http://www.familiaortodoxa.ro/2013/0...n-filme-si-tv/
"După 1989, societatea românească a experimentat din plin un alt model de control al gândirii, mult mai eficient decât cel orwellian. Acesta, spre deosebire de cel anterior, nu se bazează pe coerciție, frică sau teroare, ci pe plăcere. Nu acționează prin silnicie, ci prin atracție. Nu folosește metode dure de manipulare, ci metode soft, care se bazează pe consimțământul celor vizați. De asemenea, acest model nu este direct politic, ca în cazul anterior, ci indirect, căci principalul său obiectiv ține de manipularea psihologiei sociale a grupului „țintă” și de modificarea mentalităților – realizate însă, cel puțin în cazul unor țări periferice ca a noastră, cu scopul satisfacerii intereselor marilor puteri (fenomenul se numește colonizare culturală și am mai discutat despre el în numerele anterioare). Mijloacele sale de realizare sunt, însă, nepolitice: televizorul și divertismentul.
Dacă în modelul orwellian succesul reeducării constă în obținerea unei persoane lipsite de individualitate, depersonalizate, conformiste până la lipsa de gândire proprie, în modelul reeducării soft succesul constă în obținerea unui individ „dezinhibat”, „nonconformist”, „emancipat”, „diferit”, care se îmbracă și se comportă „așa cum simte” și nu așa cum îi dictează normele sociale. Ghilimele sunt intenționate, pentru că, în realitate, individul „dezinhibat” și „nonconformist” al reeducării soft prin televizor și divertisment este transformat într-o plastilină, modelată după bunul plac al „regizorilor” de opinie și al stilului de viață vândut prin reclame. Aici este, de fapt, marea perversitate a modelului: să-i influențezi pe oameni să gândească, să se îmbrace și să se comporte așa cum le dictezi, făcându-i, totodată, să creadă că sunt liberi și că la mijloc este vorba de alegerea lor.
Vârf de lance al reeducării soft în România a fost, în deceniile de post-comunism, canalul privat de televiziune ProTV. Bineînțeles că, în ultimă instanță, majoritatea televiziunilor practică acest model de control al gândirii, însă ca importanță, impact și metodă, ProTV se distinge în mod deosebit. Și-a propus explicit modelarea tinerilor, dacă ar fi să amintim numai vestita sa campanie „Generația PRO”. Sloganul televiziunii este, de asemenea, extrem de sugestiv: „Gândește liber!”.
Dornici să-și păstreze acest rol de avangardă în reeducarea culturală a românilor, cei de la ProTV s-au gândit să atace frontal o temă față de care societatea românească este încă „conformistă”: homosexualitatea. Este vorba despre o emisiune de divertisment intitulată „Patru nunți și-o provocare”, în cadrul căreia, după cum au răsuflat „pe surse” realizatorii, va fi prezentată și „nunta” unui cuplu de homosexuali ce a beneficiat și de „serviciul religios” al unei „preotese” adusă special pentru acest rol de ProTV.
Reeducarea prin divertismentul TV, factor de acceptare socială a homosexualității
În S.U.A. se desfășoară, în prezent, una din cele mai puternice și sistematice ofensive în favoarea adoptării legislațiilor pro-homosexualitate. Lucrul cel mai important este însă faptul că la nivelul opiniei publice s-a constatat o puternică schimbare de mentalitate în doar zece ani, homosexualitatea devenind acceptată social de o majoritate a americanilor.
Care a fost factorul determinant al acestei schimbări? Într-un studiu recent al Pew Research Center, ce căuta motivele pentru care o proporție a americanilor anterior defavorabili căsătoriei homosexuale s-a „răzgândit” între timp, printre răspunsurile relevante la această întrebare, s-au reținut următoarele: „Am devenit mai deschis / M-am gândit mai mult” (25%), „E ceva inevitabil” (18%) și „Oricine e liber să aleagă” (18%).
Aparent, schimbarea de mentalitate ar fi spontană și ar fi rezultatul unei „emancipări” a indivizilor, a eliberării de normele sociale conservatoare. Doc Sweitzer, un consultant politic al Democraților (partidul care susține agenda gay) „citește” diferit sondajul: „Iată răspunsul: televiziunea! E cel mai mare instrument de socializare din toate timpurile. (…) Homosexualii sunt prezentați în tot felul de emisiuni într-o lumină pozitivă, de la «Lege și ordine» la «Crime și investigații» (seriale populare americane – n.n.). Sunt arătați ca fiind niște oameni care vor doar să-și trăiască viața liniștiți” (cf. WashingtonPost.com). Având această constatare în minte, devine limpede ce e cu răspunsurile date de americanii care s-au răzgândit în privința susținerii căsătoriilor homosexuale: practic, sunt lozincile cu care au fost hrăniți de industria TV, de serialele preferate, de show-urile favorite – sunt acele lozinci care le-au modelat insidios gândirea, făcându-i să creadă că e vorba de propriile lor gânduri, credințe, convingeri…
Să ne amintim, de pildă, de filmul „Philadelphia” (1993), premiat cu Oscar și beneficiind de o distribuție cu actori mari și carismatici ca Tom Hanks și Denzel Washington. A fost primul blockbuster (film de mare succes) în care homosexualitatea a fost promovată ca un lucru normal, ba chiar eroic, având în vedere „homofobia” societății și viața ascunsă pe care aceștia o duceau. Rețeta unor astfel de filme este, de fapt, aceeași: o practică (sexuală în acest caz) anterior respinsă social este prezentată într-o lumină favorabilă, chiar cool (ca și ceva demn, de care poți fi mândru, cu care dacă te afișezi devii mai popular), folosindu-se actori îndrăgiți de public, care prin interpretarea lor provoacă empatie față de personajele homosexuale din „poveste”.
Avem în față o reeducare-tip care, ca și la românescul ProTV, constă în principiul „gândește liber – adică gândește cum îți spunem noi”. O strategie subtilă, prin care gusturile și opiniile sunt induse tocmai sub aparența emancipării și a libertății de opțiune. Conformismul într-o societate guvernată de controlul social spontan este înlocuit cu un conformism indus programatic prin socializarea via televizor (și, în anii din urmă, via internet). În primul caz avem de-a face cu reguli de comportament care au fost probate secole de-a rândul și care sunt asumate de individ în urma unui proces lent de formare a personalității și caracterului. În al doilea caz, avem de-a face cu o programare a gusturilor, opiniilor și noilor reguli de comportament prin sugestii hipnotice, transmise televizual, care fac apel la patimi.
O spune chiar celebrul Aldous Huxley, care a analizat mai îndeaproape propaganda prin divertisment în cartea „Reîntoarcere în minunata lume nouă”, ulterioară celebrei sale distopii. Huxley remarcă „pofta aproape nelimitată a oamenilor de a avea parte de divertisment” – lucru speculat prin TV într-o manieră fără precedent în istoria umanității. Huxley considera că acest lucru se făcea în mod intenționat de către „Marea Finanță” pentru „a-i împiedica pe oameni să dea prea mare atenție realităților situației sociale și politice”.
În acest sens, reeducarea prin televizor, din păcate, a făcut deja ravagii în țara noastră. Ajunge să ne uităm la tinerii noștri – dar nu numai! –, la cât de comune au devenit stereotipiile de genul „să fim deschiși la minte”, „e treaba lor / e alegerea lor” (evident că e alegerea fiecăruia ce face cu viața lui, dar valorile sociale sunt o „treabă” și o „alegere” comună!), „așa merg lucrurile acum” (adică e inevitabilă noua „moralitate” a desfrânărilor nefirești) etc. În plus, conform unui sondaj recent, românii sunt pe primul loc la consumul de TV pe plan european!
Ce se poate face împotriva unei astfel de reeducări? Punctual, prin proteste publice și demersuri instituțional-juridice față de intenția ProTV de realizare a unei emisiuni de largă audiență prin care se popularizează „căsătoria homosexuală”.
