Ovidiu, aș aprecia dacă nu îmi mai răspunzi pe acest subiect.

Nu refuz nimic. Ascult de cine îmi face bine. Dovedit.

Adică refuzăm politicos această invitație: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropi*aţi‑vă!
Și ca să întăresc cuvântul tău postez un câteva idei ale ierom. Petru Pruteanu:

”Ce îndemn călduros! Ce invitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa‑zişi „de biserică” (în comparaţie cu majoritatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămânem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpânului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fiecare Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâmplă, ne întrebăm care mai este rostul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” şi nimeni nu „bea”?! Pentru ce mai săvârşim atunci Liturghia în fiecare duminică sau chiar în fiecare zi?! Şi ceea ce facem este normal sau greşit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greşit, care este soluţia şi ce în*vaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi în legătură cu aceasta?
[...]
Majoritatea Sfinţilor Părinţi însă, în baza tradiţiei apostolice şi a părinţilor din primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon ş.a.), a practicat şi a recomandat „oamenilor obişnuiţi” (fără o harismă specială) împărtăşirea deasă şi chiar foarte deasă – sau mai corect: sistematică, considerând Împărtăşania ca fiind „singurul remediu” împotriva patimilor, dar nu fără o nevoinţă ascetică. De aceea considerăm necesară prezentarea învăţăturii Sfinţilor Părinţi ai Răsăritului vizavi de această problemă, făcând abstracţie de orice interpretări inovatoare scolastice, atât de mult prezente în teologia noastră. Vom argumenta prin texte liturgice şi patristice, nu prin sofisme şi raţionamente omeneşti nefondate. Să vedem aşadar ce zice Biserica!

Sfinţii Părinţi, fără excepţii, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtăşirea clerului şi a credincioşilor mireni cu Trupul şi Sângele Domnului. Ca dovadă, atât textul Sfintei Liturghii, cât şi Sfinţii Părinţi nu concepeau participarea la Liturghie fără împărtăşire. Această „regulă” este, de fapt, de origine apostolică şi era ţinută cu stricteţe în timpul Sfinţilor Apostoli (Fapte 2, 46) şi încă multe secole de‑a rândul după aceea. Au fost însă şi excepţii – tocmai de aceea Biserica s‑a văzut obligată să reglementeze anumite principii canonice.”

Iartă-mă, încerc și eu să-mi expun punctul de vedere legat de acest subiect sensibil. Am observat că nu vrei să primești, nici nu îți cer acest lucru. Ai duhovnic și e foarte bine că urmezi sfaturile lui.
Ești liberă să alegi ce crezi că ți-e mai potrivit, dar pot nu rămâne indefirent la idei de genul ”băutului cafelei” înainte de a merge la Sf. Liturghie.

Știm noi care e scopul Sf. Liturghii pentru a putea spune noi că nu refuzăm nimic?

Tu scrii pentru mine, pentru tine, sau pentru cine mai poate citi, să nu cumva să se smintească de spusele mele?

Vrei să-mi faci bine cu forţa? Mai rămâne să-mi spui soră şi că mă iubeşti... chestii care nu mi-au plăcut niciodată.

Ești liberă să alegi, să crezi ce vrei.
Poți foarte ușor să ignori ceea ce am scris.

Aici cred ca este important ca ceea ce facem- mersul la biserica- sa facem din convingere, si atunci daca ne intreaba cineva nu vad de ce am mai aveea ezitari sa-i raspunde clar.
Daca insa sunt persoane mai curioase, care incearca sa puna intrebari legate de viata personala sau de familie atunci- cu tot respectul- trebuie sa-i spunem persoanei respective ca astfel de intrebari chiar nu-si au rostul.
Iar daca se gasesc persoane care sub "masca" unor intrebari "nevinovate" incearca sa vada cat de mult credem in Dumnezeu- atunci singurul raspuns care se poate da ar fi- "Numai Dumnezeu poate sti cat de tare sau slab sunt in credinta".

Înainte de Liturghie nu se mănâncă și nu se bea nimic; doar cei sub tratament au dreptul s-o facă.

Libertatea credinței ortodoxe înseamnă în primul rând împărtășirea cu trupul și sângele lui Hristos.

Dacă merg la Liturghie și nu mă împărtășesc înseamnă că nu m-am eliberat prin spovadă de tina de pe suflet, deci nu sunt liber de păcate și în plus, sunt ”spectator” sau martor la jertfa Lui; precum cei care strigau Lui:
30. Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce!(Mc15,30)

Problema cu nemancatul inainte de sf.Liturghie e o problema personala care tine de neputintele fiecaruia si de ravna in alte situatii.
Sa ne bucuram ca putem sa stam nemancati ca sa luam sf.anafura dupa ce se impartasesc ceilalti. Parintele spunea ca nu avem nevoie sa mancam inainte de sf.Liturghie pt ca luam la slujba hrana duhovniceasca. Dar acelasi parinte nu a spus ca e interzis sa mancam inainte.

Annyta ,ispite avem toti ,dar a te enerva sau a judeca nu reprezinta o ispita ci un obicei.
O ispita este atunci cand te enervezi foarte rar ,sau gandul judecatii ne da tarcoale cateodata.
Noi suntem datori sa alungam aceste obiceiuri cu armele credintei.
De aceea ni se recomanda sa ne rugam dimineata ca sa avem pace in cursul zilei si sa pacatuim mai putin.
Pentru unii credinta e un program rigid ,pentru altii care se roaga mai de multi ani nu reprezinta chiar o cazna.Si chiar Hristos a spus sa ne silim ca sa ne mantuim.

Mulțumesc pentru răspuns!
Mie mi-e foarte greu să nu beau apă. Cu nemâncatul nu am o mare problemă.
Și nu am auzit vreodată la noi la biserică, de vreo 11 ani, că e păcat să vii mâncat, sau mare folos să stai nemâncat/ nebăut la Liturghie...

Nu credința e un program rigid, ci formalismele...

Nu am un obicei din a judeca, îmi pare rău dacă așa se vede. Ar trebui să-mi pun semne de întrebare.
Iar cu enervarea, se mai întâmplă. Perioade și perioade...

Canon nu am auzit nici eu sa fie sa vii nemancat/nebaut la Liturghie, doar daca te impartasesti desi nici aici nu pot face trimitere la un canon, dar asta poate ne ajuta altii, ca vad ca sunt mai priceputi.

Dar depinde...
In celelalte zile din saptamana cum stai cu postul?
Miercuri, vineri, tii post?
Ca pentru astea stiu sigur e canon (desi iarasi, nu pot face o trimitere exacta).

Da. Aici par să fiu ok :-)

Mda, se pare ca se persista in ideea ca ar fi credinciosii fara doar si poate cu viata crestina curata si plini de vrednicie, dar preotul duhovnic le sta impotriva desavarsirii, nelasandu-i sa se impartaseasca mai des.

Sunt curios in biserica unde slujeste pr. Pruteanu, cati credinciosi sunt la impartasit in zilele obisnuite de duminica, fata de cati sunt prezenti in biserica.

Valabila intrebarea si pentru altii care stiu parintei care sunt promotorii "desei impartasanii", cati din biserica lor se impartasesc in fiecare duminica.

Ei, atunci poate mai adaugi putina nevointa :)

Posturile scurte, de 12-18 ore chiar, pot fi de ajutor in ideea ca ai putea incepe sa tii post negru de o zi sau doua macar.

Mai demult, oamenii care mergeau la Sfânta Liturghie se împărtășeau, iar una din condiții era nemâncatul. Apoi chiar dacă nu ne împărtășim, mai întâi ne rugăm dând astfel Domnului întâietate, apoi luăm anafură, după care mâncăm, bineînțeles, doar cine vrea și cine poate, excepție fac cei bolnavi.

Sfinţii Părinţi, fără excepţii, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtăşirea clerului şi a credincioşilor mireni cu Trupul şi Sângele Domnului. Tu poți emite alte idei ”demne” de urmat. Vrednic nu este nici unul, strădania noastră să fie a ne pregăti fiecare după puteri. Nu este de vină duhovnicul că noi nu vrem mai mult...deși unii au cam înțeles greșit sau nu știu care este scopul Sfintei Liturghii.
Sunt curios cum comentezi îndemnul ”Luați mâncați...” repetând ca papagalii acest îndemn, iar mirenii refuză politicos pentru că nu sunt vrednici. Și uite așa schimbăm noi sensul Sf. Liturghii, transformând-o într-un spectacol de teatru în care preotul vorbește singur, iar mirenii sunt spectatori și nu actori.

Adica vrei sa spui ca aia nu stiu ca nu sunt vrednici, duhovnicul nu stie ca nu sunt vrednici..pur si simplu sunt supervrednici dar nu stie nimeni. nici ei nici duhovnicul, ca ar fi.

Si incearca sa raspunzi la intrebarea cu cati se impartasesc in bisericile preotilor care avocatesc deasa impartasanie sub motivul ca "asa e Liturghia", omul nu conteaza cum e, sa-si rupa (duhovniceste) gatul ca sa iasa numarul.

Promotorul desei împărtășanii este chiar Sfântul Sinod:

Pastorala Sfantului Sinod la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2014
”Nu trebuie sa uitam, asadar, ca in Biserica Il avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeste pentru noi la fiecare Sfanta Liturghie si ne asteapta sa redevenim icoana a Sa, prin primirea Sfintei Impartasanii, prin cunoasterea si implinirea prin fapte a invataturilor Sale, pentru ca „oamenii care se impartasesc cu Trupul cel Sfant al lui Hristos si beau Sangele Lui participa si devin partasi firii dumnezeiesti, caci se unesc cu Dumnezeirea dupa ipostas, iar cele doua firi sunt unite dupa ipostas, in chip nedespartit, in Trupul lui Hristos, cu care ne impartasim”(Ibidem, p. 145.). ”

1. Unde scrie acolo ca ar trebui sa te impartasesti saptamanal?

2. Eviti raspunsul, dar nu-i nimic, este si asta un raspuns in sine.

Și unde am spus că trebuie să te împărtășești săptămânal? Deși normal așa ar fi. Citește totuși cu atenție: În Biserica Il avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeste pentru noi la fiecare Sfanta Liturghie si ne asteapta sa redevenim icoana a Sa, prin primirea Sfintei Impartasanii

În acest sens există și canoane care nu sunt perimate.

Sfanta Liturghie nu poate fi un spectacol de teatru pt ca noi suntem datori ,dupa putinta fiecaruia , sa traim rugaciunile aceste slujbe ,sa incercam sa ne rugam impreuna cu preotul si cantaretii.
Daca ar fi dupa acest criteriu ,Sfanta Liturghie este oricum un spectacol de teatru la sfarsitul caruia se impartaseste fiecare .
Eu cred ca sfanta Impartasanie e un eveniment ,deci prea deasa impartasanie poate crea obisnuinta.

Deasa împărtășire ar trebui să fie o normalitate pentru un creștin ortodox practicant.

Nu trecem peste duhovnic și binecuvântarea lui, dar vrednic cine este? Sunt eu mai vrednic decât celălalt să mă împărtășesc? Nu. Domnul ne cheamă la Cină de fiecare dată în cadrul Sf. Litughii, însă eu nu mă străduiesc să-mi îndrept viața pentru a fi ”vrednic” și mereu refuz. În majoritatea rugăciunilor înainte de împărtășanie se repetă nevrednicia celui care se înpărtășește, dar noi apelăm la mila Domnului.
Majoritatea Sfinţilor Părinţi însă, în baza tradiţiei apostolice şi a părinţilor din primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon ş.a.), a practicat şi a recomandat „oamenilor obişnuiţi” (fără o harismă specială) împărtăşirea deasă şi chiar foarte deasă – sau mai corect: sistematică, considerând Împărtăşania ca fiind „singurul remediu” împotriva patimilor, dar nu fără o nevoinţă ascetică.

Eu nu cunosc asemenea preoti care sunt pentru deasa impartasanie indifernt cum e omul. Poate ne spui tu un caz și cum e pe acolo.

Deci patimile nu trec de la sine ,chiar cu deasa impartasanie.
Eu cunosc duhovnic care recomanda impartasirea la 40 zile ,dar e des ,e rar la 40 zile ?
In rest pe la manastiri ,de ex.par.Ioan de la man.Rarau , se recomanda impartasania la 2 saptamani.

Fiecare om are particularitățile lui, deci și fiecare duhovnic. La 40 zile nu poate fi considerată împărtășire rară, dar nu putem spune că e deasă. Cum spunea pr. Rafail Noica, fiecare cu școala lui.
Era vorba de împărtășitul de 2-3 ori pe an la sărbătorile mari, în restul anului doar preotul și copiii.

Anita, poate te ajută cuvântul pr. Rafail Noica: http://acvila30.ro/pr-rafail-noica-n...artasania-des/

Scurt calcul matematic:

4 posturi pe an => minim 4 împărtășiri
2 dintre posturi fiind mai lungi => alte minim 2 împărtășiri
+ alte împărășiri cu ocazia unor sărbători mai mari, sau în timpul posturilor, sau pentru o nevoie/ ocazie personală
=> cam 8 împărtășiri pe an, în medie - ca exemplu din biserica unde merg eu - pentru adulți.

Dacă încercăm să comparăm cu recomandarea de împărtășire la 40 de zile, ar rezulta 365/40 = cam 9 împărtășiri pe an.

Nu e chiar o mare diferență.

Dar, desigur, e prea puțin, față de 52 de ocazii, sau chiar mai multe, poate chiar 104, că unii merg și sâmbăta la biseircă ... + alte ocazii...

Sau în format audio: http://www.youtube.com/watch?v=84k4GR75q54
http://www.youtube.com/watch?v=ACeqUf5S4KI

Nu numărul dă intensitatea și folosul, căci ne putem împărăși de 52 de ori pe an, dar să acumulăm osândă, dacă ne împărășim fără pregătire și binecuvântarea duhovnicului. De aceea mai bună e o împărtășire mai rară, dar bine pregătită, în cazul celor care au o stare laxă.

Și atunci am ajuns la un acord cu părerea mea de la bun început, cam pe la începutul Postului mare, de a ne împărtăși după recomandarea duhovnicului?

Nu, nu ne împărtășim doar în posturi și în restul anului doar preotul și copiii. Asta era ideea de început.
Eu mi-aș întreba duhovnicul care este scopil Sfintei Liturghii. Ce ar trebui să fac să fiu ”vrednic” de a mă împărtăși și în restul anului, bineînțeles cu pregătire prealabilă, spovedanie și binecuvântarea duhovnicului. Nu vorbim de penitenți care au păcate grave și sunt opriți de la împărtășire o perioadă mai îndelungată. Noi vorbim aici de mădulare vii ale Bisericii.
Și sunt convins că recomadarea părintelui tău duhovnic e potrivită sufletului tău, dar asta nu înseamnă că așa e normal.

Deci ti-e greu sa accepti definitia reala a "crestinului ortodox practicant"?
Faptul ca desi e practicant in sensul ca vine la Sf. Liturghie saptamanal, nu se ridica la inaltimea unei trairi adecate desei impartasanii?

Sau stai, am uitat, la tine nu e nevoie sa aiba o traire adecvata, trebuie sa se impartaseasca vrand nevrand ca asta e scopul Sf. Liturghii si canoane interpretate dupa cum vrei tu.

Pai intr-un fel sau altul intreaba si afla ca au probleme nerezolvate si rezolvarea dureaza.

E asa greu sa pricepi asta?

Sa vad ca vine unul si zice ca i-a spus duhovnicul "in regula fiule, n-ai probleme dar nu te poti impartasi ca te-ai impartasit deja acum o luna".

Vezi ca incepi sa pricepi, problema e ca nu poti sa accepti ca sunt atat de multi in starea asta "laxa".

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=16294&page=3

Nu am spus că doar în post, ci îndeosebi în timpul postului. Iar tu ai spus că nu știu preoții ce și cum ar trebui să facă.

Fiecare întreabă ce îl doare.

??
Ce nu e normal? Sufletul meu? Ce înseamnă normal?

Mi-a plăcut și mie cuvântul părintelui Rafail Noica, din care extrag:

Iar, între noi, eu zic așa: Domnul să lumineze pe fiecare – dacă sufletul meu are nevoie de școala Părintelui Cleopa, apoi la școala Părintelui Cleopa să mă mântuiască Dumnezeu (nu zic neapărat că trebuie să ne ducem la acest Părinte; dar oricare Părinte o să dea blagoslovenie, mai rar pentru unul, și mai des pentru altul). Iar dacă sufletul meu are nevoie de școala Părintelui Ioan de la Recea, apoi să am parte de școlirea în felul Părintelui Ioan. Deci trebuie să avem îngăduință, să lăsăm “uși deschise” și să dăm posibilitatea lui Dumnezeu să ne mântuiască pe fiecare cum știe, fiindcă omul nu este un obiect al producției în masă ca în fabricile moderne.
Fiecare om este o altă mântuire, fiecare suflet este un alt aspect al chipului lui Dumnezeu, care nu a mai fost niciodată în istorie și în toată creația, și niciodată nu va mai fi. Și asta are de-a face cu măreția fiecărui om. Și deci fiecare este o cu totul altă cale decât oricare alt om, dintru neființă întru ființă. Se aseamănă căile, uneori sunt aproape paralele, dar niciodată identice: precum razele unui cerc, cum descrie Avva Dorothei al Gazei.
În creația lui Dumnezeu nu există repetiție; se pare ca nici fulgii de zăpadă, câte miliarde de miliarde ar fi, nu sunt doi la fel: cu cât mai mult fiecare om are felul lui!

Și, în concluzia acestei teme, aș zice că trebuie să fie așa: duhovnicul să fie cel ce hotărăște în cazul fiecărui suflet. Fiecare om, fiecare suflet are nevoie de altceva. Și, as zice, nu numai omul ca individ, dar poate și ca loc – cine știe dacă bietul Ardeal, care a cunoscut atâta prigonire de la 1700, și pe Bukow, și altele, nu are nevoie de împărtășire mai des. Și cine știe care-i situația în Moldova! De ce Părintele Cleopa este în Moldova și Părintele Ioan este în Ardeal?
Sunt lucruri pe care nici nu-i nevoie să le scotocim prea mult, ci doar, fiecare dintre noi să ne socotim înaintea lui Dumnezeu, pentru spovedania noastră, și să ne socotim cu Dumnezeu prin duhovnicul pe care-l avem, și să vedem cum ne rânduiește Dumnezeu mântuirea noastră.
În rest, atitudinea cea mai sănătoasă este să lăsăm la discreția duhovnicilor, și să știm că sunt mai multe căi, și mai multe tipuri de duhovnicie care corespund diferitelor tipuri de oameni, și că noi toți formăm o singură Biserică.
Sfântul Apostol Pavel spune: “Cel ce mănâncă să nu defaime pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit, căci și unul și altul mulțumește lui Dumnezeu;” deci amândoi sunt pe calea cea buna.

Cu scuzele de rigoare... pentru orice eventualitate...

Păi uite ce ai spus: Plus că, îndeobşte în timpul Postului ne şi împărtăşim! Ştiu că se poate şi în rest, este chiar recomandat... dar în Post e mai sigur că primim dezlegare... suntem chiar chemaţi :-)

sau
La voi se impartasesc oamenii la fiecare Liturghie? La noi nu. In general copiii merg mult mai des, saptamanal de exemplu...

Eu ți-am făcut o recomandare, nu e musai să faci așa.

A nu se împărtăși și mireni, ci doar preotul și eventual copiii.

Mă bucur că ți-a plăcut. Eu te rog să mă ierți, recunosc că am fost insistent.