Dacă-i cu păcat, ţi-o spune duhovnicu', iar dacă-i cu posomoreală şi pelinuri sufleteşti, ţi-o pot spune chiar eu, că nu-i mare tălmăcie.

Cum ţi-o fi - tu trăitor, rugător, postitor sau măcar ortodox-încercător, unul care probează toate cele mai sus-enumerate -, când te-i închina sfinţilor, să ţi-i batjocorească taman omul cel mai aproape sufletului tău?

Dacă-i tăcută, ţi-o fi bine, iar dacă-i cârtitoare şi de-sfinţi-batjocoritoare, ţi-o fi vai ş-amar.

Nu mă grăbesc să scot şampania din frapieră şi nici gheaţa n-o scurg din pahare, că habar n-am dacă-i dragoste cu bucurie sau e una cu trolluială multă.

edit edit edit

Mulţi melci, melci codobelci şi albinuţe poposind pe corole, bzzzzzzz!

Viaţa e alta decât cea pictată-n culori vii, cu puternice reflexe ecumeniste.

Iar?... Nu-nţeleg ce legătură o fi având Facultatea de Teologie cu ceea ce discutăm noi aici.
Dvs aveţi duhovnic?
Ştiţi ce facultate a absolvit?
Teologia,
adică facultatea aceea în ai cărei profesori dvs nu aveţi încredere, deşi, cel mai probabil, nici nu-i cunoaşteţi.
Îi criticaţi, fără nici un fel de motiv, pe părinţii profesori de la Teologie, pe cei care-i formează pe toţi preoţii (evident, inclusiv pe duhovnicul dvs, în afara cazului în care sfinţia sa este dintr-o altă generaţie şi a avut alţi profesori) şi, în schimb, le acordaţi încredere unor bloggeri care, pretinzându-se apologeţi ai ortodoxiei (deşi, uneori, nici nu-şi menţionează numele reale), scot din context sau chiar compun ei înşişi texte antiecumenice şi le răspândesc pe net drept unicul adevăr revelat.
La Teologie, fiecare student are libertatea de a-şi exprima opiniile, convingerile. Nimeni nu vrea să ne influenţeze în nu ştiu ce direcţie, ci părinţii profesori ne-nvaţă doar: Noul Testament, Vechiul Testament, teologie patristică (patrologie, denumirea oficială a disciplinei), istoria Bisericii, teologie dogmatică (multă şi în mod riguros), morală, misiologie, drept canonic, spiritualitate (ascetică şi mistică) şi multe altele, toate bazate pe teologia autentic-ortodoxă.
Dacă sunt solicitaţi, dacă li se cere părerea în privinţa ecumenismului, desigur că dânşii răspund, dar niciodată nu încearcă să modifice convingerile vreunui student în această privinţă. Şi da, unii sunt ecumenici, alţii mai reticenţi. Opiniile sunt împărţite, ca şi aici, pe forum, nu este un curent generalizat, pe care să n-ai dreptul de a-l critica.
Acum cred că am răspuns într-un mod suficient de clar acestor obiecţii total neargumentate pe care le aveţi faţă de Facultatea de Teologie.
Şi înainte de a-i critica pe părinţii profesori de acolo, vă sugerez să participaţi la câteva cursuri de dogmatică, de exemplu, ca să vedeţi că nimeni nu modifică vreo dogmă şi nu se-ntâmplă absolut nimic din ceea ce încearcă anumiţi bloggeri să insinueze.
Acolo sunt oameni de bună credinţă, discută liber, iar învăţătura BO este predată aşa cum ne-a fost transmisă prin Revelaţia supranaturală. Da, mergeţi la câteva cursuri de Dogmatică, la Teologie (este permis, chiar dacă nu v-aţi înscris ca studentă) şi veţi vedea cât de mult se pune accentul pe teologia Sfinţilor Părinţi, pe definiţiile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice, adică exact pe acele aspecte în care dvs aveţi încredere şi pe care le promovaţi.
Chiar mă întristează şi mă deranjează să văd cum profesorii mei sunt criticaţi pe internet, fără nici un motiv, când cei care vorbesc astfel ar putea, foarte simplu, să-şi verifice informaţiile asistând la cursurile celor pe care-i critică.
În altă ordine de idei, întorcându-ne la tema discuţiei: canoanele disciplinare nu au nicidecum aceeaşi importanţă ca hotărârile dogmatice.
Canoanele au fost stabilite într-un anumit context, răspunzând nevoilor Bisericii într-o anumită epocă.
Şi părinţii duhovniceşti de astăzi (folosesc şi eu "apelul la autoritate", fiindcă, observ, e la mare căutare...) recomandă aplicarea canoanelor cu iconomie, potrivit discernământului duhovnicesc al duhovnicului. Dacă s-ar aplica toate canoanele strict, mulţi dintre cei convertiţi la credinţă la o vârstă mai înaintată (după ce au făcut adulter, avorturi etc), nu s-ar mai putea împărtăşi nici în eshaton. :)
Se poate spune acelaşi lucru despre dogme?
Putem spune că şi pe acestea le asumăm doar aşa, cu iconomie?
Nicidecum.
De ce?
Tocmai pentru că acestea, spre deosebire de canoanele disciplinare, sunt revelate.
O noapte binecuvântată să aveţi!
P. S. Din ce motiv sunteţi reticentă faţă de ideea de "părere personală"?
Dvs ştiţi ce-nseamnă, din punct de vedere etimologic, cuvântul "dogmă"? :)

Şi încă ceva...
 

Consideraţi că noi, creştinii ortodocşi, avem, sau nu misiunea de a mărturisi în lume valorile credinţei şi spiritualităţii Bisericii noastre?
Dacă da, atunci cum credeţi că le-am putea răspândi, mărturisi mai uşor:
a. închizându-ne în noi înşine, sau
b. prin dialogul cu cei care nu le cunosc (dacă le-ar şti şi înţelege, poate că, cel puţin unii dintre ei, şi le-ar asuma)?
Această mişcare a apărut în Occident, în cadrul protestantismului şi ei ne-au invitat să participăm; iată un prilej minunat, pentru noi, de misiune ortodoxă printre confraţii de alte confesiuni.
Ei înşişi, aşadar, şi-au manifestat dorinţa de a ne cunoaşte şi înţelege credinţa, teologia, spiritualitatea.
Minunat, nu-i aşa? :)

Da, cred că aş opta pentru nunta mixtă, dar în cadrul BO.
Şi cel mai important (de fapt, condiţia continuării relaţiei în acest mod) ar fi ca, în cazul în care Dumnezeu ne va dărui copii, ei să fie botezaţi ortodocşi.
Apoi, desigur, li se vor prezenta ambele perspective (eu le-aş vorbi despre ortodoxie, i-aş duce la biserică, dar aş fi de acord ca şi soţul meu eterodox să le povestească despre credinţa lui) şi, la maturitate, vor putea lua o decizie în cunoştinţă de cauză.
Totuşi, aş dori ca, în copilărie, să fie botezaţi ortodocşi.
Atât aş putea face; mai departe, când ar ajunge la vârsta înţelegerii (începând din adolescenţă, mai exact...), le-aş respecta libertatea de a-şi alege singuri credinţa.
Desigur, acesta este un simplu exerciţiu de imaginaţie, fiindcă, în realitate, nu sunt îndrăgostită de nimeni (nici ortodox, nici eterodox); am cu totul alte preocupări, cel puţin pentru următorii 5 ani. :)

doamna, aveti un stil super misto, dar....
 

:24::24:
...acum pe bune, chiar credeti ca sincretinismul ecumuist poate fi oprit de ironii? Nu, ci de predica. Predica vie, izvorind din fapte. Si zavorirea autosuficienta intre peretii stupului ideologic, si transfrontalierismul sincretin si inter-idiot sunt doua extreme imbecile si periculoase, care lucreaza impreuna la copirseul umanitatii si vietii.

Da... Mi-aţi amintit de o discuţie pe care am avut-o, acum vreo 2 ani, cu un părinte şi câteva tinere de aprox. aceeaşi vârstă cu mine.
Ele le criticau foarte tare pe fetele ortodoxe care se căsătoresc cu creştini eterodocşi.
Părintele (o persoană deosebit de inteligentă şi cu un simţ al umorului fantastic) ascultă calm, meditativ şi răspunde pe un ton serios:
"măi fetelor... Să vedeţi voi când v-o scoate Dumnezeu în cale vreun luteran!...". :))
Dar nu ştiu, a spus-o cu atât haz, încât m-am amuzat grozav. :))

Laura,

Totuși s-ar mîntui, nu?

De aceea sînt reguli atît de severe în Canoane, căci nu orice ticălos, necredincios, eretic, criminal șamd să se poată împărtăși înainte de a se pocăi la modul sincer și serios. Știu că au fost cazuri excepționale cînd oameni dintre aceștia au primit Împărtășania mai înaintea demonstrării pocăinței, dar iată că în final au dat dovadă de o convertire dusă uneori pînă la sfințenie.

Femeia să-şi urmeze bărbatul... în privinţa credinţei?
Cred că, mai degrabă, fiecare dintre parteneri are datoria de a-şi păstra credinţa, respectând, în numele iubirii, convingerile celuilalt.
Dvs aţi scris atât de frumos şi pertinent argumentat, într-un mesaj anterior, că religia se cuvine a fi trăită ca liant între oameni şi că suntem datori de a păstra o atitudine tolerantă faţă de credinţele celorlalţi.
Dacă în relaţiile cu străinii avem această datorie sfântă (de a le respecta libertatea conştiinţei), cu atât mai mult (şi mai uşor) suntem datori să respectăm, cu grijă şi delicateţe, convingerile religioase ale celor dragi şi apropiaţi ai noştri.
Faptul de a-ţi părăsi credinţa nu este doar "un mic sacrificiu", credinţa fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt şi scump în viaţă.
De aceea, consider că, fără a face vreun compromis în privinţa credinţei proprii, putem continua o relaţie mixtă, prin bună înţelegere, toleranţă, profund respect faţă de libertatea de conştiinţă a celui/ celei pe care îl/ o iubim.
P. S. 1. Desigur, pot exista cazuri în care unul dintre parteneri se converteşte, din convingere personală, la credinţa celuilalt. În aceste situaţii, desigur că se va ajunge ca amândoi să aibă aceeaşi credinţă şi astfel orice posibilă neînţelegere va dispărea.
În schimb, dacă nici unul dintre cei doi nu îşi doreşte convertirea la credinţa celuilalt, consider că relaţia poate continua, pentru că "dragostea este binevoitoare, nu se mânie...". Dacă fiecare va şti să respecte libertatea de credinţă a celuilalt, atunci... unde ar mai fi obstacolul?... Pentru că, într-o iubire autentică, nu poate exista constrângere, şantaj emoţional sau concurenţă.
P. S. Tot în Biblie scrie că "bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă". Prin urmare, este posibil ca şi bărbatul să-şi urmeze soţia întru credinţă... :) Nu credeţi?... :)

Te rog frumos să nu te mai iei de maieurile mele!
Asta am, asta port. Doar nu vrei să port direct cămaşă (că nu sunt Mircea Dinescu, zicînd "Îmi trag realitatea pe piept / ca pe-o cămaşă"... - vezi "Proprietarul de poduri", capodoperă, cred).
Am ca model sistemul trilaminat care înveleşte în straturi succesive sistemul nervos central, aşa cum l-a creat Dumnezeu: maieu (piamater), apoi cămaşa (arahnoida) şi la exterior, cu rol de apărare, puloverul/cojocul (duramater).

Bîrrr, ce frig era să mă cuprindă, pe ploaia asta...

La noi a fost aşa: eu am fost "pescuit" primul, când eram adînc în nebunie şi pregustam iadul. Apoi, văzînd cum am devenit, cum mă comport, ce simţiri noi am, şi văzînd că eu şi Tudor mergeam des la biserică şi făceam rugăciuni seara, dimineaţa, la masă etc., soţia mea a venit şi ea, timid la început, cu noi.
Astăzi ne depăşeşte cu mult, zic eu, în ce pot numi o credinţă vie, trăită. Mă rog, o mai concurează Tudor, cât de cât dar pe mine m-a lăsat cu multe bărci în urmă...

Trăiesc o mare bucurie că nu doar eu ci întreaga familie suntem duminica în aceeaşi biserică şi facem seara, împreună, măcar un minut de rugăciune.

Despre ce sectă este vorba?
Am studiat câteva lucruri foarte interesante despre anumite aspecte psihologice şi sociologice legate de convertirea la o sectă... Există o solidaritate atât de puternică între membrii unei astfel de grupări, o emulaţie, un entuziasm atât de mare, încât... o Biserică tradiţională cu greu poate face faţă prozelitismului realizat de noile mişcări religioase (nmr)...

"Foarte frumos ati explicitat multe aspecte, si atitudinea dvs. echilibrata si comprehensiva ar fi bine sa fie mai larg raspandita si in masa acelor "ritualisti de duminica" ,care confunda ritualul cu fapta crestina !"
Vă mulţumesc mult pentru aprecieri!

:))
M-aţi lăsat fără replică! :)
:)

Ce minunat!!!
Domnul să vă sporească tuturor credinţa!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

E mai sceptic si mai intepator, dar e simpatic el asa. :p

Pentru asta va trebui, totuşi, să te muţi pe un blog personal unde, vorba unui prieten, poţi să latri de unu' singur la lună până fuge de pe cer!

Remarcile astea spun ceva despre dimensiunile egoului lui care in nici un caz nu fac casa buna cu adevaratele profunzimi spirituale de care este cvasi-total strain.

Mai bine ar fi pentru d-voastra sa nu va complicati viata. E pacat daca traiti/umblati impreuna necununati.

la inceput este frumos, dar mai tarziu vor aparea probleme

Exista si forme bolnave ale dialogului.
Acelea in care zicem mai mult ca ei si mai putin ca noi.

Desi a zice ca noi si deloc ca ei, ecumenistii o pot considera o infractiune si "opozitie la dialog" cred ca e atitudinea cu care nu poti gresi, cel putin atat timp cat o faci cu diplomatie si cordialitate (agresivitatea gratuita si neprovocata este altceva).

Eu am observat altceva si anume ca au mai putin sau deloc nevoie sa ne cunoasca pe noi si mai mult sau aproape doar sa se prezinte pe ei.

Avem si exemplu aici pe forum, (fostii) colegi romano-catolici care au demonstrat in multe randuri ca stiu tot despre ortodoxie (in varianta lor) dar nu-si pot controla nevoia de a ne informa inclusiv despre ceea ce nu ne intereseaz de nici o culoare despre romano-catolicism - pana la partidele de fotbal dintre episcopi sau ceva de genul si binenteles putin sau mai deloc despre falsa unitate din cadrul BRC, schisme, deraieri care intr-adevar sunt un lucru interesant mai ales ca fatza oficiala este cea a unei depline comuniuni in jurul "Sfantului Parinte".

Despre cei neoprotestanti nu mai zic ca ar fi inutil, doar sper ca cei din afara nu sunt asemenea celor de la noi.

O singura floricica protestanta avem si noi pe forum, fata de care ,datorita culorilor in care e zugravita, majoritatea din noi nu avem nici o retinere in a fi ecumenisti :) cel putin atat timp cat nu se ajunge la discutii prea specifice ca in fond cam asta e ecumenismul, cat se rezuma la cantari, impreuna rugari si alte asemenea e ok, daca se ajunge la "a cunoaste pe celalat" sub aspecte de credinta, ies scantei.

No, c-or fi şi copitaţi care bat cu furculiţa-n ceaun cât să adune norodu-n juru-le, se cocoaţă îndată pe poloboace-n mijlocu' gloatei, dreg glasurile ş-apoi turuie cuvintele ce par vii la primă auzire. Până o ieşi duhoarea din vorba lor şi s-o îngreuna aeru' cu pucioasa împrăştiată, s-or găsi şi unii mai puţintei la cuget care să caşte gura la "predicatori": "Tiii, da' ce fain le zâce!"


Faptă au deopotrivă - cine poate spune că nu? -, colbu' de pe ciubote, strâmţarii osteniţi de umblet şi bătăile-n porţile oamenilor grăiesc de la sine, mai mare mila când îi vezi atât de istoviţi. Cine-s ei? Cu cămăşuicile lor albe şi ghetele cu scârţ, cu pantalonaşii călcaţi la dungă ori cu fustiţele cu pliuri dese, îs misionarii-itineranţi, cei care numaidecât scot din paporniţă când Biblia Ortodoxă, când cea sectară, când scrierile Sfinţilor Părinţi, când vreo E. G. White, în funcţie de interlocutor.

Nu, eu nu cred că predica-i folositoare, şi nici măcar fapta - că unii batjocoresc orice ar auzi sau ar vedea din dreapta-credinţă -, însă dragostea de ortodoxie ar trebui să stopeze proliferarea ecumenistă. Când e, că dacă nu-i, eu zic "mulţumesc, Doamne" că nu-i bărbat, şi că-i muiere, că nu poa' s-ajungă preot, ci numa soaţă-n casa cuiva mai mintos, mai cucernic, mai cumpănit. De duduia anterior-citată pomenesc.

Acelea nu erau ironii, erau hăţuiri şi struniri la exaltări şi aprinderi sectare, că viaţa nu-i cu măgăruşi roz şi vată de zahăr, are unele aspecte care-i scapă din vedere.

E lejer...
 

Doar liturgic nu poti fi in comuniune cu ea. Ai grija si la discutiile teologice, te vor intrista. Mai bine sa le eviti...asta o zic din experienta mea. Poti chiar sa mergi o data la ei la sala de adunare (ca biserica nu pot sa-i zic) si sa tragi niste concluzii.

P.S: Ce va plac subiectele astea, in cateva ore s-au scris cateva pagini, cu polemicile iar sunteti prompti.

Se stie foarte bine, ca in urma pacatului originar, cand femeia l-a inselat pe Dumnezeu cu diavolul vina ei a fost incomensurabila !
Desigur, ca mai apoi, prin Sfanta Fecioara Maria, Preabunul Atoatestapinitor s-a indurat si a ridicat cea mai mare parte din pacat !
Insa a lasat o mica parte, asa ca pentru o continua ispasire si aducere-aminte,ca femeia sa fie supusa si sa urmeze barbatului sau !!!

Ca sa ma intelegeti mai bine voi face o analogie a legaturii dintre femeie si barbat,pe care eu o vad asemenea calatoriei pe mare cu un vas,un velier imens cu panze albe,foarte fumos,dealtfel.
Se stie foarte bine, ca viata si siguranta intregului echipaj depind intr-o masura decisiva ,atat de iscusinta capitanului cat si de disciplina si supunerea care domnesc pe acel vas, adica in sanul echipajului !
De aceea e foarte important ,ca toti membrii acelui echipaj sa aiba o legatura puternica si aceleasi pareri,pentru a se evita razvratirea si insubordonarea,lucuri grave care strica forta echipajului chiar cand are nevoie de ea mai mult,adica in furtuna si vrme rea !

Pe mare,exista desigur o multime de alte vase,care calatoresc, fiecare avand insa pavilionul lui,si echipajul lui cu convingerile si atmosfera specifice acelui vas !
Vasele intre ele, desi, diferite,cand se intalnesc intamplator pe mare pot trage slave de tun in semn de salut si nu de atac sau distrugere a celuilalt vas, numai pentru ca poarta alt pavilion ! Dimpotriva, respectul cel mai adanc poate domni intre vase diferite pe aceeasi mare !

In mod analog, parerea mea este ,ca intr-o familie, trebuie sa domneasca acelasi climat spiritual,pentru a conferi unitate, si nu dezbinare, pentru ca menirea familei este unitatea !!!

Dvs. spuneti : "Faptul de a-ţi părăsi credinţa nu este doar "un mic sacrificiu", credinţa fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt şi scump în viaţă.

Insa aceasta atitudine se poate interpreta si ca egoism pur,adica mie sa-mi fie bone, si eu sa fiu mantuit ca celalalt nu prea conteaza !
Dar ce iubire mai poate fi aceasta,in care sa nu existe si o atitudine de sacrificiu !
Eu cred, ca insusi Dumnezeu, este primul care sa inteleaga acest sacvrificiu facut in numele iubirii de aproape,si sa nu-l condamne ! Pentru ca Dumnezeu vrea sa-i uneasca pe oameni nu sa-i desparta !
Asta,cred ,ca nu inteleg unii crerstini care pun un accent deplasat pe ritual si dogme, in defavoarea faptei concrete si a sacrificiului pentru aproapele !!!
Maretul Arhitect al Universului,cred ca uneori isi permite sa fie mai non-conformist, decat am banui noi ,oamenii pacatosi,si sa sfideze canoanele, regulile si obisnuintele,pe care tot oamenii le-au facut. pe unele !
Insasi mesajul lui Cristos e unul al sfidarii vechilor reguli ,al scandalizarii "oamenilor de bine ",a datului peste bot moralei filistine !
Cristos e un personaj divino-uman puternic si scandalizant, un non-conformist revolutionar !
Coincidentia opositorum, si concordia discors, Cristos apare atat in ipostaza intoarcerii obrazului, cat si in cea a punerii mainii pe bici,pentru a-i croi cu violenta pe bisnitarii din Templu !
Tot El, sta cu curvele si hotii la masa, band si cinstindu-se cu ei,in timp ce isi bate joc de intelectuali spunandu-le sa se nasca a doua oara !
Ce poate fi mai frumos, mai tainic si mai complex, decat acest Dumnezeu care ne scandalizeaza ???

E drept că femeia a fost frumos comparată, de către poeţi, cu o corabie (criteriul fiind mândra ei anatomie),
însă de aici până la a considera, precum zici, că "femeia L-a înşelat pe Dumnezeu cu diavolul", e ... un ocean de abisuri.
Cum de îi supravieţuieşti? Nu te dor braţele de la înot?

În Biblie este scris exact contrariul: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup". Facerea 2:24

Aşa că bărbatul trebuie să-i lase pe ai lui şi să urmeze femeia :)
E scris şi în biblie.

In aceeasi masura a gresit si barbatul.

Aiurea.
Daca barbatul e cretin spiritual si femeia cu ceva mai multa minte din pct asta de vedere, ar trebui sa se intample exact invers.

Nu si cand capitanul nu este cu adevarat capitan, adica e corijent la navigatie duhovniceasca si veninos fata de cei silitori in privinta asta.


Unitatea in jurul unui sistem de valori autentic, nu a unui barbat habauc.

Pai hai sa fim pragmatici, daca celalat vrea sa intre in iad cu mine de gat ce e mai bine, sa salvez o persoana (eu sa zicem) sau sa piara doua?

Sa nu confundam sinuciderea, mai ales cea spirituala cu sacrificiul spiritual.

Dumnezeu vrea ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina, dar daca unul vrea sa piara nu inseamna ca trebuie sa-l ia si pe celalat care are ceva mai muta minte, in Iad cu el.

Binenteles ca acei "unii crestini" sunt cei care nu vor sa-ti impartaseasca parerile tale aiuristice, superficiale cu pretentii de gandire spirituala.

Hopa. Uite unde se ascundea omuletul cu echerul si compasul.

Sau poate nu oamenii le-au facut, dar daca pe tine atat te duce mintea..

Mai ai oleaca si-l faci mason si pe El.

Si betivul scandalizeaza, si prostul care se crede intelept, dar asta nu inseamna ca orice scandal si mai ales rasturnarea unor valori autentice pentru inocularea altora sub pretextul revolutiei ca virtute absoluta, are un iz divin.

Bineinteles ca este de preferat ca si femeia de care se indragoste un barbat ortodox sa fie tot ortodoxa!
Insa, daca (si aici va spun cum as proceda personal, ca sa nu fie "povesti din auzite"") s-ar intampla ca un barbat ortodox sa se indragosteasca de o femeie de alta religie sau atee, atunci ar trebui procedat astfel: ca bun ortodox barbatul are datoria a-i explica de ce credinta ortodoxa este cea corecta, cu multa rabdare si tact.
Daca cu toate acestea, femeia zice ca totusi vrea sa ramana cu religia ei, atunci cadem de acord sa nu mai abordam aceste subiecte, si fiecare sa-si pastreze propria credinta.
Doi oameni maturi, care se iubesc cu adevarat, sunt convins ca vor gasi o modalitate de a trece peste aceste diferente pentru a fi impreuna.

O situatie mai delicata ar fi de exemplul atunci cand unul din parteneri ar face parte din secta ""Martorii lui Iehova"": deoarece acestia refuza transfuzia de sange, in cazul unor accidente sau boli, ar putea aparea probleme! Totusi, atunci cand stii ca viata femeii iubite depinde de o transfuzie de sange, cu toate ca probabil aceasta nu ar fi de acord, le-as spune medicilor sa-i faca aceea transfuzie, pentru a-i salva viata.
Aici poate ar trebui adoptata si o lege, in sensul ca persoanele care sunt aduse la urgenta, victimile unui accident sau agresiuni, indiferent de conceptiile lor filozofice ori religioase, sa li se faca absolut toate tratamentele medicale posibile, pentru a le salva viata sau integritatea corporala, chiar daca familia lor se opune efectuarii unor proceduri medicale, pe considerente religioase ori filozofice!

Vesnica melodie, iubirea e mai puternica decat credinta sau mai bine zis decat dreapta credinta ca asa credinte sunt mai de tot felul.

Discutabil, foarte discutabil si varianta asta e cu doua taisuri.

Oricum, pana la transfuzii vor fi alte puncte critice: botezul de exemplu, frecventarea carei biserici? etc.

ortodox-catolic au cat de cat sanse sa mai ajunga la un compromis, dar ortodox-neoprotestant, daca ambii sunt practicanti, e un chin.
Practic, cred ca nici unul nu ar recurge la un compromis. Repet, daca sunt practicanti (in sensul autentic nu ritualist/traditional).

“Ceea ce m-a salvat, a fost rugăciunea Părintelui Emilianos – cineva care se afla pe cealaltă parte a planetei, în mănăstirea sa, fără să fi pus vreodată piciorul în America”, interviu cu Maica Emiliani de la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Teba, Grecia





http://sfantulmunteathos.files.wordp...eece.jpg?w=604Maica Emiliani, Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Teba, Grecia

Teva: Întâi, vreau să vă mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu și pentru că împărtășiţi gândurile dumneavoastră cititorilor revistei„St Nina Quarterly”. Sunteți de origine din Kansas și ați venit la Boston pentru a urma studiile superioare, la Universitatea Harvard. În timpul petrecut la Boston, ați fost primită în Biserica Ortodoxă. Ne vorbiți despre călătoria dumneavoastră către Biserică – ce v-a atras la Ortodoxie?

,,Maica Emiliani: Nu știam nimic despre Ortodoxie. Eram prietenă cu Mary Ford, acum profesoară la Sf .Tihon (Seminarul Teologic Ortodox Sf. Tihon de Zadonsk – Pennsylvania) – prima persoană care mi-a vorbit despre Ortodoxie. Studia teologia și literatura la vremea aceea și era în măsură să îmi explice diferențele teologice – ce este teologia ortodoxă și cum definește Occidentul teologia.
Teologia Ortodoxă mi-a părut, în mod clar, mai adecvată, firească, pur și simplu… adevărată. Erau alte lucruri pe care nu le înțelegeam, nu-mi plăceau, sau le găseam respingătoare, dar un lucru pe pare l-am înțeles era acela că oamenii aceştia știau totul despre rugăciune. Știau despre legătura minții cu trupul. Înțelegerea acestor lucruri îmi era de ajuns. Aveam o relație de atracție-respingere cu biserica. A trebuit să mă întorc pe dos ca să pot intra în Biserică. (...)

Părintele Emilianos mi-a spus, cu mult mai târziu, că Dumnezeu pregăteşte şi aduce în viaţa fiecărui om, un hiatus (“Hyatt”, trimitere la tragedia de la Hotelul Regency Hyatt, nn.), ce reprezintă trecerea către o nouă viaţă."

Continuare:

http://sfantulmunteathos.wordpress.c...cu-maica-emil/

"Părutu-ni-s-a nouă şi Duhului Sfânt ..."
Oare ce vrea să însemne?

smerenie+litera de lege

Aceasta să fie etimologia cuvântului dogmă, la care se referea Laura?

Caz extrem de fericit in care la o adica celalalt ar putea fi si ateu, nu?

Cat de departe ai merge totusi cu compromisul daca:

1. Celalalt vrea sa aiba loc casatoria SI in "biserica" lui sau DOAR in biserica lui?

2. Celalat vrea sa nu fie botezati copii pana la varsta "maturitatii" (neoprotestant) sau sa fie botezati romano-catolici sau sa fie o parte botezati ortodocsi sau o parte romano-catolici?

3. Vrea ca acei copii sa se impartaseasca si in biserica ortodoxa si la romano-catolici (exista canon clar, fara pogoraminte impotriva la asa ceva)?

4. In timp ce tu ii inveti despre Biserica Ortodoxa el ii invata impotriva Bisericii Ortodoxe, tu ii inveti despre cinstirea icoanelor, el cum sa le puna pe foc, ca e inchinare la idoli, tu inveti despre Sf. Traditie, el invata ca Sf. Traditie e "invatatura omeaneasca" care falsifica adevarul Scripturistic, tu inveti ca BO a pastrat integral adevarul de credinta, el invata ca pana la Luther adevarul de credinta era aproape pierdut, inecat in "dogme" si superstitii, tu inveti despre cinstirea Sfintei Fecioare Maria, el invata ca e "doar un om", etc.

Ce se poate accepta din lista de mai sus si ce nu?
Explica-mi cum se aplica in cazurile de mai sus:

Dar de cand BO accepta sa faca Taina Cununiei cand unul din ei nu e ortodox? Mai e Taina valida, se mai primeste harul ? Eu in canoane si molitfelnic nu am gasit asa ceva. Chiar sunt curioasa ce zice preotul in cadrul Tainei daca unul din ei nu e ortodox, ce randuiala face. Sau o da inainte ca si cum ambii ar fi ortodocsi, desi nu sunt ?
Despre nunta mixta se vorbeste doar in cazul in care amandoi sunt pagani sau eretici, unul din ei trece la ortodoxie, celelalt nu. Dar nunta mixta de la bun inceput, nu. Cate pogoraminte se mai fac in Biserica Ortodoxa? Mai au vreun sens canoanele astea daca ptr. toate sunt pogoraminte si gasim un preot ca sa ne faca pe plac?
Nu sunt destui ortodocsi in Romania, de ce taman unul de alta credinta vrem? Nu cumva ar trebui sa Il punem pe Hristos mai presus de chestiunile astea omenesti?
Daca asta e crestinismul ortodox, nu e de mirare ca multi pararesc BO.

Stiti, chestiunile astea omenesti ne fac tocmai...OAMENI.

Eu m-am casatorit cu un reformat. Eu am ramas ortodoxa, el a ramas reformat. Am facut cununia la ambele Biserici. Si cand vom avea copii, ii vom boteza la ambele Biserici, iar la maturitate, vor alege singuri la ce confesiune vor sa ramana.

Intr-adevar, nu suntem niciunul crestini practicanti, mai degraba avem amandoi CAM aceleasi convingeri despre Dumnezeu, cu mici diferente, desi facem parte din Biserici diferite.

In primul rand suntem oameni, se poate ajunge la o intelegere in orice.
Stiti, pana la urma ne rugam aceluiasi Dumnezeu. Ca la reformati sunt chestiuni care, ca ortodoxa nu le pot accepta, asta e, asta nu inseamna ca trebuie sa blamez Biserica reformata, cat timp nu imi interzice nimeni sa raman la credinta mea. Valabil si viceversa.

Ooo, ca voi fi judecata de juma' de forumisti, ca nu e in regula ce voi face cu copii, asta e. Nu vreau sa imi obig copilul sa fie ortodox sau e orice alta credeinta.
Bine inteles, intai ii voi vorbi despre credinta, confesiuni si tot ce tine de subiectul acesta,la fel si sotul. Apoi isi va/vor alege el/ei confesiunea dorita, in cunostinta de cauza.
Asa cum eu nu a fost obligata sa fiu ortodoxa/catolica/reformata/martor al lui iehova(desi ei au incercat sa ma "converteasca", asa nu voi obliga nici eu pe nimeni, chiar daca e vorba despre copii mei.

ok, acum haideti, sariti-mi in cap pentru ca convingerea mea emult diferita fata de a majoritatii. N-ar fi prima data...
Dar multumesc oricum, pentr ca asa pot savad si alte pareri, chiar daca unele (nu e generalizare) nu sunt spuse chiar in ce mai frumos mod.

Deci iata dovada- doi oameni maturi care se iubesc cu adevarat pot trece peste diferentele de conceptii religioase!

Nu o sa te judece nimeni daca nu o sa spui ca ceea ce crezi tu e adevarat si ceilalti trebuie sa faca la fel ca altfel nu sunt deschisi. Ca asta se cam intampla cu cei ce nu cunosc foarte multe despre credinta sau ortodoxie.
Ceea ce ai scris e gresit din punct de vedere ortodox. In Biserica Ortodoxa preotul poate casatori doar doi ortodocsi, asadar cel ce nu este trebuie sa se converteasca la ortodoxie. Probabil ati omis sa-i spuneti preotului ca nu sunteti ambii ortodocsi, adica l-ati pacalit fara sa vreti.

Mai interesant mi se pare cand unul din soti este botezat ortodox dar e ateu. Acesta va participa la slujba ca la un fel de traditie omeneasca, preotul nu stie ca nu e credincios, il intreaba doar daca e botezat. Cred ca sunt multe astfel de cazuri, ca sa nu mai spun de ortodocsi care cred, dar nu sunt practicanti sau nici macar nu se roaga.