|
Citat:
Cat despre nepoti, cu toate ca isi doreste, eu nu prea o inteleg ; acum cativa ani cand a ramas fiica-sa gravida, si tipul nu s-a grabit sa isi asume angajamentul, a dat inapoi si a incurajat-o sa renunte. Nu stiu de ce femeile din generatia asta traiesc cu convingerea(destul de ferma) ca e pacat mai mare sa faci un copil si sa nu ai ce sa-i oferi, decat sa faci avort. De parca asta ar insemna ca putem controla noi, in vreun fel, viata si moartea....urmatorul pas care ar fii, ca putem omori pe oricine ne sta in cale, sau ca putem sa ne luam singuri viata atunci cand nu ne mai convine??? In fine, nu stiu in ce masura e vina celor care gandesc asa, sau daca cumva au ajuns fara voia lor victime ale unor judecati mai 'globale"... Faptul ca Ceausescu a interzis avorturile nu l-a facut mai sfant nici pe el, nici pe noi, ba din contra, ne-a smintit mai rau, facandu-ne sa credem ca daca el, care era un om rau, a sustinut aceasta teorie, inseamna ca si aceasta este rea; ca oricine incurajeaza natalitatea este un tiran care doreste sa castige cat mai multi adepti? Oare asta sa fie greseala omenirii din toate timpurile, compararea lui Dumnezeu cu asemenea tirani, idoli falsi, care la inceput le promit o viata mai buna, apoi ii pun la jug??? (scuze de off-topic, a deraiat..) |
Avortul este egal cu o crima, si nici o femeie nu ar trebui sa faca lucrul asta.
Este adevarat ca inainte de a concepe un copil un barbat si o femeie trebuie sa se gandeasca foarte bine daca intre ei exista sentimente autentice, pentru ai putea oferi viitorului copil un mediu propice pentru a se putea dezvolta armonios. Daca nu sunt inca siguri de acest lucru, daca relatia nu este bine inghegata si nu dureaza de mai mult, eu inteleg ca suntem oameni si trupul are slabiciunile lui, insa sunt mijloace contraceptive, incepand de la banalul prezervativ. Daca totusi cu toate masurile de precautie se ajunge la sarcina, in cel mai rau caz copilul poate fi dat spre adoptie sau in grija statului, insa IN NICI UN CAZ NU TREBUIE FACUT AVORT! |
Din pacate nu intodeauna lucrurile se stabilesc asa de la inceput, de multe ori unele persoane prefera strategia de a-si pune partenerul in fata faptului implinit ("take it or loose it"). Intr-un fel e buna si aceasta strategie, insa doar atunci cand da rezultatele scontate, adica se ajunge unde trebuie, la o casataorie implinita, nu la avort si despartire si nici la o casnicie fortata, chinuita. Daca toti barbatii ar spune din capul locului "nu sunt pregatit sa ma insor si sa am copii, deocamdata", si toate femeile ar lua-o de buna, si ar accepta situatia aceasta, ar fi mari sanse sa se permanentizeze, acel "deocamdata" sa se prelungeasca la nesfarsit, pe termen nelimitat, si sa devina "forever"...
|
Acuma e adevarat ca nici nu te poti casatori cu o persoana dupa ce ai "cunoscut-o" de doar cateva luni! Trebuie sa treaca un timp rezonabil ca sa poti sa cunosti o persoana, sa vezi daca exista intradevar sentimente autentice. Pe de alta parte nici nu este normal de prelungit la infinit aceasta situatie- in general doi oameni maturi dupa 2-3-4 ani de stat impreuna cred ca-si pot da seama daca i unesc sentimente autentice sau nu.
Iar cu copii- ideea asta ca daca facem copii automat inseamna ca ne si iubim cu adevarat este complet gresita. Un copil nu compenseaza lipsa sentimentelor autentice intre cei doi parteneri sau soti. Iar ideea unor barbati ca daca apuca sa faca un copil cu o femeie gata automat totul va fi bine este complet aberanta! Personal nu-i inteleg- nu as putea sa "plec la drum" pentru o relatie indelungata si apoi pentru o casatorie cu o femeie pe care nu as iubi-o cu adevarat si invers. Daca atunci cand te duci acasa nu te duci cu acel sentiment de bucurie si fericire, atunci nu vad ce rost are (vorbesc dpdv personal) sa fii impreuna cu cineva. |
Citat:
Citat:
Citat:
Urmatorul pas ar fi obligativitatea. Care s-ar putea sa se intample chiar in cursul generatiei noastre. Citat:
Actualmente se descurajaza natalitatea si se incurajeaza divortul, moral nu e mai bine, dar macar exista cat de cat o libertate de alegere. Citat:
Cand n-ai argumente, la sufletele slabe merg si astfel de tehici.. |
Citat:
Dumnezeu i-a lasat femeii o misiune. Daca acest popor va avea mame bune, spunea un preot, va avea si preoti buni si oameni de omenie, buni crestini. |
Citat:
Cele care au o cariera nu au copii multi,doar 1 sau 2 maxim pt a putea tine pasul cu studiatul si programul dur;unele nu au nici sot. Exemplul tau este unul singural,particular...si apoi cariera trebuie intretinuta cu noi cursuri in domeniu,ca altfel esti depasita. Nu poti sa mergi in 2 luntre,ori cariera fara viata de familie(sau una compromisa) ori femeie casnica cu familie numeroasa. Ar fi chiar indecent ca o femeie cu 5 copii(sa spunem)sa-i neglijeze apoi lasandu-i cu bunicii,cu vecinii sau cu bonele cand pleaca in deplasari,cand are examene sau cand se concentreaza pe cercetare. Ah,iara avem o problema cu definitia carierei? Daca vb despre "cariera" unei femei care este casiera la banca...nu-I de mirare ca ajungem cu discutia aici. |
Citat:
Sunt si cariere in care poti fi independent, sa nu ti de un sef sau de o companie, cum ar fi arta. O pianista are concerte si asa, dar ea isi alege programul si nr.concertelor de peste an.(sunt pianiste/violoniste de succes care sunt si mame) Parerea mea e ca e destul de greu sa ai cariera si sa ai si familie fericita. Una e sa fi mama si sa mai ai si un serviciu cu jumatate de norma, care iti asigura bani in plus, alta e sa fi f.dedicata carierei si sa neglijezi familia. Sau sunt multe femei care isi fac intai cariera, iar familia pe la 35+ ani. E cam dificil la varsta aceea. |
Absolut! De exemplul si asta poate fi o cariera (chiar daca pentru o femeie mai greu)
http://www.youtube.com/watch?feature...&v=AekWdWvuKwM |
Citat:
Daca ai cariera de artist trebuie sa fii mereu in bataia reflectoarelor,altfel lumea te uita,concurenta este mare,concertele se tin lant si te fac sa fii mai timpul plecata. Din nou intreb ce face o pianista de success cu 6 copii cand trebuie sa plece in turneu,in concert?Din nou cati copii are Felicia Filip(de exemplu?) Stiai ca pana si o cantareata de muzica populara are turnee care tin vreo 6 luni,pe diverse continente? Din nou,ce faci cu copiii timp de 6 luni? Pana la urma ar trebui sa te intrebi de ce iti doresti viata de familie si copii,de ce iti doresti cariera...poate cumva poti sa faci niste compromisuri,sa te casatoresti mai tarziu,dupa terminarea studiilor,masterului si altor scoli si sa fii parinte numai pt 1 copil sau 2 -atata cat poti manageria cu cariera ta decat sa faci 6-8 si sa fie toti neglijati si sa transmita asta mai departe si altor generatii. Eu pun accentul pe intelegerea definitiei de loc de munca versus cariera. Exista atatea exemple unde se observa clar de ce cariera nu este compatibila cu existenta unei mame crestine care nu foloseste anticonceptionale. |
Citat:
Cariera in ce domeniu? Varsta copiilor? Ma indoiesc ca poti fi o mama buna pentru patru copii si sa ai si servici. Doar daca iti face altcineva menajul in casa eventual are si grija de copii o parte din timp. |
Citat:
Din perspectiva strict lumeasca femeia se ia la intrecere cu barbatii, se bate pe functii, eventual calca si peste cadavre pentru a le obtine sau recurge la compromisuri daca e nevoie. Important este sa se afirme si sa castige cat mai multi bani. Daca are un copil il vede dimineata si seara, considera ca i-a asigurat conditii daca odrasla are telefon ultimul racnet, bona, televizor si calculator. Important pentru ea este sa aiba un mostenitor si sa iasa din cand in cand cu copilul la plimbare pe care il priveste ca pe un bibelou, ramanand straina de ceea ce inseamna cu adevarat educatia unui copil. Daca privim lucrurile asa, atunci familia o cam impiedica pe femeie sa-si relizeze toate dorintele pe plan profesional... Mai vrea si sotul o mancare gatita, mai vrea si copilul o poveste, uneori mai face o febra ori o gripa, ehei... Chiar daca e unul singur, necesita aproape tot atata timp cat ar necesita vrei cinci-sase. Caci sfaturile date le asculta cu totii si se mai invata si unul pe altul! Daca privim lucrurile din perspectiva strict crestina, atunci problema se pune un pic diferit. Femeia este educata sa-si aleaga o profesie care sa-i permita sa se ocupe de viitoarea familie, apoi un sot crestin. Femeia a fost chemata la viata pentru ca sa dea viata si sa nasca si sa educe barbati si femei. Daca femeia isi abandoneaza menirea, intreaga societate sufera. Femeia crestina are spirit de jertfa. Ea vegheaza ca intreaga familie sa duca o viata placuta lui Dumnezeu, copiii sa se roage, sa ia dimineata Anafura si Aghiasma, se roaga ea insasi, fiind un exemplu pentru intreaga familie. Se roaga impreuna, se duc la biserica. Copiii sunt impartasiti cat mai des. Atunci cand observa unele porniri prea patimase la copii, ia atitudine pentru a nu se trezi ca patimile cresc odata cu varsta, se roaga pentru copii si pentru intreaga familie. (Daca mama nu are timp sa observe aceste porniri patimase cand sunt copiii mici, ba chiar se amuza de ele, atunci sa nu se mire ca atunci cand sunt mari, copiii nu mai sunt receptivi la sfaturi.) Femeia crestina lupta cu ea insasi pentru a se debarasa de egoism si de trufie atat in viata de familie cat si la serviciu. Scopul ei este sa daruiasca ce are mai bun ca specialista si ca mama, discret, fara a incerca sa obtina maximum de profit ori demnitati inalte. Femeia crestina isi fixeaza niste limite ale ambtiilor profesionale. Nu va lupta sa obtina ea insasi totul. Daca va educa in familie niste oameni vrednici, intreaga societate va avea de castigat. Adesea obtinerea unor avantaje materiale si a unor functii poate fi insotita de compromisuri in masura sa afecteze viata de familie sau viata duhovniceasca. ,,Sa nu faci tot ce poti, sa nu crezi tot ce auzi si sa nu spui tot ce stii'' ne invata parintele Paisie Olaru, pentru a fi feriti de ispite. |
Citat:
De exemplul la "Filatura", "Moldotext" sau "Husana" femeile lucrau in 3 schimburi (inclusiv sambata), si cu toate acestea au crescut si educat si copii! |
Citat:
Dupa ce unii copii cresc, mama ii aduna pe toti si le da mici roluri in prepararea mancarii, nu face totul singura! La fel se pune problema si in privinta curateniei! |
Citat:
De exemplu, să nu spui tot ce știi, ar putea duce la minciună prin omisiune. Înțeleg că aceste sfaturi pot conține o formă de invitație la prudență, precum și un fel de conștientizare a faptului că suntem limitați, prin condiția noastră umană... Însă, eu văd și alte abordări posibile ale vieții: - să facem ceea ce avem de făcut cât putem mai bine, ca pentru Însuși Dumnezeu, fără a uita lucrurile importante în detrimentul celor mai puțin importante; - părintele Nicolae Steinhardt spunea că încrederea în oameni este un atribut creștin, iar bănuiala, prin contrast, nu este specifică creștinilor, cavalerilor, gentlemenilor... - despre a spune tot ce știi, cred că este destul de greu, din punct de vedere practic, pentru că uneori sunt prea multe de spus... Totuși, să fie ascunzișurile o calitate?? Aștept cu interes și alte opinii. Și Sărbători fericite tuturor! |
Citat:
,,Sa nu faci tot ce poti'', adica sa nu faci in primul rand rau aproapelui, apoi sa nu faci nici exces de zel, pentru a nu-i trezi invidie. ,,Sa nu spui tot ce stii'' adica sa nu duci vorba de la unul la altul pentru a face rau cuiva, dar nici sa nu incerci sa impresionezi lumea cu cunostintele tale pentru a nu trezi invidie si pentru a atrage tot felul de ispite. ,,Sa nu crezi tot ce auzi'', adica sa ai discernamant. |
Citat:
|
Citat:
Acuma cu manierele: aici depindea cat de bine inghegata era familia! Intradevar, aceea generatie a crescut cu "cheia de gat", insa era o anumita disciplina: de exemplul daca copilul facea vreo prostie, parintele era chemat la militie si pus sa dea explicatii. Ori la nimeni nu-i convenea sa piarda timpul si sa plece de la locul de munca pentru a da cu subsemnatul. Apoi era lege impotriva "parazitismului social" si a vagabondajului: la 16 sau 18 ani, nu exista sa stai fara loc de munca, dupa ce ai terminat scoala profesionala sau liceu industrial. Iti gaseai ei imediat loc de munca- daca de exemplul te vedeau ca umblai de vagabond pe strazi, imediat erai legitimat, intrebat unde lucrezi, iar daca nu lucrai primeai "foaia de drum" si in ziua de la ora de trebuia sa te prezinti la locul de munca- fie in fabrica, fie pe santier. Apoi un alt factor important care calea tinerii si i pregatea pentru viata era si stagiul militar obligatoriu, unde se invatau cu o anumita disciplina, cu respectarea unui program, etc. De batut maidanele intradevar se bateau, insa totusi era mai sanatos pentru un tanar sa faca miscare in aer liber (fotbal, bicicleta, tenis, etc), decat ca astazi sa stea prin cluburi sau cu calculatorul. O problema mai deoasebita era in mediul rural. Acolo de multe ori sotia trebuia sa faca si menajul casei, si cresterea copiilor si munca la CAP. Multi barbati care traiau in mediul rural preferau (deoarece la CAP se castiga putin) sa faca naveta la oras la fabrica. Si erau ceva nedefinit- nici cal nici magar: se sculau la 4 dimineata sa prinda rata sau trenul cursa muncitoresc, mergeau o ora-doua pana la oras, iar in fabrica se faceau si ei ca "muncesc" (de fapt maturau spanul prin fabrica sau carau materialele la strung), iar apoi la iesirea din schimb direct la primul bufet (crasmele de pe langa "23 August" erau pline la iesirea din schimb), si iarasi doua ore pana acasa cu trenul cursa muncitoresc, iar acasa ajungeau beti turta cu vodca ieftina "Ochii lui dobrin", si evident ca nu mai faceau nici o treaba in gospodarie (dar deh- se laudau ca "nu trag la sapa, ci "lucrez" la oras"). In aceste familii intradevar erau probleme serioase, si evident ca nu se mai putea vorbi de educatia si cresterea in conditii normale a unui copil. |
Dragii mei, in primul rand Craciun fericit, tuturor!
Vreau sa lamuresc o neintelegere: intrebarea nu era daca casnicia (mariajul) ne poate influenta negativ cariera, ducand la esec profesional, ci viceversa, daca si de ce (daca e e normal) esecul profesional sa ne influenteze viata de familie. Cat despre definitia carierei, intr-adevar si eu sunt foarte curioasa sa aflu care sunt parerile voastre.... |
Citat:
Daca el e sigur de pozitia sa, atunci isi permite sa fie generos si sa-i creeze relatii si sotiei. Fereasca Dumnezeu de somaj! Atunci e nevoie de un suflet mare ca sa o ajute pe femeie sa-si mentina optimismul. Adesea esecul profesional presupune un salariu mai modest. Esecul profesional al unuia dintre soti reprezinta o incercare pentru intreaga familie pe plan social si material. Cu ajutorul lui Dumnezeu poate fi depasita insa. Daca se renunta la orgolii si la lacomie, problema e ca si rezolvata. Daca celalalt sot sufera pentru ca nu are luxul dorit sau cercul de prieteni ravnit, atunci e mai greu. |
Citat:
Si nu era mai greu din cauza electrocasnicelor ci pentru ca nu era ca acum concediu maternal de 1-2 ani. Fiecare se descurca cum putea, cat erau mai mici erau dati la bunici, la cresa, camin cu program prelungit, pe urma trebuiau sa se descurce singuri, la 6-7 ani deja venea singura acasa, dadea drumul al aragaz, isi incalzea mancarea, etc.. In ceea ce priveste educatia..sa pastram un moment de solemna reculegere.. Insa disciplina era mult mai stricta, in scoala, in societate, erau probabil mai putine incidente ca acum. |
Citat:
Adevarul este ca de la 3 copii in sus, cel mult doar unul poate sa lucreze daca vor sa se ocupe serios de copii. De fapt cred ca si asta a fost ideea pana la urma cu "femeia de cariera", ori cariera, ori copiii. Si uite asa natalitatea este care este. |
Citat:
Insa, exista posibilitatea unui program redus. In plus, exista si servicii in care numarul orelor petrecute efectiv la serviciu este mai mic, iar o parte din munca se continua acasa. Vrei exemple? Spune asa. Acesta este un alt topic, asa ca refera-te strict la postare, nu la persoana mea! "Slujirea persoanelor sa treaca inaintea detinerii bunurilor", spunea Sfantul Grigorie Palama |
La multi ani la toata lumea!
Nu m-am lamurit pana la urma ce se intelege prin cariera, insa nu pot s anu-mi aduc aminte cum imi luau ai mei apararea in fata rudelor mai indepartate care ma acuzau ca de ce nu am familie si copii, spunand ca "femeile care fac cariera nu mai au timp...", "cariera e maiimportanta"... Care mama ei de cariera era asa importanta, cel putin in cazul meu, incat sa merite??? Sau mai zic unii cand te plangi ca nu ai copii, ca "lasa, ai mai mult timp pentru tine"...ca sa vezi, ia uitati-va la mine cat timp am si cate fac pentru mine, de nu mai pot! Poate pe altii poti sa-i minti, insa pe tine nu prea... Din pacate situatia cu esecul profesional tocmai am intalnit-o si intr-o alta familie, femeia nu a beneficiat de indemnizatie de maternitate la primul copil, cand a mai crescut acesta si s-a putut angaja, a lucrat cateva luni la negru pana i-au facut carte de munca, apoi a ramas din nou insarcinata, si iarasi nu se incadreaza pt indemnizatie. Iar sotul e suparat nevoie mare si pe ea, si pe viata, chiar azi a spus-o, de parca e vina ei ca nu i-au facut aia carte de munca si ca aramas si insarcinata din nou... Insa e de inteles ingrijorarea d-lui pt ca trebuie sa munceasca dansul mai mult, eventual 2 joburi, si probabil i se pare incorect si inuman, mai ales ca nici nu mai e foarte tanar si nu se mai simte foarte bine cu sanatatea... |
Bine, dar aceasta situatie se putea evita usor prin evitarea angajarii la negru! In afara faptului ca dauneaza foarte tare economiei si favorizeaza exploatarea salariatilor, iata ce consecinte mai apar!
|
Citat:
Dupa care urmeaza alte cai de jumuluire, din ce iti ramane platesti tva 24%, accize, taxe locale, etc. http://riscograma.ro/7012/romania-ti...axarea-muncii/ |
Citat:
Sigur, mai bine sa te jumuleasca patronul decat sa te jumuleasca statul prin diverse taxe si apoi, cand te imbolnavesti sau faci un copil, sa te arunce ca pe o masea stricata. Iar salariul la negru nici nu cred ca e mai mare decat unul cu carte de munca. |
Citat:
Impozite si taxe care acopera atat asigurarile sociale (pensie, somaj, concediu maternal) cat si cele medicale. E drept ca sunt cateva sute de ron pe an, dar decat sa pierzi cateva mii de ron, era mai bine asa. Pentru o economie de 4-600ron/an au pierdut in jur de 12.000 ron (2 ani de concediu maternal). Adica daca plateau acele taxe timp de zece ani si tot nu ieseau in pierdere o data ce femeia ramanea insarcinata. Ca sa nu mai vorbim ce inseamna 10 ani de contributie la fondul de pensii, chiar daca e vorba de o suma infima. Mai ales ca stiau ca poate ramane oricand insarcinata. Si sa repeti aceeasi greseala de doua ori.. |
Citat:
Pe de alta parte, cica incearca sa descurajeze prin legi. Legi care au suficiente gauri ca sistemul muncii la negru sa mearga inainte + coruptia protejata politic. Sunt tot felul de tehnici prin care sa ai practic oamenii angajati dar sa nu-i platesti decat la negru. Stiu un caz in care un angajator a scapat basma curata inclusiv dupa ce unul din acesti angajati platiti la negru, a murit intr-un accident de munca, el pe hartie fiind chipurile in somaj tehnic sau ceva de genul. Citat:
Nu cred ca porneste nimeni de la premiza ca va lucra asa o viata, se gandeste ca e o situatie temporara, ca pe urma isi va gasi ceva sigur si stabil, etc si asa trece an dupa an si se trezeste in prag de pensionare cu mana goala. Dar adevarul este ca atunci cand nu ai o specializare foarte cautata si langa tine este altul dispus sa lucreze, in locul tau, la negru, daca vrei sa supravietuiesti, trebuie si tu sa fii dispus sa faci acelasi lucru. Cerere si oferta, nu-i asa? Teoretic, daca legea ar pedepsi si pe cel care lucreaza la negru, sansele ca asta sa se mai intample ar scadea destul de mult dar pe de alta parte ar fi si destui oameni care ar suferi doar pentru ca sistemul economic "liber" si "democratic" este construit dupa modelul darwinian. |
Citat:
Ai primit multe sfaturi bune și folositoare aici pe topicul acesta... Îți doresc ca anul acesta să îți iei inima în dinți și taurul de coarne și să rupi cu o relație care te ține prizonieră și într-o nemulțumire continuă. Să-ți dea Domnul putere să fii pe picioarele tale și să-ți scoată în cale omul potrivit, care să te iubească și să te aprecieze așa cum ești. Un An Nou fericit și spornic în toate cele de folos ! Doamne ajută ! |
Citat:
Si sunt destui artisti care au succes. Nu ma refer aici la ce vedem la TV. E greu, asa e, dar daca au talent si dedicatie, pot reusi. :)Imi vine in minte pianista din Ucraina care la 30+ ani a devenit cunoscuta, si asta ptr. ca are un talent imens. Si e si mama si nu mai are nici fizicul unei fete de 20 de ani. Ce face cu baietelul ei? Il ia cu ea peste tot. :) Chestiunea e ca daca esti pianista si nu ti de o orchestra, poti sa iti aranjezi programul cum vrei tu si poti sa iei si pauze. Oricum in prezent nu e bine sa se casatoreasca tinerii sub 21 de ani. Sunt prea imaturi. Inainte alegeau parintii sau sfatuiau, acum nu mai e asa. Deobicei o pianista sau violonista debuteaza pe la 10-11 ani. Deci pana sa fie vb de casatorie si familie, si-a caldit cariera. Din cate am inteles, a fi pianist este similar cu a fi in manastira, adica esti rupt de lume mult timp, apoi te duci pe scena si impartasesti muzica. Nu trebuie sa te casatoresti neaparat. Poti sa alegi sa fi singur toata viata. :) Stiu ce vrei sa spui cu serviciu vs cariera. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Sper sa reusesti sa alegi ce e bine pentru tine si sa nu te minti singura ca exista ceva care de fapt nu exista si aceasta "agatare" sa iti aduca mai multa suferinta.
Pace si bucurii! |
Citat:
|
Citat:
Iartă-mă că-ți spun, dragă fallen, dar mie mi se pare că ai investit fară dreaptă socoteală. Cum să te implici așa total într-o relatie pe care partenerul tău nu vrea s-o oficializeze nici măcar civil ?! Eu una nu înțeleg de ce nu cauți o schimbare, spre mai bine. You should let go! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 00:01:13. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.