N-a trecut degeaba deloc. Am mancat pe paine multi ca tine in tot timpul asta.
Oameni ca tine, care nu au nici un respect nici pentru credinciosi nici prentru atei. Care in mai toate posturile nu fac decat sa ia in deradere ce zice unul si altul, si care nu a venit niciodata cu un subiect izvorat din mintea lui.

Esti doar un flecar. Flecarii sunt specialitatea mea.

Hm, faptele in sine nu sunt suficient, mai trebuie sa aplici si o filosofie de doi bani ca sa poti ajunge la concluziile care ti le doresti.

Daca poti dovedi si ca viata poate sa apara din combinatii aleatoare a unor substante chimice, sa zicem ca ai o baza, altfel e apa de ploaie.

Nu pot dovedi inca. S-ar putea sa pot in viitor.
Ceea ce tu nu vei putea niciodata. Nu vei putea niciodata sa dovedesti ca viata a aparut din vointa unui creator. Vei putea doar crede. Vesnic.

E o diferenta, nu ?

Da, sunt sigur ca ai facut multi ciraci, impresionati de gandirea ta profunda.

Am respect pentru Oameni. Care sunt rari.
Pentru restul, mila. Si pentru tine. Dar mai putina.Nu sunt chiar atat de "evoluat".

Rari ? Vreo 5-6 miliarde ?

Evidenta nu are nevoie de demonstratii.
Inteligenta creaza inteligenta, asta pot vedea in fiecare zi.
De asta si inclin sa-ti dau dreptate cand afirmi ca de fapt tu nu ai un Creator.

Dar sa revenim: Inteligenta aparuta ca rezultat a unor combinatii aleatoare, n-am vazut si nimeni nu poate demonstra ca asa ceva e posibil la ora actuala, deci de ce sa-mi asum un crez SF doar pentru ca ateul fara el se simte dezgolit?
Briciul lui Ocam, da?

Prefer sa mizez pe calitate, nu cantitate.

Ok,

Cu cateva mici exceptii, ai reusit sa postezi in sfarsit un text mai aproape de ceea ce un crestin ar trebui sa scrie.

Evidenta nu are nevoie de demonstratii ? E adevarat, dar in cazul tau e vorba de "credinta nu are nevoie de demonstratii", nu de evidenta.

Pentru ca imi plac discutiile legate de stiinta , o sa te invit sa-mi spui care e definita ta legata de inteligenta. Ce crezi tu ca este inteligenta ? Prin cuvintele tale.

PS Treci peste faze legate ca ar fi ceea ce nu am eu, etc. Lasa-le pe seama absolventilor de ciclu primar.

Ce te face sa crezi ca am de gand sa ma intind la discutii cu tine?
Cateva raspunsuri care le-am dat la ineptiile tale?

Au fost doar pentru a demonta niste stereotipuri atee, chiar si asa mi-a fost greu sa extrag ceva cu adevarat util in acest sens din ce ai scris pana acum.

Ceea ce ma face sa cred ca NU te vei intinde la discutii cu mine este faptul ca esti un flecar care nu este capabil sa scoata nimic veritabil din propriul put al gandirii.

A fost o capcana pe care ti-am intins-o ca vezi si tu ca am dreptate.

Tentativa de psihologie inversa.
Fail.

De unde "fail" ? Ca vad ca ai actionat exact cum am prevazut eu. Sper ca nu ai crezut afirmatia mea ca in sfarsit ai scris un text valabil, a fost doar un pretext sa te fac sa arunci cu abjectii din nou. Exact cum am prevazut. Nu esti nici primul si probabil nici ultimul pe care il diger inainte de cina.

Urmărind mesajele topic-ului, am impresia că între dvs şi ceilalţi participanţi la dezbatere există diferenţe semnificative în privinţa modului de înţelegere a termenilor:
1. religie;
2. credinţă.
Mai exact, dvs v-aţi mărturisit CREDINŢA în Sfânta Treime şi Maica Domnului.
Aceste convingeri se încadrează, în mod clar, în teologia dogmatică a religiei creştine (fiind asumate, mai exact, doar de două dintre confesiunile acestei religii: ortodoxia şi catolicismul).
Prin urmare, dvs asumaţi, cu toată convingerea, adevărurile fundamentale de credinţă ale creştinismului.
În acest caz, vă propun să analizăm împreună aceste aspecte mai puţin clare:
ce este religia?
Ce este credinţa?
Relaţia credinţă-religie - antiteză, sau compatibilitate?... Sau chiar identitate?
Vă adresez aceste întrebări, pentru a vă înţelege mai bine punctul de vedere.
Dacă v-am înţeles corect (dacă nu, vă rog să clarificaţi), dvs înţelegeţi, prin noţiunea de "religie", o confesiune.
Cred că de aici pornesc dificultăţile de comunicare de pe topic.
Pentru că, de fapt, o religie cuprinde mai multe confesiuni.
Voi da câteva exemple concrete.
Religii: iudaism, creştinism, islam (religii monoteiste/ abrahamice), hinduism, buddhism, jainism, taoism, confucianism, zoroastrism etc etc.
Confesiunile = subdiviziuni ale unei religii.
Confesiuni creştine: ortodoxie, catolicism, protestantism.
Confesiuni islamice: sunniţi, shiiţi etc.
O confesiune, la rândul ei, poate cuprinde mai multe denominaţiuni.
Denominaţiuni ortodoxe: 0, pentru că ortodoxia este unitară.
Denominaţiuni catolice: 0 (diferenţe doar de rituri: romano-catolici şi greco-catolici, dar nu sunt denominaţiuni diferite, ci au exact aceleaşi dogme, doar tradiţii liturgice diferite).
Denominaţiuni protestante: evanghelici (luterani), reformaţi, metodişti, unitarieni, anglicani.
Denominaţiuni neoprotestante: adventişti de ziua a şaptea, penticostali, baptişti etc etc.
Prin urmare, o religie/ credinţă poate avea mai multe confesiuni (cazul celor 3 mari confesiuni creştine), iar o confesiune poate fi subdivizată în denominaţiuni.
Dvs vă situaţi, în mod clar, în tradiţia dogmatică a religiei/ credinţei creştine (analizând mărturisirea dvs de credinţă: Sfânta Treime Maica Domnului) şi, mai exact, asumaţi o poziţie comună, în această privinţă, confesiunilor ortodoxă şi catolică.
V-am înţeles corect?
Sau poate că dvs vă referiţi la credinţă în sensul de virtute teologică... în sensul relaţiei personale cu Dumnezeu, în sensul de fidelitate şi încredere, înflăcărată de iubire, faţă de El.
Sau poate că vă referiţi mai mult la credinţă ca încredere decât la aspectul dogmatic al credinţei?...
Iar prin religie înţelegeţi, probabil, diversele modalităţi de trăire eclesială a credinţei: tradiţia liturgică, tradiţia iconografică, practici precum postul, rugăciunea etc.
Poate că, tot prin noţiunea de "religie", aţi avut în vedere organizarea instituţională a Bisericii, legislaţia bisericească (canoane disciplinare...) etc.
Sau cum?
Pentru a încerca să-mi exprim o opinie, îmi pare important, în primul rând, să înţeleg sensul întrebării dvs, să înţeleg exact ce anume aţi dorit dvs să supuneţi dezbaterii. :)

Din punct de vedere filosofic, ideea de politeism este foarte uşor de combătut.
De ce?
Pentru că ideea de Divinitate implică şi existenţa unor atribute specifice Divinităţii.
Mai mulţi zei nu ar putea avea, în acelaşi timp, aceleaşi atribute.
Exemplu:
Divinitatea este infinită.
Mai multe divinităţi infinite s-ar limita reciproc, prin urmare şi-ar desfiinţa una alteia caracterul divin.
Referindu-ne la religiile monoteiste (iudaism, creştinism şi islam), observăm cu uşurinţă faptul că toate se bazează pe credinţa într-un Dumnezeu unic şi personal.
Diferenţă fundamentală, însă, între iudaism şi islam pe de o parte şi creştinism pe de altă parte:
în iudaism şi islam, Divinitatea (YHWH respectiv Allah) este o Persoană unică;
în creştinism, Dumnezeu este UNIC ÎN FIINŢĂ ŞI ÎNTREIT ÎN PERSOANE.
Creştinismul, aşadar, este unica religie monoteistă a lumii în care există dogma Trinităţii: un Dumnezeu unic, dar Care "este iubire" (este nu doar capabil să iubească, ci El, în Sine, din punct de vedere ontologic, ESTE iubire, prin caracterul Său tripersonal).
În Dumnezeu există, aşadar, unicitate şi comuniune totodată!
Minunată taină, mister veşnic şi de nepătruns, "misterium tremendum et fascinans", în faţa căruia unica atitudine corectă a raţiunii noastre rămâne...
uimirea!

Foarte frumos !... deci preotii sunt de vina ca politicienii au dat bani organizatiilor (parazit-)ecologiste care "se ocupa" de animalele strazii. Organizatii , care , pe langa faptul ca nu au facut mai nimic, mai consuma si bani de la buget.

Chiar acum câteva săptămâni am citit, cu multă bucurie, "Sacrul şi profanul" de M. Eliade.
Nu vă spun mai mult... (oricum, sunt idei foarte interesante şi complexe, iar timpul meu liber este foarte limitat, din păcate), lăsându-vă bucuria de a descoperi singuri.
Este o carte minunată, fascinantă, pe care v-o recomand din toată inima!

2???? Ce e cu indulgenta asta (nu aia catolica ;) ) ??? Ignoranta nu se premiaza.

Neeeee. Credinta in Sf Treime si Maica Domnului? In nici un caz. Credinta presupune mai mult decat credinta ca Persoanele exista. Cineva care abereaza, pe baza unor informatii incerte care i-au trecut candva pe la ureche, cum sa Fecioara Maria nu e singura din istorie care a nascut fiind fecioara (acum ma intreb daca o mai fi cineva care a si ramas fecioara dupa nastere) nu e interesat de explicatii.

Si daca pentru de un protestant sau chiar un ateu care are pareri diferite pot avea respect pentru ca isi intemeiaza "credinta" pe ceva (chiar daca ceva-ul respectiv este gresit), pentru cineva care isi da cu parerea desi nu are nici cele mai elementare cunostinte sau o idee formata, pentru cineva care nu se schimba dupa cum bate vantul si in functie de ce barfe mai aude nu pot spune acelasi lucru. Da, deci e personal. Stiu, atitudine nu e una crestineasca. Nici nu am sustinut asta.

Dvs credeţi în Domnul Iisus Hristos?
Într-un mesaj precedent, aţi mărturisit credinţa în El.
Atunci, puteţi înţelege cu uşurinţă din ce motiv acordăm încredere dogmei despre caracterul inspirat al Sfintei Scripturi:
pentru că exact din această carte aflăm relatarea vieţii şi învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos (desigur, nu doar atât, dar aceasta este esenţa întregii Scripturi: aceea de a ni-L descoperi pe Domnul).
Credem în Hristos pentru că aşa scrie în Biblie?
Exprimare inexactă, argumentare discutabilă (se confundă cauza cu efectul).
De fapt, în Hristos credem în mod necondiţionat (credem în El pentru El Însuşi, El fiind argumentul suprem al existenţei Sale).
Biblia o acceptăm şi o considerăm revelată pentru că ne mărturiseşte despre El.
Nu invers.
Scrierile Noului Testament sunt opera ucenicilor Mântuitorului Hristos - contemporani şi, cei mai mulţi dintre ei, martori oclari ai evenimentelor relatate - care, sub inspiraţia Duhului Sfânt, au consemnat şi-n scris ceea ce au mărturisit prin întreaga lor viaţă şi prin moartea lor martirică de dragul Celui înviat.
Nu au fost eliminate scrieri din Biblie, sub pretextul că ar fi cuprins erezii.
Au fost adăugate, la zeci şi chiar sute de ani după moartea ultimului Apostol, texte pseudoepigrafice/ apocrife, redactate de către teologi aparţinând unor grupări eretice care, pentru a-şi credita afirmaţiile, le-au atribuit unora dintre Apostoli.
Astfel, Evanghelia după Iuda, de exemplu, nu l-a avut drept autor real pe Iuda Iscarioteanul (care s-a şi sinucis, aşa cum ştim), ci i-a fost doar atribuită, în mod nejustificat, de către autorul/ autorii gnostici care au formulat-o.
Practic, fenomenul este invers celui din societatea actuală:
şmecherii de astăzi iau un text care nu le aparţine şi, în mod incorect, şi-l revendică prin plagiat;
şmecherii de ieri compuneau un text original şi-l atribuiau altor autori - mai exact, unor autori recunoscuţi ca Sfinţi - cu scopul de a-i conferi credibilitate, prin invocarea autorităţii spirituale a acelora.
Altfel spus, e ca şi cum eu aş publica un text foarte frumos şi inteligent formulat şi, pentru a mă asigura că ideile exprimate în acea scriere îmi vor fi acceptate, m-aş semna:
pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae.
Acum înţelegeţi? :)
Ei, acele texte pseudoepigrafice/ neautentice/ apocrife au fost, treptat, identificate şi înlăturate din canonul biblic.
În privinţa Coranului, această scriere este considerată drept cartea sacră a islamului.
Ea cuprinde, aşadar, dogmele şi principiile fundamentale ale credinţei islamice, neavând nici o legătură cu Revelaţia creştină.
Pentru noi, creştinii, această carte este importantă doar din punct de vedere istoric şi se cuvine a fi respectată din consideraţie faţă de semenii noştri musulmani.
Din punct de vedere spiritual, însă, Coranul nu are nici o importanţă pentru noi, creştinii.
De ce?
Pentru că nu cuprinde acele adevăruri revelate în care şi dvs credeţi din toată inima:
nu cuprinde credinţa în Sfânta Treime şi-n Preacurata şi Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.
Mai mult decât atât, în Coran este combătută atât dogma Sfintei Treimi, cât şi divinitatea lui Iisus Hristos, considerat de către musulmani drept un simplu profet al lui Allah (mai puţin important chiar decât Muhammad, întemeietorul religiei lor).
V-am lămurit, oare, cât de cât?... :)

Poate că-L caută... De aceea ştie atât de puţin despre El.
Personal aşa am perceput primele mesaje de pe topic.
Şi până la urmă, "cunoştinţa semeţeşte, iar iubirea zideşte" (I Cor8, 2).
La ce mi-ar folosi mie acum diploma de licenţă în Teologie, dacă nu L-aş iubi pe Acela despre Care şi pentru Care am studiat şi încă mai studiez şi-ntreaga mea viaţă îmi doresc să tot studiez?
Şi ce aş face cu acea diplomă de licenţă, dacă mi-ar lipsi întru totul dragostea faţă de semenii mei care se află încă la început de drum?...
De fapt, oare nu suntem toţi căutători ai lui Hristos, într-un proces de "conversio continua" şi nu ne aflăm, oare, aici, pe forum, ca să ne "împreună-dumirim pe cale"?
"A-L găsi pe Dumnezeu înseamnă a-L căuta neîncetat" - scria meditativ, în acest sens, Sfântul Grigorie al Nyssei.
Mă înşel, oare?...
Dvs cum vedeţi lucrurile?

Felicitări, Laura, pentru nobila ta dăruire aici, pe topic, unde ai clarificat atât de frumos cum stau lucrurile încât am înţeles până şi eu...
Mulţumesc şi sper să fie de folos şi altora care au nevoie de înţelegere şi bună învăţătură creştină, aşa cum eu unul mărturisesc că am, oho...
M-aş bucura să mai revii cu unele clarificări de câte ori constaţi că ne împotmolim...

Domnul fie lăudat!

Mă îndoiesc că ar crede în deism.
În deism, se afirmă existenţa Divinităţii şi nonintervenţia Acesteia în evoluţia universului.
Ea a asumat credinţa în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat în istorie.
Odată asumată această dogmă centrală a creştinismului, cum oare ar mai putea fi reconciliată cu poziţia deistă?...

Vă mulţumesc mult de tot pentru încurajări!
Mă bucură sincer, din tot sufletul, ceea ce-mi scrieţi, mai ales pentru că aceste aprecieri îmi sunt adresate de dvs, care aveţi o înţelegere a teologiei incomparabil mai profundă şi corectă decât mine!
Eu vă felicit şi vă mulţumesc pentru tot ceea ce postaţi aici, pe forum şi nădăjduiesc să-mi clarific unele nedumeriri privind viaţa de credinţă... prin discuţiile cu dvs.
Dumnezeu să vă aibă în pază totdeauna!
Cu deosebită preţuire şi recunoştinţă,
L S

Desigur că ar merge.

În mitologia antică... chiar existau astfel de războaie... după chipul şi asemănarea conflictelor dintre oameni. :)
Erau şi ei copii, vom spune... la începutul existenţei istorice a omenirii şi, de aceea, nu aveau o idee clară despre divin.
Dar oare noi, noi, cei atât de "evoluaţi" şi "deştepţi cu capu'", nu gândim, de multe ori, asemeni înaintaşilor noştri?
Nu încercăm, adică, să ni-L închipuim pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră antropomorfizându-L, în loc să încercăm, creaţi fiind după chipul Său, să tindem din ce în ce mai mult către asemănare?...
Şi ei îşi imaginau acele lucruri comice despre zei, despre idoli. Nu păcătuiau faţă de aceia, pentru că zeii nu există.
Noi, însă, îndrăznim acelaşi lucru faţă de Dumnezeul Cel adevărat!
Atunci... cine greşeşte, oare, mai grav? Ce generaţie?...

Tind să cred, totuşi, că iniţiatoarea topic-ului a menţionat diferenţele între "religii", referindu-se, de fapt, la deosebirile interconfesionale din cadrul creştinismului.
Într-un mesaj anterior, i-am propus să specifice ce anume înţelege prin noţiunea de "religie", poate ne vom lămuri. Vedeţi, s-a referit la ortodocşi, reformaţi, catolici etc, deci confesiuni creştine... Să vedem, poate ne răspunde. :)
În privinţa Psalmului 95, este interesant ceea ce spuneţi.
În Septuaginta, traducerea este şi mai pe şleau: "zeii neamurilor sunt demoni".
Doamne ajută!

Risipa de eruditie :)

citeste Ecclesiastul

De fapt nu. Viata m-a invatat ca exista ceva mai presus de noi. Cand m-am rugat pentru ceva important, intotdeauna am fost ajutata, chiar si cand nu mai era nici o sansa. In opinia mea Dumnezeu exista. Ca i se zice Dumnezeu sa in alt fel nu stiu, dar ceva exista.

Ca-s inculta religios. Nu chiar inculta, dar la tine probabil inclt religios = oricine care NU CREDE in anumite lucruri/scrieri religioase.

credinta o percep ca fiind primele doua puncte care le-am lasat din quote, iar religia, el de-al treilea punct.


Laurastifter, multumesc ca existi, multumsc ca nu ai aruncat cu pietre in mine si ca ai incercat sa ma intelegi, si mai mult, ca vrei sa ma ajuti.
Asta e ideea de OAMENI care, idiferent de religie/confesiune, sau lipsa ei, merita statutul de mamifer inzestrat cu gandire, statutul de OM.

Doamne ajută! (indiferent de perioadă)

Corinusha, multumesc mult si eu pentru aceste cuvinte atât de frumoase!
Sigur că încerc să vă înţeleg şi-mi doresc din toată inima să ne putem înţelege şi ajuta unii pe alţii în pelerinajul vieţii acesteia către Împărăţia iubirii lui Dumnezeu!
Voi reveni mâine, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu noi postări şi mă bucur din tot sufletul că aţi iniţiat o discuţie atât de constructivă.
Toate cele bune, Dumnezeu să fie cu dvs!