Fallen,trairile tale din somn si cand te scoli sunt o consecinta fireasca a vietii cazute pe care o duci. Cosmarurile se vindeca prin spovedirea deasa a pacatelor dar daca pacatuim dupa ce ne spovedim ce vindecare sa mai asteptam ? Chiar ieri imi povestea cineva de o tanara care a stat necununata 15 ani cu un barbat.El nu vrea sa o ia de sotie pt ca mama lui nu este de acord. Viata ei e un esec total ,si-a pierdut serviciul iar el s-a imbolnavit de cancer. Si atunci ce valoare mai au clipele petrecute impreuna? Ea se spovedeste dar preotul duhovnic a chemat-o la el dupa ce se va cununa,a fost foarte strict. A schimbat duhovnicul ,dar pe Dumnezeu nu il pacalim.

@ fallen, tot mai mult ajutor vei primi de la Dumnezeu, rugându-te cu sinceritate, decât de la forumişti...

Spunea un sfânt, dar nu mai găsesc acum exact ... ceva de genul că ar trebui să ne mărturisim neputinţele numai acelor care pot să ne vindece...

@ Daniel-ortodox - de unde atâta aroganţă? Cum se face că te simţi şi dator, şi în măsură, să ne înveţi credinţa şi calea mântuirii şi nu oricum, ci cu asprime, intransigenţă... dorind să urmezi calea părintelui Arsenie Boca, de exemplu??!

Observ ca s-a renuntat la subiect. Sa vedem, asadar, cum sunt privite visele si chiar somnul din perspectiva crestina si medicala. Cosmarurile pot fi interpretate de religie la fel ca si de psihologie. Depinde de noi la cine alergam mai intai. Daca mergem la preot, ne recomanda sa citim niste rugaciuni, sa avem o atitudine corecta in fata ispitelor si alte leacuri duhovnicesti.

Psihologul prezinta foarte bine cauzele, insa in privinta remediilor, este mai putin eficient.


Sunt presentate in link-ul de mai jos posibile cauze ale cosmarurilor la copii:

• ,,exista conflicte in familie;

• parintii divorteaza;

• moare un parinte sau o persoana apropiata lui etc.;

• va mutati;

• este tachinat de colegi;

• este abuzat fizic sau verbal de colegi, profesori sau alte persoane etc.

De asemenea, situatiile stresante, care consuma psihic copilul, sunt alti factori declansatori ai cosmarurilor. In cazul in care in viata lui se apropie un examen important sau o competitie sportiva ori are pe umeri o presiune din partea parintilor legata de notele de la scoala si invatat, exista riscul sa viseze urat.

Alteori, aparitia cosmarurilor este influentata de informatiile, activitatile sau lucrurile la care este expus. De exemplu, daca cel mic vede un film de groaza, urmareste un documentar tragic sau asista la o stire tulburatoare, exista riscul sa viseze urat in serile urmatoare. "
Sursa:
http://www.copilul.ro/copii-2-3-ani/...ta-a14130.html
Despre terori nocturne se vorbeste in articolul urmator:

http://www.copilul.ro/copii-2-3-ani/...ne-a14129.html
Asadar, daca stapanim emotional situatiile din timpul zilei, putem avea un somn linistit. Sa ne abtinem de la filme de groaza, de la stiri prea tensionate, iar in ispite sa incercam sa-L luam pe Dumnezeu ca aliat. Cu putere, cu adevarat, caci Dumnezeu nu vrea sa fie doar o roata de rezerva in viata noastra. Doamne ajuta.

Printre altele, părintele Arsenie Boca le recomanda duhovnicilor să fie îngăduitori cu neputințele oamenilor, să-l iubească pe om, făptura lui Dumnezeu, dar să stârpească păcatul. ”Asprimea” părintelui Arsenie Boca se justifică prin darurile cu care Dumnezeu l-a înzestrat, daruri pe care le folosea cu dicernământ. Părintele descoperea păcatul din om vorbind cu voce tare să-l audă și restul oamenilor care așteptau să vorbească cu sfinția sa, și astfel se foloseau toți. Dar el știa de mai înainte efectul cuvântului pe care îl va rosti.

Domnul Daniel, chiar nu inteleg ce aveti cu psihologia si alte prostii (cre ar fi acelea de fapt?).
Psihologul chiar poate ajuta. Si tot nu vad ce e neconform cu Scripturile in articolul scris postat. Problema e, de fapt, ca probabil ati vazut sectiunea de cuplu si sex si mai departe nici nu ati citit, ca v-ati gandit ca unde sunt sfaturi de sex si cuplu nu poate fi nimic curat si bun...
Si, chiar daca sunte pe un forum crestin ortodox, suntem oameni, pamanteni si traim in lume, unde exista istpite mult mai mari ecat articolul cu pricina.
Imi pare rau sa o spun, dl. Daniel, dar mie personal mi separe ca foloiti psihologia inversa in unele postari...numa ca... nu prea iese ce ar trebui.
S vorbea de mndrie si smerenie la un moent dat... Prin simpla fraza "nu sun vrednic de rai, iar daca ajung in rai, doresc sa ii er Domnului sa ma trimita in iad si sa ia pe cineva din iad in locl meu"(reproducere inexacta, dar asta e oricum esenta) dati dovada de... mandrie; omul care nu semandreste, nu scrie/spune sa vada/auda toata lumea ce ar face. Si sa nu uitam ca e pacat atat sa te supraapreciezi, cat sa te si si subapreciezi ("Dumnezeu maiarta, oricate rele as face", respectiv "sunt vrednic de iad, nu a ce cauta in rai").
Si, daca va rog, argumentati de ce psihogia e "demonizata".

Multumesc si iertare daca am suparat.

Eu cred ca nu e foarte rau sa-i spunem fiecarei patimi pe nume. Cu dragoste, insa. Asa ne ajutam unii pe altii. Dulcegariile nu ne sunt de niciun folos. Daca vrem sa fim politicosi, totusi, si am observat ca aproapele greseste, putem da un un link, postand o parabola ori o poveste din care cel care a gresit si altii care citesc sa traga o invatatura ziditoare. Sa lasam orgoliile la o parte.

ziarul Lumina, Biserica si postmodernitatea. Despre "psihologi" si "psihologii": http://ziarullumina.ro/opinii/biseri...ostmodernitate

Draga Ana Maria , daca nu ne-am cunoaste , puteam sa "jur" ca esti un user rau intentionat , dar nu este nici pe departe asa ceva , iar daca tonul meu ti s-a parut deplasat , iti cer scuze si iertare .
Oricum ne vom reantalni cat de curand fata catre fata si o vom lamuri in direct !:1:
Sa sti ca personal am deschis acel link pus de tine si chiar am citit si alte subiecte , cum ar fi cel al fumatului , si mi s-a parut extrem de slab in abordarea domnului psiholog . Ioan Cezar este deasupra acestui psiholog in multe privinte , si-mi pare rau ca a fost banat si nu poate sa-si exprime un punct de vedere , asa cum numai el stie s-o faca .
Pana la revederea in direct , iti transmit gandurile mele de bine , cu scuzele de rigoare !
Cristian :9:

Se spune in articol , printre altele :
"Dimpotrivă, forţa omului postmodern se alimentează tocmai din starea sa de depresie continuă, din dezechilibrul său interior. De altfel, aşa se explică prezenţa aproape isterică, mai ales în SUA şi Occident, a tot felul de "psihologi" şi "psihologii" care pretind că îi "refac" omului echilibrul printr-o serie de terapii de exacerbare a propriei personalităţi, cum ar fi psihiatrul şi psihologul italian Roberto Assagioli (1888-1974), psihologia "transpersonală" sau "transumanistă", ca şi tehnica "auditing-ului" din Scientologia lui L. R. Hubbard (1911-1986)."
Acum , sa ma ierte Dumnezeu , dar aceasta fuga catre psihologi , este alimentata de slaba pregatire a multor preoti - duhovnici , si atunci piata find descoperita , profita din plin nimeni altii decat acesti psihologi .
Sunt multe de spus in aceasta directie !

Ideea sună mai degrabă a scuză. Nu de calităţile preotului ţine pocăinţa omului.

Cum ar arata Bisericile noastre de am avea cam peste tot un Cleopa , un Arsenie Boca , un Arsenie Papacioc , un Galeriu ,si multi altii asemenea lor ?
Cati ar veni pe drumul pocaintei si n-ar recurge la psihologi , caci iata dragul meu ca au venit timpurile cand multi pleaca si parasesc Biserica noastra si din cauza "duhovnicilor" facuti la apelul de seara , care spovedesc pe banda rulanta si impartasesc cam tot in acelasi mod , care nu stiu sa scoata o vorba , sa dea un sfat , deci nu stiu sa carmuiasca , si duc spre naufragiu . Vai de cei ce vor sminti si vor dezbina Biserica noastra !
Vai de cei care se folosesc de Taina Preotiei doar pentru a practica o meserie , unde castigul e pe masura si mult mai mult de atat !
Da , de calitatile unui duhovnic tine pocainta fiecaruia dintre noi , caci fara carmaci iscusit si numai dupa mintea noastra , pocainta e ceva doar declarativ , o moda , un moft !

Este un duh vrăjmaş care întunecă miniţile oamenilor şi îi răscoală pe unii împotriva neputinţelor omeneşti ale păstorilor, dându-le impresia că nu sunt obligaţi să asculte de ei (de preoţi), fiindcă au păcate. Iisus nu a avut nici un păcat şi, cu toate acestea, ce puţini L-au ascultat!

Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de a te îndrepta.

Ce ai făcut tu în acest sens, de a avea preoţi de elită?
Tot poporul este răspunzător de slujitorii pe care îi are. Avem povăţuitorii pe care îi merităm.

Poate vrei a spune ce am facut noi , dar daca te referi la persoana mea , am umblat dim preot in preot si m-am rugat sa-mi gasesc un duhovnic bun , iar duhovnicul pe care Dumnezeu mi l-a dat este unul de elita , asa cum iti place sa zici . Pentru ca sa-i avem , sa-i cautam , sa-i ascultam , iar cei slabi dintre ei vor fi fara oite , sau cu oite extrem de putine .
Dar atata timp cat majoritatea se multumesc cu orice fel de duhovnic , selectia si elitele nu vor exista cu adevarat .
Tu ce ai facut in acest sens ?

Psihologia, care si-a luat ca domeniu de studiu si de patronaj exact ceea ce nu-i apartine(sufletul omului) face in zilele noastre tur de forta remarcabil . Chiar in Romania, exista ieromonahi, sau chiar in Athos, care au inceput sa cocheteze cu oameni de stiinta chipurile "bine induhovniciti", cu reclama buna, cunoscuti publicului ortodox practicant ca savanti crestini, "cetateni" cu mare priza la cinul monahal si preotesc, ba chiar si la inalta ierarhie a BOR, membrii prin Adunarea Nationala Bisericeasca si purtatori cocosati de titluri universitare si academice.
Ei bine, asemenea oameni, cu asemenea "prize" incep sa sustina din ce in ce mai tare binevenirea psihologiei in rindul stiintelor medicale sau paramedicale (nu gresesc cind spun "medicale" deoarece curia psihologiei si-a conceput specializari, titluri, grade si pretentii stiintifice prin care au curajul, zic ei, sa trateze oamenii ca si medicii) sa o promoveze puternic in ortodoxie si chiar sa inunde piata cu carti intitulate : Psihologia crestina .
Ba mai mult, ei sunt cei care au introdus toxicul ideativ in viata ortodoxa potrivit careia "... daca un preot nu este un bun psiholog nu reuseste sa fie un bun duhovnic"!
Acum, fiecare om, user, crestin, este liber sa creada ce vrea el despre psihologie, ba chiar sa apeleze la ea cind dracul vine si ii incurca mintile si ii tulbura ideatia si simtirea, dar eu il cred cu tarie pe gheronul Paisios Aghioritul care abordeaza si acest subiect in cartile sale si care are cu totul si cu totul alte pareri.
Polemici ale ortodocsilor cu psihologii vor fi eterne deoarece este tare greu pt. un om care a fost animat de dorinta de a dobindi puterea sa intre in mintile unui om (cu acceptul acestuia, desigur) sa vada ce este pe acolo, sa il cunoasca in intimitate mult mai mult decit da voie unui preot, sa il bage in regresie temporala tocmai pt a cunoaste lucruri nebanuite si tainuite sau chiar necunoscute de subiect insasi, sa ia cunostinta si sa incerce sa manipuleze demonul din el prin aflarea a ceea ce a fost subiectul intr-o lume anterioara nasterii sale sau sa elibereze la propriu demonul din el (nu sa il izbaveasca de demon, deoarece acesta nu se teme decit de slujitorii lui Dumnezeu, ci sa il elibereze din temnita subconstientului si sa il aduca in prezet, in realitate, in constient), sa il sugestioneze pe temiri ce directii, etc. ... toate acestea in baza unei promisiuni "sincere" si tacite ca aflind toate acestea despre un om el il va proteja intotdeauna, garantat suta la suta... deci toate acestea, la care se adauga cheltuielile de scolarizare pe citiva ani, de intretinere in scoala,de vietuire propriuzisa, la care inca se mai adauga cultivarea continua a mindriei legata de ceea ce va ajunge el, de cit de priceput va deveni el in tainele oamenilor... deci toate, toate, una peste alta, cum credeti ca va ajunge vreodata un psiholog sa recunoasca, dupa un asemenea efort si rivna mindroasa, cum ca ar fi un inselat si ca defapt de suflet se ocupa cu totul si cu totul altcineva ?? Adica se ocupa Cel care il detine, care l-a creat si care il si poate mintui si reintoarce la El insusi pt a sfirsi in a fi una cu El .
Sa ne aruncam critica doar asupra unui aspect simplu, apropos ca pomeneam mai sus de sugestie si autosugestie, adica de lucrurile cele mai simple cu care opereaza psihalegia... cum sunt ele vis-a-vis de invatarea de la duhovnic a virtutilor, smerenia, umilinta, lepadarea de sine, ca sa te poti mintui si sa iti fie bine si nu de alta ? Cum sunt fratilor ?
Sau ati auzit ca vreodata un psiholog sa invete despre virtuti ? Pai atunci nu mai este psihologie. Psihologia nu cultiva virtutile lui Dumnezeu ci ale domnului om.
Si culmea culmilor, ia urmariti :
si psihologul care invata si uzeaza de prostiile lui, ca si cultivarea stimei de sine, un alt exemplu s.a.m.d., de multe ori crede cu sinceritate ca el el un bun ortodox ! Vai, vai, vai ! Cita inselare subtila ! Dupa ce ca este clar un inselat, mai binecuvinteaza si pe altii . Ce spune Iisus despre cei care invata gresit poporul ? Cu cit cautam mai adinc in practica si teoria psihologiei cu atit o vedem cit de draceasca este !
Si nici nu mai vorbesc aici de vatamarile sufletului care accidental sau nu, datorate "meseriasilor" absolventi cu medii de 7,50, 8,14, 8,36, etc, etc.,pot inrautati tabloul clinic al suferindului uneori .
Cel putin la duhovnic avem garantia ca spovedania fiind o sfinta taina,prin gura lui vorbeste insusi Hristos(fara tagada !) asa cum avem si garantia ca implinitorul tuturor celor 7 sfinte taine este insusi Hristos.

Si ca sa ne mai amuzam putin inchei cu exemplul grozav de frumos si bine inteles ca fara logica, al psihologului, asazis crestin, care dupa ce face si desface el subiectul il trimite la duhovnic... pt. intregirea sedintei de "citire" psihologica !

Dar totusi ma repet, fiecare sa faca cum o crede de cuviinta, ca vorba parintelui Rafael Noica : "... fratilor, pe linga parintele Cleopa s-au mintuit un fel de crestini rivnitori, pe linga parintele Paisie Olaru un alt gen de rivnitori iar pe linga pshihologi inca un alt gen de rivneti !"
Ce a mai ramas neclar ?

Glykys, fruntea sus! Nu este o profetie si nicidecum cu "parul" nu se face educatie...

Asta , cu iertare sa fie , este o mica "vrajala " preluata din gura in gura de pe alte siteuri , si merita analizata pe un thread , caci si asa ne-am indepartat de la subiectul initial.
Noapte buna , Ovidiu !:1:

Un raspuns clar , la obiect , lamuritor , care face clar diferenta !

N-ai înţeles, da nu-i bai. Eu te-am întrebat pe tine (cel nemulţumit de anumiţi preoţi).
Ai dat ("născut") vreun preot? Eşti nemulţumit de el? Dacă nu eşti mulţumit, vezi pe unde ai greşit. A, nu ai dat nici un preot, păi atunci ce te plângi? Da ştiu ai găsit soluţia, ai fugit la unul bun şi acum areţi cu degetul spre ceilalţi mai slabi. În schimb îţi imaginezi cum ar fi cu preoţi buni prin Biserici. Fain să stai cu mânile în sân şi să visezi, nu-i aşa?
Iertare, e doar un joc de cuvinte pentru a mă face înţeles.

Da...o mică "vrăjală" a unui părinte de elită. Dacă eşti interesat am să postez contextul de unde am extras ideea.

Nu cred ca putem pune problema sub aceasta forma. Pentru fiecare timp, Dumnezeu oranduieste destul de putini preoti de mare har. Nu pentru ca nu ne-ar fi de folos, ci fiindca si-asa e prea mult fata de ce meritam. Cine simte nevoia de mai mult si se roaga cu credinta, va avea si preot bun si duhovnic pe masura. Am observat ca acum, multi "migreaza" pe la alte biserici, unde au prins drag de anumiti preoti si unde simt ca sunt mai aproape de Dumnezeu. E si asta o lege a concurentei, ca si la profesori: nu te preocupi, elevii tai nu vor da rezultate! Cu preotia e mai greu fiindca si ispitele sunt mai mari... Sa le oranduiasca Dumnezeu luminarea mintilor la timp, fiindca altfel, sa nu fim in locul lor cand vor trebui sa plateasca pentru "neghina" semanata in "pamantul cel bun"...
Dar... unde nu e destula credinta, nici folos nu este, chiar daca ne-am impiedica de preoti-duhovnici ca Arsenie Papacioc sau ceilalti, la tot pasul. Multi dau buzna pe la manastiri, cautand "cuvinte de folos", dar pleaca de acolo tot nefolositi, fiindca sufletele lor sunt inca imbcsite de patimi. Poate mai tarziu, peste ani, daca se straduiesc mult si-si inteleg motivul pentru care "macina in gol": "Credinta, nadejdea, dragostea, rabdarea, milostenia, smerenia, iertarea... iertarea... iertarea!..." Pentru ca degeaba ne pretindem crestini, iubitori de aproape, daca ne calcam in picioare la Sfinte moaste, sau la luat Sf Aghiazma mare, sau la o icoana facatoare de minuni... Si nici nu pot sa spun neaparat ca omul e vinovat de rautatea si indaradnicia lui, cat vrajmasul care-i tulbura mintile. Probabil ca tot il are cu ceva la mana... daca reuseste sa-l insele si mai ales sa persiste in inselare peste ani si ani!...
Cineva poate sa se faca preot din alte motive decat cele duhovnicesti, dar exista doua variante prin care nu-si poate realiza acest scop: odata preotit, va primi harul si nu se poate sa nu-i trimita Dumnezeu... "telegrame". Iar in al doilea rand... logica in sine a lucrurilor: daca inainte gandeam egoist, lecturand constiincios sub ocrotirea unor buni slujitori ai lui Dumnezeu, intelegem singuri, caror riscuri ne supunem in momentul in care, desi realizam greseala pe care eram pe cale s-o facem, ne incapatanam sa ramanem in ea! Asta e greu de crezut... Mai degraba celelalte patimi (mandria, desfraul, invidia), pot pune in pericol un preot, nu gandul la procopsire personala!

E foarte trist ca uneori avem astfel de reactii, noi intre noi. Acest mod de a dialoga, ce seamana mai mult a disputa si reglare de conturi, nu e folositor din nici un punct de vedere. Ne-am obisnuit sa vedem mai intai omul, care a apucat deja sa ne faca o impresie, si deja ne-am pregatit tonul... Dar "sus" trebuie sa avem doar inimile, nu si fruntea... Cand cineva ne interpeleaza pe un ton artagos si autoritar (de unde autoritar, fiindca nimic nu ne da acest drept, chiar daca l-am avea scris cu majuscule!!!)... Eu nu stiu nici ce a facut X sau Y, sau Z, in aceasta privinta... Stiu ca intotdeauna exista un ACUM, AICI, care conteaza enorm pentru acel MAINIE, de care are nevoie si X si Y si Z. Daca eu vreau ca acesti frati necunoscuti si cu mult mai putin rataciti decat mine, sa se mantuiasca, poate s-o indura Dumnezeu si m-o mantui si pe mine, luandu-ma in aceiasi gramada! Iar ca sa-i ajut sa se mantuiasca, trebuie sa dau dovada de multa blandete, ca omu' nu e un val de sarma ghimpata, ci e tare gingas si sensibil, ca uneori si cu o floare de-l atingi, te priveste cu indignare!... Sa fim deci, mereu, cum ne-am dori sa fie ceilalti cu noi: corecti si delicati la vorbe!...

Regalare de conturi... Fii serios...

Iertati-ma fratilor ca ma bag si eu in discutia despre preoti. Va citesc pe toti si mie mi se pare ca fiecare dintre voi aveti in felul vostru dreptate.
Cu siguranta ca fiecare dintre voi a observat sau s-a convins de anumite relitati ale vietii duhovnicesti si aici marturiseste cu sinceritate ce crede el .
Eu am sa va spun insa o mica poveste:
mi-a ingaduit Dumnezeu sa cunosc un om, un crestin practicant, care la un moment dat in viata lui a facut o criza vazind bine ca el nu face nimic, nimic, pt propria mintuire, desi cum spuneam, era un practicant : adica nici nu era un rugator strasnic, nici un postitor deosebit, nici un milostivnic sincer, nici un iertator curat. Nu facea nimic cu adevarat, asa cum spunea el !
S-a speriat si de atunci a inceput sa strige la Dumnezeu pt. orice lucru, pt. orice gind, pt. orice nevoie, neputinta, greseala, etc, cerind ajutor, iertare si ingaduinta. Striga in fiecare ceas, in fiecare moment, pt. orice situatie, pt. orice, orice.
In felul acesta, pe nebanuite, peste ani de zile, a ajuns un rugator continuu si un om cu mintea permanent la Dumnezeu.
Nu a vorbit niciodata despre aceasta nevointa nimanui, despre acest mod de a trai deoarece in esenta nu isi dadea seama ce face . El stia ca asemeni oricarui crestin il roaga pe Dumnezeu cite ceva ori de cite ori are nevoie.
Intr-o zi a participat la o discutie cu alti crestini care se vaitau fiecare ca ba nu au ceva, ba nu au putut face ceva, ba ca nu a ajuns la ceva sau undeva, ba... te miri cite si mai cite lucruri lumesti pe care le invoca fiecare.
El ascultind, s-a gindit ca nu poate numi un lucru pe care sa il fi cerut lui Dumnezeu si sa nu il si fi dat . Nu era un bogat, si nici un frumos, ori cine stie ce vreun destept. Era om simplu asemeni multor oameni din tara asta, dar asa in simplitatea lui nu s-a intimplat sa ii lipseasca ceva. Acum trebuie sa intelegeti si ca era un ortodox practicant dar si ca ducea o viata modesta si ca nu se rugase niciodata lui Dumnezeu sa ii dea o vila (locuia la bloc in apartamentu sau) ori cine stie ce limuzina pricopsita, ori schiuri sau snowmobil ori vreun iaht. Nu.
Dar judecind si cautind in minte explele lui comparativ cu ce asculta si-a dat seama ca rugindu-se pt orice din suflet, Dumnezeu nu l-a parasit .
Se ruga asemeni unui copil mic de mama sa: mama, mi-e foame, mi-e sete, vreau sa ma imbrac, vreau sa dorm, spala-ma pe miini, ajuta-ma sa fac lectiile, lasa-ma afara la joaca, s.a.m.d. Cu inima deschisa, simplu, din suflet, cu sinceritate si staruitor .
Atunci, la acea discutie, Dumnezeu i-a deschis mintea si sufletul spre ceea ce inseamna a te ruga si mai ales a te ruga neincetat, sincer si cu tot sufletul.
De la acest moment al cunoasterii toata viata si-a petrecut-o cu si mai multa rivna in rugaciunea continua.

Acum, gindindu-ma la acest exemplu pe care l-am cunoscut personal si cu care am fost apropiat si am discutat si sfatuit indelung ca si la discutia voastra despre preotii buni, ma gindesc ca acea veche recomandare, invatatura, despre a ne ruga pt duhovnicii nostrii nu este chiar atit de perimata sau neadevarata, ci numa' nu-i patrundem noi taina. Si chiar o cred cu tot sufletu : orice nevoie am avea noi ca oameni sau ca neam, daca ne rugam "cum trebuie" lui Dumnezeu, nu cred ca ne va lasa fara ajutor vreodata.
Si fara duhovnici buni, cu atit mai mult !

Asa cred eu !

Toata viata invatam "sa intelegem". E de-ajuns sa privim in jurul nostru, fiindca mereu vom avea ceva folositor de vazut.
Multumim, frate Zaharia, pentru povestioara pe care ne-ai transmis-o... Multe se aseamana cu viata fiecaruia dintre noi, iar altele par a fi ca intr-o oglinda... Pana la un punct, numai... Fiindca, in ce ma priveste, n-am ajuns nici la primele trepte ale induhovnicirii acelui frate crestin!... Dar... sa nadajduim cu totii, ca, desi nevrednici, s-o milostivi si de noi, Dumnezeu, intr-o zi!...

Nu este "vrajeala", Cristi, si in nici un caz nu este mica! Este o realitate f subtila, dar uriasa, ce s-a vazut in cursul istoriei crestinismului intr-o maniera cu mult mai dura - teritorii care altadata erau crestine, a ingaduit Dumnezeu sa nu mai fie crestine acolo unde oamenii nu au mai trait crediinta faptic la nivelul la care au fost chemati de Dumnezeu.

Insa in priviinta slujitorilor lui Dumnezeu, eu zic ca cine doreste cu adevarat sa il gaseasca pe Dumnezeu, va gasi oameni cu viata sfanta, va gasi chiar in zilele noastre cu adevarat sfinti in viata. Numai sa vrea sa ii gaseasca si Dumnezeu ii scoate omului in cale.

Nu cred ca psihologia si-a luat ca obiect de studiu sufletul omului, ci psihicul omului. Asa cum un anumit organ sau muschi indeplinind o functie bine stabilita (creat de Dumnezeu), va functiona si va reactiona in anumite moduri bine stabilite de insasi constructia lui (sau din contra, fata de anumiti stimuli /factori perturbatori va mal-functiona in anumite moduri reproductibile, cognoscibile), asa si cu psihicul omului (o forma fiziologica de functionare a creierului apartinand lumii create), ceea ce insa este foarte diferit de suflet (cred).
De asemenea cred ca in fata unui om cu adevarat credincios, nici cel mai ratacit psiholog nu ar avea cum sa il clatine din crediinta. Caci cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?
Un adevarat crestin ar filtra cu discernamant orice informatie prin prisma crediintei lui si ar pune inaintea lui Dumnezeu orice gand ca sa fie in acord cu Dumnezeu, discutand mereu orice nedumerire / sminteala cu duhovnicul sau.
Pe cel slab in crediinta orice ispita il poate dobori, nu e nevoie de nu stiu ce psiholog pt asta.

In rest, cred ca psihologia ar putea fi f utila pt cei ce doresc sa se cunoasca mai rapid pe ei insisi, caci patimile ii orbesc adeseori pe oameni de a se vedea asa cum sint cu adevarat, iar cei din jur, delicati, au tendinta de obicei sa taca, ca sa nu raneasca.

Eu as zice ca reciproca este adevarata - un preot cu adevarat induhovnicit este, ca o consecinta, un f bun psiholog, pt ca primeste cunoasterea raspunsului bun si de folos (pt fiul/fica sa duhovniceasca), chiar de la Dumnezeu care a creat omul si ii cunoaste toate tainele, toata psihologia.
Insa daca te iei dupa afirmatia ca dupa roadele lor ii veti cunoaste, ajungi la concluzia ca roadele lui Dumnezeu sint bune, iar cei ce o dau in bara sigur nu rodesc roadele lui Dumnezeu.

Despre sufletul psihologului si tentatiile aceluia, este dator cred, sa se ocupe chiar el insusi, nu sa il judecam noi. Ispite ale mandriei (si nu numai) exista in muulte meserii onorabile... si nu cred ca este corect sa judeci eficienta unui anume om dintr-un anume domeniu, numai in raport cu ispitele acelui domeniu.
Noi doar sa constientizam cat de mari sint tentatiile lor (ca de altfel si ale altor meserii...), iar noi doar sa ne straduim sa avem discernamant pe mana cui ne lasam.

Dovada ca acel psiholog sigur nu considera ca psihologia se ocupa de sufletul omului, motiv pt care l-a trimis la duhovnic (care sa se ocupe de sufletul aceluia).

Multumesc tuturor care si-au gasit timp si spatiu pentru o vorba buna pentru mine, chiar nu ma asteptam :). Nu pun insa la suflet asemenea prostii, am probleme mai stringente in viata reala. Pentru pacatele mele, desigur.
Ma bucur ca a revenit Zaharia2009. Si totusi, Fallen nu mai scrie nimic.

pentru Fallen

Daca te apasa asa de mult gandurile despre Aura, de ce sa nu spui o rugaciune pentru sufletul ei?
Psihologul te pote ajuta in multe privinte, dar pana nu "ïti faci curat in viata"- nu are ce face; este clar ca tu esti foarte nemultumita de starea ta actuala si iti lispeste forta de a o depasi, iar un psiholog poate sa te faca sa constientizezi asta si sa te faca sa vezi ca ai in tine forta schimbarii. Cum cureti camra sufletului...asta nu o mai afli acolo! Asta o afli in Biserica, daca vrei sa auzi!

.. Si complet off topic despre Zaharia: Am vazut la profil ca te-ai casatorit. Felicitari!!

Se poate intimpla oricui !
iti multumesc si te rog sa nu uiti ca chiar daca mai polemizam, imi esti un user , o sora, o crestina placuta in discutie si cu mare potential de a asculta si alte pareri si a realiza in final o discutie constructiva, un schimb de pareri, o comunicare reala.

Doamne ajuta !

Care este etimologia cuvintului suflet ?
Ne puteti ajuta ?
Dar definitia cuvintului "psihic" ?
De psihic se ocupa cumva in trecutul indepartat psihiatria ? sau ... le incurc ?
Psihiatria este totuna cu psihologia ?
Asadar nu este bine sau nu trebuie sau nu avem voie sa il judecam pe psiholog(indiferent de motive si puncte de vedere) dar pe colegul de forum care nu este psiholog, da ! Iata ceva frumos ! Incepe sa iasa mierea la iveala !
Si o ultima intrebare : sunteti psiholog, sau ati vrut sa va faceti si ceva nu a mers, sau va atrage asa mult psihologia ?

Eu nu am postat ca sa fiu citit trunchiat . cine o face, este deliciul lui ! Iar trimiterea de la un priceput (psiholog) la un specialist(duhovnicul) inteleg ca nu a-ti inteles-o ! Dar de loc !
Ori poate credeti ca exista duhovnici care sa ajute "subiectul" sa-si dobindeasca "stima de sine" ori in loc de metanii seara la culcare sa faca 250 de exercitii, in fata oglinzii, de autosugestie, ca este Napoleon ! Ori sa invete sa schimbe refularea cea generatoare de nevroze in defularea cea obraznica .
Ori poate chiar credeti sincer ca sexualitatea atitea innoada si desnoada incit numai daca te culci cu cumatrul de cuscru vitreg ai sa scapi de nevroza depresiv anxioasa si ai sa il poti privi in ochi, chiar si atunci cind te priveste mai jos de fundul posetei de pe umar.
Nu va dati seama ce prostii incercati sa sustineti . Iar daca chiar va pasioneaza psihologia nu va dati seama ca deja nu mai sunteti cu Hristos de multa vreme ?
Avem surori pe aici (Heaven) si frati (Cezar agresivul, cverulent) care si-au pus tot sufletul intr-o himera dar dupa atita cheltuiala ce sa mai faca ? Sa mearga si mai departe si sa cheltuiasca si mai mult !

Putem discuta mult dar mi-este teama ca ar fi fara folos . V-am simtit dupa postarea pe care am preluat-o si eu .
Ma mir insa de ce nu v-au atras enorm de mult marii duhovnici ai crestinismului incit v-a ramas suficient timp sa mai si hoinariti prin strainatate (strainatatea de duh).
Era suficient ca macar un singur sfint parinte sau mare duhovnic sa va atraga suficient de mult ca sa mai aveti vreun pic de ragaz pina la moarte si pt. aiureli !

Dar de ... fiecare cu ale lui . Motiv pt care va cer iertare pt ca nu ne asemanam !

Nu cred ca le incurcati si tocmai de aceea am sa va rasund printr-o intrebare: exista boli/afectiuni pt care insasi psihiatria ghideaza catre/recomanda ca forme acceptate (sau chiar recomandate) de tratament diferite forme de psihoterapii (girandu-le astfel soliditatea ca bazate pe dovezi, ca functioneaza)?

Daca da, atunci dvs nu aveti incredere in medicina / recomandarile colegilor dvs medici de alte specialitati?

Poate puteti sa imi aratati unde as fi zis eu ca trebuie sa judecam pe (nu stiu la care?) coleg v-ati referit?

In mod cert eu personal nu am indemnat sa judecati pe nimeni!

Nu sint psiholog, nici nu am avut vreodata vreo dorinta sa fac psihologia.

Va intreb si eu "in oglinda": dvs ati facut vreodata psihoterapie si ceva nu a mers de va repugna atat de mult psihologia?

Nu eu sustin aceste prostii, ci dvs.
Ceea ce ma face sa va intreb: dvs v-a dat vreodata personal vreun psiholog asemenea sfaturi, sau de unde va imaginati ca psihologii recomanda asemenea lucruri?

Si apropo, chiar daca vreodata vreun psiholog (sau oricine altcineva) v-ar recomanda asa ceva, dvs ca un bun crestin, nu ati stii sa filtrati ce este pacat si ce nu? Ce va este de folos si ce nu? Ati fi ATAT de sugestibil incat ati urma orbeste sfaturile unui om (indiferent cine ar fi acela) daca sesizati ca va indeamna la pacat?
Eu cred ca un crestin autentic nu ar face un pacat, stiind ca este pacat, indiferent cine si in ce circumstante i l-ar recomanda.

Acuma daca ar fi sa folosesc genul acesta de logica pt care l-ati folosit dvs pt aceasta afirmatie, oare la ce concluzie s-ar ajunge? La concluzia ca din moment ce nu sinteti de acord cu opinia colegilor dvs medici psihiatrii, inseamna ca nu mai sinteti cu medicina de multa vreme? (dar bineinteles ca nu imi permit sa fac o asemenea afirmatie fata de dvs, ci doar incerc sa va supun atentiei felul in care dvs intelegeti sa argumentati si sa dialogati) Sau oare ar fi logic de concluzionat ca mai aproape de Hristos este un mitropolit decat sinteti dvs (?) iar daca un mitropolit ca Hierotheos Vlachos, care a primit prin hirotonia intru episcop Harul deplin, precum Sfintii Apostoli au primit (Har pe care dvs nu il aveti si care arata apropierea de Dumnezeu), vorbeste despre psihoterapia ortodoxa, inseamna ca nu este un lucru de lepadat si nu se opune crediintei.

Doamne ajuta! Ma bucur sa citesc asta de la tine!

Da !
Subiectele pe care le propuneti depasesc posibilitatile de solutionare prin scris si mai ales aici, pe forum.
Acestea sunt variate, amestecate cu neintelegeri si chiar cu confuzii. De asemenea, nu intodeauna "logica bunului simt" este salvatoare din moment ce nu exista un simt bun comun in masura egala. Merge cu ea de multe ori, dar tot de multe ori nu merge. Asta insemneaza ca ne trebuie si un alt instrument, o alta unitate de masura a realitatii despre care vorbim pt. a avea o referinta precisa... sau cit mai precisa .
Inteleg asadar ca va place psihologia, va atrage(pt ca daca a-ti respinge-o nu a-ti sustine-o, logica simpla), o apreciati si ca daca Hieroteos V. spune ceva pro, atunci poate merge in viata ortodoxa cu doua sau mai multe ocale pt. suflet.
F. bine ! Atunci faceti asa !
Eu am alte pareri, cum am si alte pareri despre psihiatrii care prefera psihoterapeutii (cum este, in alta ordine de idei, acum la moda chiar in lumea "medicala de avangarda" mult apreciata biorezonanta si interventiile pe corpul astral uman "binefacatoare") impofida duhovnicului.
Dar ca psihiatrul sa poata recomanda duhovnicul, trebuie ca mai intii el insasi sa fie induhovnicit, altminteri vorbim discutii. Si stiu ca s-ar putea sa fiti in acest moment, in care cititi aceste pareri, f. indemnat, dupa uzul aceleiasi logici simple a bunului simt,(cum ati mai facut si anterior) sa spuneti ca eu insumi nu recomand psihoterapia deoarece nu sunt inpsihoterapeutizat si deci nu cunosc valoarea metodei . Dar va spun parerea mea: exclusa aceasta varianta !
Si exemple de medici, universitari sau savanti schiopi in viata spirituala sunt cu duiumul.
Puteti gasi pe Youtube emisiunea Eugeniei Voda cu marele chirurg, profesor universitar de la Institutul Oncologic Bucuresti (nu stiu daca ati auzit de aceasta institutie sau daca ati auzit, daca cunoasteti bine ca acolo este locul unde moartea si viata, Dumnezeu si satan, minunile si teofaniile sunt prezente in fiecare minut!... nu de alta, dar cu asa ceva si in asa ceva lucreaza medicii de acolo) Blidaru, care in finalul emisiunii "Profesionistii" intrebat fiind daca in toata cariera sa a vazut minuni raspunde categoric si sec : NU !
Este un exemplu de meseriasi-savanti care chiar daca isi fac 12 cruci pe zi sau au auzit de duhovnici, sau mai merg pe la biserici in turismul de concediu nu inseamna neaparat ca stiu bine cine este Dumnezeu si slujitorii Lui de pe pamint, ca si puterile lor. Singurul lor Dumnezeu sunt autorii cartilor pe care le citesc si prin care devin convinsi ca astfel pot da viata oamenilor, adica o pot prelungi, ca sa fie clar ! Alt Dumnezeu f. rar se intimpla sa aibe !

Dar in sfirsit... nu doresc sa mai continui discutia deoarece seamana f. mult cu un dialog al surzilor. Procedind astfel numai ne smintim.
Dar va doresc sa aveti parte(evident, in sensul de nevoie !) de psihoterapie si sa va convingeti singur cit adevar este in ceea ce credeti si cit nu !

In rest numai de bine !

Un Parinte, Necula sau Coman, a spus ca nu exista psihologie sau pshihiatrie ortodoxa, ci oamenii, psihologul si pshihiatrul sunt ortodocsi.

Dl Zaharia, pe alocuri te cam inseli cu privire la psihologi. Nu toti psihologii sunt la fel nu toate tipurile de psihoterapie sunt la fel si sunt si psihologi crestini ortodocsi practicanti, care isi trimit clientii si pe la duhovnici. Dar nu ai de unde sa sti dumneata asta daca respingi din start psihologia.
Nu toti psihologii folosesc hipnoza, nu toti psihologii folossc bio rezonanta, psihologul nu face nimic fara consimtamantul cientului si psihologul nu e totuna cu psihiatrul. De multe ori psihologii isi indruma clentii catre Biserica, pentru a-l ajuta in vindecare.

Asa ma pot lua su eu de medici, avocati si orice, fara sa stiu fiecare meserie cum e...dar n-o fac, pentru ca Dumnezeu stie cel mai bine cum lucreaza in fiecare om; in fiecare meserie.

Corinusha, daca spui ca nu toti psihologii folosesc hipnoza, inseamna ca unii o folosesc, adica au invatat la facultate cum se hipnotizeaza. Pentru mine e destul sa stiu acest lucru.
Da, sunt si preoti, care au studiat psihologia; dar sunt si psihologi, care nu au auzit de Dumnezeu. Iti dai seama ce rau iti pot face acestia din urma, crezand ca iti fac binele?

Nici vrajitoarele tiganci si nici specialistii in "biodraci" (asa precum ii denumea gheronul Cleopa pe toti specialistii in biorezonanta sau bioenergie sau bioalienare, etc) nu umbla pe strada sa caute clienti. Si acestia actioneaza tot la cererea si cu consimtamintul clientului. Adica, omul ii cauta pe draci !
Asa ca, si de data aceasta, logica bunului simt pe care o folositi, ca si colegul in apararea caruia sariti, nu este valabila.

2. Ca sa resping ceva, eu insumi obisnuiesc ca mai inti sa cercetez, iar formatia mea de vraci oficial ca si scoala profesionala de induhovnicire, tot oficiala, pe la care am tras cu urechea, m-au condus la actuala parere despre psihologie.

3. Cit despre faptul ca ma insel ... m-a dus cu dorinta la a va aminti ca dracii inselatori (deopotriva toti inselatori) sunt si ei de mai multe feluri. Unii cica se prezinta la crestinii docti sau nu in chip de inger de lumina dar cerindu-le cu staruinta inchinarea inaintea lor . Adica, nu toti dracii sunt la fel de vicleni, ci doar de negrii si de inselatori !

4. Da, aici va rog sa ma iertati ca am cam "incurcat" borcanele : psihologii nu sunt tot una cu psihiatrii ! Corect ! Dar cine sunt si ce vor psihiatrii ... din moment ce exista psihologi ? Invatati-ma, va rog !

5. Cu ultimul aliniat sunteti de-a dreptul magistrala(recititi-l singura, va rog !) : este bine ca aveti ideea de a nu va baga in ceea ce nu cunoasteti, dar si mai bine ar fi daca a-ti si face ce ziceti, ce nutriti . Atunci sa vedeti spor duhovnicesc si bucurie ce o sa dobinditi ! Credeti-ma pe cuvint !

In rest, va iubesc frateste si ... sa ne auzim cu bucurie !

Desi nu mai avem relatii (pacate) trupesti de ceva vreme, nu cred ca am castigat mare lucru prin asta, ca tot mai pacatuim cu vorba, cu gandul, etc (ne mai certam, injuram, luam numele Domnului in desert) lucruri care cu siguranta il deranjeaza pe Dumnezeu mai rau (si ii plac diavolului mai mult) decat daca ne-am iubi, chiar si asa clandestin. Nu stiu daca cumva e posibil ca in casa noastra sa se fii salasluit vreun drac saumai multi, dar, dupa cum dormim de tulburati amandoi, pare verosimil (am mai intrebat si pe alt topic unde se salasluieste necuratul, in casa sau in noi). Adevarul e ca amandoi avem probleme cu somnul, ori nu putem adormi, ori unul adoarme si daca celalat il trezeste, cu sau fara intentie (ex: ma scol din pat sima impiedic de ceva), se sperie sau se enerveaza si-l ia la injuraturi; deci cam ca in Ivan Turbinca. si cel mai grav e ca daac incerc sa spun Tatal nostru, chiar nu reusesc, pana la sfarsit "mi se rupe filmul"(pierd sirul, de obicei pe la 'si ne iarta noua...") Apoi am observat ca din cauza asta e posibil sa ma scol obosita si dimineata si sa fiu toata ziua furioasa...
(PS daca tot mai credeti ca singura solutie e cununia, se pare ca va trebui sa fac rost de rohipnol ca sa-l pot duce la altar:)))
PS 2 : credeti ca daca voi ramane singura, (ma voi intoarce la mama acasa) voi fimai fericita si mai linistita, stiind ca mmult ca sigur mi-am suflat ultima sansa de amaiavea copii si familie? stiind ca toata viata care mi-a ramas si care va fi doar suferinta si durere o voi petrece cu ai batraniai mei pana ei nuvor mai fi si eu voi tot o baba? sau in disperare de cauza voi face o alegere si mai proasta ducandu-ma dupa ultimul barbat ramas disponibil pt mine? Ce va face sa credetica barbatii la varsta a doua (50 -60), ramasi singuri, nu e posibil sa fie interesati tot numai de sex plus menaj plus impartit responsabilitati domestice (intretinere, lumina, etc)?

Singura solutie este spovedania sincera si ruperea de pacat. Daca el nu intelege asta, e cam greu dar nu imposibil de realizat in conditiile in care incerci o schimbare a lucururilor.

Trebuie sa te convingi singura de niste lucruri ca mai apoi sa actionezi.