură în sânge, cu sau fără cartofi prăjiți (deși cred că eu, prin păcatele mele, furnizez deja unei legiuni întregi de demoni meniul complet, cu înghețată pe băț și salată de fructe pentru 7000 de ani, cel puțin), cugetînd așadar la toate acestea și spunînd o serie de rugăciuni, după puteri, merg ca și cum n-ar fi voia mea și parcă nici nu pot să refuz așa chemare ori așa nesaț sufletesc, Domnul știe! și, mai rușinat ori mai încrezător, mai duios ori de-a dreptul nebun de obidă (că știu eu bine ce-am făcut răstimp), dau să strâng în brațe o fărâmă din poala Sfintei Ecaterina, ori din mâneca hainei Sfântului Dimitrie, ori din suavele degete ale Sfintei Cuvioase Parascheva. Cu așa mare dor, de uit că sunt în fața unei bucăți de lemn pictat și-acoperit cu sticlă... Uneori dau să-l strâng de-a dreptul în brațe, vai, nenorocitul de mine, pe chiar Sfântul Nicodim de la Tismana ori (poți concepe nebunie mai mare?) pe Însuși Domnul Dumnezeul nostru. Și pup doar o imagine pictată... Sărut, ca pe un scump inel, ca pe-o scrisoare de dragoste care tocmai pleacă de pe buzele mele și încă, mai adînc, din mintea și inima mea, sărut aievea parcă pe Aceștia pe care rugăciunea recunoștinței și căinței mele mă îndeamnă să Îi doresc și să Îi îmbrățișez. E, însă, doar un geam de sticlă rece, recunosc, sub simțuri... Uneori, acolo unde sărut eu, văd și urme de ruj ale altor guri omenești... Mă rog, atunci, umil și fericit, pentru noi toți, pupătorii, copii care-și iubesc atât de mult Părinții că am trece prin zid, de s-ar putea, la pieptul Lor. Și dăm de piatra rece. De un zid pictat. Și totuși simțământul nostru de iubire e mai tare decât noi, decât ridicolul pe care l-ar percepe unii, decât însuși zidul rece de piatră. Duhul nostru trece mai departe!...... Cine l-ar putea opri, vreodată? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Obiecția mea se referea la folosirea termenului "obligatoriu" în privința sărutării icoanelor, precum și în privința oricărui alt aspect al vieții spirituale. Dumnezeu nu ne obligă, nu ne constrânge, ci ne propune, ne învață, ne invită, ne cheamă să-L urmăm. "Dumnezeu îl imploră pe om să se mântuiască" - exprima această idee, într-un mod atât de curajos, părintele Rafail. Hristos nu constrânge niciodată! Dacă nu mă credeți pe mine, aveți, atunci, încredere în Sfântul Ioan Gură de Aur și-n atâția alți Sfinți Părinți sau, mai sigur, în Însuși Acel Care a spus: "dacă vrea cineva să vină după Mine...". Acum nădăjduiesc că mi-ați înțeles ideea. Păzirea poruncilor, faptele credinței, constituie, potrivit dogmaticii ortodoxe, una dintre cele trei condiții esențiale ale mântuirii subiective/ personale (alături de har și de credință). Dar nu sunt obligatorii, nu în sensul că am putea ajunge la mântuire și pe o altă cale (relativism dogmatic și etic), ci în sensul că Dumnezeu nu ne obligă să acceptăm viața veșnică pe care El ne-a dăruit-o. Darul - expresie a iubirii dintre Dăruitor și primitor - se poate oferi și primi doar în mod liber. Fără libertate, raiul n-ar mai fi rai, ci infernul cel mai înspăimântător pe care mintea omenească și l-ar putea imagina. Căci ce infern mai cumplit ar putea scorni imaginația noastră, dacă nu ideea unei fericiri fără libertate? Acesta era "paradisul" terestru imaginat de ideologii regimurlor totalitare. Raiul lui Hristos, însă, este rai pentru că pentru că este fericire, este fericire fiindcă este eternă libertate, este libertate fiindcă esența lui este iubirea, este iubire și cunoaștere fiindcă raiul înseamnă, în sensul cel mai profund al cuvântului, comuniunea cu Dumnezeul cel Treimic al iubirii! Hristos în mijlocul nostru! |
Citat:
|
Citat:
Laurastifter, îndepărtez formulările reverențioase și recurg la adresarea domestică de tipul frate-soră, ceremonia băștii ridicate și mânușițelor sărutate pretinde aportul "domnilor și doamnelor" pe care-i găsim în mai toate registrele sociale, aici însă doresc să încheg o familie-hristică în care intimul "tu" să fie înaintea rigidului "dumneavoastră". Am renunțat la politețurile exagerate pe forum - nu le găsesc a fi păguboase, da' nici benefice-n relaționările dintre noi -, chiar dacă odinoară am întrebuințat saluturile protocolare. Mântuirea mă obligă la înțelegerea corectă a libertății, cu alte cuvinte, cine vrea s-ajungă la izbăvire alege să nu fie-n servitutea patimilor și să nu-și iobăgească simțurile, nepunându-le-n șerbia păcatului. Alegerea – termen care definește taman libertatea – mântuirii conduce firea omului spre starea sa naturală, și anume facerea voii Domnului nu din poziția de captiv al voințelor dumnezeiești, ci întrunind condițiile celui liber. Și-n societatea umană, o libertate nedublată de responsabilitate este răspunzătoare de anarhia creată. Paradoxurile libertății sunt cele care dictează conduita lui "a fi" prin angajamentele și îndatoririle conținute de atributul civic. În condiții de mântuire, libertatea înseamnă NEATÂRNARE de patimi, INDEPENDENȚA față de ispită, IEȘIREA DIN PRIZONIERATU' greșelilor. În rest, cine nu vrea mântuire e liber să aibă rele înțelegeri asupra dispenselor personale. |
Citat:
1. Te foloseste de citate din Sfanta Scriptura pentru a-ti argumenta ideile bolnave. Habar nu ai ce presupune ascultarea femeii de barbat. 2. Habar nu ai despre invatatura Bisericii si traditia ei. Te intereseaza doar propriile pareri formate pe baza unor cunostinte precare si mai grav e ca incerci sa le impui si altora. Iar argumentarea ta este jalnica. 3. Promovezi idiotenii de genul Dumnezeu a lasat 3 mari religii. Si le-a pus sa se contrazica? Se contrazice Dumnezeu. In capul tau e vraiste. |
Fratilor, nu va mai certati! Cel mai simplu si mai corect in a lamuri acest aspect este sa vedem ce zic despre acest lucru marii nostri duhovnici- Parintele Cleopa , Arsenie Papacioc si altii ca sa lamurim definitiv aceasta chestiune.
|
Citat:
|
Vezi aici diferenta clara dintre icoana si chip cioplit:
http://ortodoxieprotestantism.wordpr...7/11/icoanele/ |
E obligatoriu sa iti saruti parintii ? nu , doar daca ti-e drag de ei .
Asa e si cu icoana , daca nu o avem ne putem ruga la fel de bine nu e indispensabila ( cum ar fi fost daca era idol ) .E o imagine grafica care transmite un mesaj la fel ca si scrisul tot un cod de semne, desenase conventionale carora le-am invatat semnificatia .Omul simte nevoia sa iubeasca cu toata fiinta inclusiv trupul de aceea imbratiseaza saruta mangaie etc. E un gest foarte firesc si sarutul icoanei unei persoane iubite .Oameni fac ceva aseanator si cu fotografiile . Acuza aia protestanta si islamista cu idolii e dovada de ignoranta si superficialitate.Scrie in Biblie sa nu iti faci chip cioplit si dupa ce dai pagina scrie sa faca heruvimi de aur , batuti cu ciocanul cu aripile ... etc sa se teasa heruvimi pe catapeteasma ...Scrie sa nu omori dupa aceea scrie sa omori cu pietre pe unu si pe altul. Sfintele Scripturi nu sunt chiar asa usor de inteles si cine crede ca singur le interpreteaza corect se pacaleste.Biserica are invatatori legitimi si interpretarea trebuie sa fie unanima de comun acord nu fiecare cum il taie capul , Duhul Sfant uneste nu dezbina. Scrie in Scriptura ca luand painea a zis acesta este trupul Meu si cu toate astea unii nu vor sa accepte aceasta taina , acu nu mai interpreteaza "mot-a-mot" . Nici sarutul mainii la preot sau la femei nu e obligatoriu unii inteleg , simt , altii nu. |
Pentru mine, icoana este un chip cioplit.
Nu ma inchin, nu pup nici-o icoana. Nu ma rog ca voi la Maica nu stiu care, la sfantul X si asa mai departe. Cat timp eram in liceu, la orele de religie nici nu ma rugam nici nu ma inchinam. Ma rog cand simt, nu o fac din obligatie. Prea multi sarutam icoanele, toate astea fiind in van. Roaga-te la Iisus si vei fi mult mai satisfacut decat sa saruti o icoana sau sa te inchini la ea, sau sa te rogi la ea. Iar titlul "Sarutul icoanelor e obligatoriu in Biserica Ortodoxa", e clar ca aceasta biserica deja incalca ce-a zis Dumnezeu...trebuie sa avem liberul arbitru, nu sa vina Biserica Ortodoxa si sa ma OBLIGE sa fac un lucru sau altu. |
Pai si Iisus te obliga sa faci unele lucruri, mai bine te rogi la prietenul imaginar si ii spui Dumnezeu sau Iisus, ca ala nu-ti cere nimic si esti si tu satisfacut ca ai o religie.
Dar ia stai ca de fapt... |
Iisus nu ma obliga sa fac nimic.
Ce te face sa spui asta? |
Citat:
|
Pacat ca aici pe forum dai dovada de un om drept, oare sa fie asa si in viata reala?
Voi sunteti aia care sunt drepti doar in fata oamenilor care nu va cunosc? Oare voi sunteti aia care ascundeti in spate pacate grele? Sper sa ti se deschida mintea, sa citesti mult si bine despre icoane, chipuri cioplite, cadavre si alte chestii. Facatoare de minuni? Ce minuni au facut icoanele? Au vindecat orbi ? Au vindecat ciungi ? Au scos demoni din oameni ? Despre ce minuni este vorba draga domn? Au varsat o lacrima? :)))))))) Ce minuni au facut moastele? Carei persoane cu 4 degete i-a crescut cel de-al 5-lea care era sectionat in totalitate? Ce boli au vindecat icoanele si moastele? Vreau dovezi clare, nu sa-mi vi cu filmari si poze cu crestini d-astia urati care se joaca in picioare pentru a atinge un cadavru doar pentru ca ei CRED CA VA FI BINE DACA LE ATING. |
Mda:39: ca intotdeauna in post trebuia sa intre unul ca tine sa sminteasca pe aici,sper sa fii banat curand sa te duci sa-i judeci pe cei din biserica ta.
|
Citat:
Dar dacă vrei să ai parte de mânturire trebuie să faci ce spune Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. |
Citat:
Și?:64: |
Citat:
Despre icoane facatoare de minuni, ti-am dat un link, mai mult sau mai putin la intamplare. Dar tu n-ai cum sa crezi. De ce? Pai gandeste-te singur... cui slujesti! Nu vreau polemica, si nu ma intereseaza rationamentul celor ca tine. In plus am destule altele pe cap. Si-asa incep sa regret ca imi pierd vremea cu astfel de postari. Din partea mea, ai deja o "sesizare" catre admin, pe topicul "Sfinte moaste". Probabil ca nu sunt singurul. Eu am spus-o ca sa stii ca, in aceasta comunitate, teoretic nu ai ce cauta. Avem destule motive de sminteala, suntem in plin post, nu ne mai impovara si tu cu astfel de gogorite! |
Relax, tocmai a fost banat.
|
Tocmai scrisesem ca sarutul nu e obligatoriu ci e un act liber de exprimare a iubirii cu intreaga fiinta ( deci si trupul ) pentru o persoana si a inceput sa strige ca pe el sa nu-l oblige nimeni.
Nimeni nu a fost torturat sau ucis pentru ca nu a cinstit icoana Domnului. Astazi sunt pomeniti foarte multi martiri care fiind obligati sa renunte la cinstirea icoanelor au raabdat chinuri cumplite si moarte.Cei ce iubesc icoana Mantuitorului respecta libertatea celorlalti si-i lasa in pace . |
Astazi avem inaintea noastra o icoana extraordinara: Parintele Arsenie Boca!
care ne zice urmatoarele: Mandria da o placere mintii. Dar o intuneca. Dovada ca mintea gaseste mai buna starea dinainte, cand te laudau oamenii pentru nevointele pe care ti le cunosteau. Si alta dovada ca mandria intuneca mintea e faptul ca tu crezi cu mintea ta ca si singura te poti scapa de gandurile rele. Dar ca aceasta nu este adevarat o dovedeste faptul ca tulburarea creste… http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...ru-radiofonic/ |
"Nu mai retin ce sfant spunea, raportandu-se la palmele pe care Sfantul mare Ierarh, Nicolaie, i le-a dat ereticului Arie, care, spre deosebire de tine, nu se pretindea invatat, ci era un adevarat filozof: "Cand intalniti un hulitor ale celor sfinte, nu plecati capul a mila si intelegere, fiindca va faceti partas hulirii! Trageti-i una peste bot sa vi se sfinteasca mana!"
Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) CATA IUBIRE!Cu ce mana sa-i dam peste bot,cu dreapta si pe urma cu stanga,ca nu mai tin minte cum a zis Isus? |
Citat:
Iubirea de vrajmasi?? Da' ce, m-ai ocarat pe mine, mi-ai furat ceva, m-ai umilit, iar eu am sarit la bataie, sau am ripostat? Daca sunt sau nu capabil sa ma rog pentru sanatatea si mantuirea celui care imi face rau mie si celor dragi mie, stie El, Dumnezeu. Daca aduci hula impotriva lui Dumnezeu si a celor sfinte, nu esti vrajmasul meu, ci al lui Dumnezeu. Sper sa fii destul de intelept ca sa reusesti sa faci diferenta. Nu stiu de unde rasariti voi, sectarii, dar tare va mananca undeva de tineti neaparat sa aduceti dezbinare in "turma"? |
Nu stiam ca pensula ciopleste .
Protestantismul a aparut in mediu catolic ca o reactie la smintelie de acolo aici nu ar fi aparut si nu isi are rostul . Eu am auzit o alta varianta cu Sf Nicolae.Se spune ca atunci cand Sf Ierarh Spiridon a facut minunea cu caramida care s-a despartit in cele 3 elemente componente: apa, foc, pamant Arie din ispita nu cauta spre minune ci aiurea si atunci Sf Ierarh Nicolae l-a ajutat sa vada si i-a intors fata cu mana spre a vedea lucrarea minunii .Cu aceasta ocazie mana Sf Ierarh Nicolae a ramas intiparita pe fata lui Arie si de aici au iesit acuzatiile false cum ca l-ar fi palmuit si a fost intemnitat.Nu e crestineste sa dai palme si mai ales nu se potriveste cu blandetea caracteristica a Sf Nicolae. Dar fiind acuzat pentru asta asa a ramas vorba in popor. |
Citat:
|
Ca biciul Domnului de streanguri avea plumbi si ca Sf Nicolae ia cutremurat maselele de minte cu palmele is parerile sfintiei sale fara nici o baza reala cunoscuta , daca exista dovezi ca asa a fost sa ne fie si noua aratate sa putem crede ca altfel nu putem primi.
|
Citat:
|
Citat:
De obicei aceasta confuzie se porneste, daca cel care interpreteaza scriptura nu se afla sub Lumina Duhul Sfant. Iar cand nu te lumineaza Duhul Sfant, te intuneca duhul ereziei. Ortodocsii nu se inchina la pictura in sine , ci la chipul din icoana.Sfantul din icoana reprezinta pt ortodocsii, modele duhovnicesti prin care Dumnezeu arata cum ar trebui sa traiesti pe acest pamant , dar mai ales arata ca se poate trai respectand legile si poruncile lui Dumnezeu, toate acestea fiind facute de catre sfant din iubire si nu din obligatie. Majoritatea sfintiilor din icoane sunt martiri.Asta inseamna ca l-au iubit pe Hristos asa de mult incat si-au dat viata pamanteasca pt bucuria Raiului si de a fi cu Hristos. Acum luand-o logic, cum poate cineva sa fie chip cioplit, cand acel cineva a trait pt Hristos, a luptat pt Hristos, a patimit pt Hristos, si nu in ultimul rand si-a dat viata pt Hristos ?! Cum sa fie cineva chip cioplit din moment ce este plin de Duh Sfant si Lumina Dumnezeiasca ?! Cum ?! Citat:
Citat:
altii , cat de sporit esti in credinta fata de altii) Eu cred ca daca faci acest gest din mandrie( fala de sine) in fata icoanei unui sfant (care prin definitie si-a trait viata in smerenie si rugaciune), atunci plata ta va fi spre osanda, caci mandria este mama tuturor pacatelor si nu existe carbune mai negru decat mandria. |
Citat:
|
Si mie mi se pare neigienic dar nu ai cum sa schimbi mentalitatea anumitor oameni. Trebuie sa faci cum crezi indiferent de ce zice lumea. Credinta este in tine.
camere hd |
Conform Bibliei, icoanele sunt chipuri cioplite, deci daca te inchini la ele comiti un pacat.Parintele Arsenie Boca spune: "Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant pentru Dumnezeu."
Deci, te sfatuiesc sa urmaresti in primul rand o cale spirituala, iar in plan secund un cult religios. Imi este greu sa cred ca omul care duce o viata frumoasa pe Pamant, alaturi de o familie, care sta la locul lui si inceraca sa ajute si sa schimbe lumea in bine, nu o sa fie primit in Imparatia lui Dumnezeu, doar din pricina faptului ca nu a avut credinta! |
Conform unei interpretari aiuristice a Bibliei.
Dar na, orgoliu e prea mare ca sa recunosti ca doar atata te duce capul si nu e Biblia de vina. Diferentierea "cale spirituala" vs "cult religios" au facut-o aia care au inventat o pseudo "cale spirituala" dar vai, n-au reusit sa gaseasca suficienti naivi ca sa o materializeze intr-un "cult religios". Si asta de parca lumea de naivi ar duce lipsa. |
Va rog pe cei de alte confesiuni sa va abtineti sa comentati ce sarutam noi, ortodocsii, si ce nu. Cand va sarutati unii pe altii, intai va dati cu spirt si pe voi si pe cel pe care il sarutati? Nu cred.
Chipurile dragi din icoane sunt sfinte pentru noi si nu primim lectii de acest fel de la nimeni. |
Citat:
Sfantul Grigorie de Nyssa : " Nu spargeti oasele Scripturii, avand dintii intelegerii voastre de lapte, ca sa nu pieriti ". Citat:
De aici rezulta ca omul duhovnicesc care respecta si face legea Domnului este o icoana a lui Dumnezeu. Cum sfintii sunt Hristofori , aceasta implicand de altfel faptul ca si-au trait viata dupa Hristos, cu Hristos, si au plecat din viata asta avandu-l pe Hristos in ei, rezulta ca sfintii sunt icoane a lui Hristos. Citat:
Citat:
este decazuta prin design, ca imparatia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. Pai este primit in imparatia lui Dumnezeu doar cine gusta trupul si bea sangele lui Hristos.O spune clar, chiar El. Citat:
de prin acele zone de sectari/mucari(Cica in vremea aia erau foarte multe secte care mai de care mai bezmetice si ratacite).Dumnezeu nu-si uita poporul si in vreme de confuzie a trimis pe Boca ca sa-i ghideze poporul ortodox roman afara din pustia ratacirii(cum a facut Moise cu poporul evreu). |
Copacel, ai dreptate 75%. La final, iar ai sarit peste parleaz: cum Doamne iarta-ma sa compari pe Moshe, care vorbea cu Hashem cum zice chiar Scriptura, "cum vorbeste un om cu prietenul lui", cu Arsenie Boca.
|
Citat:
După tine, calea spirituală e o afacere privată, solitară? Duhul comuniunii e de altă părere, să mă ierți... P.S. Ce înțelegi, vanitate, din sensul cuvântului "frate"? |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 18:40:26. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.