În prealabil postat de stireana (Post 548496)

Spor la învăţat!

Păi, bine, măi Laura :), taman ce-ai afirmat că unii sfinţi (sfinţi, da?) au mai avut reveniri asupra literelor emise (ştim că aşa e, nimic de cârcotit aici) şi acum vii cu argumentul că cei de necontestat şi necontrazis într-ale sporovăielilor ecumeniste(!) "sunt profesori universitari teologi"? :)) Simpatică foc!

Citatele astea din Vechii Sfinţi nu-s de folosit o oră şi atât, că le expiră timpul, se strică şi devin neplăcute gustului teologilor contemporani. Unele mai merg, nu-s încă perimate, în ciuda ţarcului de neogânditori care ţin studentul cu "na la mama informaţie nouă, ia stai binişor să te tund de cea veche".

În prealabil postat de AlinB (Post 548508)

Din pacate aici catalin2 are dreptate si cei care gandesc asa gresesc teribil.

Crestinii sunt uniti intr-o singura Biserica.

Se poate sa fie crestini aspiranti in afara Bisericii, dar in cazul asta sa ne rugam pentru ca ei sa vina LA Biserica, nu ca Biserica sa fie unita cu ratacirea lor.

Faptul ca li se recunoaste celor care, desi au o anumita simpatie pentru calea crestina se afla in stare de despartire de Biserica, statutul de crestin, nu este de natura sa-i faca sa vina spre o credinta desavarsita ci dimpotriva, sa persiste in eroarea lor.

Practic asta e miza acestui pseudo-ecumenism promovat ca mare virtute si care din pacate castiga multe suflete nevinovate, tineri naivi in special ca Laura, a caror naivitate, ignoranta, aspiratie si complexe sunt manipulate de asa natura incat sunt pusi pe un drum gresit dpdv duhofnicesc.

Dar oricum, se pare ca functioneaza si cu cei mai maturi in varsta dar la fel, imaturi in cele duhovnicesti.

În prealabil postat de AlinB (Post 548509)

Nu fii atat de naiva, nu exista nici o miscare ecumenica de proportii in sensul sanatos al cuvantului.

Desi am cunoscut oameni implicati in ea, oameni care evident aveau un statut duhovnicesc si care in mod sigur nu ajung la astfel de afirmatii care s-au facut pe aici, afirmatii care relativizeaza importanta adevarului de credinta.

Cred ca singura miscare cu adevarat ecumenica este ca eu sa ma inteleg cu fratele meu, indiferent de convingerile lui si fara sa trebuiasca ca pentru asta sa-i aprob expres convingerile.

Insa e o chestiune rara pentru ca multi nu rezista tentatiei de a provoca pe celalat la o discutie care de multe ori poate sa nu se termine intr-un mod fericit pentru relatia in sine.

În prealabil postat de AlinB (Post 548510)

Vedem diferentele, problema este ca sunt destul de mari ca sa admitem ca toti aveau dreptate.

În prealabil postat de aubergine (Post 548514)

De curiozitate, cati dintre d-voastra ati participat la saptamana de rugaciune comuna cu celelalte culte la d-voastra la biserica? Dintre ortodocsi?

Eu nu am participat si recunosc ca nu voi participa niciodata si nu sunt de acord cu ea, parintele ne-a chemat dar eu nu m-am dus, am protestat prin absenta.

Am vrut sa deschid un topic nou cu aceasta intrebare, profit ca ati deschis subiectul, sunt foarte interesata ce parere au ortodocsii de aici.

În prealabil postat de Lucian008 (Post 548599)

Una este sa ne rugam pentru unitatea credinte si alta este sa ne ugam impreuna cu cei de alte confesiuni.


Nu exista nici o dezbatere. Hristos a spus: "Cine nu este cu Mine este impotriva Mea".



In traducere: nu imi place nu cred. Eu cred doar in ce imi place.



Ia arata-ne tu noua unde parintele Steinhardt este ecumenist si unde parintele Staniloaie se contrazice in afirmatii.

În prealabil postat de Lucian008 (Post 548632)

Nu am pretentia de a fi un expert in Sf Scriptura, dar nu tin minte asta. Voi cauta totusi,inclusiv contextul, dar acum ma grabesc.

În prealabil postat de stireana (Post 548658)

Adevărat, însă tot el spune în "Dăruind vei dobândi" aşa:

"Cât despre Maica Domnului, a o da la o parte este curată aberaţie şi ciudăţenie cum mai greu de priceput nu poate fi!

Pe intercesoarea noastră, pe blândeţea însăşi, pe aceea pe care cu bună, modestă şi moderată dreptate catolicii o clasifică: o clemens, o pia dulcis virgo Maria!

Care cu puterea nevinovăţiei, supuşeniei, curajului şi blândeţii ei înfruntă legile cauzalităţii şi simpla dreptate absolută şi mecanică a universului acestuia împlătoşat în stricta-i dreptate!

Pe ea, care-i poate tot una cu afirmaţia – dorinţă a lui Dostoievski: ca doi plus doi să facă uneori şi cinci. Pe femeia cu broboada din piesa lui Diego Fabri (Procesul lui Iisus) care nu şovăie să acopere cu mahrama ei de femeie simplă până şi capul ticălosului care nesilit şi netorturat – şi-a vândut prietenii şi camarazii de luptă.

Pe aceea care neîncetat se roagă pentru dreptate (cum crede Sfântul Isaac Sirul), pe apărătoarea cazurilor disperate, pe neîncetata rugătoare pentru toţi păcătoşii, vinovaţii, greşiţii, marginalii!

Pentru desconsideraţi, ocărâţi, pentru cei de tot singuri, pentru cei care nu au cine să-i iubească, să-i miluiască, să le surâdă (oricât de fugar), să se roage pentru ei!

Cum de-am alunga de la noi (sau am trata-o cu politicoasă indiferenţă) pe aceea care mereu se află în preajma oropsiţilor, ca în cântecul lui Georges Brassens; lângă femeia nevinovată, crunt bătută de un soţ beţiv, lângă copilul alungat din casa părinţilor, lângă schilodul lovit şi ocărât pe stradă de o ceată de derbedei, lângă infirmul nevindecabil pe care nu are cine-l îngriji, lângă torturatul care tocmai nu mai rabdă şi e gata să cedeze…

Nu subtilităţile teologice interesează şi frământă pe oamenii de rând care cred în Maica Domnului şi nădăjduiesc în ajutorul ei suprafiresc. Nu dacă a fost imaculată din clipa zămislirii ei (dogma imaculatei concepţiuni sau neprihănitei zămisliri, 1854) ori numai din clipa când a răspuns îngerului vestitor “Fie!” şi S-a sălăşluit într-însa Necuprinsul. Nu dacă s-a înălţat cu trupul la cer prin propria ei putere (dogma Ascensio corporae Beatae Virginis Mariae ad caelum, 1950) ori a fost înălţată prin puterea Fiului ei. Aceste subtilităţi teologice trebuie lăsate în grija cărturarilor competenţi.

Pentru marea masă a oamenilor Maica Domnului e maica mereu gata să ierte, să se roage, să îndrăznească a cuprinde pe Domnul cu temeritatea ei de mamă şi să-L roage pentru sărmanii muritori.

Căci – zice textul – mult poate rugăciunea mamei pentru îmblânzirea Stăpânului.

Maica Domnului e izvorul lacrimilor, e neobosita apărătoare (avocată), neruşinata (fără de ruşine, de sfială) şi stăruitoarea noastră solitoare împotriva dreptăţii stricte.

Reprezintă în cer dulceaţa feminină şi nemărginita dragoste maternă.

Păcat de cei care o nesocotesc. Li se aplică vorba răposatului cardinal Ottaviani despre atei: ateii nu sunt păcătoşi, sunt nenorociţi.

Nu-mi este ruşine să mi-o închipui pe Maica Domnului zbătându-se, cerând, implorând, intervenind, stăruind; după cum nu-mi este ruşine a mi-o închipui copilăreşte – dar nu eretic – alergând la poarta raiului cu o chisea de argint în mână şi cu mahrama pe braţ ca să întâmpine pe mucenicii Fiului ei, să le ureze bun venit, să-i îmbie cu neînchipuit de bună dulceaţă şi să le şteargă sudoarea frunţii şi sângele cu mahrama ei cea sfântă.

Tare trebuie să se simtă siguri de fariseica lor virtute-dreptate şi tare trebuie să-şi facă râs de milă şi de îndurare, să se prezinte cu fruntea semeaţă la porţile raiului cei care din Maica Domnului fac o „simplă femeie credincioasă”. Bravo lor.

Noi cei de jos, păcătoşii, noi nesigurii de soarta ce ne aşteaptă, noi temătorii de Judecata de Apoi (şi de ispitele şi primejdiile ce ne înconjoară, pe acest pământ bogat în capcane), cum de nu ne-am simţi fericiţi peste măsură că ne putem număra printre cei care cred în milostivirea pururea Fecioarei Maria bucuria tuturor celor necăjiţi?

De aceea bună socotim rugăciunea creştinească dinainte de culcare, cea care uneşte cele două evlavii: „O, preacinstită şi de viată făcătoare crucea Domnului! Ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii în veci, Amin”."

Deci sunt "două evlavii ce nu se cuvine a fi părăsite: cinstirea Crucii şi a Maicii Domnului" (Steinhardt). N-am timp să caut şi pasajul despre cinstirea Sfintei Cruci.

În prealabil postat de ceiutu (Post 548664)

Răspundem că precum în vremea potopului: ”a murit tot trupul ce se mișca pe pământ și s-a stins toată ființa care se afla pe fața a tot pământul... și a rămas Noe și ce era cu el în corabie” (Facerea 7, 14-23), tot așa la capătul veacului.


În zilele noastre câte unii cârtesc de pe margini, întrebând cumplit: Cum, numai în Biserica Ortodoxă este mântuire? Ceilalți toți se prăpădesc?

Răspundem că precum în vremea potopului: ”a murit tot trupul ce se mișca pe pământ și s-a stins toată ființa care se afla pe fața a tot pământul... și a rămas Noe și ce era cu el în corabie” (Facerea 7, 14-23), tot așa la capătul veacului. Atunci, în ceasul ispitei ce va să vie peste toată lumea ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ, în strâmtorarea cea mare (Apocalipsa 7, 14), care va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața a tot pământul, e limpede că numai în Corabia lui Dumnezeu mai este scăpare, în Biserica cea adevărată, unde este un Domn, o credință, un Botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturor (Efeseni 4, 5-6). Sau va întreba: oare S-a împărțit Hristos? (I Corinteni 1, 13).

(Părintele Arsenie Boca, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, p. 60)

În prealabil postat de AlinB (Post 548666)

Nu pare si nu doar dupa mintea omeneasca ci si dupa cum Dumnezeu invata ca lumina sa se amestece cu intunericul, ratacirea sa se uneasca cu dreapta credinta.

NU EXISTA unire in sensul in care fiecare sa-si pastreze setul lui de convingeri dar sa se afle in unitate.

Cineva care cred ca Luther a facut ceva bun pentru credinta crestina, nu se poate afla in comuniune cu un ortodox.

De fapt se merge pe ideea persuasiunii ca ortodocsii de exemplu ar trebui sa renunte la o buna parte din convingerile care sunt definitorii pentru ei in numele conceptului de unitate care inteles astfel devine un fel de monstruoasa struto-camila.



Sigur ca ne rugam, dar ne rugam pentru cea ce este bun, folositor, real, posibil.
Nu ne rugam de exemplu ca Dumnezeu sa produca un animal care e o combinatie intre un strut si o camila, pentru ca peste noapte ne-am gandit noi ca ar fi simpatic sa avem in curte asa ceva, daca ma intelegi.



Pot sa spun, cu mana pe inima, ca ai un defect major de intelegere in ceea ce priveste definitia crestinului.

Mi-e greu sa cred ca un adventist sau un martor a lui Iehova sau un penticostal sau un episcop anglican homosexual sunt crestini dupa intelesul ortodox al termenului.
Aspiranti catre acest statut, pentru cei mai sinceri dintre ei, poate ca da.

Dar din pacate tu nu te raportezi la intelesul ortodox al notiunii de crestin ci la cel ecumenist, reductionist, in care folosirea Bibliei si a notiunii de Iisus Hrisost automat il transforma pe acel individ intr-un crestin.

O data ce ai facut aceasta greseala teribila, automat accepti si restul rationamentelor inselatoare care vin la pachet.



Se dezbate pentru ca unii nu pot accepta punctul de vedere ortodox, dar eu cred ca pentru un ortodox lucrurile sunt destul de clare.



Cum ziceam mai sus, e dificil poate sa gasim un termn adecvat pentru statutul lor, nu le putem nega contributia sau simpatia lor pentru o parte din filosofia si morala crestina insa pe de alta parte cred ca nu putem accepta nici pe deplin, ca ortodocsi, notiunea de crestini pentru ei, cel putin daca o intelegem in sens deplin, ortodox.

Mai ales in aceste vremuri in care se pare, ca datorita acestei caderi la nivel de limbaj urmeaza si altele mult mai grave la un nivel mult mai inalt.



E ca si cand ai spune ca datorita faptului ca exista credinciosi care spun ca exista Dumnezeu si atei care spun ca nu exista, noi ca si credinciosi ar trebui sa acceptam ca problema nu este transata, eventual, Dumnezeu ar putea sa nu existe sau exista dar nu chiar asa cum credem noi, eventual ca un fel de forta vitala, impersonala, etc.



Poate postezi un link, oricum ca sa punem verdicte daca greseste Steinhardt sau Staniloaie sau Cleopa, trebuie sa vorbim la concret si la context.



Nu o fi, dar cred ca putem vedea ca, care e consensul intr-o anumita problema.
Consensul ortodox intr-o chestiune de asta, nu prea pare sa favorizeze ecumenismul asa cum este promovat si inteles din pacate chiar si de unii ortodocsi.

În prealabil postat de catalin2 (Post 548670)

La fel cum invatatura ortodoxa este aceeasi pentru cei ce cred in ea, conceptiile ecumeniste sunt aceleasi. Toti cei ce au aceste conceptii cred in aceleasi lucruri si gandesc la fel, deci e normal sa impartaseasca aceleasi puncte de vedere. Difera doar gradul de implicare, cei mai moderati spun ca ortodoxia e cea mai buna, iar celelalte culte sunt putin mai jos, iar ecumensimul radical sustine ca toate cultele sunt la fel de bune, fara diferentieri.
Scriam in alt mesaj ca intrand pe un forum baptist am avut discutii in contradictoriu mai mult cu un ortodox cu astfel de conceptii ecumeniste. Facuse si facultatea de teologie, preda religia sau a predat. Spunea ca fratele sau e preot greco-catolic, iar prietenul cel mai bun e baptist. M-a surprins cand a spus ca i-ar parea rau ca prietenul sa renunte la baptism si sa devina ortodox, cam la asta se ajunge cu ecumensimul.

Asta scriam in mesajul anterior celui scris de tine, cred ca nu l-ai citit. Ce rezultate a avut in cei 100 de ani miscarea ecumenista? S-a unit vreun cult cu altul? Sau au venit din alte culte la ortodoxie? Eu stiu un efect, chiar de la inceputul ei, schisma stilistilor. S-a datorat eforturilor Patriarhiei ecumenice de a merge pe calea ecumenismului. In 1920 au vrut sa faca unele concesii pentru apropierea de celelelalte culte. Au propus mai multe, printre altele schimbarea calendarului, a posturilor, etc. S-a aprobat doar schimbarea calendarului, singura care nu avea legatura cu dogma sau canoanele. Si asa s-a produs o schisma.

În prealabil postat de stireana (Post 548677)

Posibilităţile lui Nicu Steinhardt erau cel puţin trei, în acel moment al alegerii confesiunii. Cochetase în trecut cu mediile protestante, în închisoare a întâlnit greco-catolici, ştia despre fiecare cult în parte atât cât avea nevoie pentru a renunţa la toate în favoarea ortodoxiei. Când a fost întrebat care îi va fi botezul, el n-a răspuns penticostalo-adventisto-greco-catolico-romano-catolico-martor-iehovisto-de-rit-vechi, a zis simplu ORTODOX. Ecumenismul pentru el însemna dragoste de oameni, iubire faţă de orice seamăn, dar nu unirea-n eres. După cum el însuşi spune, nu unire fără cinstirea Crucii şi a Maicii Domnului.*

Îmi pare rău că nu se vede viclenia. Cei care acum dau mâna şi zâmbesc sub masca tovărăşiei sunt aceiaşi care în mediul virtual o spurcă pe Maica Domnului. Cine poate suporta asta? Iubim oamenii, dar nu găsesc nimerită şi iubirea credinţelor eronate.


* " Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rânjind sarcastic pe dealul Căpăţânii?" - este vorba despre cei care se arată necinstitori ai Sfintei Cruci, dar sensul poate fi şi altul, şi anume, unirea cu ocărâtorii Crucii este similară cu întovărăşirea noastră cu batjocoritorii lui Iisus Hristos Dumnezeu.

În prealabil postat de catalin2 (Post 548665)

Cum precizam in alt mesaj, invatatura ecumensita este aproape in totalitate protestanta.
Cea mai importanta dogma, pe care a enuntat-o chiar Luther, este Sola Fide, numai credinta. Aceasta este si invatatura pe care se bazeaza conceptiile ecumeniste. E o invatatura gresita, opusa celei ortodoxe. Protestantii, si mai ales neoprotestantii, cred ca doar sa creada cineva in Iisus e important, botezul e considerat doar un legamant, la fel ca taierea imprejur la evrei. La fel Sfanta Impartasanie, e o aducere aminte a evenimentului de acum 2000 de ani.
Dimpotriva, in ortodoxie doar credinta nu are niciun efect pentru mantuire, importante sunt Botezul si Impartasania, adica Sfintele Taine. Credinta exista si in Vechiul Testament, sunt chiar primele trei puncte din decalog. In Sfanta Scriptura scrie ca prin har suntem mantuiti, nu prin fapte, adica botezul si celelalte Sfinte Taine. Luther si protestantii, fiind exclusi din BC, probabil au vazut ca nu mai au succesiunea apostolica, asa ca au spus ca nu mai are importanta acest lucru, conteaza doar sa creada cineva in Iisus.
Aceasta invatatura este transferata si in ecumensim, adica negarea sau minimalizarea importantei Sfintelor Taine. Si, implicit, a Bisericii. Pentru ca Biserica nu e daor o comunitate de credinciosi, cum cred protestantii, rolul ei principal este transmiterea harului credinciosilor, prin Sfintele Taine.
De aceea toti sfintii si catehismul spun ca nu exista mantuire in afara Bisericii, pentru ca nu exista Sfintele Taine si nu este transmis harul, vital pentru mantuire. Pentru ca Iisus a spus ca cine nu se boteaza si nu se impartaseste nu se poate mantui.

În prealabil postat de AlinB (Post 548668)

Cred ca realizezi cat de speciale au fost acele circumstante, nu?
Si oare de ce a ales sa fie ortodox si nu "crestin ecumenic" sau ceva de genul?
A fost oare o alegere intamplatoare?

In cazul lor, naivitatea era de inteles, erau uniti omeneste in primul rand, prin amenintarea comuna.
Din cate imi aduc aminte insa, asta nu le anula constiinta identitatii confesionale, aveau loc din cand in cand dispute in acest sens.

Este destul de greu insa sa intelegi si mai ales sa accepti ca exista astfel de bariere care vin parca intr-o contradictie flagranta cu latura umana a relatiei ce exprima dimpotriva, o unitate cvasi-desavarsita (inca o data, avand in vedere circumstantele si amenintarea comuna).

În prealabil postat de catalin2 (Post 548676)

Daca, de exemplu, cineva citeste tot catehismul fara capitolul asta isi va da seama mai greu ce sa creada in aceasta privinta.

În prealabil postat de catalin2 (Post 548682)

Ecumenismul actual nu mai pretinde acest lucru, ci acceptarea si a altor credinte, invataturi, ca fiind la fel de bune. Sau la trecerea in plan secund a invataturii de credinta, adica "sa ne uitam la ce ne uneste, nu la ce ne desparte".

În prealabil postat de catalin2 (Post 548682)

Ortodoxia nu numai ca nu poate schimba ceva, dar nu poate nici accepta alte invataturi ca adevarate. Toate invataturile gresite sunt considerate erezii, deci doar de aici se poate porni. Ii place unui eterodox sau unui cult sa i se spuna ca invatatura lui este erezie? Cam cat ii placea si lui Arie sau altui eretic sa auda asta. Cu atat mai mult BC sa auda ca dupa Schisma nu a mai fost Biserica, au pierdut harul, invatatura a fost gresita, iar infailibilitatea papei a fost de fapt 1000 de ani de eroare.

În prealabil postat de catalin2 (Post 548682)

Asta era doar pentru catolici, ei aveau doar in latina. In ortodoxie se tinea in limba poporului, din cate stiu chiar si in primul mileniu era aceasta norma in rasarit. Luther a avut treaba doar cu catolicismul, nu cunostea BO. Chiar pe site-uri protestante am citit ca avea perioade de deprimare, a schimbat toata invatatura crestina.

În prealabil postat de catalin2 (Post 548682)

Crestin este cel ce s-a botezat, sa ne amintim cum se spune la botez, am luat un pagan si am adus un crestin.
Cred ca am mai scris de o sute de ori pe forum despre iconomie. Biserica ortodoxa nu recunoaste tainele din afara ei, deci nici botezul oricarui cult. Celelalte culte nici macar nu au aceeasi conceptie despre har, ca sa avem macar un punct comun. La protestanti harul e un fel de binecuvantare, ei nu inteleg nimic din aceasta invatatura.
Din iconomie nu s emai repeta uneori botezul ce a fost facut corect, dar doar ca forma exterioara, fara har. Doar prin convertire capata si fond, adica har.

În prealabil postat de catalin2 (Post 548682)

Ecumenic este diferit de ecumensim. Ecumenismul este o miscare initiata de protestanti, pe model protestant, ecumenic este un termne ortodox. BO participa la dialoguri cu scopul de a face cunoscuta invatatura ortodoxa. Dupa parerea mea se face mai mult rau decat bine, eterodocsii nu vin din aceasta cauza la ortodoxie, in schimb ortodocsii devin confuzi, crezand ca si alte culte sunt bune.

În prealabil postat de laurastifter (Post 548722)

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune, în dialog, în iubire.Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate de lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

În prealabil postat de Fani71 (Post 548642)

Marcu 9, 40
Hristos a facut si afirmatii care par sa se contrazica. Sunt mai degraba antinomice.

În prealabil postat de Fani71 (Post 548642)

Mi-a placut atitudinea ta de a recunoaste ca nu stiai.

În prealabil postat de Fani71 (Post 548642)

Insa mi se pare, iarta-ma si nu o lua personal, o forma de orgoliu de a nu recunoaste la ceilalti ce este bun si de valoare, si de a pretinde ca Dumnezeu nu poate fi prezent, intr-un mod pe care noi nu il stim, si la ceilalti.
Poate la unii mai mult decat la unii crestini ortodocsi. Am toata admiratia pentru unii de alte confesiuni pe care ii cunosc, si care traiesc evanghelia mai profund decat mine. Iar cineva care in cauta pe Hristos, care crede in El si in Sfanta Treime, care incearca sa il urmeze, poate depasi si invataturile gresite prezente altfel in biserica in care se afla.

În prealabil postat de Fani71 (Post 548642)

'Refuz sa cred' inseamna in limba romana, daca nu m-am instrainat eu, 'refuz sa accept', 'nu accept'. Intotdeauna facem asta, alegem ceea ce credem, inclusiv tu, cand ai ales sa crezi ca oricine nu este ortodox nu poate fi numit crestin, caci nu este un consens in Orthdoxie in aceasta privinta.

În prealabil postat de Fani71 (Post 548731)

Am subliniat fraza la care vreau sa raspund:
Cred ca asta este intr-adevar o forma de unitate, dar desigur incopleta, nu o unitate ecleziala. Eu ma bucur ca exista, si ca nu ne mai batem sau omorim intre noi, ca nu mai facem convertiri fortate (cu unele exceptii regretabile).
Sigur ca unitatea perfecta ar fi unitatea euharistica. Ea nu ar putea fi realizata decat daca rezolvam problemele dogmatice care ne despart. O diversitate liturgica sau de forme de exprimare poate continua sa existe (cum a existat in primul mileniu) daca exista unitate in credinta.

În prealabil postat de laurastifter (Post 548706)

"Una este sa ne rugam pentru unitatea credinte si alta este sa ne ugam impreuna cu cei de alte confesiuni"
Asta e ca şi cum aţi spune: una e să ne rugăm pentru pace ţinând arma-n mâini, alta e să facem greşeala de a decide noi încheierea războiului.

În prealabil postat de laurastifter (Post 548706)

Cine se va teme să-L mărturisească pe Hristos în dialogul cu ateii, necreştinii, agnosticii şi indiferenţii (de frică să nu devină şi el asemenea acelora), acela va demonstra, printr-o asemenea atitudine, că nu e gata să-şi rişte viaţa sufletului său de dragul mărturisirii lui Hristos.

În prealabil postat de laurastifter (Post 548706)

Să nu ne fie nouă una ca aceasta!!!

În prealabil postat de laurastifter (Post 548733)

Da, cred că aveţi dreptate, aici ar fi minunat să ajungem: la comuniunea euharistică.
Hristos în mijlocul nostru!

În prealabil postat de laurastifter (Post 548733)

Da, cred că aveţi dreptate, aici ar fi minunat să ajungem: la comuniunea euharistică.
Hristos în mijlocul nostru!

În prealabil postat de laurastifter (Post 548722)

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune , în dialog, în iubire.
Niciodată nu aş accepta să încetez a o mai cinsti pe Măicuţa, pentru nici un fel de motiv!
Dacă mi s-ar cere aşa ceva, atunci ecumenismul, la care acum ader cu bucurie, ar deveni pentru mine o simplă ideologie bună de aruncat la gunoiul istoriei, întocmai ca toate ereziile şi ideologiile apărute şi dispărute în negura veacurilor, împrăştiate şi risipite, rând pe rând, de către lumina adevărului divin.
La ecumenism aş fi dispusă să renunţ, fără regrete, dacă s-ar transforma în relativism religios;
nu voi renunţa, însă, niciodată la Sfintele Taine (în special Sfânta Euharistie, pentru că acolo este Trupul şi Sângele Dumnezeului meu) şi la relaţia cu Sfinţii (mai ales cu Fecioara Preacurată);
nu voi abandona niciodată, de asemenea, idealul unităţii tuturor creştinilor, chiar dacă îl voi căuta în actuala mişcare ecumenică sau în cu totul altceva (în cazul în care această mişcare va degenera în relativism).

În prealabil postat de laurastifter (Post 548722)

Dar cine a pus la îndoială, pe acest topic, unicitatea teologiei şi spiritualităţii ortodoxe între toate confesiunile şi denominaţiunile creştine?
Cine a relativizat Ortodoxia, astfel încât să fie necesar ca dvs să ne argumentaţi de ce este preferabil să fim ortodocşi?
Şi, în primul rând, cine dintre noi a îndrăznit să scrie vreun cuvânt necuviincios la adresa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioare Maria, pe care niciodată nu o vom părăsi?
Personal visez o unitate în care fiecare dintre noi să-şi păstreze credinţa proprie şi să avem comuniune în rugăciune, în dialog, în iubire.

În prealabil postat de Fani71 (Post 548729)

Nu au pierdut tot harul. Nu sunt de acord, si nu sunt singura care gandesc asa.
Si faci o confuzie, papa nu a fost declarat infailibil (cand vorbeste ex catedra, ceea ce a facut de doua ori pana acum) decat la sinodul Vatican 1, in sec. al 19-lea.

În prealabil postat de Fani71 (Post 548729)

Nu cred ca este ortodoxa interpretarea ta. Cum sa fie o forma goala de sens si de har? Se poate desparti un act de harul sau? Nu lucreaza harul prin actul liturgic? (chiar incomplect, cum credem noi ca este la ceilalti)
Iconomia nu poate lucra harul, il poate recunoaste acolo unde este si prin convertire (si mirungere in general), se complecteaza ceea ce lipsea, nu se da ceea ce era absent.

În prealabil postat de laurastifter (Post 548733)

Da, cred că aveţi dreptate, aici ar fi minunat să ajungem: la comuniunea euharistică.
Hristos în mijlocul nostru!

În prealabil postat de catalin2 (Post 548842)

Laura, exact asta faci in fiecare mesaj, relativizezi invatatura ortodoxa, dar probabil nu iti dai seama. Chiar si in acest mesaj exemplifici acest relativism. Dar asta fac toti cei ce au aderat la invatatura si dogma ecumenista, adica protestanta. Ca sa intelegi mai bine, o sa traduc ceea ce ai scris in alt limbaj. Astfel, tu spui ca nu e bine sa ucidem, dar cei ce ucid au doar un alt mod de a privi lucrurile, nu inseamna ca e ceva rau. Sau, ca un leu are patru picioare, dar cei ce spun ca are zece picioare spun si ei adevarul, din perspectiva lor. Adica relativism 101%.
Tu si Fani marturisiti o alta credinta, numita ecumenista, diferita de cea ortodoxa. Desigur, are si asemanari cu cea ortodox, asa cum si martorii au unele asemanari cu cea ortodoxa.

În prealabil postat de catalin2 (Post 548853)

Nu ai inteles exact dogma infailibilitatii, dar am intalnit si catolici care nu au inteles. Dogma a fost adoptata in sec. XIX, dar nu sustin nici catolicii ca au inventat o dogma. La fel cum, daca invatatura sfantului Grigorie Palama a fost clarificata in mileniul doi, nu insemna ca nu era valabila pana atunci. Asadar, ei spun ca incepand cu Sfantul Petru, toti papii au avut infailibilitate, pana in zilele noastre.
Legat de har, tocmai pe asta este si una din dogmele ecumeniste, ramificarea harului, o dogma inventata de protestanti. Nu ai observat ca am dat un citat din catehism exact despre acest lucru? Ce scrie acolo? Ca harul este doar in Biserica Ortodoxa. Daca harul ar fi la toti prima ar fi BO care ar cere unirea tuturor, pentru ca asta e lucrul cel mai important. Ca nu esti singura care gandesti asa am explicat in mesajul anterior, toti cei care au adoptat aceste conceptii ecumeniste cred acelasi lucru, chiar in amanunt. Si nu doar ortodocsi, ci si catolicii, neoprotestantii, cei care au si ei conceptii ecumeniste, este o religie universala, care nu tine cont de culte. Am observat ca si la neoprotestanti e o divergenta intre cei ce au conceptii traditionaliste si cei ce au conceptii ecumeniste, cam aceleai probleme ca intre ortodocsi.

În prealabil postat de catalin2 (Post 548853)

Si tu ai google, ca si mine. Cauta, te rog, cuvantul "iconomie", pentru ca eu am scris sute de mesaje pe tema asta, de unii au spus ca scriu doar despre ecumenism. E prima invatatura analizata la primul sinod tinut in Biserica. De asemenea, iconomia este amintita la sinoadele ecumenice.
Si mai clar, canoanele apostolice spun ca nimeni nu poate repeta un botez valid, preotul este caterisit. Si la noi se mai reboteaza catolici, dar grecii nu aplica iconomia, repeta botezul tuturor eterodocsilor. Daca botezul ar fi valid nu ar avea voie sa faca asta, ar fi un pacat.

În prealabil postat de DragosP (Post 548880)

Așa e. Când cel mai simplu ar fi să pună mâna și să citească. Sau măcar să treacă la rugăciune.

În prealabil postat de Fani71 (Post 548875)

Puteti sa va uitati, daca vreti, pe firul deschis de mine 'argumente pentru dialogul ecumenic' ca si la alte fire despre ecumenism deschise in aceeasi perioada, acum cativa ani.

În prealabil postat de stireana (Post 548903)

Căutând vorbele părintelui Cleopa despre Sfânta Lumină, google m-a trimis tot pe crestionortodox.ro şi aşa am dat peste câteva mesaje mai vechi:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...64&postcount=9

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...52&postcount=4


Dacă într-un AXIOS! strigat din toată inima, din suflet-repetaţii Kýrie, eléison şi Gospodi, pomilui stă vreo urmă de isterie... apoi înseamnă că dacă ne-am găsi amândouă în noaptea de Înviere şi nu mi-ai înţelege bucuria zicerii HRISTOS A ÎNVIAT, m-ai ocoli a doua zi pe trotuar. Mulţămesc de citire, dar mi-a fost de ajuns.

Nu ştiu ce anormalităţi ai zărit în acel filmuleţ, dar pe când eram bondoacă la bunica-n ogradă, după slujba Învierii Domnului Dumnezeului nostru, flăcăii satului se urcau pe câte o colină şi buciumau cu faţa către câmpii, crengăriş, sate învecinate, răspândind tuturor zărilor vestea Învierii. Şi pe după codri, ecoul venea cu alte sunete, uneori mai prindeam şi câte un "Hristos A Înviat!" adus de-o pală de vânt. Unde-i isteria? În bucuria Învierii? Că omul strigă din inimă AXIOS? Mno, dară, ajungă-mi citirea vechilor mesaje.

În prealabil postat de DragosP (Post 548906)

Mulți ortodocși de peste hotare sunt mult (prea mult) sub influență protestantă. Probabil din lipsa materialelor de studiu autentic ortodoxe în română.

În prealabil postat de Fani71 (Post 548905)

Vorbeam de cum se manifestau unii credinciosi la slujba luminii de la Ierusalim.

În prealabil postat de stireana (Post 548908)

Exact. Manifestare normală. Oamenii strigau din suflet Doamne, miluieşte! în limbile lor.

Uite, cu acei oameni m-aş uni şi eu. :) Să nu spui că nu-s pe subiect.